What do you think?
Rate this book
Ce ne spunem când nu ne vorbim
Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii... tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată.
După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele.
Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.
După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele.
Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era... nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv ca să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.
256 pages, Paperback
First published January 1, 2011
235 people are currently reading
3123 people want to read
About the author
Chris Simion
9 books106 followersChris Simion a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" – Bucureşti, secţia teatrologie, în 2000 şi secţia regie teatru în 2005.
Prima carte, "Dragostea nu moare". O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică "Dogmatica fericirii", iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: "Disperarea de a fi" (1996); "De ce nu suntem ceea ce putem fi?" (1997); "Spovedania unui condamnat" (1998/2000); "În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine" (2002), "Ce ne spunem când nu ne vorbim" (Editura Trei, 2010), "40 de zile" (Editura Trei, 2015)
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: "Copilul divin" după Pascal Bruckner (1999), "Scaunele" după Eugene Ionesco (2004), "Dragostea durează trei ani" după Frédéric Beigbeder (2006), "Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?" după Horace McCoy (2007), "Omul pescăruş" după "Pescăruşul Jonathan Livingston" de Richard Bach (2009), "7 blesteme" (2010), "Maitreyi" după Mircea Eliade (2011), "Oscar şi Tanti Roz" după Eric Emmanuel Schmitt (2010), "Hoţii de frumuseţe" după Pascal Bruckner (2013), "Mecanica inimii" după Mathias Malzieu (2013), "Hell" după Lolita Pille (2014), "Studii despre iubire" după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei.
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.
Prima carte, "Dragostea nu moare". O concluzie la 16 ani, i-a fost publicată la vârsta de 16 ani, în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră". La 17 ani i se publică "Dogmatica fericirii", iar în prefaţa cărţii actorul Florian Pittiş scrie: „Citindu-ţi cartea am tras şi eu o concluzie. „Vrei să fii fericit? Dacă eşti pregătit să suferi, iubeşte! Chris Simion... nu eşti cumva o reîncarnare a mea?" Alte titluri publicate: "Disperarea de a fi" (1996); "De ce nu suntem ceea ce putem fi?" (1997); "Spovedania unui condamnat" (1998/2000); "În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine" (2002), "Ce ne spunem când nu ne vorbim" (Editura Trei, 2010), "40 de zile" (Editura Trei, 2015)
În 2009 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În teatru, Chris Simion este cunoscută ca un regizor de avangardă. Până în prezent, a semnat regia la peste 30 de spectacole de teatru, producţii realizate atât în teatrul instituţionalizat, cât şi în teatrul independent. A lucrat cu cei mai importanţi actori ai scenei româneşti de teatru, precum şi cu actori tineri, debutanţi. Dintre spectacolele ei, amintim: "Copilul divin" după Pascal Bruckner (1999), "Scaunele" după Eugene Ionesco (2004), "Dragostea durează trei ani" după Frédéric Beigbeder (2006), "Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?" după Horace McCoy (2007), "Omul pescăruş" după "Pescăruşul Jonathan Livingston" de Richard Bach (2009), "7 blesteme" (2010), "Maitreyi" după Mircea Eliade (2011), "Oscar şi Tanti Roz" după Eric Emmanuel Schmitt (2010), "Hoţii de frumuseţe" după Pascal Bruckner (2013), "Mecanica inimii" după Mathias Malzieu (2013), "Hell" după Lolita Pille (2014), "Studii despre iubire" după Ortega y Gasset (2014).
De 15 ani conduce Compania de Teatru D’AYA, un proiect privat, inovator, pornit la iniţiativa scriitorului francez Pascal Bruckner, care a devenit ulterior Preşedintele Onorific al companiei.
În 2006 iniţiază proiectul Teatrul Undercloud din Lăptăria lui Enache – Terasa „La Motoare".
