3,5⭐
Poate ca fiecare carte pe care o citești te învață cate ceva despre tine, despre formarea ta ca cititor. Pe mine Zogru m-a învățat că, oricat de bună ar fi o carte, nu ma pot bucura de ea daca am mai citit alta carte recent de la acelasi autor/aceeasi autoare. Luna trecută am citit Omulețul roșu, care mi-a plăcut maxim. Luna asta mi-am achizitionat si Zogru si am vrut să o citesc, pentru că o admir foarte mult pe Doina Ruști. Numai că nu am prea simțit cartea. Obiectiv, e un roman foarte interesant pe care il recomand celor interesați de fantastic, de impletirea timpurilor narative. Însă, motivul pentru care eu nu am delectat Zogru e din cauza faptului ca intre mine si un scriitor trebuie sa se creeze un sentiment puternic care sa pastreze vie legatura dintre noi - dorul. Cand am citit Omuletul Roșu luna trecută, ma aflam cuprins de un dor pasional pentru opera Doinei Rusti. Ultimul roman semnat de dânsa îl citisem in august 2022, daca tin bine minte, și simteam nevoia sa reiau contactul cu universul ei literar. Acum, perioada in care am fost desparititi a fost una scurtă, nu crescuse dorul, iar plăcerea lecturii a fost diminuată. Însă, încercând sa judec la rece, Zogru este, fără doar si poate, o reușită remarcabilă a literaturii noastre. Plin de imaginație, de dinamică, de viață, romanul este si o documentare serioasă, caci, daca intuiesc bine, multe dintre povestile relatate printre rânduri ar putea fi chiar atestate, culese de Doina Rusti din arhive care nu sunt accesibile oricui, intrucat doamna este si o cercetătoare serioasă. Așadar, recomand Zogru tuturor cititorilor interesați de subiecte inedite, celor care vor să încerce o perspectivă interesanta și neintalnita de mine asupra existenței vampirilor.