What do you think?
Rate this book
Цивилизация средневекового Запада
Крупнейший специалист по истории Средних веков, Жак Ле Гофф рассматривает средневековый Запад в заданных им параметрах пространства-времени, материальной культуры и социальной иерархии.
Автор открывает нам как человека Средневековья в его повседневности и в его ментальности, так и особенности духовной культуры людей в Средние века.
Книги на русском языке #ReadRussia
Автор открывает нам как человека Средневековья в его повседневности и в его ментальности, так и особенности духовной культуры людей в Средние века.
Книги на русском языке #ReadRussia
478 pages, Paperback
First published January 1, 1964
103 people are currently reading
3289 people want to read
About the author
Jacques Le Goff
175 books286 followersA prolific medievalist of international renown, Le Goff is sometimes considered the principal heir and continuator of the movement known as Annales School (École des Annales), founded by his intellectual mentor Marc Bloch. Le Goff succeeded Fernand Braudel in 1972 at the head of the École des hautes études en sciences sociales (EHESS) and was succeeded by François Furet in 1977. Along with Pierre Nora, he was one of the leading figure of New History (Nouvelle histoire) in the 1970s.
Since then, he has dedicated himself to studies on the historical anthropology of Western Europe during medieval times. He is well-known for contesting the very name of "Middle Ages" and its chronology, highlighting achievements of this period and variations inside it, in particular by attracting attention to the Renaissance of the 12th century.
Since then, he has dedicated himself to studies on the historical anthropology of Western Europe during medieval times. He is well-known for contesting the very name of "Middle Ages" and its chronology, highlighting achievements of this period and variations inside it, in particular by attracting attention to the Renaissance of the 12th century.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 64 reviews
December 19, 2018
This is one of the most neat and variegated books I have picked up on the questions that may pop up in may head about everyday life, relationships between people, old "superseded" trades, folk music, oral tradition, games, spirituality, cuisine,...
-----------------
Un des livres les plus clairs et à l'approche la plus aimable que j'aie trouvé sur les questions générales qui viennent quand on pense au moyen-âge : la vie de tous les jours, les rapports entre les gens et entre les métiers, les métiers disparus, la musique populaire et la tradition orale, les jeux, la condition des serfs, la spiritualité, la cuisine,...
-----------------
Un des livres les plus clairs et à l'approche la plus aimable que j'aie trouvé sur les questions générales qui viennent quand on pense au moyen-âge : la vie de tous les jours, les rapports entre les gens et entre les métiers, les métiers disparus, la musique populaire et la tradition orale, les jeux, la condition des serfs, la spiritualité, la cuisine,...
February 25, 2022
ortaçağ, batı'nın çocukluğu. yazarın tabiri bu. ve bu tabir bu kitapla oluşacak ortaçağ düşüncesinin anahtarı. ortaçağ tarihi okumanın tüm ilgi çekici yanı da burada keza. çocukluk. çocukluğun genişliğini, zenginliğini, büyüleyiciliğini düşünelim. sonra bizzat batı'nın ortaçağ'ı "karanlık" diyerek karanlığa gömdüğünü. buradan ikinci bir boyut açılıyor: yeniden keşfedilen çocukluk. haliyle ortaçağ, bu bin yıllık çocukluk yeni ve capcanlı aynı zamanda.
kitabın yedi sayfalık başdöndürücü bir girişi var. temel-basit ortaçağ bilgisinin üstünden olabilecek en yüksek hızla geçiyor le goff. basit bilginin içindeki karmaşayı gösteriyor önce. o bilgiyle ve haliyle ortaçağ'la okur mesafesini açıyor. bilgiyi işliyor, yorumluyor, tartışıyor ve yedi sayfanın son iki cümlesinde düşüncesinin nihai noktasını, en net haliyle veriyor: "ortaçağ en iyi ve en kötü yönüyle bütünseldir. onun birliğini kabul etmek, öncelikle bütünselliğini yerine oturtmaktır."
üç yüzyıldan bin beşyüz yıla kadar genişletilen bir zaman dilimi nasıl bütünsel olabilir?..sadece takvimsel büyüklüğüyle değil üstelik, batı'nın, belki tüm insanlığın en karmaşık, en çelişkili döneminin bütünselliği nasıl yerine oturtulabilir?..bu kitabı okuyarak diye cevap vermeyi çok isterdim bu soruya. ama gerçek tam tersi. biz sıradan okurları geçelim, sıradan tarihçiler de ortaçağ bütünlüğünü yerli yerine oturtamaz. bu kitabın önemi ve güzelliği başka bir noktada: hissettirmesinde.
okur yorumalarında bu harika kitaba zor ve anlaşılmaz diyenler de roman gibi diyenler de haklı bence. zor bir roman gibi düşünülebilir belki. zor denen büyük romanları düşünelim. tam anlamıyla anlamak imkansızdır ama bir akışla ilerleriz. düşüncesini, merkezini yerli yerine oturtamayız ama sezeriz, hissederiz. tabii ki tarihe bakıştaki his edebiyattan farklı. his, empati kurmak değil. burada söz konusu olan ortaçağa aydınlanmanın akılcılığıyla, sürekli ileriye-iyiye gidiş kabulüyle bakmamak. hep karanlık yok, hep şiddet vahşet, yıkım, baskı yok. aynı şekilde, ulaşılan bir tam bir aydınlık, kusursuz bir uygarlık, özgürlük yok. his, ortaçağ'a çocukluk demekle başlıyor. ortaçağ çocukluksa tüm anlamı, tüm çağrışımlarıyla çocukluk.
kitaptan bazı başlıklar sıralıyorum: önce şu soru olanlar: "antikçağ'dan ortaçağ'a süreklilik mi kopma mı?", "dış dünyanın çekiciliği mi gelişme mi?", "genel bir durgunluk mu, ilerlemenin koşulu mu?", "toplumsal zaman: doğal zaman mı, kırsal zaman mı?.. sonra şunlar: "gerileme ve uyum sağlama", "uygarlık adaları", "dünyadan kaçış"...bu başlıkların birkaç sayfalık içeriklerini okuyarak bu konuları tam olarak anlayabilir miyiz?..
ama bir de şu başlıklar var: "düzlükler ve ormanlar", "doğa ve evren", "öbür dünya: tanrı", "öbür dünya: şeytan", "zaman, sonsuzluk ve tarih" ve son olarak "güvensizlik duygusu", "eskilere başvurma", "renk ve ışık, güzellik ve güç", "kaçışlar, düşler", "ikiyüzlülük ve yalan"...hissedebiliriz.
kitabın yedi sayfalık başdöndürücü bir girişi var. temel-basit ortaçağ bilgisinin üstünden olabilecek en yüksek hızla geçiyor le goff. basit bilginin içindeki karmaşayı gösteriyor önce. o bilgiyle ve haliyle ortaçağ'la okur mesafesini açıyor. bilgiyi işliyor, yorumluyor, tartışıyor ve yedi sayfanın son iki cümlesinde düşüncesinin nihai noktasını, en net haliyle veriyor: "ortaçağ en iyi ve en kötü yönüyle bütünseldir. onun birliğini kabul etmek, öncelikle bütünselliğini yerine oturtmaktır."
