Bogdan Costin's Blog - Posts Tagged "literatura"
Despre Binder, Bergler si alti autori de bestseller
Mai vad pe Facebook, pe la prieteni pasionati de literatura, cata inversunare exista impotriva Irinei Bender si al ei Fluturi 1,2,3 si a altor carti gen Biblia Pierduta si ma amuza cata energie se risipeste aiurea pe acest subiect, cata suparare, de ce citesc oamenii asa porcarie, cata revolta si rabufniri ca de ce nu citesc oamenii adevaratele valori literare... Ar suficient sa spui o data ca e un rahat, sa-l ocolesti si sa treci mai departe.
Exact ca si cei cu care sunt comparati, aia cu Fifty Shades si Dan Brown care vand de 10 ori mai mult decat scriitorii pe care-i numim buni, si ei exista pe piata si vand enorm de multe exemplare pentru ca asa e omenirea impartita. Cum se zice in marketing, au si ei publicul lor tinta care, ne place sau nu ne place, e mult mai mare decat cel carora le place ceea ce numim noi literatura buna. Asa e situatia, asa va fi intotdeauna, nu vad de ce se ne inversunam. Nici nu poti emite, revoltat, parerea ca atat de multi citesc Fluturi si atat de putini alte romane bune, cum ar fi "Sfarsitul a fost aproape" :-), pentru ca acei oameni carora le place Fluturi nu vor citi cu placere romanul meu.
Asta e. Nimic mai mult, e ca si cum te-ai revolta ca planeta a innebunit dupa Gagnam Style si ca nu asculta toata omenirea Pink Floyd. Sau ca romanii fac audienta la greu la Trasnitii si deloc atunci cand TVR a difuzat Extras-ul si Office-ul lui Ricky Gervais. Desigur, se poate vorbi despre diferenta uriasa ca numar intre cei care citesc Fluturi si cei care citesc un roman bun, chiar si al unui scriitor mare strain. Pentru ca aici intervine gradul de educatie al unei natiuni. La noi e foarte jos. Si atunci, partea cu romanele bune este foarte greu de contrabalansat. Abia cand nivelul de educatie si cultura a lecturii va creste, abia atunci nu vom mai vedea diferente atat de mari si deprimante.
In rest, serios, mi se pare un minim de intelepciune si maturitate sa nu ne mai revoltam impotriva acestei stari de fapt. Nu e nimic de demonstrat aici.
Eu, ca om care se considera in posesia unor criterii corecte in ceea ce priveste literatura si muzica buna, am tras oarecum concluzia ca exista si o dovada cantitativa a calitatii. Fie ca vorbim de muzica si view-uri pe youtube, fie de tiraje, calitatea nu e niciodata la extreme. Nici la prea multe viewuri, nici la prea putine. Nici la tiraje uriase, dar nici la 100 de exemplare vandute. Ca aici apare tabara "neintelesilor", si in muzica si in literatura, care iar nu-mi place. Nu ma intelege nimeni, sunt prea bun, sunt genial, sunt inaintea timpurilor, sunt un fel de Kafka etc.
Vrem, nu vrem, cartea e o piata. Cu cerere si oferta. Capitalism, na. Ca berea pana la urma. Aia cea mai proasta si ieftina se vinde cel mai mult. Credeti-ma, ca daca pe vremea lui Kafka piata cartii ar fi fost la fel de precisa si performanta ca acum, Kafka ar fi avut o masa critica foarte buna de cititori si ar fi murit recunoscut si poate chiar bogat. Eu, fiind om de dreapta, pro-occidental, prefer oricand acest model. Valorile se cern mai bine intr-o astfel de piata decat intr-una surogat. Nu zic ca piata romaneasca a cartii e una surogat, dimpotriva, mi se pare ca se indreapta in directia buna in care, firesc, apar si bestseller-uri cum e Irina Bender. Apar si cartile care se vand in 3 exemplare. Si apar si cele de tiraj mic si mediu asupra calitatii carora doar timpul se va pronunta. La noi ce e gresit e faptul ca piata cartii si sistemul valoric promovat de criticii romani sunt doua universuri paralele. Ceea ce nu se intampla pe pietele si sistemele de valori mature din occident.
