What do you think?
Rate this book
La felicità
Barcellona, gennaio 1909. In un locale del Paral.lel ogni sera Nonnita Serrallac manda in visibilio il pubblico: la sua bellezza è incontestabile e il suo numero con una foca ammaestrata sensazionale. Dopo lo spettacolo però torna a casa, in un quartiere popolare di Barcellona che deve essere distrutto per far posto alle future Ramblas. E viene il giorno in cui scopre di essere incinta.
Senza lavoro e presto senza un tetto Nonnita si rivolge a Demi Gambus, ambiguo avvocato dedito a loschi traffici, che però le rifiuta il suo aiuto. I compagni di sventura della bella circense - uno squilibrato, un pappagallo e un innamorato disposto a tutto - la aiuteranno a escogitare un piano.
Senza lavoro e presto senza un tetto Nonnita si rivolge a Demi Gambus, ambiguo avvocato dedito a loschi traffici, che però le rifiuta il suo aiuto. I compagni di sventura della bella circense - uno squilibrato, un pappagallo e un innamorato disposto a tutto - la aiuteranno a escogitare un piano.
455 pages, Paperback
First published January 1, 2002
2 people are currently reading
103 people want to read
About the author
Lluís-Anton Baulenas
59 books7 followersLluís-Anton Baulenas (Barcelona, 1958) is a Catalan novelist, translator and playwright.
Among his works are the novels Rampoines 451 (Good-for-Nothing 451, 1990), Noms à la sorra (Names in the Sand, 1995), which was a finalist for the Sant Jordi Prize, Alfons XIV (1997), also a finalist for the Sant Jordi Prize, El fil de plata (The Silver Thread, 1998), which was awarded the Serra d'Or Critics’ Prize, and La felicitat (Happiness, 2001), which received the Prudenci Bertrana Prize.
In 2005 Baulenas won the most prestigious award in Catalan letters, the Ramon Llull prize, for his novel Per un sac d’ossos (For a Sack of Bones), dealing with the Spanish civil war. The Toronto Star, reviewing the English translation (July 13, 2008), commented that "Baulenas is an accomplished storyteller whose narrative never falters, never veers off-course, never relinquishes its hold on the reader."
Among his works are the novels Rampoines 451 (Good-for-Nothing 451, 1990), Noms à la sorra (Names in the Sand, 1995), which was a finalist for the Sant Jordi Prize, Alfons XIV (1997), also a finalist for the Sant Jordi Prize, El fil de plata (The Silver Thread, 1998), which was awarded the Serra d'Or Critics’ Prize, and La felicitat (Happiness, 2001), which received the Prudenci Bertrana Prize.
In 2005 Baulenas won the most prestigious award in Catalan letters, the Ramon Llull prize, for his novel Per un sac d’ossos (For a Sack of Bones), dealing with the Spanish civil war. The Toronto Star, reviewing the English translation (July 13, 2008), commented that "Baulenas is an accomplished storyteller whose narrative never falters, never veers off-course, never relinquishes its hold on the reader."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
August 26, 2015
Quero as horas que perdi nesta piiiiiiiiiiiiiiiii de volta!!!!!!!!!!! Já!
February 11, 2016
Opinião de 4 pessoas aqui - http://flamesmr.blogspot.pt/2015/11/l...
May 3, 2018
Romanul "Fericirea" a fost scris de Lluís-Anton Baulenas, un scriitor catalan, contemporan. Cartea a fost publicată în anul 2001, cu titlul original "La Felicitat".
Acţiunea romanului se petrece in Barcelona, la începutul secolului XX. Nonnita Serralac, personajul principal, este o femeie care lucrează la teatrul Soriano ca animatoare, alături de o focă. Aceasta ţine un spectacole în fiecare seară. Printre publicul predominant masculin se află şi Deogracies-Miquel Gambus, un escroc ale cărui talente au fost transmise de la străbunicul lui. Acesta o observă pe Nonnita, care îi aminteşte de o întâmplare dramatică petrecută cu 9 ani in urmă, de care el nu mai vrea să ştie nimic.
Între timp, Nonnita află ca a rămas gravidă cu un italian, şi el artist, care a dispărut. Aceasta începe sa-l caute prin Barcelona, cu speranţa de a-l găsi şi a vedea dacă o mai iubeşte. Romanul urmăreşte aventura Nonnitei care caută sa-i ofere o viaţă cât mai bună viitorului ei copil, acţiunea desfăşurându-se pe două planuri: cel al Nonnitei si al prietenilor ei; şi cel al familiei Gambus, respectiv, al clasei de jos şi cel al mafiei Barceloneze.
