Diavolul este politic corect

by Savatie Baștovoi

„Eutanasia va fi un instrument esențial al societății noastre viitoare”, scria socialistul Jacques Attali (director al Băncii Centrale Europene și consilier privat al lui ­Mitterand, în volumul colectiv Viitorul vieții, Ed. Seghers, Paris, 1991). „[…]din clipa în care a fost depășită vîrsta de 60-65 de ani, omul trăiește mult prea îndelungat fără a produce și costă foarte scump societatea […]. Într-adevăr, din punctul de vedere al societății, este mult mai preferabil ca mașina umană să se oprească brutal decît să se deterioreze progresiv. […] Logica socialistă este libertatea și libertatea fundamentală este sinuciderea. În consecință, dreptul la sinucidere, directă sau indirectă, este o valoare absolută în acest tip de societate”, conchide cinicul politician-profet.

Cum ar arăta lumea dacă un astfel de scenariu ar deveni realitate? Diavolul este politic corect constituie o proiecție în viitor a unor legi, proiecte de legi sau afirmații ale unor politicieni și formatori de opinie despre ceea ce ar dori ei să fie lumea. Falsele „valori” ale lumii moderne, precum avortul, distrugerea familiei nucleare, promovarea homosexualității, reducerea populației – toate pe fondul unui ateism agresiv – își arată adevărata lor față într-un roman plin de cruzime și candoare, care se citește mai ușor decît ai privi un film.

Genres: Romanian Literature, Dystopia, Philosophy, Christianity, Science Fiction, Politics, Fiction

192 pages, Hardcover

First published April 16, 2010

About the author

Savatie Baştovoi – ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007).

În 2008 două volume, romanul Nebunul şi, respectiv, Cînd pietrele vorbesc (eseu) au obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.

Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.

În 2005, la invitaţia scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lîngă Sfîntul Sinod al BOR, participînd la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.

Savatie Baştovoi este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă română, tirajul cumulat al cărţilor vîndute în perioada 2001-2008 fiind de circa 200.000 de exemplare.

Cărţi de referinţă: Elefantul promis (poezie, Ed. Arc 1996), Iepurii nu mor (roman, ed. Aula 2001; ed. Polirom 2007, tradus în franceză la editura Jaqueline Shambon, grup Actes Sud), Nebunul (roman, ed. Cathisma 2006, tradus în rusește), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu, publicistica, inteviu), Între Freud şi Hristos (eseu, tradus în macedoniană cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Macedonia), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienta la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).

Este fondatorul şi directorul Editurii Cathisma din Bucureşti.

Din 1998 este frate al mănăstirii Noul Neamţ.

Referinţe critice la cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi găsiţi în rubrica Gura Lumii de pe blogul personal.

Reviews

[Alex Bîtcă · Rating 2 out of 5]

Două steluțe, iar asta numai fiindcă am dat peste niște idei și momente ceva mai interesante. Păcat că au fost puține.
Mi s-a părut oarecum artificial romanul: personaje artificiale și iritant de stereotipizate și previzibile; dialoguri artificiale și revoltător de naive; o desfășurare a romanului care s-ar fi vrut un pic de 1984 într-o oală cu învățămintele Evanghelice. Rezultatul? S-a ajuns la o carte cu iz de 'teorie a conspirației', subiect ajuns de stradă și beție.

Pur și simplu am primit un subiect răsrumegat și răstălmăcit, iar singurul motiv pentru care am mai continuat să citesc e: 1) se citește ușor și mi-am mai omorât un pic timpul (nu chiar în zadar fiindcă acum știu un pic din ce înseamnă Savatie B.) și 2) chiar am întâlnit vreo două idei sau imagini care mi-au trezit un interes.

Spre exemplu: un motiv al romanului este o lege adoptată undeva prin viitorul apropiat. Legea presupune că ființa umană (iar asta e important! nu omul dar ființa umană), așadar, ființa umană e o mașinărie care, după vârsta când moldovenii abia se așează pe la casele lor, adică după 65 de ani se defectează. Soluția pentru a opri o suprapopulare a Pământului - aceștia sunt euthanasiați.