Printre premiile obţinute amintim: 1995 – bursă de studii în literatura sanscrită, New Delhi – Sanskriti Kendra. 2000 – Spectacolul „Călător în noapte" premiat la Festivalul de Teatru Experimental de la Cairo. 2002 – „Premiul debut în proză" acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor. 2004 – „Premiul pentru cel mai bun spectacol" pentru „Scaunele" acordat de Alliance Française, urmat de turneu în India în opt oraşe. 2006 – „Premiul de Excelenţă" în Gala Antidrog acordat de Guvernul României pentru spectacolul Hell.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 93 reviews
January 6, 2014
Super carte!
"Sa nu te furisezi niciodata, sa nu imi ascunzi niciodata nimic doar de dragul de a ma proteja. Sa te comporti asa cum simti, pentru ca asa ne cunoastem unul pe celalalt. Iar daca nu mi convine, o sa ti spun. Nu vreau o relatie comuna, nu vreau sa devenim masti, oameni care se prefac doar ca sa nu raneasca. Noi nu vom mai fi niciodata asa. Vreau sa iubesc tot ceea ce stiu ca esti si tot ce urmeaza sa aflu. Poti sa spui adevarul doar cand iubesti nud. Abia cand incepi sa traiesti doar in adevar poti sa ai incredere in celalalt. Cand totul este pe fata, simplu, cand nimic nu este ambiguu si nu se interpreteaza, increderea rasare din nou. In mocirla nu ai cum sa vezi clar."
" Fug de ceea ce vreau sa am cu adevarat pentru a nu avea ceea ce vreau, pentru a nu ajunge la impacare, pentru a nu trai rusinea ca ar putea fi in mine un om nedemn de toata generozitatea lui Dumnezeu.
"Asuma-ti ceea ce traiesti. Viata nu e un joc pe calculator. Sunt momente in care poti sa pacalesti, dar, de fapt, tot pe tine te minti si sunt momente oglinda, cand si daca dai cu pumnul, raman cioburile care-ti arata adevarul.
"Obstacolele cu care te confruntu in afara reprezinta limitele pe care le porti inlauntrul tau. Incearca o faza: crede pentru a vedea, nu a vedea pentru a crede. Singurul care te poate face fericit esti tu insuti."
"Sa nu te furisezi niciodata, sa nu imi ascunzi niciodata nimic doar de dragul de a ma proteja. Sa te comporti asa cum simti, pentru ca asa ne cunoastem unul pe celalalt. Iar daca nu mi convine, o sa ti spun. Nu vreau o relatie comuna, nu vreau sa devenim masti, oameni care se prefac doar ca sa nu raneasca. Noi nu vom mai fi niciodata asa. Vreau sa iubesc tot ceea ce stiu ca esti si tot ce urmeaza sa aflu. Poti sa spui adevarul doar cand iubesti nud. Abia cand incepi sa traiesti doar in adevar poti sa ai incredere in celalalt. Cand totul este pe fata, simplu, cand nimic nu este ambiguu si nu se interpreteaza, increderea rasare din nou. In mocirla nu ai cum sa vezi clar."
" Fug de ceea ce vreau sa am cu adevarat pentru a nu avea ceea ce vreau, pentru a nu ajunge la impacare, pentru a nu trai rusinea ca ar putea fi in mine un om nedemn de toata generozitatea lui Dumnezeu.
"Asuma-ti ceea ce traiesti. Viata nu e un joc pe calculator. Sunt momente in care poti sa pacalesti, dar, de fapt, tot pe tine te minti si sunt momente oglinda, cand si daca dai cu pumnul, raman cioburile care-ti arata adevarul.
"Obstacolele cu care te confruntu in afara reprezinta limitele pe care le porti inlauntrul tau. Incearca o faza: crede pentru a vedea, nu a vedea pentru a crede. Singurul care te poate face fericit esti tu insuti."
March 7, 2013
Loved it. Dacă citeşti printre rânduri, dacă vezi dincolo de ideea, care la prima vedere, pare a fi cea principală (relaţia de iubire, relatată prin mailuri) te poate aduce într-un punct în care să ai o discuţie sinceră... cu tine însuţi :)
Read
May 9, 2017Nu e usor sa digeri o carte care iti demonstreaza prin fiecare fraza, ce inseamna "a trai in cineva".