Dar cred in sistemul acesta mai mult decat in orice. Valorile se vor distila in timp. Aparuse acum ceva timp o aplicatie care iti arata ce piesa era pe locul 1 in lume in ziua in care te-ai nascut. La mine era ceva piesa disco pe care nimeni - sau aproape nimeni - nu o mai asculta azi, nici macar nu stiam numele trupei, desi sunt pasionat de muzica si de istoria ei, chiar si a altor genuri decat rock. In schimb, azi lumea, tinerii care incep sa asimileze muzica si adultii care o stiu din tineretea lor, asculta in continuare albume si piese Pink Floyd sau Led Zepp sau Queen care au aparut in 1975 si care pe vremea aia vindeau mai putine discuri decat trupa aia disco. Piesa aia nu o mai asculta nimeni azi. Later edit: piesa era Do the hustle de van mc coy sau asa ceva :-) vesela, disco, da' nimic mai mult. O mai asculta doar aia care au dansat pe ea cand erau tineri. Nici un tanar de azi nu zice hei, ce chef am sa dansez cum se dansa in '75 decat in gluma, pentru ca au muzica de azi pe care sa-si miste trupul, dar sunt multi care zic hai sa ascult ce simteau unii in '75. Pentru ca do the hustle e muzica doar pentru trup, in timp de albumul wish you were here e cu totul altceva.
Iar site-ul, daca sunteti curiosi si ca sa verificati ca locul 1 intr-un moment in timp nu conteaza in majoritatea cazurilor, e acesta: http://playback.fm/birthday-song
Asa ca, relax guys, aveti chestii mult mai interesante cu care sa va umpleti mintea decat existenta Irinei Bender sau a Bibliei pierdute.
Pace!
Exact ca si cei cu care sunt comparati, aia cu Fifty Shades si Dan Brown care vand de 10 ori mai mult decat scriitorii pe care-i numim buni, si ei exista pe piata si vand enorm de multe exemplare pentru ca asa e omenirea impartita. Cum se zice in marketing, au si ei publicul lor tinta care, ne place sau nu ne place, e mult mai mare decat cel carora le place ceea ce numim noi literatura buna. Asa e situatia, asa va fi intotdeauna, nu vad de ce se ne inversunam. Nici nu poti emite, revoltat, parerea ca atat de multi citesc Fluturi si atat de putini alte romane bune, cum ar fi "Sfarsitul a fost aproape" :-), pentru ca acei oameni carora le place Fluturi nu vor citi cu placere romanul meu.
Asta e. Nimic mai mult, e ca si cum te-ai revolta ca planeta a innebunit dupa Gagnam Style si ca nu asculta toata omenirea Pink Floyd. Sau ca romanii fac audienta la greu la Trasnitii si deloc atunci cand TVR a difuzat Extras-ul si Office-ul lui Ricky Gervais. Desigur, se poate vorbi despre diferenta uriasa ca numar intre cei care citesc Fluturi si cei care citesc un roman bun, chiar si al unui scriitor mare strain. Pentru ca aici intervine gradul de educatie al unei natiuni. La noi e foarte jos. Si atunci, partea cu romanele bune este foarte greu de contrabalansat. Abia cand nivelul de educatie si cultura a lecturii va creste, abia atunci nu vom mai vedea diferente atat de mari si deprimante.
In rest, serios, mi se pare un minim de intelepciune si maturitate sa nu ne mai revoltam impotriva acestei stari de fapt. Nu e nimic de demonstrat aici.