O altă idee, adică o sintagmă sau ce mai e, mi-a băgat în cap o imagine/concept curioasă: Biserica Muzeu. Autorul a descris un viitor în care puțini își mai amintesc de biserică, Biblie sau Dumnezeu, iar fiecare om e doar un piston al mașinăriei care este o nouă guvernare mondială. Iar 'luminarea' eroului principal, Iacob, începe când acesta descoperă credința, puritatea care, într-o mare măsură se manifestă prin detașarea acestuia de PC și internet. Aici, un sfat - cartea nu trebuie citită în scopuri justificate de pioșenie, evlavie, credință sau în căutarea acestora, deoarece dacă s-a întâmplat de peste 2000 de ani ca (pardon) creștinismul să trezească întrebări, romanul 'Diavolul este politic corect' le va înzeci, pentru că aici, creștinismul e arătat foarte trunchiat ca și concept și poate chiar laconic.

Acum să recunosc frumusețea unei frumoase manevre de PR printr-un titlu atât de strigător și promițător 'Diavolul este politic corect' și îți dă o oarecare siguranță că în carte vei întâlni un hardcore dar!... din păcate a fost doar un titlu; unde mai pui și coperta cu statuia libertății care parcă îți urlă: Tot căcatu' va veni din Vest!

Până și font-ul e demn de un bestseller gen Codul lui Da Vinci sau 111 Teorii ale Conspirației...

Și totuși. De ce era nevoie să se repete de atătea ori numele personajelor, în special: Icob Kohner și Roza Kohner (și deseori anume formula completă a numelui). La un moment dat am simțit că pur și simplu mă înec în gând și am să am să fiu mult mai circumspect când voi întâlni vreun Iacob sau vreo Roză. Mai ales Kohner.

Bun, văd că am scris de parcă m-a insultat cartea lui Savatie Baștovoi și nu e așa. Cândva într-o librărie am auzit cică e una dintre cele mai bine vândute cărți și lumea o cumpără în continuare. Am citit-o și n-a fost cea mai rea carte întâlnită. A fost ok-iuț, iar un minus a fost că am luat cartea în mâini după ce am auzit de nenumărate ori: 'Băi, când era Ștefan parcă scria mai bine'. Acum vreau să-l citesc pe Ștefan Baștovoi, să descopăr rădăcinile și să trec mai departe peste un roman care a pornit, totuși, atât de bine.

Iar asta e doar o părere de-a mea.

[Ion Bargan · Rating 5 out of 5]

Acțiunea se desfășoară într-un viitor nedeterminat în care prin lege oamenii ajunși la vârsta de 65 de ani sunt eutanasiați. Iacob Kohner își pierde mama în urma aplicării acestei legi. Înainte de a fi eutanasiată Roza Kohner îi transmite Biblia și împreună cu ea speranța unei vieți plăcute trăită în armonie.

Evenimentele care se petrec în societatea în care se află Iacob sunt fără exagerare apocaliptice. Va reuși Iacob și marea sa familie pe care a descoperit-o să învingă lumea și răul care s-a instaurat în ea?

Un roman profund despre puterea credinței care ne amintește cât de important este să nu fim nepăsători în fața ofensivei răului. Mâine ar putea fi prea târziu.

FRAGMENTE:

— Ce înseamnă să iubești?
— Să iubești înseamnă să simți suferința celuilalt ca pe a ta.

— Contează cum mori?
— Cred că mai mult contează cum trăiești.

Moartea încununează viața. Cred că în felul cum mori se cuprinde și felul în care ai trăit.

[Anton Raul · Rating 3 out of 5]

O carte interesantă, povestea foarte bine imaginată, dar nu la fel de buna ca “Audiență la un demon mut”
Ii dau 3 stele din cauza modului prea simplist in care e relatata, dialogurile dintre personaje sunt foarte naive și previzibile, dar și pentru sfârșitul mult prea deschis pentru o astfel de carte.
Însă per total, merita citită pentru a-ți omorî timpul

[Anita · Rating 1 out of 5]

Nu pot să îi dau rating. (până am ajuns la sfârșitul "recenziei", m-am răzgândit, acordându-i 1.75 ⭐)
Mă și întreb de unde are cartea unul atât de mare?!
Am căzut în capcana titlului deoarece altfel nu aș fi ales nicicând să citesc cartea. Nu știam că religia o să fie laitmotivul cărții.
Eu și autorul nu suntem pe aceeași lungime de undă, avem perspective total opuse cu privire la unele aspecte. Recunosc, în mijlocul cărții m-am și oprit din citit ca să fac un research rapid despre autor și despre unele declarații, opinii de-ale lui și mi-a venit să nici nu mai continui lectura.
Părți bune? Puține. A avut și aspecte interesante, am aprobat unele acțiuni, povestea a generat o oarecare reacție din partea mea. Însă tot nu. Nu, mulțumesc.