Idei sclipitoare totusi, reflectii legate de materialul intangibil al sufletului, despre limite si existenta.
Am citit cartea cu interes, in masura in care limbaj gol, de suflet, nu e ceva la ordinea zilei.
Recomand? da, o recomand, dar doar pentru ceea ce poate starni in cititor, o comparatie a relatiilor de dragoste cu cea descrisa in filele acestui volum. Cartea vorbeste despre universul intern al relatiei, mai mult decat despre circumstantele exterioare in care se dezvolta ( boala si fuga fetei, intamplarile narate), imprimand un stil greoi pentru o lectura rapida.
"Cel ma mare blestem pe care il are omul de dus este blestemul lipsei de rabdare, sa nu vrei sa il astepti pe Dumnezeu, sa o iei inainte, sa incerci sa ii iei locul. Este esecul absolut, este crima desavarsita, este pierderea definitiva a sperantei, a vietii, a iubirii."
"In acest timp am trait relatii diferite cu alte persoane si oamenii care au trecut prin noi au lasat urme. Cu ei am fost intr-un fel in care am vrut sau in care au avut ei nevoie. Ne-am schimbat in functie de ei, ne-am rupt din noi si le-am dat. Nu mi-e frica de maruntisuri, de faptul ca am invatat diferit sa traim in cuplu. Nu mi-e frica de universul superficial care se coafeaza usor, intr-o scurta perioada, dupa nevoile unuia sau ale celuilalt. Lumea reala, zilnica, in care ar trebui sa traim se formeaza si, oricat de diferita ne-ar fi, am ajunge sa avem acelasi mal. Pe cei mai multi exact asta ii sperie. Ca viata de zi cu zi este alta decat viata din scrisori. "
Idei sclipitoare totusi, reflectii legate de materialul intangibil al sufletului, despre limite si existenta.
Am citit cartea cu interes, in masura in care limbaj gol, de suflet, nu e ceva la ordinea zilei.
Recomand? da, o recomand, dar doar pentru ceea ce poate starni in cititor, o comparatie a relatiilor de dragoste cu cea descrisa in filele acestui volum. Cartea vorbeste despre universul intern al relatiei, mai mult decat despre circumstantele exterioare in care se dezvolta ( boala si fuga fetei, intamplarile narate), imprimand un stil greoi pentru o lectura rapida.
"Cel ma mare blestem pe care il are omul de dus este blestemul lipsei de rabdare, sa nu vrei sa il astepti pe Dumnezeu, sa o iei inainte, sa incerci sa ii iei locul. Este esecul absolut, este crima desavarsita, este pierderea definitiva a sperantei, a vietii, a iubirii."
"In acest timp am trait relatii diferite cu alte persoane si oamenii care au trecut prin noi au lasat urme. Cu ei am fost intr-un fel in care am vrut sau in care au avut ei nevoie. Ne-am schimbat in functie de ei, ne-am rupt din noi si le-am dat. Nu mi-e frica de maruntisuri, de faptul ca am invatat diferit sa traim in cuplu. Nu mi-e frica de universul superficial care se coafeaza usor, intr-o scurta perioada, dupa nevoile unuia sau ale celuilalt. Lumea reala, zilnica, in care ar trebui sa traim se formeaza si, oricat de diferita ne-ar fi, am ajunge sa avem acelasi mal. Pe cei mai multi exact asta ii sperie. Ca viata de zi cu zi este alta decat viata din scrisori. "
January 26, 2014
O perspective interesanta, dar prea multe repetitii, multe metafore si tragere de fraze. Poate ca depinde de atmosfera in care aceasta carte e citita, sau varsta. Aveam asteptari mai mari, ce-i drept.