üç yüzyıldan bin beşyüz yıla kadar genişletilen bir zaman dilimi nasıl bütünsel olabilir?..sadece takvimsel büyüklüğüyle değil üstelik, batı'nın, belki tüm insanlığın en karmaşık, en çelişkili döneminin bütünselliği nasıl yerine oturtulabilir?..bu kitabı okuyarak diye cevap vermeyi çok isterdim bu soruya. ama gerçek tam tersi. biz sıradan okurları geçelim, sıradan tarihçiler de ortaçağ bütünlüğünü yerli yerine oturtamaz. bu kitabın önemi ve güzelliği başka bir noktada: hissettirmesinde.
okur yorumalarında bu harika kitaba zor ve anlaşılmaz diyenler de roman gibi diyenler de haklı bence. zor bir roman gibi düşünülebilir belki. zor denen büyük romanları düşünelim. tam anlamıyla anlamak imkansızdır ama bir akışla ilerleriz. düşüncesini, merkezini yerli yerine oturtamayız ama sezeriz, hissederiz. tabii ki tarihe bakıştaki his edebiyattan farklı. his, empati kurmak değil. burada söz konusu olan ortaçağa aydınlanmanın akılcılığıyla, sürekli ileriye-iyiye gidiş kabulüyle bakmamak. hep karanlık yok, hep şiddet vahşet, yıkım, baskı yok. aynı şekilde, ulaşılan bir tam bir aydınlık, kusursuz bir uygarlık, özgürlük yok. his, ortaçağ'a çocukluk demekle başlıyor. ortaçağ çocukluksa tüm anlamı, tüm çağrışımlarıyla çocukluk.
kitaptan bazı başlıklar sıralıyorum: önce şu soru olanlar: "antikçağ'dan ortaçağ'a süreklilik mi kopma mı?", "dış dünyanın çekiciliği mi gelişme mi?", "genel bir durgunluk mu, ilerlemenin koşulu mu?", "toplumsal zaman: doğal zaman mı, kırsal zaman mı?.. sonra şunlar: "gerileme ve uyum sağlama", "uygarlık adaları", "dünyadan kaçış"...bu başlıkların birkaç sayfalık içeriklerini okuyarak bu konuları tam olarak anlayabilir miyiz?..
ama bir de şu başlıklar var: "düzlükler ve ormanlar", "doğa ve evren", "öbür dünya: tanrı", "öbür dünya: şeytan", "zaman, sonsuzluk ve tarih" ve son olarak "güvensizlik duygusu", "eskilere başvurma", "renk ve ışık, güzellik ve güç", "kaçışlar, düşler", "ikiyüzlülük ve yalan"...hissedebiliriz.
January 13, 2021
Kao i pisanje, merenje vremena ostaje tokom velikog dela srednjeg veka u posedu moćnih, elemenat njihove vlasti. Masa ne poseduje svoje vreme, čak nije sposobna ni da ga odredi. Pokorava se vremenu nametnutom putem zvona, truba i rogova. (219-220)
Stvarnost feudalnog društva - kmet hrani gospodara koji pak tvrdi da on njega hrani. (319)
Između VIII i XI veka aristokratija se konstituiše u vojnu klasu, a prevashodni član te klase se naziva miles - vitez - što izgleda važi za ceo hrišćanski svet... U karolinško doba klerici se preobraćaju, kako je to lepo dokazao kanonik Delaruele, u klerikalnu kastu i evolucija liturgije i verske arhitekture izražava taj preobražaj: zatvaraju se oltarski prostori i klaustri određeni za kler kaptola, ukidaju se spoljne manastirske škole. Sveštenik od tada služi misu leđima okrenut vernicima, oni više ne dolaze u procesiji da prinose "žrtveni hleb" onom koji obavlja misu, oni nisu više udruženi u izgovaranju Svetog pisma koje se otada izgovara tiho, hostija više nije prirodni hleb već beskvasni hleb, "kao da misa postaje strana svakodnevnom životu". Najzad, položaj seljaka se polagano izjednačava sa najnižim nivoom kmetova. (320-1)
Stvarnost feudalnog društva - kmet hrani gospodara koji pak tvrdi da on njega hrani. (319)
Između VIII i XI veka aristokratija se konstituiše u vojnu klasu, a prevashodni član te klase se naziva miles - vitez - što izgleda važi za ceo hrišćanski svet... U karolinško doba klerici se preobraćaju, kako je to lepo dokazao kanonik Delaruele, u klerikalnu kastu i evolucija liturgije i verske arhitekture izražava taj preobražaj: zatvaraju se oltarski prostori i klaustri određeni za kler kaptola, ukidaju se spoljne manastirske škole. Sveštenik od tada služi misu leđima okrenut vernicima, oni više ne dolaze u procesiji da prinose "žrtveni hleb" onom koji obavlja misu, oni nisu više udruženi u izgovaranju Svetog pisma koje se otada izgovara tiho, hostija više nije prirodni hleb već beskvasni hleb, "kao da misa postaje strana svakodnevnom životu". Najzad, položaj seljaka se polagano izjednačava sa najnižim nivoom kmetova. (320-1)
August 9, 2013
At times this book flares up with some great insights. I was spellbound by Le Goff's ideas about medieval literature, and his discussion of cosmology. On the other hand, I was put off by the disorganized presentation, the author's thinly veiled animosity towards religion and the very dull chapters on economics. I do realize that Le Goff is an Annales historian, but the last part of this work is so scattershot in its approach that I can remember few of its important points. Although it is, for the most part, an incredibly interesting and well written history I would not reccomend it to anyone without a working knowledge of the middle ages. Thankfully, I read another general history of the period before I tackled this. If I had not I would have been totally lost. Le Goff expects his readers to know about things like the investiture controversy without having to explain it himself . Also, while I appreciate the attempts of the Annales school to capture major themes of historical development over long periods of time, the problem with Le Goff's approach is that he is dealing with roughly 1000 years of history. The total lack of periodization in the second half of this book casts doubt on any conclusions he attemtps to draw. I am a skeptic when it comes to using sources, which are in many cases hundreds of years apart, to prove a larger point. There are obviously major differences between 6th century Europe, 8th Century Europe, 12th century Europe, and 15th century Europe. How can we make effective generalizations about 1000 years of time while acknowledging ongoing historical change? Despite this book's pitfalls, it is worth a read if you are interested in medieval history.
April 2, 2022
Non è una lettura da spiaggia, ma per il resto vale tutto il tempo che ci si perde sopra.
Un libro da non perdere
Un libro da non perdere
July 21, 2020
Izvrsna knjiga o srednjem vijeku.
