I romanzi della Tavola Rotonda

I romanzi della Tavola Rotonda #1-3

by Jacques Boulenger (Editor), Gabriella Agrati (Editor), Maria Letizia Magini (Editor)

In Italian

Genres: Classics, Folklore

608 pages, Paperback

First published October 1, 1981

About the author

Jack Amand Romain Boulenger, French writer and journalist.

Reviews

[Clara Mazzi · Rating 5 out of 5]

I "romanzi" non hanno la potenza della scrittura de "Il libro del Graal" ciò detto non posso esimermi dal dare 5 stelline per la bellezza di questo lavoro. Bellezza che emerge quasi per contrasto su diversi fronti: in primis, il fatto di dover scendere a compromessi con una cristianizzazione forzata di antichi miti celtici; a seguire la fatica di rappresentare personaggi apparentemente bidimensionali e che invece, a dispetto delle rigide regole di quello che era una cosiddetta "letteratura di corte" (più che altro si trattava di una letteratura alle origini, che non sapeva bene ancora come essere), riesce a conferire molteplici aspetti umani ai suoi personaggi. Inaspettato il lato comico; profondissimo l'aspetto della ricerca di sè e della paura del confronto con la morte; sorprendente l'erotismo intenso che pervade i molteplici incontri tra damigelle e cavalieri (completamente attuale), con tanto di dettagli espliciti; toccante la storia d'amore (l'unica) tra Lancillotto e Ginevra (per scoprire poi alla fine dei libri che lei aveva 20 anni più di lui...). Una scrittura semplice ma potente che mi ha ricordato quella della mitologia nordica (che comunque resta ancora più forte, nella sua semplicità e scarsezza di parole).

[Morwen Rowen · Rating 4 out of 5]

I romanzi della Materia di Bretagna riscritti in prosa da Jacques Boulenger nel 1922 con una narrazione medievaleggiante. In questo modo possiamo leggere l'intera storia di Re Artù, del Graal e dei Cavalieri della Tavola Rotonda seguendo una cronologia tratta dai romanzi scritti a cavallo di due secoli.
Un lavoro non indifferente.

[rjxdnn · Rating 3 out of 5]

A bit disappointed just because I expected something else…

[Socrate · Rating 3 out of 5]

În marea[1] Galiei şi a Micii Bretanii, erau pe vremuri doi regi fraţi buni și care se căsătoriseră cu două surori bune. Unul se numea Ban din Benoic, iar celălalt Boilor din Gannes. Regele Ban era, pe vremea aceea, un bărbat destul de bătrân; dar regina Elena, soţia lui, era încă tânără și femeie în putere, mult iubită de oamenii din popor. Nu avuseseră decât un singur fecior, numit Galaad la botez, dar căruia i s-a spus mereu Lancelot; povestea noastră are să vă spună mai încolo de ce anume, căci acum nu e nici locul, nici momentul potrivit. Regele Ban avea ca duşman de moarte pe vecinul său Claudas, regele Pământului Pustiu, cavaler destoinic şi înţelept, dar perfid şi care lupta cu înverşunare împotrivă-i. Ci regele Artus n-avea cum să vină în ajutorul lui Ban din Benoic, fiind prins, în vremea aceea, în lupta împotriva baronilor săi din Bretania Mare. În schimb, Claudas făcuse închinare împăratului de la Roma, care îi trimisese oşti şi, cu ajutorul lor, pusese stăpânire pe toate oraşele și pe tot pământul regelui Ban, în afară de fortăreaţa de la Trebe, în care îl ţinea asediat. Aşa încât regele Ban se vedea în mare primejdie de a fi prins, prin foamete sau altfel. Cam pe la jumătatea lui august, îi spuse reginei, soţia lui:

― Doamnă, ştii la ce m-am gândit? Să mă duc chiar eu său cer ajutor recelui Artus şi să-i arăt din nou cum sunt jefuit: îi va fi mai mare mila de mine dacă mă voi înfăţişa chiar eu, aievea, decât dacă îi voi trimite un sol. Pregăteşte-te aşadar, căci vom merge împreună, şi nu vom lua cu noi decât pe fiul meu şi un scutier. Ia tot ce am aici de preț, aur, giuvaere şi văsărie. Castelul acesta este atât de puternic încât nu mă tem defel că ar putea fi luat cu asalt înainte de întoarcerea mea: dar nimeni nu se poate feri de trădare.

[Monica. A · Rating 4 out of 5]

Considerato che le mie conoscenze erano, ad oggi, baste quasi esclusivamente sui Monty Python e i pochi film visti sull'aromento, la lettura andava necessariamente affrontata.

E lor sorte d'ora in poi sarà
Come quella del nocciolo e il caprifoglio
Che l'uno all'altro intreccia il suo germoglio
Quand'esso intorno al legno s'è legato
E s'è avvinto, s'è allacciato,
Insieme posson ben durare;
Ma, se si voglion separare,
Il nocciolo d'un subito perisce,
E il caprifoglio, solo, inaridisce.

A lettura conclusa, abbandonati cavalieri, dame e pulzelle, belli e cari amici, l'acqua si alza dal cuore e, inevitabilmente, arriva agli occhi.

[Tex-49 · Rating 3 out of 5]

Interessante, ma raccontino molto sempliciotto, è in prosa ma in un linguaggio d'altri tempi.

[⭐Andreas⭐ · Rating 4 out of 5]

I technically finished it (I read the stories selected by the teacher). I will come back for the rest

[Inkling · Rating 2 out of 5]

It was ok but it definitely felt like the summary version of a book and not the real thing. The author set out to tell the story and have people enjoy it for what it is without being boggled down by explanations on medieval symbolism or other notes that would provide better context. The story can be enjoyed that way, I suppose, but I'm not a big fan of this approach. As such, it didn't do much for me.

The last 100 pages are interesting and suspenseful, but you have to read an entire book to get there. And I'm not sure it was all worth it. In the end... it was OK. It didn't make me hate it, it didn't make me love it, it was just... OK.