Tema principală a romanului, care, după părerea mea, este mai importantă decât acţiunea în sine, este cea istorică, care vizează un eveniment din anul 1909: "Semana Tragica"(Saptamâna tragică), o perioadă de revoltă a claselor muncitoare din cateva oraşe spaniole, precum şi Barcelona. Romanul reuşeşte să surprindă conflictul latent care se acumulează pe zi ce trece: muncitorii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi şi grupările radicale şi anarhiste încep să adune cât mai mulţi adepţi. Se pot observa printre personaje diferitele tipologii caracteristice acelor perioade: al omului sărac şi al parvenitului.
Pe lângă asta, romanul mi se pare puţin cam greu de citit, unele exprimări fiind alambicate, fapt care, probabil, se datorează traducerii din catalană in română. Nu prea am înţeles cartea la început, deoarece făcea multe referiri cu privire la fondul politic al Barcelonei, aşa că, de abia după ce m-am documentat am reuşit să înţeleg contextul istoric al romanului. Povestea nu a fost cea mai bună, cu toate că a avut destule momente de intrigă şi tensiune. Şi după cum am spus mai sus, nu vad prea multe legături între poveste şi tema principală, cea istorica, astfel că s-ar fi putut face două romane de sine stătătoare: unul care să descrie fondul istoric, iar celălalt să conţină naraţiunea.
O sa închei prin a spune ca nici acum nu înţeleg care este semnificaţia titlului, "fericirea" fiind un termen atât de general încât s-ar fi potrivit la fel de bine oricărui roman. Totuşi, o să cred că autorul ne-a lăsat nouă libera alegere de a aduce o semnificaţie titlului, şi o să spun că fericirea nu o găseşti în această carte.
Acţiunea romanului se petrece in Barcelona, la începutul secolului XX. Nonnita Serralac, personajul principal, este o femeie care lucrează la teatrul Soriano ca animatoare, alături de o focă. Aceasta ţine un spectacole în fiecare seară. Printre publicul predominant masculin se află şi Deogracies-Miquel Gambus, un escroc ale cărui talente au fost transmise de la străbunicul lui. Acesta o observă pe Nonnita, care îi aminteşte de o întâmplare dramatică petrecută cu 9 ani in urmă, de care el nu mai vrea să ştie nimic.
Între timp, Nonnita află ca a rămas gravidă cu un italian, şi el artist, care a dispărut. Aceasta începe sa-l caute prin Barcelona, cu speranţa de a-l găsi şi a vedea dacă o mai iubeşte. Romanul urmăreşte aventura Nonnitei care caută sa-i ofere o viaţă cât mai bună viitorului ei copil, acţiunea desfăşurându-se pe două planuri: cel al Nonnitei si al prietenilor ei; şi cel al familiei Gambus, respectiv, al clasei de jos şi cel al mafiei Barceloneze.
Tema principală a romanului, care, după părerea mea, este mai importantă decât acţiunea în sine, este cea istorică, care vizează un eveniment din anul 1909: "Semana Tragica"(Saptamâna tragică), o perioadă de revoltă a claselor muncitoare din cateva oraşe spaniole, precum şi Barcelona. Romanul reuşeşte să surprindă conflictul latent care se acumulează pe zi ce trece: muncitorii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi şi grupările radicale şi anarhiste încep să adune cât mai mulţi adepţi. Se pot observa printre personaje diferitele tipologii caracteristice acelor perioade: al omului sărac şi al parvenitului.
Pe lângă asta, romanul mi se pare puţin cam greu de citit, unele exprimări fiind alambicate, fapt care, probabil, se datorează traducerii din catalană in română. Nu prea am înţeles cartea la început, deoarece făcea multe referiri cu privire la fondul politic al Barcelonei, aşa că, de abia după ce m-am documentat am reuşit să înţeleg contextul istoric al romanului. Povestea nu a fost cea mai bună, cu toate că a avut destule momente de intrigă şi tensiune. Şi după cum am spus mai sus, nu vad prea multe legături între poveste şi tema principală, cea istorica, astfel că s-ar fi putut face două romane de sine stătătoare: unul care să descrie fondul istoric, iar celălalt să conţină naraţiunea.
