Le Château de Yodo

by Yasushi Inoue

NOBILA DOAMNA DIN YODO

Genres: Japan, Historical Fiction, Classics, Japanese Literature

Mass Market Paperback

First published January 1, 1960

About the author

Yasushi Inoue (井上靖) was a Japanese writer whose range of genres included poetry, essays, short fiction, and novels.

Inoue is famous for his serious historical fiction of ancient Japan and the Asian continent, including Wind and Waves, Tun-huang, and Confucius, but his work also included semi-autobiographical novels and short fiction of great humor, pathos, and wisdom like Shirobamba and Asunaro Monogatari, which depicted the setting of the author's own life — Japan of the early to mid twentieth century — in revealing perspective.

1936 Chiba Kameo Prize --- Ruten,流転
1950 Akutagawa Prize --- Tōgyu,闘牛
1957 Ministry of Education Prize for Literature --- The Roof Tile of Tempyo,天平の甍
1959 Mainichi Press Prize --- Tun-huang,敦煌
1963 Yomiuri Prize --- Fūtō,風濤

(from Wikipedia)

Reviews

[Cecília Visconti · Rating 5 out of 5]

O meu primeiro livro desse ano - ‘O Castelo de Yodo’ - é, sem sombra de dúvidas, um dos melhores que eu já li.
A sinopse da obra escrita por Yasushi Inoue já havia chamado a minha atenção, pois eu sempre quisera ler uma história japonesa da era dos samurais, envolvendo batalhas sangrentas e a paisagem do Japão antigo. Mas ‘O Castelo de Yodo’ conseguiu superar minhas expectativas.
O romance histórico de Yasushi tem como cenário o nada pacífico Japão do século XVI, palco de intrigas e consolidação do modelo militar feudal. A obra, baseada em fatos reais, fica ainda melhor por ter como personagem principal uma concubina, Yodo-dono, conhecida também por Lady Chacha.
A história começa com a queda da família de Chacha, acompanha suas tentativas e das irmãs de reconquistarem algum poder (e mantê-lo, o que era mais complicado), mostrando o seu “casamento” com o homem que destruiu sua família, Toyotomi Hideyoshi - que era então o homem mais poderoso no Japão -, até chegar ao final de sua vida.
Foi muito interessante acompanhar o palco de conflitos bélicos através de uma perspectiva feminina. Além disso, a descrição dos ambientes e dos costumes do Japão Feudal, feita por Yasushi, enriquece ainda mais essa obra.
Algo que eu gostei muito é que, dentre os personagens históricos que nos são apresentados, o autor cita o mais famoso dos mestres da cerimônia do chá, Sen Rikyu. Eu fiquei muito feliz porque já havia lido a respeito dele em ‘O Livro do Chá’ (que já tem resenha no Ten Books). É muito legal quando os livros que lemos se complementam.
No início da leitura de 'O Castelo de Yodo', é possível ter alguma dificuldade para acompanhar os fatos históricos. Isso porque nos são apresentados muitos personagens e os nomes em japonês complicam um pouco. Se achar necessário, recomendo ir anotando os nomes e membros das famílias.
Uma obra sobre ambição, poder, traições, paixões e ciúmes, no Japão do século XVI, não tinha como ser ruim.
Para finalizar, um trecho sobre a incrível Chacha: "Ela era sua mãe, amante, vassala; disposta a morrer por ele. Não aprendeu o ensinamento do primo, de que a paciência é a maior das virtudes.”

[Sorin Hadârcă · Rating 2 out of 5]

Cel mai slab din romanele lui Inoue, care-a fost magistral în „Pușca de vânătoare” și „Cupa de cleștar”. În cele din urmă nu am înțeles prea bine de ce s-a mai spetit să-l scrie. Chiar dacă soarta femeii în Japonia medievală aduce întrucâtva cu cea din distopica poveste a slujitoarei, protagonista romanului nu oferă nici un prilej de a o simpatiza. Când impulsivă, când trufașă, când măcinată de gelozie - aceasta își protejează obsesiv fiul sacrificându-l prostește pe altarul unor idealuri false.

[Liviu · Rating 5 out of 5]

like other Inoue novels, a bit dry but this one focusing on the life of Lady Yodo/Chacha - the main later concubine of Taiko (Toyotomi Hideyoshi - the regent of Japan until his death in 1598) and the mother of his heir Hideyori

[Louise · Rating 5 out of 5]

Très bon livre bien détaillé qui relate parfaitement une époque compliquée du Japon. Inoue romance parfaitement un épisode historique du Japon. Il faut, néanmoins, un peu connaitre l'histoire Japonais de la fin du XVIème, début XVIIème siècle pour mieux comprendre et apprécier ce chef d'oeuvre!

[Nadia · Rating 5 out of 5]

"Sublim! Sublim! Sublim!"

[Dorin Popa · Rating 5 out of 5]

M-am bucurat de reîntâlnirea cu picturalitatea rafinată a culturii japoneze. Ei scriu folosind pensula. Scrierea e descriere. Cuvântul e imagine, concept. Cotidianul e topit în contemplație. Se organizează banchete pentru contemplarea lunii pline, apoi binecunoscuta cufundare în contemplarea splendorii cireșilor înfloriți, concursurile de poezie. Și ce poezie!

Impresionează cultivarea valorilor tradiționale, ale ceremoniei și anistoricitatea (când te vizitează împăratul notezi totul în cronici, că poate peste două, trei sute de ani te vizitează iarăși și nu vrei să mai repeți greșelile de protocol), cu consecința demnității ereditare și a numelui de familie.

