Ce-am invatat despre literatura de pe Goodreads.com (II) Situatia Romania
In primul episod al acestei investigatii de o amploare comparabila, cum ziceam, doar cu cea legata de HexiPharma a lui Tolontan, am stabilit ca numarul de ratings al unei carti e un esantion reprezentativ al receptarii ei in randul publicului mondial. Si ca un numar urias de ratings nu inseamna neaparat bestseller de tip maculatura.
O scurta paranteza legata de numarul de editii al unei carti. Aici sunt adunate editiile din tara de origine a cartii, precum si cele mai cunoscute traduceri. Apar si erori aici, de exemplu, la Gravity’s Rainbow al lui Pynchon apare o singura editie. Dar acolo se varsa toate ratingurile, din toate tarile, din toate limbile, pe titlu, nu pe fiecare editie in parte.
Bun, sa revenim. Ah, inainte de asta, am descoperit ca Harry Potter are 4,5 milioane de ratings, recordul de pana acum gasit de mine. E ok, merita. Literatura pentru copii si adulti, super popular, e ok. Si inca o precizare: mega hit-urile literare cu sute de mii si milioane de view-uri sunt totusi exceptii. Sunt acele fragmente de literatura totala care au cucerit definitiv lumea. Sunt acele “Bohemian rhapsody”, “Staiway to heaven” sau “The wall” ale literaturii. Nu inseamna deloc ca restul, acele opere care sunt pe la cateva zeci de mii de ratings sunt nesemnificative. Pana si intre operele aceluiasi scriitor exista diferente uriase, vezi cazul Nabokov. Ok, Lolita are 480.000 ratings si va ramane pentru totdeauna capodopera lui, asta e, dar si restul romanelor sale sunt bune si strang intre 8000 si 29.000 de ratings. De altfel, in afara mega-hiturilor literare de calitate, am observat ca un roman bun se strange cateva zeci de mii de ratings.
O analiza a situatiei Romaniei pe Goodreads ne duce rapid la aceeasi concluzie trista pe care o stim si din realitatea offline. Romania are o literatura minora si putin citita, cu o receptare la nivel global mai mult decat jenanta. Cine e azi cel mai celebru scriitor roman? Evident, Mircea Cartarescu, eternul candidat la Nobel. Iata situatia lui:
Cea mai citita carte a lui (si cea mai hulita de fanii autorului), De ce iubim femeile, are 3000. Nostalgia are 1000. Orbitor, 700. Acum ganditi-va la orice scriitor cunoscut din strainatate si verificati voi insiva care sunt scorurile lui. Phillip Roth e pe la o medie de 38.000. Desigur, veti spune, Roth scrie intr-o limba de circulatie internationala, e super tradus. Pai eu vad ca si Cartarescu e tradus, are 30 de editii la Nostalgia, asta inseamna multe traduceri, dar are doar 1000 de ratings. Adica o medie de 33 ratings/editie. Cam slabut. Orbitor cu 22 de editii are doar 681 de ratings. E totusi tradus in limbi de circulatie internationala, in engleza, in franceza la Gallimard, in germana, in italiana. Rampa a fost creata. Acu, ca n-a decolat… nu stiu care-i explicatia. O sa ziceti ca e un roman dificil, nu e la indemana oricum. OK, nici Pynchon nu e. Dar are 26.000 cu Curcubeul Gravitatiei și 50.000 cu The crying of lot 49.
Cert e ca stam prost. Foarte prost. Marin Preda nu prea e tradus, dar are 5000 ratings cu Morometii, facute probabil in tara, cu editia in romana. Dan Lungu are 1100 cu Sunt o baba comunista, cu 20 de editii, adica cu multe traduceri, deci vreo 55 ratings/editie. Dar pentru un scriitor roman e o super performanta. E citit.
In schimb, Radu Aldulescu, castigator al premiului Augustin Fratila si un alt nume foarte cunoscut, cu toata notorietatea lui, are un maxim de 36 de ratings.
Ma scuzati, dar eu, un absolut necunoscut, un nimeni, am 31 ratings cu primul meu roman. El are 36. Disproportia intre notorietatea lui Aldulescu si a mea (=0) e uriasa. Sa nu fii citit, nici atunci cand esti celebru ca Aldulescu in lumea literara romaneasca sau multi altii, e ceva suspect. Imi pare rau, dar nu poti pune numarul mic doar pe seama faptului ca scrie profund/complex, ci poate ca scrie si nu atinge/impresioneaza prea multi cititori, nu prea e relevant. E doar o ipoteza, nu zic ca asa e, o ipoteza insa demna de luat in considerare. Desi printre lecturile mele recente se numara Cronicile Genocidului si am fost super dezamagit, am dat 2 stele.