[Alexandru · Rating 4 out of 5]

Lucrarea de față nu reprezintă un roman de caractere sau unul cu un fir narativ spectaculos, ci este în primul rând un roman de idei.

Viitorul descris în această carte este din nefericire unul cât se poate de plauzibil, unul spre care ne îndreptăm cu pași mari. Desconsiderarea vieții umane, materialismul, nihilismul, primesc în aceste rânduri o critică necruțătoare, din perspectivă umanist-creștină.

Aș fi dat cărții mai mult de 4 stele, dacă toate aceste idei ar fi fost expuse într-un mod mai subtil.

[Taisia Crudu · Rating 5 out of 5]

4.5*
Consider cartea de față o distopie și nicidecum o premoniție a unui viitor spre care se îndreaptă umanitatea ca urmarea a ateismului. Din această perspectivă, afirm că cartea mi-a plăcut. Îmi plac distopiile și scrierile care preamăresc anumite probleme de ordin social, precum este și romanul respectiv.
Ne află într-un an neidentificat, când legile promovate au ca scop suprem reducerea numărului populației pe glob. Pentru fiecare al doilea copil există o taxă de 2000 euro. De-asemenea doar primul născut are dreptul la urmași, cel de-al doilea copil al familiei fiind castrat. Legea eutanasiei este semnată. Aceasta constă în faptul că fiecare om când ajunge la 65 ani este închis în azilul de bătrâni, une cu voia sau fără voia sa i se administrează o injecție pentru a-l eutanasia. Pe lângă aceștia, aceeași soartă o au și persoanele mai tinere cu grave probleme de sănătate. Plus la toate statul începe a pune stăpânire pe copii, transformându-i în pionieri, oameni educați doar să muncească și să respecte legile. Cu alte cuvinte asistăm la o manipulare fără precedent și toate acestea izvorâte din ateism.
Protagonistul acestui roman este Iacob Kohner a cărui mamă, Roza Kohner este eutanasiată, dat fiind împlinirea vârstei de 65 ani. Acest eveniment îl marchează pe Iacob. De-asemenea, moștenirea făcută de către mama sa, o Biblie (un obiect de care puțin oameni știu la vremea aceea și deci care se găsește doar prin muzee), îi trezește noi sentimente și simțăminte.
Unele idei ale autorului le-am apreciat, deoarece ne sensibilizează asupra unor probleme caracteristice societății moderne precum: goana după bani, dependența de internet si manipularea media. Alte idei au fost duse la extremă și deci niște interpretări ale autorului asupra unor idei conspiraționiste de genul celei a reducerii numărului populației pe glob.
Romanul este scris într-un mod simplist, însă mi-a părut captivant. Pe mine m-a ținut acolo în istorie.
“Sfârșitul lumii nu-l va aduce un cataclism, așa cum greșit își închipuie mulți, ci dorința demonică de a ucide, care începe să pună stăpânirea pe tot mai multă lume. Răutatea îi va face pe oameni să se autodistrugă. Atunci când ultimul om capabil să iubească va fi ucis, viața pe pământ își va pierde adevăratul și singurul său sens, acela de a iubi, și Dumnezeu va pune capăt răutății.”
“Diavolul este politic corect” de Savatie Baștovoi

[Ion · Rating 3 out of 5]

Apărut în 2010, acest roman parcă ar conține scene rupte din realitățile covidice actuale. Un text care, între altele, pune problema singurătății în epoca internetului. O lume în care viața „ființelor umane” este întreruptă la vârsta de 65 de ani, conform Legii 182/110. După câteva ficțiuni „dure”, pe care le-am devorat în plină „ciumă”, romanul lui Savatie Baștovoi a urmat ca o ploaie purificatoare.
* * *
„Ne-am obișnuit să ne irosim zilele de parcă am fi veșnici, iar când ajungem bătrâni, începem să iubim viața…”

[Diana Bute · Rating 5 out of 5]

It was sugested by my husbend, telling ME that what happens now in the world reminded him of the subject of this great book. It is simple to read, but complex to understand the ideas behind the words.

[Iustin Popescu · Rating 5 out of 5]

Una din cele mai bune opere literare pe care le-am citit.

