Extravagantul Conan Doi. De-a baba oarba

by Vlad Muşatescu

Un reporter de televiziune, superficial si plin de el, ajunge in casa naratorului - un scriitor faimos -, dupa o intarziere de mai mult de opt ore, si nici prin cap nu-i trece sa se scuze: "Telereporterul ma anuntase, inca de ieri dupa-amiaza, ca soseste cat mai devreme, in cursul primelor ore ale diminetii. Si iata-l prezent. Insa, spre seara (19.00 h). Scuzele nu fac parte din repertoriul sau personal, desi statusem imbracat in toale de gala toata ziua, nemancat - ca sa apar pe ecran cat mai slab - si neodihnit - pentru a avea un aer din cele mai spiritualizate. Asa ca reprezentantul Televiziunii se asaza la biroul meu, ocupandu-mi unicul fotoliu. Iar eu ascult naucit dispozitiile pe care le transmite echipei de filmare, autentic grup de asalt ce-mi invadase locuinta din Calea Mosilor."
Dupa agitatie si urlete, in sfarsit, se da startul pentru filmare. Dupa cateva incercari nereusite de a trage cateva cadre, membrii echipei de filmare ajung sa se incaiere, distrugand piesele de mobilier si uitand motivul pentru care se afla acolo. Nestiind ce trebuie sa faca in aceasta situatie, in care ajunge fara voia lui, maestrul se multumeste cu statutul de spectator al haosului creat si ofteaza adanc, asteptand sa vada cum se va termina totul.

Genres: Fiction, Adventure, Humor, Romania, Romanian Literature, Novels

272 pages, Hardcover

First published January 1, 1976

About the author

Scriitor și umorist.
In 1945 Publică primul său roman, "La Sud de Lacul Nairobi", la editura locală ABC.
A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema.
A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell.
Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.


https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Mu...

Reviews

[Cristina · Rating 5 out of 5]

Umor de cea mai buna calitate, personaje memorabile ca Tusa Ralita.

[Ciobanu Petru · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut foarte mult felul autorului de a nara. De asemenea și umorul acestuia este pe alocuri foarte subtil și plăcut.

[Monica · Rating 2 out of 5]

E o carte ok in sensul ca nu are greseli flagrante de niciun fel. Ma intreb de ce a aparut tocmai asta, din cele patru din serie, reeditata la "Editura Adevarul". E posibil ca alealalte trei sa fie mai slabe?
Am recitit-o acum dupa ce o citisem prin clasa a 7-a si am ramas neplacut surprinsa ca mi-am amintit atat de multe din ea: nu doar numele diverselor personaje mai mult sau mai putin importante, ci si tot felul de expresii gen "Penke, bulgaroaica de nevasta-mea", "copila buna" samd. Zic ca am fost surprinsa neplacut fiindca asta imi pare o dovada a faptului ca e important CE citim la o anume varsta, fiindca raman inregistrate se pare si cartile de calitate indoielnica. Imi amintesc ca ma amuzase la varsta aia, dar era pe vremea cand in jurul meu erau nume relativ banale, asa ca Poni Burlan si Tulli Pompadur si Polina nu-mai-stiu cum mi se pareau nemaipomenite. Intre timp insa am auzit de diversi Crini si Madalini, Flor Pomponiu, Aleodor Sobolu (chiar exista!) si lista poate continua.
Altfel, umorul nu mi se pare nici subtil si nici inedit, actiunea aproape nu exista, personajele sunt semi-caricaturi. Si peste tot apare "Conan Doi", care ne face mereu cu ochiul: "V-ati prins? Tocmai am glumit aici.".

[Pârvan Luciana · Rating 4 out of 5]

La recomandarea prietenei mele am ales cartea asta care face parte din seria detectivului Conan,aceasta fiind cea de-a doua și este precedată de De-a puia gaia, De-a v-ați ascunselea și De-a bîza.
Este o carte de umor tipic românesc, țărănesc, nu știu cum să-i zic,dar mie mi-a plăcut.
Al Conan, personajul principal este scriitor și caută un loc potrivit unde să-și termine romanul. Poni Burlan, o stimabilă doamnă îi recomandă să meargă la Colțiilupchii.
Al Conan se luptă și cu kilogramele în plus și îl ține nevasta la dietă🤣🤣🤣.
Trece prin multe peripeții care sunt foarte amuzante. Eu mi l-am imaginat precum Bran din Stan și Bran🤣🤣🤣.

