What do you think?
Rate this book
Golia
353 pages, Paperback
First published May 1, 1945
About the author
Ionel Teodoreanu
52 books129 followersIonel Teodoreanu was a famous Romanian novelist between the two World Wars. He is mostly remembered for his books on childhood and adolescence themes. Born in Iaşi into a family of intellectuals, Teodoreanu followed his father (Osvald Teodoreanu) and older brother (Păstorel Teodoreanu, himself a well-known writer) in studying law and becoming a lawyer. After graduating the National Highschool in Iaşi, he obtained his Law degree in 1919. Although he worked as a lawyer, he was more attracted to literature.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
March 19, 2017
Golia e o carte pe care în sfârșit reușesc să o recitesc; o carte unică, ce aparține genului gotic, cu influențe engleze ce nu are seamăn în literatura română. Iar acum, la o nouă revenire asupra ei rămâne la fel de captivantă.
E o carte căreia i s-a făcut o mare nedreptate nemaifiind publicată după cel de-al doilea război mondial. Scrisă în 1933 în august, compusă din două volume, ea apare deja în librării într-o primă ediție în septembrie. Epuizată rapid, în noiembrie se publică cea de-a doua(pe care o am și eu). În 1942 apare ediția a treia, urmată în 1945 de cea de-a patra,ultimele două într-o variantă coligată. O carte destul de rară acum deși a totalizat 20.000 de exemplare vândute, o carte cum nu cred că se mai găsește în toată literatura română și, cu siguranță, ar trebui ca cineva să o readucă în prim plan. Iar de curând, uitându-mă (online) prin reviste literare interbelice am găsit o sumedenie de recenzii ale acesteia, toate pozitive. Am selectat câteva pentru a vă face o idee generală despre ea:
" Sub aparența unui izvor artezian de lumini și umbre, de tonalități majore și minore, de spectrale locuri șăgalnice a unei fantezii incomparabile ca finețe și rodnicie, se ascunde, profund și substanțial, o problemă de artă superioară, chiar o problemă filosofică, care aduce unitate simbolică întregii opere.
De asemeni, suntem datori să amintim fugar, dar subliniind, o particularitate a autorului Fetei din Zlataust, anticiparea prin descrieri învăluite, a stărilor sufletești ce vor fi desprinse din desfășurarea epică imediată a acțiunii-un procedeu modernist de mare artă, care substituie prin creare de atmosferă lirică subtilă, analiza psihologică directă, mai puțin poetică, deși nu atât de dificil de realizat. Același talent descriptiv e dublat de o uimitoare bogăție de limbă și de minunata posibilitate de a reuși să adecveze perfect tonalitatea efectivă a stilului, așa de caracteristic autorului nostru, la desfășurarea fericirilor și tristeților vieții ce se desprinde din toată acțiunea romanelor sale!
Sunt cărți atât de suveran frumoase în solitudinea lor înaltă, că din ele ar putea să răsară luna ca de pe zările solemne ale mărilor, scrie Ionel Teodoreanu la pag. 42 a Goliei- cea mai bună caracterizare ce s-ar putea face romanului său, o carte rară, poate cea mai neașteptată apariție și cea mai frumoasă a literaturii noastre de azi. " Romul Demetrescu, Revista Abecedar 7 decembrie 1933
" În fond, romanul d-lui I. Teodoreanu se relevă printr-o adâncă pătrundere și intuiție a stărilor sufletești și o neasemănată frumusețe de stil. Opera unei bogate imaginații, romanul ne evocă nesfârșirea apelor adânci, care sub aspectul unei aparențe liniștite, ascund în fundul lor o lume de mister.
El ne reamintește parfumul florilor de măr, murmurul albinelor din preajma teilor înfloriți și tainele de nepătruns ale iubirii. " Valeria Branisce-Căliman, Brașovul literar și artistic, noiembrie 1933
"Noul roman al d-lui Ionel Teodoreanu, poate cea mai valoroasă lucrare de acest gen din câte a tipărit până azi, rămâne o frescă puternic colorată a vieții de provincie. Amănunțind, cu pricepere am zice balcaziană, frământările unor suflete îndrăgostite de însăși neastâmpărul lor, d-l Ionel Teodoreanu dezvăluie cu măiestrie un colț de viață în care se îmbină armonios suferința cu dragostea de adevăr.
E o lucrare care îl învrednicește pe autor de o largă apreciere din partea cititorilor, statornicindu-l în rândul celor mai de seamă prozatori ai noștri. " A.I. Cele trei Crișuri, nov-dec 1933
"Umanul, prea-umanul care fărâmițează poezia închipuirii primei tinereți cu o tactică de dincolo de marginile firii, îndreptând-o metodic spre apele cuprinzătoare ale dramei-iată pe scurt, canalul subteran al noului roman pe care ni l-a dat Teodoreanu. Nu e un roman în sensul romanelor obișnuite, e mai mult povestea unor vieți, conflictul unor lumi ce apar prin perspectiva plasticului literar, acolo unde viața ia formă numai prin metaforă.