[Sargis Botsinyan]

Im Roman wird eine zukünftige Welt dargestellt, in der bestimmte gesellschaftlich-politische Entwicklungen radikal umgesetzt werden. Euthanasie, Abtreibung, Zerstörung der klassischen Familie, Förderung der Homosexualität und Bevölkerungsreduktion gelten hier als „politisch korrekt“ und werden staatlich gefördert. Dies und andere Dinge, die als nützlich und gut dargestellt werden, verbergen hinter sich aber einen radikalen und kämpferischen Atheismus, der darauf abzielt, die Idee Gottes vollkommen auszulöschen.

In einem Heim wird die Mutter des Protagonisten umgebracht, weil das Gesetz vorsieht, Menschen über 65 Jahren zu töten, denn sie kosten viel Geld, ohne der Gesellschaft etwas zurückgeben zu können. Während ihres Aufenthaltes lernt sie Vater Johannes kennen, der sie tauft und in die Lehre Christi einweiht. Nach ihrem Tod bekommt ihr Sohn, Jakob, einen Brief und die Bibel. Die Letztere soll Jakob Trost sein und das Mittel, mit dem er sich mit seiner Mutter verbinden kann. Das braucht er in einer Welt, die keine wirkliche Kommunikation oder soziale Interaktion mehr kennt. Sein Leben steht aber davor, eine Wendung zu bekommen, denn aus seinem Leben, das voller Einsamkeit und Gottesferne war, wird nun ein ganz anderes ...

Der Roman zeigt ein dystopisches Bild, das die Entwicklungen in vielen Ländern (vor allem im Westen) unverschönt zur Schau stellt. Die Übersetzung ins Deutsche fand ich nicht so gut gelungen, da sehr viele Rechtschreibfehler und grammatikalische Unkorrektheiten vorhanden waren, was man aber natürlich nicht dem Autor zuschreiben kann. Die Handlung war manchmal viel zu schnell und an manchen Stellen könnte eine tiefere Thematisierung vom Vorteil sein. Das könnte das Bild der Dystopie noch mehr stärken. Trotzdem waren einige gute Stellen vorhanden, von denen eine mir sehr gefallen hat:

Auf der Suche nach einem Gespräch mit Vater Johannes geht Johannes zu ihm. In dem Haus erlebt er, wie Vater Johannes den Gottesdienst feiert und ist erschüttert von der Schönheit der Orthodoxie:

„Ein christliches Ende unseres Lebens, schmerzlos, ohne Schande, friedlich und eine gute Rechtfertigung vor dem furchtbaren Richterstuhl Christi, lasset uns erflehen!" „Gewähre, o Herr!"
„Gewähre, o Her ..., flüsterte Jakob und bekreuzigte sich unbeholfen, so wie er es seine Exzellenz tun sah.
Sein schwerer Körper wurde mit einem mal leicht, so dass es ihm schien, dass erst jetzt seine Seele in ihn eingetreten war und dass diese ihn nach oben zog, in eine andere Welt, in ein anderes Leben."

Dieses und weitere Erlebnisse sollen dafür sorgen, dass Jakob ein anderer wird ...

[Pușcă]

nu. pur si simplu nu.

[Simon F. Melinte · Rating 2 out of 5]

Din pacate nu pot sa acord mai mult de doua stelute. Pentru mesaj as acorda 5, dar pe un asemenea subiect trebuia lucrat mult mai profund. Mesajul este livrat prea direct iar maniera in care a fost scrisa cartea de parca a fost facuta de un licean amator, si asta se observa cel mai bine in dialoguri.
Cu toate acestea cartea merita citita mai ales ca este subtire si se citeste repede.

[Mariana]

Abandonată

[Bobo · Rating 5 out of 5]

My book of choice when i think what would happen if we choose to give up on life as a gift...

[Sabina Larisa · Rating 4 out of 5]

Diavolul este politic corect, Savatie Bastovoi

Este o carte greu de digerat, construita in jurul unei idei de cosmar, care nu doar ca se intrezareste in societatea contemporana, ci este chiar verbalizata de unii lideri ai lumii. Ideea eutanasierii obligatorii dupa varsta de 65 de ani. Ar putea societatea noastra accepta asa ceva? Cum am reactiona noi, ca oameni, la un astfel de control? Intre paginile cartii paradisul le este permis doar celor potenti financiar. M a impresionat mult scrierea lui Savatie Bastovoi, m-a pus pe ganduri pentru ca, in timp, in istorie s-a adeverit faptul ca unele idei percepute nefiresti au devenit si au fost impuse ca normalitate. Romanul, in opinia mea, pune problema singuratatii fiintei intr-o lume globalizata, pare ca ar fi rupt din realitatea acestor timpuri in care Covid19 a schimbat universul in care traiam. Ce mi -a placut? Mesajul transmis, acela ca sperand iti gasesti pacea interioara.
Ce nu mi-a placut? Modul prea frust in care sunt expuse ideile, dialogurile si personajele prea simpliste.
Sincer, sper sa nu apuc nici eu, nici copiii mei astfel de timpuri.
4 stele pentru idee