October 11, 2021
Le tengo mucho cariño a este libro por ser el primero que me abrió las puertas al interés por especializarme en la época y a motivarme a lecturas posteriores de este periodo de la historia tan mal entendido. La edición que yo leí en su momento de la biblioteca tenía varias erratas, pero no estropea el contenido del libro. Recomendado a los que busquen introducirse en el medioevo, pero teniendo ya nociones básicas del periodo, ya que resume de forma muy comprimida los eventos históricos, y en mil años de historia eso es una tarea bastante difícil de hacer, pero que puede convertir el texto en algo muy confuso si no se sabe de lo que está hablando. Jacques Le Goff es un medievalista francés de la tercera generación de los Annales que creció leyendo Ivanhoe y dedicó toda su vida al estudio de la Edad Media. Ha publicado muchos ensayos sobre el medioevo, todos maravillosos. Este libro es una buena forma de empezar a adentrarse en sus lecturas. Seguiré escribiendo esta reseña.
May 31, 2012
I had to read this book for my Medieval Ages class in College. It is a very interesting book and the author aproaches the subject in a very interesting way.
However, I did find a bit complicated to keep track of his thoughts throughout the book, he kind of loses himself at some point.
To be honest, there are more light reading if you want something easy about Medieval Civilization, BUT I would be lying if I told you this is a bad book. It isn't, it is an excelent book, specially if you are in College and studying Medieval European Society.
Le Goff knows his stuff and knows what he talks about in the book!
However, I did find a bit complicated to keep track of his thoughts throughout the book, he kind of loses himself at some point.
To be honest, there are more light reading if you want something easy about Medieval Civilization, BUT I would be lying if I told you this is a bad book. It isn't, it is an excelent book, specially if you are in College and studying Medieval European Society.
Le Goff knows his stuff and knows what he talks about in the book!
September 29, 2014
”Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, 730 p.
Una dintre cele mai detaliate prezentări ale societăţii medievale, sceptică, în acelaşi timp, în ceea ce priveşte generalizările cauzale. Lucrarea este divizată între explicarea vieţii „materiale”, pe de o parte, adică a condiţiilor economice, structurilor sociale şi tehnologia şi pe de alta, a mentalităţilor, dar fără a stabili relaţii clare între aceste domenii, totuşi, corelate în opinia lui Le Goff. Respectând tradiţia şcolii Annales, structurile şi procesele fundamentale sunt privite din perspectiva „duratei lungi”, evenimentele politice şi istoria intelectuală jucând un rol secundar[1].
Dacă există o temă comună, aceasta este cea a precarităţii, a instabilităţii vieţii, într-o lume săracă, ameninţată de boli şi războaie, aflată mental în antecamera supranaturalului[2]. „Oamenii din Evul Mediu nu au avut alt vis decât să fugă de vremea lor pentru a se refugia într-o lume de dincolo”[3], sublinia istoricul francez. Metodologia se inspiră din sociologie şi antropologie, autorul abordând unele teme interesante pentru specialiştii în relaţiile internaţionale, ca legăturile dintre structuri şi procese, sau conexiunile dintre diverse subsisteme sociale[4].
Societatea era definită în funcţie de religie, formând acea Res Publica Christiana, mai puţin decât de structuri şi relaţii sociale precum feudalismul şi aici, Le Goff se distanţa faţă de poziţia clasică a lui Marc Bloch[5]. Dar acest imaginar nu este privit din perspectivă teologică, ci tematic şi luând în calcul diferenţierile între grupuri[6]. Autorul scotea în evidenţă şi rolul fundamental al relaţiilor de familie în epocă[7].
Prezentarea proceselor caracteristice Evului Mediu respectă în linii mari tradiţia istoriografică; declinul Romei, migraţii, Imperiul Carolingian cel divizat şi noi migraţii alcătuiesc punerea în temă. Odată cu secolul al XI-lea, dezvoltarea feudalismului şi răspândirea unor tehnici agricole conduc la instaurarea unei stabilităţi sociale ce permite întrezprirea conturului unei lumi noi. „Dar după anul 1000, totul capătă greutate. Creştinătatea medievală intră cu adevărat în scenă”, aprecia Le Goff[8].
Schimbărilor economice li se adaugă transformările sociale. Mici ca dimensiuni, oraşele se dezvoltă odată cu comerţul şi cu consolidarea ierarhiei ecleziastice[9]. Cu toate acestea, „economia se limitează mai ales la acoperirea nevoilor locale... Singură producţia textilă ajunge ... la dimensiuni ce se apropie de cele ale unei industrii... Rămâne domeniul construcţiilor care însă constituie un caz special”[10].
Pentru Jacques Le Goff, biserica, feudalismul şi monarhia favorizează aceste transformări[11]. De exemplu, „în perioada din secolele XI-XII..., mănăstirile ... au jucat rolul de stabilimente de credit”[12]. Iar aristocraţia „organizează producţia şi vrând-nevrând o trece mai departe acestui grup de orăşeni”[13], mai ales odată cu cea de-a doua feudalitate a lui Marc Bloch[14].
Istoria nu se deplasează însă în linie dreaptă. „La cotitura secolului al XIII-lea, Creştinătatea nu numai că se opreşte din mers, dar se şi restrânge”, sublinia autorul[15]. Revolte, limitarea construcţiilor, probleme în sectorul textilelor, foamete, războaie se asociază deja clasicelor explicaţii ale crizei societăţii medievale, ca demografia, Marea Ciumă, dar întâlnim şi adaptare în cazurile monarhiei, aristocraţiei şi al oraşelor[16].
Trecând la imaginar, ca într-un fel de kantianism istoric şi sociologic, ideile despre spaţiu şi timp erau fundamentale. „O întinsă mantie de păduri şi de bărăgan, străpunsă de poieni cultivate, mai mult sau mai puţin fertile, aceasta este înfăţişarea Creştinătăţii”, amintea Jacques Le Goff[17]; o lume ��n mişcare, dar parte a unui univers supranatural ordonat, „om, univers în miniatură, microcosmos”[18]. În consecinţă, timpul este prost măsurat, ignorat, doar „o clipă din eternitate. El nu-i aparţine decât lui Dumnezeu”[19].
Spaţiul şi timpul defineau o parte a societăţii medievale iar condiţiile „materiale” îi oferă alte impulsuri. Pentru Le Goff, Evul Mediu nu a invoat mult, dar a răspândit o serie de tehnologii, printr care moara şi plugul[20]. Spre deosebire de Jean Gimpel[21], autorul consideră că avem de-a face cu o societate modestă, dominată de penurie: „de această sărăcie, de această stagnare tehnică este limpede că sunt răspunzătoare în largă măsură structurile sociale şi mentalităţile”, sublinia acesta din urmă[22], referindu-se în principal la stratificare şi la concepţiile elitelor[23].