Ati auzit de Bujor Nedelcovici? Un alt finalist al concursului pomenit mai sus?
Cel mai celebru roman al sau are 12 ratings. Mai putin ca mine. E mai putin citit decat mine. Si nu ca eu sunt pop si comercial si el e geniu. Eu nu mai cred in ziua de azi in genii neintelese. Daca ai ceva relevant de spus, vei fi citit. Daca nu, nu. Si nu e un caz singular. O sa vedeti mai incolo cati scriitori proslaviti de critica oficiala sunt aproape necititi, desi li se face reclama peste tot.
Daca Dan Lungu are parte de un public bun si numeros, avand in vedere cat de putin se citeste in Romania, cand vine vorba de scriitorii pe care critica oficiala ii ridica in slavi, oglinda pe care o pune in fata Goodreads e revelatoare. Am zis sa-i verific putin pe cativa dintre finalistii din cele 3 editii ale concursului bine intentionat (anulat intre timp) Augustin Fratila, alesi de juriul din care au facut constant parte Alex Stefanescu si Daniel Cristea Enache. Ca sa reamintesc celor care au uitat sau sa le spun celor care nu stiu, acest premiu lua toate (50-60) romanele publicate intr-un an, juriul de critici profesionisti alegea 5 finalisti, apoi un juriu de vreo 20 de bloggeri alegeau marele castigator (dintre cei alesi de criticii oficiali). Si aici cred ca s-a vazut cel mai clar prapastia uriasa intre valorile literare promovate de critica oficiala si public. Iau pe rand, aleator, cativa dintre acesti finalisti despre care, repet, marii critici oficiali au considerat ca au scris ceva extrem de relevant in acei ani.
Dan Stanca e un nume cunoscut, din garda veche, e insa un scriitor care nu se vinde, el insusi admite asta in interviuri. Cel mai bine cotat roman al sau pe Goodreads are 14 ratings. 14. Iar eu am o problema cu asta. Si nu e vorba despre capitalism salbatic, ci doar despre faptul ca, vrem, nu vrem, vanzarile si traducerile sunt cifre/numere care vorbesc dincolo de orice indoiala despre receptarea si relevanta unei opere literare. E atat de simplu.
In schimb e atat de evident faptul ca reperele marilor nostri critici literari sunt atat de gresite, incat nu te mai miri ca au cazut in irelevanta. Degeaba se dau tot felul de premii literare nationale, la filiale ale USR sau mai stiu eu unde, nu conteaza. Va invit pe voi sa verificati singuri orice scriitori va trec prin minte, dintre cei ridicati in slavi de “oficialii” literaturii romane. E un dezastru.
Singurul scriitor roman despre care eu am zis mereu ca a fost absolut genial si ca a scris ceva cu adevarat original si relevant pentru oamenii din intreaga lume, nu pentru o casta a criticilor literari si a altor scriitori, e Eugen Ionesco. El face cu teatrul lui 5000 de ratings. Cu teatru!! Nu cu roman care e genul cel mai citit si mai iubit de oameni. Pentru mine a fost o confirmare ca afirmatia de mai sus e justificata. Ionesco ruleaza! (Pentru mine Ionesco a fost socul literar maxim, pe cand eram in liceu, printr-a 11-a, cred)
Exista intr-adevar o discrepanta uriasa pe meleagurile noastre intre renumele unor scriitori si gradul lor de receptare, asa cum e el documentat pe Goodreads. Asta se intampla pentru ca exista o lipsa totala de repere valorice corecte, ca in mai toate domeniile vietii din frumoasa noastra tarisoara. Sau pentru ca respectivii isi fac foarte mult PR prin presa, televiziuni, jurii, creative writings, sedinte etc, dar scriu prost (=lipsit de relevanta). Ati auzit de domnul Horia Garbea? Uite-l! Ok, el scrie teatru, dar uitati-va cum arata imaginea lui pe Goodreads: hei, dar are chiar 2 ratings pe cea mai bine cotata carte!
De un PR urias, platit de el insusi, endorsat si de Alex Stefanescu, a beneficiat marele Codin Maticiuc. Iata situatia lui: 61 ratings. Omul a vandut cu aproximatie de doar 3 ori mai mult ca mine. Adica nimic, pentru cati bani a bagat in promovare.
Ce-am invatat din toate astea? Ca degeaba ai PR-ul super umflat, daca nu scrii ceva relevant, tot nu iti cumpara mai multi oameni cartea si tot nu ti-o citesc.