[Raluca · Rating 4 out of 5]

O carte cu un impact puternic.
Acțiunea are loc într-un viitor nementionat unde oamenii ajunși la vârsta de 65 de ani sunt eutanasiați în conformitate cu legea.
Bineînțeles ca cei care au luat aceasta decizie se protejează; făcându-si acte de deces false pleacă sa își trăiască bătrânețea pe o insula departe de ochii lumii.
Din păcate mai sunt și alte legi date în ideea de a opri înmulțirea populației.
Găsim nu doar politicieni corupți ci și preoți și episcopi. 😑
Este o carte cu multe învățăminte, ușor de citit dar necesară d.p.m.d.v.
O recomand!

[Diana Alexandra Dragoman · Rating 5 out of 5]

Redactat asemenea unui experiment literar de tipul "Cum ar fi dacă afirmațiile unor oameni ar deveni realitate?", romanul lui Savatie Baștovoi ne propune o distopie din care umanul a fost eliminat cu desăvârșire. Totuși, într-o lume sufocată de legi absurde și o presă programată să dezinformeze, singura cale luminoasă este să găsești acei disidenți lângă care să trăiești cu demnitate. Iar aceștia sunt cei care cred în Dumnezeu și viețuiesc la sat, izolați de betoane și flagelul lumii virtuale.

[Silviu Popescu · Rating 2 out of 5]

Atmosfera este bine creată și întreținută și sunt prezentate idei plauzibile, care te lasă în cumpănă și analizând ce se află în jurul tău.

Simt că sunt prea multe stereotipuri și simplificare naivă, până la supranatural, a explicațiilor în momentele în care e nevoie de exact argumentare logică și detaliată.

Cartea este lejer de parcurs. Simt că se putea face ceva mult mai detaliat.

[Ion · Rating 5 out of 5]

3.5

[Stefan · Rating 5 out of 5]

Se citește mai ușor decât ai privi un film

[Roxana Mitrea · Rating 4 out of 5]

„Diavolul este corect. Joaca întotdeauna după reguli. E adevărat că își face regulile singur”.

[William D. Lay · Rating 5 out of 5]

Outstanding

[Neerin · Rating 1 out of 5]

Visul umed al oricarui fanatic religios conspirationist.

[Andra · Rating 5 out of 5]

De citit printre rânduri...

[Alex Stirb · Rating 1 out of 5]

O carte care are ca unic scop propaganda pro-rusa sau anti-occidentala. Altfel nu imi explic cum poate cineva sa tipareasca o asemenea materializare a lipsei de talent in scriere creativa.

[Acesus · Rating 3 out of 5]

Ok

[V · Rating 4 out of 5]