Eu, ca om care se considera in posesia unor criterii corecte in ceea ce priveste literatura si muzica buna, am tras oarecum concluzia ca exista si o dovada cantitativa a calitatii. Fie ca vorbim de muzica si view-uri pe youtube, fie de tiraje, calitatea nu e niciodata la extreme. Nici la prea multe viewuri, nici la prea putine. Nici la tiraje uriase, dar nici la 100 de exemplare vandute. Ca aici apare tabara "neintelesilor", si in muzica si in literatura, care iar nu-mi place. Nu ma intelege nimeni, sunt prea bun, sunt genial, sunt inaintea timpurilor, sunt un fel de Kafka etc.
Vrem, nu vrem, cartea e o piata. Cu cerere si oferta. Capitalism, na. Ca berea pana la urma. Aia cea mai proasta si ieftina se vinde cel mai mult. Credeti-ma, ca daca pe vremea lui Kafka piata cartii ar fi fost la fel de precisa si performanta ca acum, Kafka ar fi avut o masa critica foarte buna de cititori si ar fi murit recunoscut si poate chiar bogat. Eu, fiind om de dreapta, pro-occidental, prefer oricand acest model. Valorile se cern mai bine intr-o astfel de piata decat intr-una surogat. Nu zic ca piata romaneasca a cartii e una surogat, dimpotriva, mi se pare ca se indreapta in directia buna in care, firesc, apar si bestseller-uri cum e Irina Bender. Apar si cartile care se vand in 3 exemplare. Si apar si cele de tiraj mic si mediu asupra calitatii carora doar timpul se va pronunta. La noi ce e gresit e faptul ca piata cartii si sistemul valoric promovat de criticii romani sunt doua universuri paralele. Ceea ce nu se intampla pe pietele si sistemele de valori mature din occident.
Dar cred in sistemul acesta mai mult decat in orice. Valorile se vor distila in timp. Aparuse acum ceva timp o aplicatie care iti arata ce piesa era pe locul 1 in lume in ziua in care te-ai nascut. La mine era ceva piesa disco pe care nimeni - sau aproape nimeni - nu o mai asculta azi, nici macar nu stiam numele trupei, desi sunt pasionat de muzica si de istoria ei, chiar si a altor genuri decat rock. In schimb, azi lumea, tinerii care incep sa asimileze muzica si adultii care o stiu din tineretea lor, asculta in continuare albume si piese Pink Floyd sau Led Zepp sau Queen care au aparut in 1975 si care pe vremea aia vindeau mai putine discuri decat trupa aia disco. Piesa aia nu o mai asculta nimeni azi. Later edit: piesa era Do the hustle de van mc coy sau asa ceva :-) vesela, disco, da' nimic mai mult. O mai asculta doar aia care au dansat pe ea cand erau tineri. Nici un tanar de azi nu zice hei, ce chef am sa dansez cum se dansa in '75 decat in gluma, pentru ca au muzica de azi pe care sa-si miste trupul, dar sunt multi care zic hai sa ascult ce simteau unii in '75. Pentru ca do the hustle e muzica doar pentru trup, in timp de albumul wish you were here e cu totul altceva.
Iar site-ul, daca sunteti curiosi si ca sa verificati ca locul 1 intr-un moment in timp nu conteaza in majoritatea cazurilor, e acesta: http://playback.fm/birthday-song
Asa ca, relax guys, aveti chestii mult mai interesante cu care sa va umpleti mintea decat existenta Irinei Bender sau a Bibliei pierdute.
Pace!
Ce-am invatat despre literatura de pe Goodreads.com (I) Perceptie vs. realitate
Cum am terminat o facultate de sociologie, am ramas cu impresia ca am niste reflexe specifice, desi nu am profesat niciodata in domeniu. Asa se face ca, dupa ce m-am obisnuit putin cu reteaua sociala a cititorilor, Goodreads.com, mi-a venit ideea sa fac o cercetare cantitativa si, oarecum, o investigatie glumeata despre ce inseamna succesul literar si literatura de calitate. OK, sa fie clar ca nu e ceva cu adevarat stiintific, dar am aflat cateva lucruri absolut surprinzatoare.