[Iasmina Dogaru · Rating 5 out of 5]

O carte cu un umor pur și simplu excepțional!
Am râs cu lacrimi la fiecare pagină.
Stilul scrisului este unul șugubăț, ironic, augmentat de onomastica sugestivă și hilară prin care le sunt subliniate tarele personajelor, unde comicul de situație nu întârzie să-și facă simțită prezența.
Pe lângă tipurile de satiră abordate se numără și umorul negru în cazul descoperirii bălții de ,,sânge".
Autorul culminează în a realiza o creație literară, care se pliază pe scheletul unui roman polițist și caricaturizează personajele vehiculate în mod obișnuit în astfel de lucrări, rezultând o pastișă la care predomină stilul personal al lui Mușatescu în diverse nuanțe ale hazului.

[Olia Braguța · Rating 4 out of 5]

Această carte mi-a arătat umorul româinesc, de la țară, pe care nu l-am înțeles pe alocuri, dar totuși l-am apreciat.
O istorioară despre in scriitor care pornește să-și scrie romanul în liniște, dar numai liniște n-a găsit.

[Andreea · Rating 3 out of 5]

A very funny story about an aspiring writer, a hilariously fat fellow looking for a quiet place to write his novel. Instead, he succeeds to find more and more adventures, which give him the opportunity to show his "detective abilities", supposedly inherited from his magnificent aunt, Tanti Ralița. The author presents some incredibly interesting characters, who spice up the story, whether by their name, or their apparel, or their behavior, and never cease to amuse.

[Rares Cristea]

A good portrayal of rural Romanian traditions and people mixed with a bit of fantasy or better yet, imagination.

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Fără dubii o capodoperă umoristică - genul de carte care ține de cald pe plajă, într-un aeroport, în pat, sau relaxează înainte de vreun examen dificil. Formează un ochi pentru simțul umorului flagrant; cu fiecare pagină se creionează o caricatură nișată pentru diverși indivizi pe care (încă) îi întâlnim pe stradă. Stilul poate fi comparat cu cel al Rodicăi Ojog-Brașoveanu, dar diferența majoră e lipsa subtilității în limbaj, lipsă care, ironic, își are farmecul ei. ''De-li-cios''

[Cornel Diaconu · Rating 2 out of 5]

Ca si predecesorul (De-a puia gaia) si prezentul roman are partea lui de haz.
Insa mie deja imi parea, spre final, mai degraba plictisitor decat hazos. Oare cata mancare mai puteau baga personajele in ei ... Pantagrueli autohtoni, sa nu mai zic de bautura...
Baremi Bombita aia, a suferit cat pentru 2 vieti.

[Alina · Rating 4 out of 5]

Dupa ani de cand am citit-o imi amintesc hazul autorului si pofta de mancare! Am citit-o infulecand ceva, asa bine descrie mancarea. Mi-a placut, dar nu ajuta la silueta😂

[Zebici · Rating 3 out of 5]

Un iures de personaje cu nume unul mai grotesc ca altul. Majoritatea de o prostie naiva simpatica. Iermolai e uluitor. Iar pe ici pe colo umorul e debordant.

[Andrei · Rating 2 out of 5]

O carte mediocra

[Iulian · Rating 3 out of 5]

Mi s-a părut o carte greoaie, datorită dorinței autorului de a provoca amuzament în fiecare propoziție. La început chiar este amuzant, dar după un capitol stilul acesta devine deja agasant.

[Diana · Rating 4 out of 5]

Personajele si actiunea sunt absolut ridicole. Cu fiecare capitol povestea evolueaza intr-o noua directie neasteptata si nu stii ce va urma in capitolul urmator. Foarte balcanic si foarte hilar.

[Patrick Is · Rating 5 out of 5]

As reciti-o cu placere!