La aproape o lună de la lansarea la Chişinău a romanului „Diavolul este politic corect” vin şi eu să-mi expun părerea mea de cititor… o lectură bună şi captivantă, recomandată tuturor căci cartea „se citeşte mai uşor decît ai privi un film”.
„Diavolul este politic corect” este un roman de tipul SF, dar care porneşte de la o realitate care a existat – Uniunea Sovietică, şi o altă realitate care există – Uniunea Europeană, cartea atenţionează asupra faptului că democraţia este corectă doar politic nu şi moral, adică are o acoperire legislativă care îi dă corectitudine, iar diavolul se simte în largul său şi ba chiar şi-a însuşit modul de a acţiona conform legii, deci – diavolul este politic corect. Dacă în Vechiul Testament, în statul teocratic Dumnezeu era cel care dădea norme legislativ-divine, în societatea contemporană diavolul este cel care îşi ia masca legii. Drept explicaţie, voi aduce exemplul propus de păr. Savatie Baştovoi la lansarea cărţii: dacă Biserica spune că femeia trebuie să fie cu capul acoperit în biserică, se iscă polemică, societatea civilă este categoric împotrivă, se face apel la drepturi şi libertăţi, iar atunci cînd spre exemplu o persoană la lucru este impusă să poarte o uniformă, nu se mai face gălăgie, nu se face apel la drepturi şi libertăţi, ci se acceptă tăcit realitatea, iar practica uniformelor este una fffoarte răspîndită în mai toate marile firme. Eu aş spune că democraţia s-a îmbolnăvit, dacă vrei să fii protejat atunci trebuie să faci parte dintr-o oarecare minoritate, căci „majoritatea” nu are drepturi iar orice „minoritate” este apărată prin lege, despre ce egalitate poate fi vorba atunci cînd orice minoritate are privilegii faţă de acea „majoritate”. Dacă într-o ţară majoritar ortodoxă, această majoritate cere ceva, cererea ei este incorectă politic, iar orice cerere a minorităţii ţine de apărarea acesteia, deci este mai mult decît necesară.
Care-i legătura pe care am sesizat-o în legătură cu cele două „Uniuni”? Romanul prezintă un sistem mondial, pe care l-am comparat cu Uniunea Europeană, care încercă asemenea vechii „Uniuni” să creeze un gen de om nou, ceea ce-i reuşeşte prin creare „copilului societăţii”, copil educat de stat, îmbrăcat într-o uniformă albastră cu cravate albastre, analogice cu cele roşii purtate de octombrei. Dar problema esenţială pe care o atinge romanul este Eutanasia persoanelor care au atins vîrsta de 65 de ani, pe motiv că nu mai sunt utile societăţii, pornind de la această realitate careia toţi se împotrivesc doar verbal şi nu au avut curajul să îşi exprime punctul de vedere atunci cînd aceasta era supusă votului, iar acum toţi îi acceptă tăcit consecinţele, se iscă întreaga acţiune a romanului. Dar şi aceasta rămîne o problemă secundară pe parcursul romanului deoarece locul ei o ia problema izolării omului contemporan în lumea virtuală şi dependenţa acestuia de „lumea internetului”.
Dar ca să nu spun multe, spun că romanul a fost apreciat de către Radio France International ca avînd tendinţe: „anti-ecumenice… clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne, romanul abuzează de libertatea gîndirii, garantată tocmai de sistemul pe care-l combate”. Cu cît adevăr aceste cuvinte critice la adresa romanului aduc întărire celor spuse în roman, că gîndirea corectă este doar cea impusă de politic (iar critica acestuia ca sistem este in-corectă), căci după cum bine ştiţi „diavolul este politic corect”.

[Viktoriaf · Rating 3 out of 5]

O imaginară evoluție a legilor într-un stat în care biserica tace.

[Cristin Slobozeanu · Rating 5 out of 5]

Father Savatie Baștovoi is a prolific author, and I've enjoyed both his fiction and non fiction work. He writes very short novels that can be read in one sitting. Unfortunately, very little of his writings have been translated into English. As far as I know, The Devil is Politically Correct is his only English translated (politically incorrect) novel.

Set in a looming dystopian future, painfully dateless, this short novel follows the story of Jacob Kohner, who one day receives a letter notifying him of his mother's euthanasia. He had forgotten about his mother's 65th birthday, legally, her last. Upon paying the euthanasia tax, he is presented with her last belongings, which she had willed to him, a farewell letter and a Bible.

Jacob is neutered. Legally, of course. Only the firstborn is allowed to procreate. Yet the laws are not for everyone. You may certainly procreate if you can afford it. And somewhere, on a private island, the rich and powerful can find refuge well past their 65-year expiration date. But there is no hiding from the wrath of God. And then, there are the ones who dare to defy the System, the Church of the catacombs.

Within this claustrophobic setting starts Jacob's journey towards Christ.

The novel was published in 2010. There is room for improvement in style and in dialog, and normally I would give it four stars, but I will award five for its prophetic value, and because certainly it's not worth only one.

[Veronica Veverica · Rating 3 out of 5]

Mi s-a părut a fi o combinație între "Minunata lume nouă" a lui Huxley și "Eseu despre orbire" a lui Saramago. Am văzut și un moment parcă inspirat din Murakami...
Se citește ușor și rapid și asta face cartea o lectură destul de ok. Totuși, nu am înțeles de ce se pune accent pe faptul cum organele de conducere ale statului mor, dar nu se mai dezvăluie de ce...
Finalul, care de fapt arată că nu mai poți schimba sistemul eca în "1984" a lui Orwell + o doza de ficțiune care parca nu se combină cu "realitatea utopica" din restul cărții