Apoi consacrarea locului și a timpului, gestul încremenit în istorie și generator de istorie. Unde, când, cine, ce? Savuroase, interminabile, mustind de poezie și exotism, în limba spargă sau în japoneză, nu contează, liste de toponimii și exotice nume de persoane și de familii, de epoci (!). Nimic nu e neprecizat. Chiar și sentimentele umane sunt precise, sau in curs de precizare. Chiar și războiul are rol de precizare, de conturare, a ști până unde se întinde capacitatea de a se autoguverna a unei comunități. Iar dacă aristocratul învins în război apucă să își facă cuvenitul sepukku și-l face și soția, că așa se cade și așa e frumos. Dacă nu apucă și e omorât de adversar, tu trebuie să trăiești cu umilința. Dar, mno, măcar trăiești...

Viața și moartea se împletesc intim, iar demnitatea de castă le transcende.

Frapează frecvența formulărilor verbale impersonale, în construcții pasive, enunțând acțiuni ale puternicului zilei, atât de puternic, încât voința lui atinge profunzimea și inevitabilitatea obiectivă a impersonalului. Persoanele asupra căreia aceasta se manifestă se supun acesteia așa cum s-ar supune fatalității sorții.

Una dintre cele mai impresionante miniaturi portretistice pe care le-am citit vreodată:

„Impresia cu care Chacha rămăsese încă din copilărie era aceea a unei prințese a cărei distincție deosebită evoca noblețea numelui Kyōgoku și a cărei supunere părea că o pregătise să îndure orice destin. Fără urmă de aroganță sau infatuare, avea acea frumusețe fragilă a unei nobile doamne născute în ultimele zile ale unei dinastii ce se stinge.”

Nimic de adăgat, poezie a secolelor, a culturii japoneze asumate în cele mai fulgurante nuanțe ale sale!

[Ana-Maria · Rating 4 out of 5]

This historic novel describes the life of Yodo-dono who lived in medieval Japan (1567-1615). I knew very little about how many internal fights there were in that time, but also about the Japan-Koreean war, about how many castles were raised and destroied, how complicated the etiquette was among the high class rulers ... how much art and love for the beauty ( cherry blossoms, the light of the moon, the plants in a garden, the poetry) intermingled with sheer cruelty, death for honor, and contol over other’s lives, especially over women’s lives. The most powerful men in Japan would have as many as 30 concubines, and emotionally it was not too easy for them with dealing with their rivals. Their becoming a concubine did not seem as much of a choice, neither were most marriages, arranged for security and political matters. All these create a very interesting society than the one we know, that is very well described in the book. The writing style is sketchy, with a rapid tempo and it manages to focus both on the historical events, as well as on the psycholgy of the characters. Dialogues are rare, and they are usually used during times of high psychological pressure. The most mundane reply, usually hides a very complicated internal process, that is a mixture of etiquette, strategy and self control. The human nature is the same - people are jealous, they love, they hate, they want glory, they seek power; but the japanese society regulates the manifestation of human nature in a very interesting manner, thus the external behaviours are not what we would expect or what we are used to, even compared with the same time frame in the western culture.
Overall, a true piece of art and a worthy reading.

[Gabriel Mota · Rating 2 out of 5]

Uma leitura seca, provavelmente por se tratar do relato quase frio de acontecimentos históricos. Nem sei se, com tanta secura, é possível chamar isso de ficção histórica. Pouquíssima especulação sobre como esses personagens históricos realmente se sentiam, numa narrativa desértica que conta com um bilhão de nomes que não passam de nomes, e anos se vão num parágrafo de 3 linhas, onde o autor escreve: "anos se passaram" e pronto. Pouquíssima poesia onde tinha potencial pra muita, já que a protagonista é interessante, mas é escrita da forma mais desinteressada possível. Se há alguma reflexão sobre a vida das irmãs aqui, além de uma listagem de fatos e suas conclusões "lógicas" para o Japão da época, ela se perdeu no completo desinteresse do autor em realmente se aprofundar e se colocar no lugar das três irmãs. Talvez ele tinha um respeito desmedido com esses personagens históricos. O fato é que, no fim das contas, eu odeio qualquer nobreza.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

După venirea pe lume a copilului, de la Palatul Imperial au început să sosească daruri și veșminte pentru bebeluș, în timp ce samurai şi nobili de la curte umpleau în fiecare zi camerele Castelului Yodo pentru a-și prezenta omagiile tinerei mame, aducând cu ei încă și mai multe plocoane. Doar aceste cadouri să fi fost strânse și deja s-ar fi putut înălța munți întregi din ele, dar pe lângă toate astea au mai sosit şi nenumărate daruri de la locuitorii din capitală, care trimiteau mai ales hakama de culoare stacojie, considerată aducătoare de noroc

[Mika · Rating 4 out of 5]

Удивительно, насколько увлекательно можно выстроить повествование в книге, где главная героиня — в большей степени наблюдатель, чем действующее лицо.

Спойлер. Разве что последние главы могли бы быть короче, ведь дама Ёдо и её сын давно выбрали свою судьбу. Понятно, что в романе об исторических событиях бессмысленно жаловаться на решения персонажей, но финал оставил горькое впечатление: Тятя ругала других князей за попытку идти против сильного, обрекать себя на погибель, но в итоге встала на тот же путь.

[Antônio Carlos · Rating 3 out of 5]

Maravilhoso.

[Pascal · Rating 4 out of 5]

Interesting book covering the life of Tchatcha, the mother of Hideyoshi’s son until the end of Osaka castle. A bit dry and sometimes very slow but very interesting to understand that period

[Laurence · Rating 2 out of 5]

Interesting epic saga of a Japanese woman in the Medieval unifying Japan.

[Civisurbi · Rating 4 out of 5]

Масштабное художественное произведение с историческое подосновой. Читать вдумчиво.