Tema trifuncţionalităţii, a celor trei ordine ideale, preoţi, cavaleri, ţărani; relaţiile ambigue dintre Papalitate şi Imperiu; consolidarea monarhică, afirmarea diversităţii politice în dauna unităţii; rolul familiei se numărau printre caracteristicile perioadei studiate[24]. Femeile jucau un rol secundar în acea vreme, minorităţile, iar ereticii şi minorităţile de cult făceau obiectul marginalizării şi persecuţiei[25].
Dacă identităţile formau structurile sociale, politice şi economice, influenţa este reciprocă. „Ceea ce domină mentalitatea şi sensibilitatea oamenilor din Evul Mediu, ceea ce determină esenţia atitudinile este seintimentul nesiguranţei lor. Nesiguranţă materială şi morală... nesiguranţă fundamentală privind până la urmă chiar viaţa viitoare”, sublinia Le Goff[26]. Recursul la autoritate, credinţa în miracole, o viziune simbolică asupra lumii, estetica luminii, dualism, scolastica urbană şi religia marcau principalele trăsături ale imaginarului epocii[27].
În cele din urmă, societatea medievală a intrat în declin din cauza vulnerabilităţuilor sale, agravate de conjuncturi şi de şocuri externe. Lucrarea oferă un adevărat tablou al acelei lumi, explicaţii ale principalelor fenomene şi poate constitui inclusiv o introducere în tematica acelei epoci, utilă pentru cercetătorii relaţiilor internaţionale. Jacques Le Goff ne-a oferit plăcerea descoperirii unei formule mentale şi materiale, explicată în detaliu şi printr-un stil accesibil (MZ).
________________________________________
[1] Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 44.
[2] Idem, pp. 44-46.
[3] Idem, p. 51.
[4] Idem, p. 43.
[5] Marc Bloch, La société féodale, Albin Michel, 1982, ediţie electronică, http://classiques.uqac.ca/classiques/... (accesat septembrie 2014).
[6] M. Berza, „Prezentare”, în Jacques Le Goff, op. cit, pp. 13-14.
[7] Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, p. 44.
[8] Idem, p. 108.
[9] Idem, p. 125.
[10] Idem, p. 33.
[11] Idem, pp. 136, 146, 153-160.
[12] Idem, p. 138.
[13] Idem, p. 150
[14] Idem, p. 50.
[15] Idem, p. 162.
[16] Idem, pp. 162-166.
[17] Idem, p. 189.
[18] Idem, p. 196.
[19] Idem, p. 23.
[20] Idem, pp. 272-273.
[21] Jean Gimpel, Revoluţia Industrială în Evul Mediu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1983.
[22] Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, pp. 272-273.
[23] Idem, pp. 274-275
[24] Idem, p.p. 346-347, 351-361, 364-364, 367-375.
[25] Idem, p.. 409-417.
[26] Idem, p.. 421.
[27]Idem, pp. 421, 427-429, 440, 447, 459, 461-462.”
http://semnalesirecenzii.tumblr.com/p...
Una dintre cele mai detaliate prezentări ale societăţii medievale, sceptică, în acelaşi timp, în ceea ce priveşte generalizările cauzale. Lucrarea este divizată între explicarea vieţii „materiale”, pe de o parte, adică a condiţiilor economice, structurilor sociale şi tehnologia şi pe de alta, a mentalităţilor, dar fără a stabili relaţii clare între aceste domenii, totuşi, corelate în opinia lui Le Goff. Respectând tradiţia şcolii Annales, structurile şi procesele fundamentale sunt privite din perspectiva „duratei lungi”, evenimentele politice şi istoria intelectuală jucând un rol secundar[1].
Dacă există o temă comună, aceasta este cea a precarităţii, a instabilităţii vieţii, într-o lume săracă, ameninţată de boli şi războaie, aflată mental în antecamera supranaturalului[2]. „Oamenii din Evul Mediu nu au avut alt vis decât să fugă de vremea lor pentru a se refugia într-o lume de dincolo”[3], sublinia istoricul francez. Metodologia se inspiră din sociologie şi antropologie, autorul abordând unele teme interesante pentru specialiştii în relaţiile internaţionale, ca legăturile dintre structuri şi procese, sau conexiunile dintre diverse subsisteme sociale[4].
Societatea era definită în funcţie de religie, formând acea Res Publica Christiana, mai puţin decât de structuri şi relaţii sociale precum feudalismul şi aici, Le Goff se distanţa faţă de poziţia clasică a lui Marc Bloch[5]. Dar acest imaginar nu este privit din perspectivă teologică, ci tematic şi luând în calcul diferenţierile între grupuri[6]. Autorul scotea în evidenţă şi rolul fundamental al relaţiilor de familie în epocă[7].
Prezentarea proceselor caracteristice Evului Mediu respectă în linii mari tradiţia istoriografică; declinul Romei, migraţii, Imperiul Carolingian cel divizat şi noi migraţii alcătuiesc punerea în temă. Odată cu secolul al XI-lea, dezvoltarea feudalismului şi răspândirea unor tehnici agricole conduc la instaurarea unei stabilităţi sociale ce permite întrezprirea conturului unei lumi noi. „Dar după anul 1000, totul capătă greutate. Creştinătatea medievală intră cu adevărat în scenă”, aprecia Le Goff[8].
Schimbărilor economice li se adaugă transformările sociale. Mici ca dimensiuni, oraşele se dezvoltă odată cu comerţul şi cu consolidarea ierarhiei ecleziastice[9]. Cu toate acestea, „economia se limitează mai ales la acoperirea nevoilor locale... Singură producţia textilă ajunge ... la dimensiuni ce se apropie de cele ale unei industrii... Rămâne domeniul construcţiilor care însă constituie un caz special”[10].
Pentru Jacques Le Goff, biserica, feudalismul şi monarhia favorizează aceste transformări[11]. De exemplu, „în perioada din secolele XI-XII..., mănăstirile ... au jucat rolul de stabilimente de credit”[12]. Iar aristocraţia „organizează producţia şi vrând-nevrând o trece mai departe acestui grup de orăşeni”[13], mai ales odată cu cea de-a doua feudalitate a lui Marc Bloch[14].
Istoria nu se deplasează însă în linie dreaptă. „La cotitura secolului al XIII-lea, Creştinătatea nu numai că se opreşte din mers, dar se şi restrânge”, sublinia autorul[15]. Revolte, limitarea construcţiilor, probleme în sectorul textilelor, foamete, războaie se asociază deja clasicelor explicaţii ale crizei societăţii medievale, ca demografia, Marea Ciumă, dar întâlnim şi adaptare în cazurile monarhiei, aristocraţiei şi al oraşelor[16].
Trecând la imaginar, ca într-un fel de kantianism istoric şi sociologic, ideile despre spaţiu şi timp erau fundamentale. „O întinsă mantie de păduri şi de bărăgan, străpunsă de poieni cultivate, mai mult sau mai puţin fertile, aceasta este înfăţişarea Creştinătăţii”, amintea Jacques Le Goff[17]; o lume ��n mişcare, dar parte a unui univers supranatural ordonat, „om, univers în miniatură, microcosmos”[18]. În consecinţă, timpul este prost măsurat, ignorat, doar „o clipă din eternitate. El nu-i aparţine decât lui Dumnezeu”[19].