Mai intai, un pic de metodologie. Pe Goodreads cititorii dau rating cartilor pe care le citesc, de 1 la 5. Din start, ratingul nu ma intereseaza pentru ca nu e relevant in discutia asta. E usor de observat ca orice carte buna are un rating intre 3.5 si 4.3, sa zic. Asta e normal, pentru ca orice carte buna are cititori carora le place si cititori care o detesta si ii dau o stea sau doua. Pentru ca acum, pe internet, se poate. Si pentru ca asa se intampla cu absolut orice creatie umana. Nu exista creatie artistica de 5 stele. Ar fi absurd sau suspect. In general au 5 stele carti cu doua, trei ratinguri dintre care unul e chiar al autorului. Cand vorbim de zeci, sute, mii, sute de mii de ratinguri, se ajunge inevitabil in marja de care scriam mai sus. Asadar, sa uitam pentru moment de valoarea efectiva a ratingului unei carti, nu il voi folosi deloc. Mult mai interesante pentru aceasta investigatie sunt urmatoarele variabile: numarul de ratings si numarul de editii/titlu. Pentru ca de aici se pot face anumite corelatii interesante.
Am pornit de la o premiza destul de usor de acceptat: exista o relatie proportionala intre numarul de ratinguri de pe Goodreads si numarul de exemplare vandute in lume din respective carte, adica receptarea ei in lume. Nu o proportionalitate directa, usor calculabila, dar o proportionalitate sigur exista, ca si cum un procent x, gen 1%-5% din cei care citesc o carte intra si pe Goodreads si-i dau un rating. Cu aproximatie, as zice ca unde vezi @40 de ratings inseamna cam @1000 de exemplare vandute. Desigur, in Romania sunt cu siguranta mai putini utilizatori de Goodreads decat in alte tari la mia de locuitori, de unde probabil un procent mai mic de oameni care dau ratings, dar o sa vedeti ca la modul in care m-am jucat eu cu cifrele gasite nu are importanta acest lucru. Cum am zis, e ca o jucarie cu care m-am jucat cateva zile, dar cu care am aflat lucruri interesante.
De exemplu, avem pe de o parte Telespan, cu al sau mega bestseller… 1100 de ratings pentru o carte romaneasca e enorm.
Si de pe alta parte, eu cu primul roman aparut in acelasi an. 24 ratings. eu ma apropiu incet incet de epuizarea primului tiraj.
OK, nu o fi chiar direct proportional, matematic vorbind, adica nu cred ca a vandut de 50 de ori mai mult ca mine, dar de 30 de ori a vandut sigur. Ca sa fie clar din start, sa zic si de mine. Acest pseudo-studiu nu vine din frustrare, ci doar am descoperit acest instrument prin care pot sa-mi clarific si mie ce inseamna calitatea (si poate si altii vor gasi utila treaba asta), chiar daca pare ca folosesc mai degraba argumente cantitative.
In acest punct al “studiului meu”, probabil va ziceti deja in gand contraargumentul zdrobitor care imi va ucide investigatia in fasa: “pai e clar ca pe Goodreads, dupa criteriile tale, autorii de bestsellere, adeseori de o valoare literara ce tinde spre zero, vor avea cel mai mare numar de ratings, nu-i asa?”. Gen Fluturi, de Irina Binder, cu peste 1400 ratings, o mega performanta pentru Romania. Sau Biblia Pierduta, cu 250 ratings, mult mai putin decat ma asteptam.
Ei bine, nu e chiar asa. In principiu, in Romania, un bestseller are >100 ratings (adica aproximativ >2000 de exemplare vandute).
Hai sa vedem cum sta treaba si international, luam cazul unui super bestseller mondial, 50 shades of grey, pe care o includ fara mari emotii la maculatura. Dupa cum putem vedea cu o simpla cautare pe goodreads (am intentionat sa pun capturi de ecran, dar blogul Goodreads nu permite inserarea de imagini), aceasta maculatura are 1.375.000 de ratings!!! Urias numar. Un roman de valoare indiscutabila nu are cum sa ajunga la un asemenea numar de ratings. Ei bine, ia vedeti aici cat are Marele Gatsby. Peste 2.500.000 ratings. E romanul quality cu cel mai mare numar de ratings pe care l-am gasit eu pana acum. Si unul dintre romanele mele preferate. E si calitate literara, dar si un roman popular.