E o carte rară pe care o închizi cu regretul de a se fi sfârșit. " Dim. Todoranu, Revista Abecedar 1 februarie 1934
E o carte căreia i s-a făcut o mare nedreptate nemaifiind publicată după cel de-al doilea război mondial. Scrisă în 1933 în august, compusă din două volume, ea apare deja în librării într-o primă ediție în septembrie. Epuizată rapid, în noiembrie se publică cea de-a doua(pe care o am și eu). În 1942 apare ediția a treia, urmată în 1945 de cea de-a patra,ultimele două într-o variantă coligată. O carte destul de rară acum deși a totalizat 20.000 de exemplare vândute, o carte cum nu cred că se mai găsește în toată literatura română și, cu siguranță, ar trebui ca cineva să o readucă în prim plan. Iar de curând, uitându-mă (online) prin reviste literare interbelice am găsit o sumedenie de recenzii ale acesteia, toate pozitive. Am selectat câteva pentru a vă face o idee generală despre ea:
" Sub aparența unui izvor artezian de lumini și umbre, de tonalități majore și minore, de spectrale locuri șăgalnice a unei fantezii incomparabile ca finețe și rodnicie, se ascunde, profund și substanțial, o problemă de artă superioară, chiar o problemă filosofică, care aduce unitate simbolică întregii opere.
De asemeni, suntem datori să amintim fugar, dar subliniind, o particularitate a autorului Fetei din Zlataust, anticiparea prin descrieri învăluite, a stărilor sufletești ce vor fi desprinse din desfășurarea epică imediată a acțiunii-un procedeu modernist de mare artă, care substituie prin creare de atmosferă lirică subtilă, analiza psihologică directă, mai puțin poetică, deși nu atât de dificil de realizat. Același talent descriptiv e dublat de o uimitoare bogăție de limbă și de minunata posibilitate de a reuși să adecveze perfect tonalitatea efectivă a stilului, așa de caracteristic autorului nostru, la desfășurarea fericirilor și tristeților vieții ce se desprinde din toată acțiunea romanelor sale!
Sunt cărți atât de suveran frumoase în solitudinea lor înaltă, că din ele ar putea să răsară luna ca de pe zările solemne ale mărilor, scrie Ionel Teodoreanu la pag. 42 a Goliei- cea mai bună caracterizare ce s-ar putea face romanului său, o carte rară, poate cea mai neașteptată apariție și cea mai frumoasă a literaturii noastre de azi. " Romul Demetrescu, Revista Abecedar 7 decembrie 1933
" În fond, romanul d-lui I. Teodoreanu se relevă printr-o adâncă pătrundere și intuiție a stărilor sufletești și o neasemănată frumusețe de stil. Opera unei bogate imaginații, romanul ne evocă nesfârșirea apelor adânci, care sub aspectul unei aparențe liniștite, ascund în fundul lor o lume de mister.
El ne reamintește parfumul florilor de măr, murmurul albinelor din preajma teilor înfloriți și tainele de nepătruns ale iubirii. " Valeria Branisce-Căliman, Brașovul literar și artistic, noiembrie 1933
"Noul roman al d-lui Ionel Teodoreanu, poate cea mai valoroasă lucrare de acest gen din câte a tipărit până azi, rămâne o frescă puternic colorată a vieții de provincie. Amănunțind, cu pricepere am zice balcaziană, frământările unor suflete îndrăgostite de însăși neastâmpărul lor, d-l Ionel Teodoreanu dezvăluie cu măiestrie un colț de viață în care se îmbină armonios suferința cu dragostea de adevăr.
E o lucrare care îl învrednicește pe autor de o largă apreciere din partea cititorilor, statornicindu-l în rândul celor mai de seamă prozatori ai noștri. " A.I. Cele trei Crișuri, nov-dec 1933
"Umanul, prea-umanul care fărâmițează poezia închipuirii primei tinereți cu o tactică de dincolo de marginile firii, îndreptând-o metodic spre apele cuprinzătoare ale dramei-iată pe scurt, canalul subteran al noului roman pe care ni l-a dat Teodoreanu. Nu e un roman în sensul romanelor obișnuite, e mai mult povestea unor vieți, conflictul unor lumi ce apar prin perspectiva plasticului literar, acolo unde viața ia formă numai prin metaforă.
E o carte rară pe care o închizi cu regretul de a se fi sfârșit. " Dim. Todoranu, Revista Abecedar 1 februarie 1934
Displaying 1 of 1 review