August 19, 2024
What we say to each other when we don't talk to each other
This, present time, is the age of conveniences, and this book possibly is one of the last perfections of the sort. In fact, it has affairs in all different aspects related to human beings interactions, and especially with regards to 1-1 sort of affairs, preferably male – female version, that is in the form sent out by Adam and Eve. Hence railways were invented. Of course, humanly interconnected. But railways separated us from each other, thus telegraphs were made to make us communicated faster and swiftly. Now we navigate through internet like fish in the ocean. Hence, we reach out and know that life is only, or dominantly let’s say, a stage to play the fool upon as long as that part keeps amusing us. But it doesn’t stay on track for long, it gets off even before getting us bored.
Anyways, bear me out in this and bear me out in that, the book had hit exactly on the manners and intonations that became the part the humans had started playing, and mostly since internet became such en vogue trend. At the beginning I was myself disturbed and looked over the pages with a shade of doubt, and my eyes threw out sparks of light 😉 Here is the book for me! What we say to each other when we don't talk to each other, I cried, with an almost terrible gaiety. I little knew in what a company I would begin to march. Eventually a happy moment for me.. of all my follies, this was the wildest and most dangerous..
This, present time, is the age of conveniences, and this book possibly is one of the last perfections of the sort. In fact, it has affairs in all different aspects related to human beings interactions, and especially with regards to 1-1 sort of affairs, preferably male – female version, that is in the form sent out by Adam and Eve. Hence railways were invented. Of course, humanly interconnected. But railways separated us from each other, thus telegraphs were made to make us communicated faster and swiftly. Now we navigate through internet like fish in the ocean. Hence, we reach out and know that life is only, or dominantly let’s say, a stage to play the fool upon as long as that part keeps amusing us. But it doesn’t stay on track for long, it gets off even before getting us bored.
Anyways, bear me out in this and bear me out in that, the book had hit exactly on the manners and intonations that became the part the humans had started playing, and mostly since internet became such en vogue trend. At the beginning I was myself disturbed and looked over the pages with a shade of doubt, and my eyes threw out sparks of light 😉 Here is the book for me! What we say to each other when we don't talk to each other, I cried, with an almost terrible gaiety. I little knew in what a company I would begin to march. Eventually a happy moment for me.. of all my follies, this was the wildest and most dangerous..
November 9, 2021
Un copac plânge la gândul că a fost tăiat pentru ca această carte să fie tipărită. Dezastru... Pierdere de vreme. Nu recomand!
April 18, 2016
Let's say that the book has a good start. Let's assume that. Still, by the end of it, I couldn't say that it enriched me in any way - probably my expectations were too high, here I take the fault for ordering it and just reading some reviews before. Even so, it seems like the author researched a bunch of quotes websites and then started to add content from there.
The metaphors, the depictions show imagination and talent in this regard, but nonetheless, these are just a million ways of saying the same things - the book itself is not very rich in content and in ideas expressed. I find the story way too mediocre (the story of the two characters) - by trying to depict a special, unique and extraordinary relationship, the only thing Chris Simion gets is a superficial piece of writing, with clichees from one end to the other, with ideas repeating time and again.
I really tried to like it - I read some reviews where it was said that you had to read the whole thing to get it. I did, I did my best to enjoy it through the end. If there will be a time when I'll find difficulties in expressing my feelings, maybe I'll have a look through the pages for some inspiration to serve my phrasings - but that's it, this book didn't leave me with anything else.
I didn't hate it completely, that's why I gave two stars instead of one. But if you have anything better to read, go ahead and do that. This is probably a book to read if you're left on a stranded island with nothing else to do.
The metaphors, the depictions show imagination and talent in this regard, but nonetheless, these are just a million ways of saying the same things - the book itself is not very rich in content and in ideas expressed. I find the story way too mediocre (the story of the two characters) - by trying to depict a special, unique and extraordinary relationship, the only thing Chris Simion gets is a superficial piece of writing, with clichees from one end to the other, with ideas repeating time and again.