Spaţiul şi timpul defineau o parte a societăţii medievale iar condiţiile „materiale” îi oferă alte impulsuri. Pentru Le Goff, Evul Mediu nu a invoat mult, dar a răspândit o serie de tehnologii, printr care moara şi plugul[20]. Spre deosebire de Jean Gimpel[21], autorul consideră că avem de-a face cu o societate modestă, dominată de penurie: „de această sărăcie, de această stagnare tehnică este limpede că sunt răspunzătoare în largă măsură structurile sociale şi mentalităţile”, sublinia acesta din urmă[22], referindu-se în principal la stratificare şi la concepţiile elitelor[23].
Tema trifuncţionalităţii, a celor trei ordine ideale, preoţi, cavaleri, ţărani; relaţiile ambigue dintre Papalitate şi Imperiu; consolidarea monarhică, afirmarea diversităţii politice în dauna unităţii; rolul familiei se numărau printre caracteristicile perioadei studiate[24]. Femeile jucau un rol secundar în acea vreme, minorităţile, iar ereticii şi minorităţile de cult făceau obiectul marginalizării şi persecuţiei[25].
Dacă identităţile formau structurile sociale, politice şi economice, influenţa este reciprocă. „Ceea ce domină mentalitatea şi sensibilitatea oamenilor din Evul Mediu, ceea ce determină esenţia atitudinile este seintimentul nesiguranţei lor. Nesiguranţă materială şi morală... nesiguranţă fundamentală privind până la urmă chiar viaţa viitoare”, sublinia Le Goff[26]. Recursul la autoritate, credinţa în miracole, o viziune simbolică asupra lumii, estetica luminii, dualism, scolastica urbană şi religia marcau principalele trăsături ale imaginarului epocii[27].
În cele din urmă, societatea medievală a intrat în declin din cauza vulnerabilităţuilor sale, agravate de conjuncturi şi de şocuri externe. Lucrarea oferă un adevărat tablou al acelei lumi, explicaţii ale principalelor fenomene şi poate constitui inclusiv o introducere în tematica acelei epoci, utilă pentru cercetătorii relaţiilor internaţionale. Jacques Le Goff ne-a oferit plăcerea descoperirii unei formule mentale şi materiale, explicată în detaliu şi printr-un stil accesibil (MZ).
________________________________________
[1] Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 44.
[2] Idem, pp. 44-46.
[3] Idem, p. 51.
[4] Idem, p. 43.
[5] Marc Bloch, La société féodale, Albin Michel, 1982, ediţie electronică, http://classiques.uqac.ca/classiques/... (accesat septembrie 2014).
[6] M. Berza, „Prezentare”, în Jacques Le Goff, op. cit, pp. 13-14.
[7] Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, p. 44.
[8] Idem, p. 108.
[9] Idem, p. 125.
[10] Idem, p. 33.
[11] Idem, pp. 136, 146, 153-160.
[12] Idem, p. 138.
[13] Idem, p. 150
[14] Idem, p. 50.
[15] Idem, p. 162.
[16] Idem, pp. 162-166.
[17] Idem, p. 189.
[18] Idem, p. 196.
[19] Idem, p. 23.
[20] Idem, pp. 272-273.
[21] Jean Gimpel, Revoluţia Industrială în Evul Mediu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1983.
[22] Jacques Le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval, pp. 272-273.
[23] Idem, pp. 274-275
[24] Idem, p.p. 346-347, 351-361, 364-364, 367-375.
[25] Idem, p.. 409-417.
[26] Idem, p.. 421.
[27]Idem, pp. 421, 427-429, 440, 447, 459, 461-462.”
http://semnalesirecenzii.tumblr.com/p...
October 3, 2018
The book provides a fascinating yet sober description of the medieval Europe. The range of topics covered by the book includes economics, politics, everyday life and culture, but for me the main object of the book is rather a "medieval spirit" in general.
Interestingly, the book has many parallels with the famous "Il nome della rosa" and reveals some of the sources Umberto Eco alludes to.
Interestingly, the book has many parallels with the famous "Il nome della rosa" and reveals some of the sources Umberto Eco alludes to.
June 16, 2023
Jacques Le Goff w swojej książce zawarł bardzo szerokie ujęcie kultury średniowiecza. Znajdziemy tu bowiem rys historyczny od upadku Rzymu po początki humanizmu, oprócz tego autor zajmie się również kulturą materialną, życiem religijnym, rozwojem chrześcijaństwa, ewolucją miasta i wsi średniowiecznej, a także mentalnością ludzi.
W związku z rozległością zakresu czasowego, jaki autor chciał nam przedstawić, zagadnienia przez niego poruszane nie są opracowane aż tak dokładnie, jak by się chciało. Oprócz tego książka zawiera również słowniczek pojęć, kalendarium oraz sporo zdjęć z opisem, co również zajmuje sporo miejsca.
Mimo to lektura była dla mnie satysfakcjonująca, znalazłam tu wiele opinii i spostrzeżeń autora, które były dla mnie bardzo ciekawe i wartościowe.
Przytoczę tu fragment, który dość krytycznie odnosi się do średniowiecznych elit intelektualnych:
„Przejmujący jest widok, jak najbardziej wykształceni i najwybitniejsi przedstawiciele nowej elity chrześcijańskiej, świadomi swego kulturalnego upadku w zestawieniu z ostatnimi purystami – wyrzekają się tego, co już mają, albo co jeszcze mogliby zdobyć z intelektualnego wyrafinowania, by zniżyć się do poziomu swoich owieczek. Wybrali ogłupienie siebie, żeby móc zdobywać innych. Był to wybór heroiczny, choć nam może nie przemawiać do przekonania. Pożegnanie literatury starożytnej, wygłaszane często z pełną świadomością straty, jest na pewno jednym z bardziej wstrząsających aspektów abnegacji wielkich przywódców chrześcijaństwa we wczesnym średniowieczu”.
Od razu jak to przeczytałam, przypomniał mi się zachwyt pana Józefa Tyszkiewicza:
"Przede wszystkim więc epokę owych Wieków Średnich zupełnie nam mylnie przedstawiano. Te czasy, które dziś jeszcze u olbrzymiej większości ludzi uważanymi są za okres zastoju, nieładu i ciemnoty - to całkiem odwrotnie, przepyszna epoka ludzkości w swej wysokości ideałów, w swej harmonii społecznej i w swoim zjednoczeniu. Jest to epoka, w której cała cywilizowana ludzkość nosiła zaszczytne miano Chrześcijaństwa, gdy wszelka władza i czyn wszelki - tak zbiorowy jak i jednostki, stosował się do praw etyki i moralności: to epoka, w której ludzie szli przez całe życie w ramach Dekalogu, ku jedynemu celowi każdego człowieka, ku doskonałości i Bogu!"