O sa închei prin a spune ca nici acum nu înţeleg care este semnificaţia titlului, "fericirea" fiind un termen atât de general încât s-ar fi potrivit la fel de bine oricărui roman. Totuşi, o să cred că autorul ne-a lăsat nouă libera alegere de a aduce o semnificaţie titlului, şi o să spun că fericirea nu o găseşti în această carte.
April 15, 2013
El millor d'aquest llibre és la foto d'una ciutat que està a punt de canviar per sempre gràcies a les transformacions urbanístiques i socials de principis del segle XX; el conflicte social està força ben explicat i la descripció de la Barcelona que trenca amb el segle XIX està ben aconseguida. Resumint, un escenari ben explicat.
La pega és que la trama que serveix d'excusa, els personatges, la història, etc, no hi fan justícia o no donen la talla; com a mínim, dóna la sensació que són secundaris o que podien haver estat qualsevol altra cosa sense alterar el resultat final. Sembla com si l'autor hagués intentat replicar la ciutat dels prodigis de Mendoza sense aconseguir ensamblar del tot la novel·la i la història.
La pega és que la trama que serveix d'excusa, els personatges, la història, etc, no hi fan justícia o no donen la talla; com a mínim, dóna la sensació que són secundaris o que podien haver estat qualsevol altra cosa sense alterar el resultat final. Sembla com si l'autor hagués intentat replicar la ciutat dels prodigis de Mendoza sense aconseguir ensamblar del tot la novel·la i la història.
April 23, 2015
Não percebi o porquê do título.
April 21, 2024
En general, molt regust a “quien mucho abarca poco aprieta”.
Entretingut per estones eternes de tren, però res més.
Se m’ha fet lent, especialment al principi. A mesura que avançava semblava que millorava, però no. Pel meu gust, molt lent en algunes coses i encara així m’he quedat amb la sensació que moltes d’altres quedaven a mitges, perdudes. I el final, dolent i precipitat.
Entretingut per estones eternes de tren, però res més.
Se m’ha fet lent, especialment al principi. A mesura que avançava semblava que millorava, però no. Pel meu gust, molt lent en algunes coses i encara així m’he quedat amb la sensació que moltes d’altres quedaven a mitges, perdudes. I el final, dolent i precipitat.
June 9, 2025
Stopped reading this book halfway, as I realised I don't really care about the story, nor the characters. Initially I had hoped to find the early 20th century atmosphere of Barcelona, but was very disappointed.
January 29, 2026
Me ha gustado bastante, los personajes bien construidos y la historia bien hilada.
January 18, 2015
‘Het Geluk’ is een aanrader voor iedereen die graag een goed verhaal leest. Hoewel het boek bevolkt wordt door de meest vreemde personages, zijn de opbouw en stijl traditioneel. Het Barcelona van 1900 komt helemaal tot leven en je wordt als lezer gemakkelijk meegevoerd op een stroom van bizarre en groteske gebeurtenissen die op een prachtige manier worden beschreven. Humor, spanning, gruwel, romantiek … ‘Het Geluk’ heeft het allemaal. Dit is een ideaal boek wanneer je kan gaan zitten en de tijd weglezen, het is ontspannend zonder meer.
January 29, 2015
Se toda a obra fosse como as últimas 40 páginas a pontuação seria muito mais elevada. Uma ideia interessante mas com uma escrita que não me cativou. O autor estava constantemente a desviar-se da acção principal para descrever detalhes que nada tinham a ver com a história, só para nos fazer ler 1 ou 2 páginas sobre alguém ou algo que nunca mais seria referido no livro. O final, contudo, foi muito bem conseguido. Contudo, confesso que não percebi muito bem o título...
January 8, 2013
Perhaps I don't understand the book, but I could not get enthusiastic. I finished it in a day, because it was easy to read, but I never really started to like it. The ending was kind off surprising but not very. And don't get me started about the title... I still don't get it.
January 9, 2017
História cativante, que nos surpreende com seus desenlaces, e nos permite visitar uma Barcelona de transição, entre os resquícios dos bairros com ruelas medievais e o progresso dos grandes Boulevards.
July 5, 2009
Na versão publicada no Brasil, este livro chama-se "A Felicidade". O original catalão é "La Felicitat"!!
August 1, 2011
Als je van Barcelona houdt dan proef je hierin haar straten!
July 16, 2015
As últimas páginas foram fantásticas. Pena que o resto não tenha estado à altura...
February 12, 2014
Prachtig geschreven, je waant je in een film van Felini, surrealistische sfeer. Je blijft lezen
Displaying 1 - 16 of 16 reviews