Probabil ca multi scriitori romani dintre cei pomeniti mai sus vor lua personal articolul meu, dar nu-mi prea pasa, nu m-am legat de nici unul la nivel personal. Doar arat ce se vede pe Goodreads si trag niste concluzii. Dar e foarte posibil sa ma ia toti la tocat si desfiintat, ceea ce ma lasa rece.
Eu as vrea doar sa ne uitam la aceste cifre si sa tacem dracului din gura. Suntem o literatura irelevanta care nu a reusit inca sa spuna nimic lumii. Suntem 1000 de ratings fata de zeci si sute de mii. Putem sa ne raportam doar la noi la ograda si atunci parem cei mai misto si cei mai tari. Dar nu suntem. Suntem nimeni. Poate insa daca ne-am lua reperele corecte, candva vom reusi sa scriem si noi ceva relevant pentru lume, chiar dintr-o cultura mica.
Uite, Kundera face intre 12.000 si 220.000 ratings pe cartile lui. O sa ziceti, hei, dar uite cate editii are Kundera la cartile sale, cate traduceri in toate limbile pamantului. Pai da, dar sa stiti ca atunci cand o carte se vinde bine intr-o limba, apar firesc si traducerile in alte limbi. Pentru ca inseamna ca acea carte are potential de a se vinde si in alte limbi, de vreme ce a spus ceva relevant in prima limba. Daca nu se vinde, nu apar nici traducerile. Iar daca traducerile sunt facute nu pe considerente de vanzari, ci prin programe de traduceri cu subventii si relatii si cunostinte, care nu tin cont de realitatea din piata, de cerere pana la urma, situatia arata ca la noi.
Eu sunt nimeni si sunt constient de asta. Nu sunt cunoscut in lumea literara si nici de public, nu apartin nici unui grup, nu cunosc oamenii, institutiile culturale, gastile literare, nimic. Stiu ca toate astea sunt cifre si numere, dar dau o imagine destul de clara a ceea ce se intampla in lume si in tara. Si nu cred ca trebuie sa existe nici o scuza pentru care scriitorii romani nu sunt cititi. Trebuie doar sa scrie ceva relevant, asta a fost dintotdeauna “secretul” oricarui scriitor. Altfel literatura romana traieste intr-o lume inchisa, autosuficienta, care se scarpina fericita in buric, scoate de acolo o scama si zambeste superior la tot ce se intampla in afara ei. Adica situatia de azi.
O scurta paranteza legata de numarul de editii al unei carti. Aici sunt adunate editiile din tara de origine a cartii, precum si cele mai cunoscute traduceri. Apar si erori aici, de exemplu, la Gravity’s Rainbow al lui Pynchon apare o singura editie. Dar acolo se varsa toate ratingurile, din toate tarile, din toate limbile, pe titlu, nu pe fiecare editie in parte.
Bun, sa revenim. Ah, inainte de asta, am descoperit ca Harry Potter are 4,5 milioane de ratings, recordul de pana acum gasit de mine. E ok, merita. Literatura pentru copii si adulti, super popular, e ok. Si inca o precizare: mega hit-urile literare cu sute de mii si milioane de view-uri sunt totusi exceptii. Sunt acele fragmente de literatura totala care au cucerit definitiv lumea. Sunt acele “Bohemian rhapsody”, “Staiway to heaven” sau “The wall” ale literaturii. Nu inseamna deloc ca restul, acele opere care sunt pe la cateva zeci de mii de ratings sunt nesemnificative. Pana si intre operele aceluiasi scriitor exista diferente uriase, vezi cazul Nabokov. Ok, Lolita are 480.000 ratings si va ramane pentru totdeauna capodopera lui, asta e, dar si restul romanelor sale sunt bune si strang intre 8000 si 29.000 de ratings. De altfel, in afara mega-hiturilor literare de calitate, am observat ca un roman bun se strange cateva zeci de mii de ratings.