[cytat z Inkwizycji Hiszpańskiej tegoż autora]
Chyba nie muszę zaznaczać, który z tych dwóch autorów jest dla mnie bardziej wiarygodny :)
A na koniec jeszcze jeden cytat, który wydał mi się aż nadto aktualny:
„Doctrina christiana to przede wszystkim i zamiast wszystkiego Pismo Święte. Sacra pagina będzie bazą całej średniowiecznej kultury. Ale czytelnika odgrodzi od tekstu podwójny filar.
Tekst jest uznany za trudny, a ponieważ jest tak bogaty i tak tajemniczy, trzeba go wyjaśniać na różnych poziomach, w zależności od zawartego w nim sensu. Stąd całe mnóstwo kluczy, komentarzy, gloss, za którymi zaczyna znikać oryginał. Egzegeza grzebie Księgę”.
8/10
W związku z rozległością zakresu czasowego, jaki autor chciał nam przedstawić, zagadnienia przez niego poruszane nie są opracowane aż tak dokładnie, jak by się chciało. Oprócz tego książka zawiera również słowniczek pojęć, kalendarium oraz sporo zdjęć z opisem, co również zajmuje sporo miejsca.
Mimo to lektura była dla mnie satysfakcjonująca, znalazłam tu wiele opinii i spostrzeżeń autora, które były dla mnie bardzo ciekawe i wartościowe.
Przytoczę tu fragment, który dość krytycznie odnosi się do średniowiecznych elit intelektualnych:
„Przejmujący jest widok, jak najbardziej wykształceni i najwybitniejsi przedstawiciele nowej elity chrześcijańskiej, świadomi swego kulturalnego upadku w zestawieniu z ostatnimi purystami – wyrzekają się tego, co już mają, albo co jeszcze mogliby zdobyć z intelektualnego wyrafinowania, by zniżyć się do poziomu swoich owieczek. Wybrali ogłupienie siebie, żeby móc zdobywać innych. Był to wybór heroiczny, choć nam może nie przemawiać do przekonania. Pożegnanie literatury starożytnej, wygłaszane często z pełną świadomością straty, jest na pewno jednym z bardziej wstrząsających aspektów abnegacji wielkich przywódców chrześcijaństwa we wczesnym średniowieczu”.
Od razu jak to przeczytałam, przypomniał mi się zachwyt pana Józefa Tyszkiewicza:
"Przede wszystkim więc epokę owych Wieków Średnich zupełnie nam mylnie przedstawiano. Te czasy, które dziś jeszcze u olbrzymiej większości ludzi uważanymi są za okres zastoju, nieładu i ciemnoty - to całkiem odwrotnie, przepyszna epoka ludzkości w swej wysokości ideałów, w swej harmonii społecznej i w swoim zjednoczeniu. Jest to epoka, w której cała cywilizowana ludzkość nosiła zaszczytne miano Chrześcijaństwa, gdy wszelka władza i czyn wszelki - tak zbiorowy jak i jednostki, stosował się do praw etyki i moralności: to epoka, w której ludzie szli przez całe życie w ramach Dekalogu, ku jedynemu celowi każdego człowieka, ku doskonałości i Bogu!"
[cytat z Inkwizycji Hiszpańskiej tegoż autora]
Chyba nie muszę zaznaczać, który z tych dwóch autorów jest dla mnie bardziej wiarygodny :)
A na koniec jeszcze jeden cytat, który wydał mi się aż nadto aktualny:
„Doctrina christiana to przede wszystkim i zamiast wszystkiego Pismo Święte. Sacra pagina będzie bazą całej średniowiecznej kultury. Ale czytelnika odgrodzi od tekstu podwójny filar.
Tekst jest uznany za trudny, a ponieważ jest tak bogaty i tak tajemniczy, trzeba go wyjaśniać na różnych poziomach, w zależności od zawartego w nim sensu. Stąd całe mnóstwo kluczy, komentarzy, gloss, za którymi zaczyna znikać oryginał. Egzegeza grzebie Księgę”.
8/10
June 30, 2024
Great read, the one things that bothers me to no end - when knowing little-to-nothings about medieval times, you have to skip to the end of the book to get to explanation footnotes.
August 10, 2011
Comme a dit Umberto Eco à Fontevraud (en présence de Le Goff lui-même) en 2007: "avec ce livre j'ai eu une révélation: j'ai enfin su qu'au Moyen Age, ils mangeaient des fèves." Un livre-clé pour comprendre le Moyen Age par le plus grand médiéviste français actuel.
December 12, 2019
Despite Jacques Le Goff tiring way of writing, with endlesses appositions in a single sentence (explanations interrupting the main idea allll the time), i found this book very interesting for its deep detailing of medieval domestic life, mentality, etc.
May 6, 2023
Handsome overview, but perhaps on many points already outdated. Remarkable short treatment of the late medieval period. A classic, typical of the Annales school, use of narrative sources and artwork.
January 9, 2025
Seguramente a revisite nuns meses, buscando outra tradución porque non me acabou de comvencer esta. Aínda así un libro do que quero facer un comentario ou un resumo para afondar sobre el bastante.
November 4, 2020
El libro es un detallado repaso a todos los aspectos que rodean el medioevo. La narrativa es fácil de seguir, así que es ideal para todo el que quiera profundizar en esta fascinante época y no es un experto.
Read
March 5, 2022I won't rate this book with stars as I don't fulfill the prerequisites one ought to have before reading this book.
It was a tough read, as it supposes an in-depth knowledge of the medieval history of the west and christendom. So if it is a long time since you read an introduction to medieval history, do what I should have done and read that before, or instead of, this book.
It was a tough read, as it supposes an in-depth knowledge of the medieval history of the west and christendom. So if it is a long time since you read an introduction to medieval history, do what I should have done and read that before, or instead of, this book.
June 2, 2021
Pushing 4.5
March 24, 2024
Condensé énorme de connaissances. L'organisation par thèmes et non chronologique rend la lecture difficile et très segmentée. L'analyse, imprégnée du dogme marxiste des années 50/60, a tendance à présenter les faits sous le prisme de la lutte des classes et de l'anticléricalisme.
La lecture est tout de même passionnante et très riche.
La lecture est tout de même passionnante et très riche.
April 3, 2012
Originally published on my blog here in January 1999.
Medieval Civilization is an examination of the Middle Ages as a culture, an attempt to get into the minds of men and women quite alien to modern thought patters yet from whom modern culture derives.
Available for many years in France before being translated into English (at which point some revision was made), le Goff's work fits very much into the style of French historical writing whose best known exponent was Fernand Braudel. The earlier period of le Goff's interest has a much narrower range of available material, though the nine hundred years he covers is more stable than the rapid changes of early modern Europe which interested Braudel.
I found le Goff easier to take in than Braudel, who has a rather more dense style (at least, this is the case for their English translations). The differences between their chosen fields may have something to do with it; Braudel is more easily able to carry out closely argued analysis (since he has something to analyse), while le Goff has to use a broader brush. It works well, both in the short summary of the political history of Europe from the decline of the Roman Empire to the fifteenth century, and in the longer discussion of the culture that follows.
