Această carte pe care am avut-o de citit prin generală (dacă mă întrebați pe mine cred că ar trebuit făcută prin liceu, mi se pare mai potrivit atunci 😂). A trecut ceva timp de atunci 😅, cred că prin clasa a 6 a sau a 7 a, nu îmi mai amintesc exact 😂. Dar în acea perioadă nu am citit cartea, ci am văzut filmul, care surprinzător mi-a plăcut (sincer mi se pare că filmul este mai "decent" 🤣🤣🤣). Și întâmplător citind o altă carte, m-a dus cu gândul la "Domnișoara Christina" și îmi păruse rău că nu am citit-o, așa că i-a venit timpul acum 😂. Cartea a apărut chiar după Maitreyi, acesta din urmă este un roman relatat dintr-o experiență reală, pe când "Domnișoara Christina" este o nuvelă fantastică care conține elemente din folclorul românesc, cu strigoiul (în acest caz Christina 🤭), cu un alt plan, exterior, un univers îndepărtat de acesta, cel cunoscut al oamenilor, iar din pricina folclorului are și un aer mistic, de vrăjitorie, prezintă fiind și posedarea, cu un spirit blocat în casă, care este împușcat. Ceea ce o leagă de casă este un tablou cu ea, făcut de pictorul Mirea, așa se precizează în carte, autorul face referire la pictorul românesc Mirea, dar și alte referiri, locuri din România, sau evenimente, etc., iar din legende și povești cunoaștem că într-o casă bântuită, de cele mai multe ori spiritul este legat de un obiect din locul respectiv. I se spune "Domnișoara Christina" pentru că a fost ucisă de tânără la 20 de ani. Aspectele care m-au impresionat... Un prim aspect ar fi că o cheamă Christina (pe mine chemându-mă la fel 😂), apoi elementele din acea perioadă, vestimentația: hainele, pălăria, mănușile negre. În carte se face referire la Luceafărul chiar spunându-se multe versuri din poezie cum ar fi: "Mă dor de crudul tău amor/A pieptului meu coarde/Și ochii mari și grei mă dor/Privirea ta mă arde" și versurile care se repetă de mai multe ori "Cobori în jos, luceafăr blând, /Alunecând pe-o rază, /Pătrunde-n casă și în gând/Și viața-mi luminează!" și pe lângă asta se mai face aluzia "eu sunt viu și tu ești moartă", dar totuși aici el este muritorul de rând și ea este moartă. Ea ar fi superioară, mă gândesc cumva la "Riga Crypto și Lapona Enigel", căreia i se mai spune "Luceafărul întors", deși în cazul nostru, cei doi nu aparțin unor lumi complet diferite, totuși planurile sunt diferite, viața și moartea și că în Luceafărul va fi o iubire neîmplinită. Această nuvelă am asociat-o puțin cu "Dl Goe", deoarece apare o fetiță mai mică, dar are puțin din stilul lui I.L.Caragiale, cuvinte străine, etc. "Strigoiul" cum i se mai spune la noi, este o întruchipare a diavolul, care se ascunde în spatele unor măști, a frumuseții, a farmecului, și așa mai departe, care se joacă cu mintea umană, care păcălește, înșală și minte, care controlează și care farmecă, dar care în fața lui Dumnezeu nu are nicio putere. Pe de altă parte sunt prezentate și niște percepții din acea perioadă, statutul social, distrugerea reputației, care era foarte importantă atunci și desigur mici tertipuri, preconcepții despre femei și bărbați. Am mai remarcat și câteva fragmente, care m-au amuzat mult 😅.
În final, Egor(pictorul) care se lasă vrăjit de Christina, face ce trebuie și o omoară definitiv, casa arzând, dar rămâne singur, iar blestemul Domnișoarei pe care i l-a spus aceasta pare că s-a adeverit.
O opinie personală și cu asta închei 😂, nu cred că Egor a iubit-o pe Sanda cu adevărat, ducându-se la Christina, care doar l-a manevrat.