O analiza a situatiei Romaniei pe Goodreads ne duce rapid la aceeasi concluzie trista pe care o stim si din realitatea offline. Romania are o literatura minora si putin citita, cu o receptare la nivel global mai mult decat jenanta. Cine e azi cel mai celebru scriitor roman? Evident, Mircea Cartarescu, eternul candidat la Nobel. Iata situatia lui:
Cea mai citita carte a lui (si cea mai hulita de fanii autorului), De ce iubim femeile, are 3000. Nostalgia are 1000. Orbitor, 700. Acum ganditi-va la orice scriitor cunoscut din strainatate si verificati voi insiva care sunt scorurile lui. Phillip Roth e pe la o medie de 38.000. Desigur, veti spune, Roth scrie intr-o limba de circulatie internationala, e super tradus. Pai eu vad ca si Cartarescu e tradus, are 30 de editii la Nostalgia, asta inseamna multe traduceri, dar are doar 1000 de ratings. Adica o medie de 33 ratings/editie. Cam slabut. Orbitor cu 22 de editii are doar 681 de ratings. E totusi tradus in limbi de circulatie internationala, in engleza, in franceza la Gallimard, in germana, in italiana. Rampa a fost creata. Acu, ca n-a decolat… nu stiu care-i explicatia. O sa ziceti ca e un roman dificil, nu e la indemana oricum. OK, nici Pynchon nu e. Dar are 26.000 cu Curcubeul Gravitatiei și 50.000 cu The crying of lot 49.
Cert e ca stam prost. Foarte prost. Marin Preda nu prea e tradus, dar are 5000 ratings cu Morometii, facute probabil in tara, cu editia in romana. Dan Lungu are 1100 cu Sunt o baba comunista, cu 20 de editii, adica cu multe traduceri, deci vreo 55 ratings/editie. Dar pentru un scriitor roman e o super performanta. E citit.
In schimb, Radu Aldulescu, castigator al premiului Augustin Fratila si un alt nume foarte cunoscut, cu toata notorietatea lui, are un maxim de 36 de ratings.
Ma scuzati, dar eu, un absolut necunoscut, un nimeni, am 31 ratings cu primul meu roman. El are 36. Disproportia intre notorietatea lui Aldulescu si a mea (=0) e uriasa. Sa nu fii citit, nici atunci cand esti celebru ca Aldulescu in lumea literara romaneasca sau multi altii, e ceva suspect. Imi pare rau, dar nu poti pune numarul mic doar pe seama faptului ca scrie profund/complex, ci poate ca scrie si nu atinge/impresioneaza prea multi cititori, nu prea e relevant. E doar o ipoteza, nu zic ca asa e, o ipoteza insa demna de luat in considerare. Desi printre lecturile mele recente se numara Cronicile Genocidului si am fost super dezamagit, am dat 2 stele.
Ati auzit de Bujor Nedelcovici? Un alt finalist al concursului pomenit mai sus?
Cel mai celebru roman al sau are 12 ratings. Mai putin ca mine. E mai putin citit decat mine. Si nu ca eu sunt pop si comercial si el e geniu. Eu nu mai cred in ziua de azi in genii neintelese. Daca ai ceva relevant de spus, vei fi citit. Daca nu, nu. Si nu e un caz singular. O sa vedeti mai incolo cati scriitori proslaviti de critica oficiala sunt aproape necititi, desi li se face reclama peste tot.
Daca Dan Lungu are parte de un public bun si numeros, avand in vedere cat de putin se citeste in Romania, cand vine vorba de scriitorii pe care critica oficiala ii ridica in slavi, oglinda pe care o pune in fata Goodreads e revelatoare. Am zis sa-i verific putin pe cativa dintre finalistii din cele 3 editii ale concursului bine intentionat (anulat intre timp) Augustin Fratila, alesi de juriul din care au facut constant parte Alex Stefanescu si Daniel Cristea Enache. Ca sa reamintesc celor care au uitat sau sa le spun celor care nu stiu, acest premiu lua toate (50-60) romanele publicate intr-un an, juriul de critici profesionisti alegea 5 finalisti, apoi un juriu de vreo 20 de bloggeri alegeau marele castigator (dintre cei alesi de criticii oficiali). Si aici cred ca s-a vazut cel mai clar prapastia uriasa intre valorile literare promovate de critica oficiala si public. Iau pe rand, aleator, cativa dintre acesti finalisti despre care, repet, marii critici oficiali au considerat ca au scris ceva extrem de relevant in acei ani.
Dan Stanca e un nume cunoscut, din garda veche, e insa un scriitor care nu se vinde, el insusi admite asta in interviuri. Cel mai bine cotat roman al sau pe Goodreads are 14 ratings. 14. Iar eu am o problema cu asta. Si nu e vorba despre capitalism salbatic, ci doar despre faptul ca, vrem, nu vrem, vanzarile si traducerile sunt cifre/numere care vorbesc dincolo de orice indoiala despre receptarea si relevanta unei opere literare. E atat de simplu.