It is a most interesting book on the medieval period, one which I found particularly valuable to read because of its concentration on France rather than England (as you so often get in histories of Europe written in English); France was, after all, in the centre of medieval culture while England was on the periphery.
Medieval Civilization is an examination of the Middle Ages as a culture, an attempt to get into the minds of men and women quite alien to modern thought patters yet from whom modern culture derives.
Available for many years in France before being translated into English (at which point some revision was made), le Goff's work fits very much into the style of French historical writing whose best known exponent was Fernand Braudel. The earlier period of le Goff's interest has a much narrower range of available material, though the nine hundred years he covers is more stable than the rapid changes of early modern Europe which interested Braudel.
I found le Goff easier to take in than Braudel, who has a rather more dense style (at least, this is the case for their English translations). The differences between their chosen fields may have something to do with it; Braudel is more easily able to carry out closely argued analysis (since he has something to analyse), while le Goff has to use a broader brush. It works well, both in the short summary of the political history of Europe from the decline of the Roman Empire to the fifteenth century, and in the longer discussion of the culture that follows.
It is a most interesting book on the medieval period, one which I found particularly valuable to read because of its concentration on France rather than England (as you so often get in histories of Europe written in English); France was, after all, in the centre of medieval culture while England was on the periphery.
December 6, 2020
Le Goff appartiene a quel piccolo numero di grandi studiosi (come anche Auerbach, Gombrich o Dalhaus) capaci di dire con parole semplici cose che semplici non sono affatto. Di lui avevo letto “La nascita del Purgatorio”, che appena uscito era subito diventato un testo di studio universitario. Ho trovato questa “Civiltà dell’Occidente medievale” su una bancarella, e non pensavo che mi avrebbe appassionato così tanto. La prima parte è un excursus storico medievale, dagli ultimi anni dell’Impero Romano fino al quattordicesimo secolo; ben scritto e completo, ma niente di nuovo. In effetti è dalla seconda parte in poi che il grande studioso spiega le sue ali, e comincia ad approfondire trasversalmente argomenti storici, sociali, economici, religiosi, estetici che permettono al lettore di entrare “dentro” la vita del Medio Evo, e di farlo soprattutto con cognizione di causa e al di fuori delle classiche incrostazioni esegetiche che nei secoli successivi hanno compromesso una visione veridica di quei (molti) anni, con le quali l’autore se la prende ampiamente nella lunga prefazione. Il tutto è completato da una cronologia, e da un ampio e dettagliato glossario con riferimenti bibliografici. Peraltro c’è un errore: si sostiene che il papa Gregorio Magno sia stato l’inventore del canto gregoriano. E’ noto che non sia stato così, in quanto il gregoriano nacque due secoli dopo in età carolingia, come strumento di unificazione liturgica all’ombra del Sacro Romano Impero. Ma forse nel 1964, quando uscì la prima edizione di questo libro, la cosa non era così chiara. Un libro che gli appassionati di storia, o anche solo genericamente di cultura, dovrebbero leggere assolutamente.
March 17, 2015
Средновековие на глад, епидемии, жестокост, грубост…: http://knigolandia.info/book-review/c...
"Читателят може да сметне моето описание за прекалено „мрачно“ и в противовес на това да замечтае с наслада и доверчивост на очарователния образ, внушаван от „Златната легенда“. Верятно е той да се опита да заклейми моето Средновековие на глад, епидемии, жестокост, грубост, за да върне едно Средновековие на възвишени химни, великолепни катедрали и обаятелни светци. Бих искал само тези явления, а те са изключения, да не крият от погледа му останалото, онова, което е било ежедневие."
Agata-A Издателство
http://knigolandia.info/book-review/c...
"Читателят може да сметне моето описание за прекалено „мрачно“ и в противовес на това да замечтае с наслада и доверчивост на очарователния образ, внушаван от „Златната легенда“. Верятно е той да се опита да заклейми моето Средновековие на глад, епидемии, жестокост, грубост, за да върне едно Средновековие на възвишени химни, великолепни катедрали и обаятелни светци. Бих искал само тези явления, а те са изключения, да не крият от погледа му останалото, онова, което е било ежедневие."
Agata-A Издателство
http://knigolandia.info/book-review/c...
Read
August 4, 2019Karanlıklar Çağı olarak nitelenmiş olan Ortaçağ, barış özlemi ve savaş, inanç ve başkaldırı, açlık ve yayılmacılık arasında bocalayan keşişleri, ruhbanları, savaşçıları, köylüleri, zanaatkarları ile bir yandan yaşam savaşı verirken, öte yandan zaman ve mekana egemen olmayı, toprak açmayı, köy, şato ve kentler çevresinde bir araya gelmeyi başarmış; makineyi, saati üniversiteyi ve usulu keşfetmiştir.
July 27, 2013
Very good, but not easy to read, study on medieval culture. The book begins with an historical overview, but the second part - the largest - concentrates on all kinds of aspects of the medieval society and its development during its 1000 years duration.
August 19, 2021
Bouquin intéressant de Le Goff, très École des Annales ; s’intéresse à la fois aux institutions médiévales et aux sensibilités particulières de l’époque. Très synthétique et exhaustif pour les quelques centaines de pages.
March 31, 2023
The author himself took issue with the term Middle Ages, preferring to equate it to the Renaissance, but uses the term prolifically nonetheless. The same goes for 'the West', rather than western Europe.
While vast in its scope and certainly better researched than most other books on the subject matter, there are countless statements that I do not necessarily agree with. For example there is the notion that forests were viewed as barbarous. Perhaps by the peoples from the eastern roman empire, but not the western Europeans themselves, who would view them at its worst as inhospitable.
Continuing with the forest theme, the author does not sufficiently elucidate the provisions and legal matters surrounding the management of forest resources: it is correct that forests were often the domain of local rulers and hence also their sole permission to hunt, but how farmers and landowners could use the forested land was often prescribed and be part of legal disputes.
The Order of the Golden Fleece is called as being a knight's order, but without the caveat that this was a politically motivated structure rather than a club of people who were knights. It matters because the crusades had ended a century before and countries (or rather: states) behaved more as administrative organisations rather than as fiefdoms.
Also I would have expected a mention of the work of Pliny the Elder called Natural Historiae in discussing the medieval view of the zoological world as well as a mention of the adventures of Saint Brendan in discussing travels beyond known borders by sea-faring individuals.
Hyperboles or repetitions aren't shunned. Well illustrated, extensive bibliography.
Thrift shop.
While vast in its scope and certainly better researched than most other books on the subject matter, there are countless statements that I do not necessarily agree with. For example there is the notion that forests were viewed as barbarous. Perhaps by the peoples from the eastern roman empire, but not the western Europeans themselves, who would view them at its worst as inhospitable.