Nici Garcia Marquez nu sta rau deloc cu Un veac de singuratate, 530.000 ratings.
Asadar, numarul urias de ratings nu e apanajul doar al bestsellerelor lipsite de calitate literara, ci dimpotriva, si al operelor literare de valoare incontestabila. Apoi, poate aparea un alt contraargument: Goodreads e un site relative recent, e folosit mai mult de tineri si mai putin de cei mai in varsta, si sigur operele literare recente sunt mult mai valorizate decat cele aparute acum multe zeci de ani. Cred ca cu exemplele lui Garcia Marquez si Marele Gatsby, romane aparute acu multe zeci de ani, cade si acest contraargument. Cum, necum, aceste opere literare de calitate indiscutabila au un numar impresionant de ratings chiar daca au aparut cu multe zeci de ani inaintea lui 50 shades of grey si a internetului. In schimb, “investigatia” mea m-a dus intr-un punct foarte interesant si imbucurator. O mai stiti pe Sandra Brown? Adica autoarea de bestselleruri maculatura de acum cateva zeci de ani? Ia sa vedem situatia ei. Cel mai bine situat roman al ei are 24.000 ratings. Nu e putin, sunt mai multe decat au multi scriitori buni din occident, dar e incomparabil mai putin decat are 50 shades of grey. Care o fi explicatia? Probabil ca daca ar fi existat Goodreads in 1990 cand era ea pe val, ar fi avut un numar de ratings comparativ cu 50 shades of grey azi. Doar ca azi oamenii nu se mai intorc la “operele” ei intr-un numar prea mare. Ca asta e problema cu bestsellerele contextuale: au success pe termen scurt si peste ani cititorii nu revin la ele, ci citesc bestsellerele din prezentul lor. Pe cand operele de valoare strabat generatiile, au ceva de spus fiecareia si, on the long run, castiga in fata maculaturilor care se vand in draci intr-un prezent anume, vreme de un an sau doi. E ca in muzica. Prea putini revin la muzica pop a anilor 80, nu mai asculta multi Sabrina si Sandra, in schimb tinerii de azi asculta starurile pop de azi, Justin Timberlake, Rihanna etc. Pe cand si atunci si acum tinerii asculta in numar mare Pink Floyd, Led Zeppelin, Queen etc. Nu mai spun ca Beethoven are doar cu Simfonia a 5-a peste 20 de milioane de views pe youtube. Albinoni cu Adagio-ul are 25 de milioane. Ok, Gagnam style a rupt internetul recent, dar peste 10 ani nu-l va mai asculta nimeni. Asa e si cu bestsellerele, rup vanzarile azi, dupa care intra in uitare, nu mai spun nimic viitoarei generatii. Asa merg lucrurile.
James Clavell, un alt mare bestsellerist din anii 70- 80 sta mai bine ca Sandra, dar, la fel, pare ca nu mai strange destui cititori din ziua de azi. Shogun are 100.000 ratings.
In rest, alte mici surprize. As fi zis ca probabil Stephen King are cele mai multe ratings din lume. Mr. King nu scrie maculatura, dar e super faimos, scrie pop, intr-un gen, ok, destul de nisat totusi. Are intre 200.000 si 700.000 ratings. O surpriza. Ma asteptam sa aiba mai mult, desi are enorm de mult. Zic o surpriza pentru ca uite, l-au luat Garcia Marquez, Scott Fitzgerald pe de departe si uite, il ia Vonnegut cu Abatorul 5, lucru la care nu ma asteptam, cu peste 800.000 ratings.
Si pe aproape e si, mega surpriza, Cormac McCarthy cu The Road. 500.000 pentru el mi se pare enorm, dar si imbucurator.
