„Gestapo” de Sven Hassel
5/5 ⭐️
E o adevărată tortură să citești cărți despre război în timp de război. Prima carte de acest autor și am înțeles că Hassel scrie mai mult despre ororile lui. Scriitorul de origine daneză, născut pe 19 aprilie 1917, este nevoit să muncească încă din copilărie (provenind dintr-o familie săracă). În 1037 el se mută în Germania, unde se înrolează ca voluntar în armată. Luptă, este rănit în mai multe rânduri, iar în 1945, când războiul se termină, Sven Hassel se predă trupelor sovietice la Berlin. Acuzat de diverse crime, își petrece următorii ani în diferite lagăre de prizonieri, până în 1949, când este eliberat. Scrie despre ororile războiului prin care a trecut, pe care le-a simțit pe propria piele.
Cartea asta e de o cruzime de nedescris pe de o parte, dar cu glume și fragmente optimiste de altă parte.
La început suntem martori la luptele de pe frontul de est ale câtorva camarazi: Porta, Barcelona, Micuțul, Bătrânul, Legionarul și Heide. Mai cu glumele, mai cu pericolele, uneori cu frica de moarte, alteori cu dorurile, prietenii din regimentul 27 ne transpun pe câmpul de luptă. Însă sunt apoi trimiși să asigure paza sediului Gestapo, unde au loc niște atrocități greu de imaginat din partea unor ratați germani împotriva conaționalilor. Torturile la care au fost supuși deținuții din Gestapo mi-au trezit dezgust. Nu credeam că așa ceva pot comite oamenii.
Dacă doriți, citiți-o, dar nu recomand lectura ei noaptea.