In schimb e atat de evident faptul ca reperele marilor nostri critici literari sunt atat de gresite, incat nu te mai miri ca au cazut in irelevanta. Degeaba se dau tot felul de premii literare nationale, la filiale ale USR sau mai stiu eu unde, nu conteaza. Va invit pe voi sa verificati singuri orice scriitori va trec prin minte, dintre cei ridicati in slavi de “oficialii” literaturii romane. E un dezastru.
Singurul scriitor roman despre care eu am zis mereu ca a fost absolut genial si ca a scris ceva cu adevarat original si relevant pentru oamenii din intreaga lume, nu pentru o casta a criticilor literari si a altor scriitori, e Eugen Ionesco. El face cu teatrul lui 5000 de ratings. Cu teatru!! Nu cu roman care e genul cel mai citit si mai iubit de oameni. Pentru mine a fost o confirmare ca afirmatia de mai sus e justificata. Ionesco ruleaza! (Pentru mine Ionesco a fost socul literar maxim, pe cand eram in liceu, printr-a 11-a, cred)
Exista intr-adevar o discrepanta uriasa pe meleagurile noastre intre renumele unor scriitori si gradul lor de receptare, asa cum e el documentat pe Goodreads. Asta se intampla pentru ca exista o lipsa totala de repere valorice corecte, ca in mai toate domeniile vietii din frumoasa noastra tarisoara. Sau pentru ca respectivii isi fac foarte mult PR prin presa, televiziuni, jurii, creative writings, sedinte etc, dar scriu prost (=lipsit de relevanta). Ati auzit de domnul Horia Garbea? Uite-l! Ok, el scrie teatru, dar uitati-va cum arata imaginea lui pe Goodreads: hei, dar are chiar 2 ratings pe cea mai bine cotata carte!
De un PR urias, platit de el insusi, endorsat si de Alex Stefanescu, a beneficiat marele Codin Maticiuc. Iata situatia lui: 61 ratings. Omul a vandut cu aproximatie de doar 3 ori mai mult ca mine. Adica nimic, pentru cati bani a bagat in promovare.
Ce-am invatat din toate astea? Ca degeaba ai PR-ul super umflat, daca nu scrii ceva relevant, tot nu iti cumpara mai multi oameni cartea si tot nu ti-o citesc.
Probabil ca multi scriitori romani dintre cei pomeniti mai sus vor lua personal articolul meu, dar nu-mi prea pasa, nu m-am legat de nici unul la nivel personal. Doar arat ce se vede pe Goodreads si trag niste concluzii. Dar e foarte posibil sa ma ia toti la tocat si desfiintat, ceea ce ma lasa rece.
Eu as vrea doar sa ne uitam la aceste cifre si sa tacem dracului din gura. Suntem o literatura irelevanta care nu a reusit inca sa spuna nimic lumii. Suntem 1000 de ratings fata de zeci si sute de mii. Putem sa ne raportam doar la noi la ograda si atunci parem cei mai misto si cei mai tari. Dar nu suntem. Suntem nimeni. Poate insa daca ne-am lua reperele corecte, candva vom reusi sa scriem si noi ceva relevant pentru lume, chiar dintr-o cultura mica.
Uite, Kundera face intre 12.000 si 220.000 ratings pe cartile lui. O sa ziceti, hei, dar uite cate editii are Kundera la cartile sale, cate traduceri in toate limbile pamantului. Pai da, dar sa stiti ca atunci cand o carte se vinde bine intr-o limba, apar firesc si traducerile in alte limbi. Pentru ca inseamna ca acea carte are potential de a se vinde si in alte limbi, de vreme ce a spus ceva relevant in prima limba. Daca nu se vinde, nu apar nici traducerile. Iar daca traducerile sunt facute nu pe considerente de vanzari, ci prin programe de traduceri cu subventii si relatii si cunostinte, care nu tin cont de realitatea din piata, de cerere pana la urma, situatia arata ca la noi.
Eu sunt nimeni si sunt constient de asta. Nu sunt cunoscut in lumea literara si nici de public, nu apartin nici unui grup, nu cunosc oamenii, institutiile culturale, gastile literare, nimic. Stiu ca toate astea sunt cifre si numere, dar dau o imagine destul de clara a ceea ce se intampla in lume si in tara. Si nu cred ca trebuie sa existe nici o scuza pentru care scriitorii romani nu sunt cititi. Trebuie doar sa scrie ceva relevant, asta a fost dintotdeauna “secretul” oricarui scriitor. Altfel literatura romana traieste intr-o lume inchisa, autosuficienta, care se scarpina fericita in buric, scoate de acolo o scama si zambeste superior la tot ce se intampla in afara ei. Adica situatia de azi.
No comments have been added yet.