Ai zis de Dan Brown ceva? are pete 1.800.000 ratings. Da, are enorm de multe ratings. Sau Coelho cu Alchimistul? Peste 1.200.000!
Dar uite-l pe Salinger: 1.900.000 pentru Catcher in the rye.
Am observat ca scriitorii foarte buni (quality), care nu au un mega hit, au in general intre 10.000 si 50.000 ratings pentru romanele lor. Am fost surprins de numarul relativ mic de ratings al lui Haruki Murakami, pentru cat de notoriu este. Cel mai bine sta cu Padurea norvegiana, cu 190.000.
Sa ne-ntelegem. Raportat la cele 24 de ratings ale mele e urias, e de neatins. Omul e mega super citit. Totusi, perceptia mea cel putin il situa undeva pe la 500.000+ .
Concluzia: sa nu ne mai cacam pe noi cu “bestsellerii” astia care scriu maculatura. Intotdeauna vor exista si romane de calitate care vor avea un public cel putin egal. Dupa cum se poate vedea, ratingul efectiv nu are nici o relevanta. Adica si Fluturi si De veghe in lanul de secara au tot pe acolo. Undeva intre 3 si 4, nu poti spune nimic despre calitatea lor daca te iei exclusiv dupa rating. De aceea pe mine m-a interesat doar cu gradul de receptare al unei opere, iar aici Goodreads e un instrument util pentru a-ti face o imagine.
Daca e sa fac o analogie, as spune ca romanele bestseller-maculatura sunt sprinteri, super performeri pe alergare rapida, dar obosesc repede, in timp ce romanele de calitate sunt alergatori de rezistenta, pot porni mai rapid sau mai lent, dar fac performanta pe termen lung. Din fericire insa literatura e o proba de rezistenta, de anduranta in timp.
Atat pentru azi. Investigatia mea, comparabila poate doar cu a lui Tolontan despre Hexi pharma, va continua insa cu un nou episod, despre literatura romana, pe care il voi publica in curand, tot aici :-)
Mai intai, un pic de metodologie. Pe Goodreads cititorii dau rating cartilor pe care le citesc, de 1 la 5. Din start, ratingul nu ma intereseaza pentru ca nu e relevant in discutia asta. E usor de observat ca orice carte buna are un rating intre 3.5 si 4.3, sa zic. Asta e normal, pentru ca orice carte buna are cititori carora le place si cititori care o detesta si ii dau o stea sau doua. Pentru ca acum, pe internet, se poate. Si pentru ca asa se intampla cu absolut orice creatie umana. Nu exista creatie artistica de 5 stele. Ar fi absurd sau suspect. In general au 5 stele carti cu doua, trei ratinguri dintre care unul e chiar al autorului. Cand vorbim de zeci, sute, mii, sute de mii de ratinguri, se ajunge inevitabil in marja de care scriam mai sus. Asadar, sa uitam pentru moment de valoarea efectiva a ratingului unei carti, nu il voi folosi deloc. Mult mai interesante pentru aceasta investigatie sunt urmatoarele variabile: numarul de ratings si numarul de editii/titlu. Pentru ca de aici se pot face anumite corelatii interesante.
Am pornit de la o premiza destul de usor de acceptat: exista o relatie proportionala intre numarul de ratinguri de pe Goodreads si numarul de exemplare vandute in lume din respective carte, adica receptarea ei in lume. Nu o proportionalitate directa, usor calculabila, dar o proportionalitate sigur exista, ca si cum un procent x, gen 1%-5% din cei care citesc o carte intra si pe Goodreads si-i dau un rating. Cu aproximatie, as zice ca unde vezi @40 de ratings inseamna cam @1000 de exemplare vandute. Desigur, in Romania sunt cu siguranta mai putini utilizatori de Goodreads decat in alte tari la mia de locuitori, de unde probabil un procent mai mic de oameni care dau ratings, dar o sa vedeti ca la modul in care m-am jucat eu cu cifrele gasite nu are importanta acest lucru. Cum am zis, e ca o jucarie cu care m-am jucat cateva zile, dar cu care am aflat lucruri interesante.