Continuing with the forest theme, the author does not sufficiently elucidate the provisions and legal matters surrounding the management of forest resources: it is correct that forests were often the domain of local rulers and hence also their sole permission to hunt, but how farmers and landowners could use the forested land was often prescribed and be part of legal disputes.
The Order of the Golden Fleece is called as being a knight's order, but without the caveat that this was a politically motivated structure rather than a club of people who were knights. It matters because the crusades had ended a century before and countries (or rather: states) behaved more as administrative organisations rather than as fiefdoms.
Also I would have expected a mention of the work of Pliny the Elder called Natural Historiae in discussing the medieval view of the zoological world as well as a mention of the adventures of Saint Brendan in discussing travels beyond known borders by sea-faring individuals.
Hyperboles or repetitions aren't shunned. Well illustrated, extensive bibliography.
Thrift shop.
December 6, 2022
Originellement publié en 1984 puis une seconde en 1982 et enfin une troisième en 2008, il semblerait que La civilisation de l'occident médiéval de Jacques Le Goff demeure une référence sur le sujet et un ouvrage d'autant plus intéressant de par son contenu et de sa relative petite taille (333 pages).
En effet, à travers une série de chapitres qui survolent le cheminement classique de la chute de l'empire Romain d'orient jusqu'à l'avènement de la Renaissance, c'est un panorama concis de ces près de 1000 ans qui est offert au lecteur. Un expert détectera probablement les moments où l'historiographie moderne à évolué mais pour un débutant ou pour quelqu'un qui a une connaissance plus élevée que la moyenne sur le sujet, on ne s'en rendra pas ou peu compte.
Ce qui fait l'intérêt particulier de ce livre c'est qu'il ne se contente pas d'offrir une histoire politique mais dédié également des chapitres entiers sur la place de la religion, sur les mentalités de l'époque, sur les valeurs, sur l'économie, sur les structures, sur la place des femmes, etc. C'est donc une approche en profondeur qui ne cherche pas seulement à nous décrire les événements tels qu'il se sont déroulés mais à les comprendre en visualisant les réalités auxquelles les gens qui vivaient à cette époque faisaient face.
En 2022, l'ouvrage de Jacques Le Goff demeure une référence malgré la nécessité pour le lecteur de s'accrocher durant certains passages car la lecture n'en est pas toujours d'une facilité ou d'une fascination équivalente. Cependant, l'effort vaut bien le coup.
En effet, à travers une série de chapitres qui survolent le cheminement classique de la chute de l'empire Romain d'orient jusqu'à l'avènement de la Renaissance, c'est un panorama concis de ces près de 1000 ans qui est offert au lecteur. Un expert détectera probablement les moments où l'historiographie moderne à évolué mais pour un débutant ou pour quelqu'un qui a une connaissance plus élevée que la moyenne sur le sujet, on ne s'en rendra pas ou peu compte.
Ce qui fait l'intérêt particulier de ce livre c'est qu'il ne se contente pas d'offrir une histoire politique mais dédié également des chapitres entiers sur la place de la religion, sur les mentalités de l'époque, sur les valeurs, sur l'économie, sur les structures, sur la place des femmes, etc. C'est donc une approche en profondeur qui ne cherche pas seulement à nous décrire les événements tels qu'il se sont déroulés mais à les comprendre en visualisant les réalités auxquelles les gens qui vivaient à cette époque faisaient face.
En 2022, l'ouvrage de Jacques Le Goff demeure une référence malgré la nécessité pour le lecteur de s'accrocher durant certains passages car la lecture n'en est pas toujours d'une facilité ou d'une fascination équivalente. Cependant, l'effort vaut bien le coup.
November 12, 2023
Creo que es un libro con mucha información relevante, sin embargo, esto puede que sea uno de sus problemas. Intenta abordar tantos temas, en mi opinión en tan pocas páginas, que muchas veces resulta escasa la información o los ejemplos resultan difíciles de entender debido a la gran cantidad de personajes que menciona. Si tuviese que describir este libro en una palabra sería laberinto, me sentía perdida leyéndolo, en múltiples ocasiones tenía que ir al índice o volver a leer la página. Acabada mi crítica puedo decir que a pesar de todo esto es un gran libro, pienso que para un público con mayor conocimiento. Es cierto que hay partes que resultan interminables pero la gran parte del libro presenta un gran estudio de múltiples fuentes que ofrecen capítulos magistrales.
El capítulo de las sociedades cristiana, que parecía ser más general, me aburria con gran facilidad. Para mí este es el peor de todo el libro, me parece que es un tema bastante simple al que da muchas vuelta. El tema de la sociedad tripartita, bipartita y como afecta a la economía y política, es un tema muy característico de la Edad Media por lo que lo aborrezco. Mientras que por otra parte el capítulo de la vida material me hizo no poder despegarme del libro, parece muy “friki” pero el ver lo realmente útil que fue la madera, la piedra y los diferente tiempo según las diferentes clases me fascino.
El capítulo de las sociedades cristiana, que parecía ser más general, me aburria con gran facilidad. Para mí este es el peor de todo el libro, me parece que es un tema bastante simple al que da muchas vuelta. El tema de la sociedad tripartita, bipartita y como afecta a la economía y política, es un tema muy característico de la Edad Media por lo que lo aborrezco. Mientras que por otra parte el capítulo de la vida material me hizo no poder despegarme del libro, parece muy “friki” pero el ver lo realmente útil que fue la madera, la piedra y los diferente tiempo según las diferentes clases me fascino.
May 25, 2020
Therefore, it is evident that children’s literature was a historical construction in the process of the commercialization of modern literature. At this point a radical question can be asked: did the child exist in pre-modern times?
As several historians like Philippe Ariès, Jacques Legoff, John Boswell and literary scholars like Meradith Tilbury and William Robert Mc Munn, Kojin Karatani articulated the child was almost non-existent in the representations produced throughout the middle ages. The main reason for this absence is the lack of a perspective that makes the child appear as though s/he were the absolute other of the adult. Thus, in the medieval times children were regarded as nothing but adults in miniature...
Excerpt from: Devrim Çetin Güven (2019) Reviewing the Concepts of “the Modern Child” and “Small Adult”— A Plea for “Third World Small Adults’ Literature” as an Alternative to “Children’s Literature”
https://www.researchgate.net/publicat...
As several historians like Philippe Ariès, Jacques Legoff, John Boswell and literary scholars like Meradith Tilbury and William Robert Mc Munn, Kojin Karatani articulated the child was almost non-existent in the representations produced throughout the middle ages. The main reason for this absence is the lack of a perspective that makes the child appear as though s/he were the absolute other of the adult. Thus, in the medieval times children were regarded as nothing but adults in miniature...
Excerpt from: Devrim Çetin Güven (2019) Reviewing the Concepts of “the Modern Child” and “Small Adult”— A Plea for “Third World Small Adults’ Literature” as an Alternative to “Children’s Literature”
https://www.researchgate.net/publicat...
Displaying 1 - 30 of 64 reviews