De exemplu, avem pe de o parte Telespan, cu al sau mega bestseller… 1100 de ratings pentru o carte romaneasca e enorm.
Si de pe alta parte, eu cu primul roman aparut in acelasi an. 24 ratings. eu ma apropiu incet incet de epuizarea primului tiraj.
OK, nu o fi chiar direct proportional, matematic vorbind, adica nu cred ca a vandut de 50 de ori mai mult ca mine, dar de 30 de ori a vandut sigur. Ca sa fie clar din start, sa zic si de mine. Acest pseudo-studiu nu vine din frustrare, ci doar am descoperit acest instrument prin care pot sa-mi clarific si mie ce inseamna calitatea (si poate si altii vor gasi utila treaba asta), chiar daca pare ca folosesc mai degraba argumente cantitative.
In acest punct al “studiului meu”, probabil va ziceti deja in gand contraargumentul zdrobitor care imi va ucide investigatia in fasa: “pai e clar ca pe Goodreads, dupa criteriile tale, autorii de bestsellere, adeseori de o valoare literara ce tinde spre zero, vor avea cel mai mare numar de ratings, nu-i asa?”. Gen Fluturi, de Irina Binder, cu peste 1400 ratings, o mega performanta pentru Romania. Sau Biblia Pierduta, cu 250 ratings, mult mai putin decat ma asteptam.
Ei bine, nu e chiar asa. In principiu, in Romania, un bestseller are >100 ratings (adica aproximativ >2000 de exemplare vandute).
Hai sa vedem cum sta treaba si international, luam cazul unui super bestseller mondial, 50 shades of grey, pe care o includ fara mari emotii la maculatura. Dupa cum putem vedea cu o simpla cautare pe goodreads (am intentionat sa pun capturi de ecran, dar blogul Goodreads nu permite inserarea de imagini), aceasta maculatura are 1.375.000 de ratings!!! Urias numar. Un roman de valoare indiscutabila nu are cum sa ajunga la un asemenea numar de ratings. Ei bine, ia vedeti aici cat are Marele Gatsby. Peste 2.500.000 ratings. E romanul quality cu cel mai mare numar de ratings pe care l-am gasit eu pana acum. Si unul dintre romanele mele preferate. E si calitate literara, dar si un roman popular.
Nici Garcia Marquez nu sta rau deloc cu Un veac de singuratate, 530.000 ratings.
Asadar, numarul urias de ratings nu e apanajul doar al bestsellerelor lipsite de calitate literara, ci dimpotriva, si al operelor literare de valoare incontestabila. Apoi, poate aparea un alt contraargument: Goodreads e un site relative recent, e folosit mai mult de tineri si mai putin de cei mai in varsta, si sigur operele literare recente sunt mult mai valorizate decat cele aparute acum multe zeci de ani. Cred ca cu exemplele lui Garcia Marquez si Marele Gatsby, romane aparute acu multe zeci de ani, cade si acest contraargument. Cum, necum, aceste opere literare de calitate indiscutabila au un numar impresionant de ratings chiar daca au aparut cu multe zeci de ani inaintea lui 50 shades of grey si a internetului. In schimb, “investigatia” mea m-a dus intr-un punct foarte interesant si imbucurator. O mai stiti pe Sandra Brown? Adica autoarea de bestselleruri maculatura de acum cateva zeci de ani? Ia sa vedem situatia ei. Cel mai bine situat roman al ei are 24.000 ratings. Nu e putin, sunt mai multe decat au multi scriitori buni din occident, dar e incomparabil mai putin decat are 50 shades of grey. Care o fi explicatia? Probabil ca daca ar fi existat Goodreads in 1990 cand era ea pe val, ar fi avut un numar de ratings comparativ cu 50 shades of grey azi. Doar ca azi oamenii nu se mai intorc la “operele” ei intr-un numar prea mare. Ca asta e problema cu bestsellerele contextuale: au success pe termen scurt si peste ani cititorii nu revin la ele, ci citesc bestsellerele din prezentul lor. Pe cand operele de valoare strabat generatiile, au ceva de spus fiecareia si, on the long run, castiga in fata maculaturilor care se vand in draci intr-un prezent anume, vreme de un an sau doi. E ca in muzica. Prea putini revin la muzica pop a anilor 80, nu mai asculta multi Sabrina si Sandra, in schimb tinerii de azi asculta starurile pop de azi, Justin Timberlake, Rihanna etc. Pe cand si atunci si acum tinerii asculta in numar mare Pink Floyd, Led Zeppelin, Queen etc. Nu mai spun ca Beethoven are doar cu Simfonia a 5-a peste 20 de milioane de views pe youtube. Albinoni cu Adagio-ul are 25 de milioane. Ok, Gagnam style a rupt internetul recent, dar peste 10 ani nu-l va mai asculta nimeni. Asa e si cu bestsellerele, rup vanzarile azi, dupa care intra in uitare, nu mai spun nimic viitoarei generatii. Asa merg lucrurile.
James Clavell, un alt mare bestsellerist din anii 70- 80 sta mai bine ca Sandra, dar, la fel, pare ca nu mai strange destui cititori din ziua de azi. Shogun are 100.000 ratings.
In rest, alte mici surprize. As fi zis ca probabil Stephen King are cele mai multe ratings din lume. Mr. King nu scrie maculatura, dar e super faimos, scrie pop, intr-un gen, ok, destul de nisat totusi. Are intre 200.000 si 700.000 ratings. O surpriza. Ma asteptam sa aiba mai mult, desi are enorm de mult. Zic o surpriza pentru ca uite, l-au luat Garcia Marquez, Scott Fitzgerald pe de departe si uite, il ia Vonnegut cu Abatorul 5, lucru la care nu ma asteptam, cu peste 800.000 ratings.
Si pe aproape e si, mega surpriza, Cormac McCarthy cu The Road. 500.000 pentru el mi se pare enorm, dar si imbucurator.
Ai zis de Dan Brown ceva? are pete 1.800.000 ratings. Da, are enorm de multe ratings. Sau Coelho cu Alchimistul? Peste 1.200.000!
Dar uite-l pe Salinger: 1.900.000 pentru Catcher in the rye.
Am observat ca scriitorii foarte buni (quality), care nu au un mega hit, au in general intre 10.000 si 50.000 ratings pentru romanele lor. Am fost surprins de numarul relativ mic de ratings al lui Haruki Murakami, pentru cat de notoriu este. Cel mai bine sta cu Padurea norvegiana, cu 190.000.
Sa ne-ntelegem. Raportat la cele 24 de ratings ale mele e urias, e de neatins. Omul e mega super citit. Totusi, perceptia mea cel putin il situa undeva pe la 500.000+ .
Concluzia: sa nu ne mai cacam pe noi cu “bestsellerii” astia care scriu maculatura. Intotdeauna vor exista si romane de calitate care vor avea un public cel putin egal. Dupa cum se poate vedea, ratingul efectiv nu are nici o relevanta. Adica si Fluturi si De veghe in lanul de secara au tot pe acolo. Undeva intre 3 si 4, nu poti spune nimic despre calitatea lor daca te iei exclusiv dupa rating. De aceea pe mine m-a interesat doar cu gradul de receptare al unei opere, iar aici Goodreads e un instrument util pentru a-ti face o imagine.
Daca e sa fac o analogie, as spune ca romanele bestseller-maculatura sunt sprinteri, super performeri pe alergare rapida, dar obosesc repede, in timp ce romanele de calitate sunt alergatori de rezistenta, pot porni mai rapid sau mai lent, dar fac performanta pe termen lung. Din fericire insa literatura e o proba de rezistenta, de anduranta in timp.
Atat pentru azi. Investigatia mea, comparabila poate doar cu a lui Tolontan despre Hexi pharma, va continua insa cu un nou episod, despre literatura romana, pe care il voi publica in curand, tot aici :-)