I really tried to like it - I read some reviews where it was said that you had to read the whole thing to get it. I did, I did my best to enjoy it through the end. If there will be a time when I'll find difficulties in expressing my feelings, maybe I'll have a look through the pages for some inspiration to serve my phrasings - but that's it, this book didn't leave me with anything else.
I didn't hate it completely, that's why I gave two stars instead of one. But if you have anything better to read, go ahead and do that. This is probably a book to read if you're left on a stranded island with nothing else to do.
December 29, 2021
E genul de carte pentru oamenii romatici as putea spune. Mi s a părut totul prea intim pentru gustul meu, parcă am invadat spatiul unui cuplu. Ideea în care e scrisă cartea mi se pare interesantă, bazându se doar pe email urile dintre cei doi si ceea ce scria floarea_soarelui în draft. Părțile de draft mi au plăcut cel mai mult si în mare mare pentru ele m am străduit să termin cartea. Probabil dacă nu era atât de mult romatism, uneori dus la extrem, iar ideile nu ar fi fost atât de repetitive atunci as fi citit o cu mai multă tragere de inimă.
March 19, 2017
"A fi" inseamna "a fi doi".
January 1, 2015
Năucitor e puțin spus. Și pe alocuri ai impresia că e-mailurile pe care personajele le schimbă între ele sunt cele pe care le-ai trimis și tu cândva.
January 25, 2020
O carte ,,altfel", cu un stil aparte pe care nu l-am mai întâlnit în lecturile mele de până acum. Se citește ușor, dar pe mine nu m-a impresionat ci m-ai degrabă m-a plictisit și m-a obosit la un moment dat, lăsându-mi impresia că autoarea își tot repetă ideile printr-o mulțime de metafore diferite; sau poate că nu am avut eu dispoziția și răbdarea necesare ca să îi pot digera conținutul. În schimb, mi-au plăcut foarte mult unele citate dar și sfârșitul la care pur și simplu nu mă așteptam și cu care m-am identificat atât de bine, trecând și eu în anumite perioade ale vieții prin acel proces al ,,dărâmării"și apoi al ,,reconstruirii" ființei. Cred că recitindu-l cu mai mult interes și acordându-i mai multă răbdare aș reuși să pătrund mai bine substanța acestui roman, deși, parcă nu am prea simțit că ar avea așa ceva.
,,Se spune că oamenii care nu își găsesc jumătatea viețuiesc ca niște muribunzi și înviază doar atunci când se întregesc." 💔
,,Când douã suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnã apã doar unuia." 💕
,,La început totul este frumos. Suntem îndrãgostiți pentru cã nu ne cunoaștem. Dacã am ști ce urmeazã dupã aceea, am trage cât mai mult de îndrãgosteala asta și nu ne-ar mai interesa deloc sã punem întrebãri și sã așteptãm rãspunsuri, am alerga beți, îmbãtați de noi înșine fãrã nevoia de luciditate și adevãr. Noi vrem însã cu orice preț sã terminãm cât mai repede cu misterul, crezând cã dupã aceea, în baia de lapte ce urmeazã, descoperim eternitatea. Și când colo, de cele mai multe ori, întâlnim sfârșitul. Cãci oamenii nu au curajul sã se arate goi. Le este rușine. De aceea mint. Își ascund cicatricile, rãnile, slãbiciunile, defectele, pãrțile vulnerabile care
dor la o adiere de vânt."
,,Oamenilor le este la îndemânã sã mintã, sã-și punã mãști, sã se prefacã, sã fie duplicitari, ipocriți, pe scurt, altfel decât sunt. Ai putea oricând sã fii așa. Dar ce rost are? Cu mine ești ca și cum ai fi cu tine. Știi cã nu te judec, nici mãcar atunci când nu te înțeleg. Știi cã îți dau sfaturi, fãrã sã te constrâng."
,,Iubirea nu înseamnã sã ceri unui om sã se schimbe, ci sã îl determini sã se schimbe singur, sã aibã nevoie sã se schimbe, sã simtã necesarã schimbarea."
,,Extraordinar este cã nu îi poți cere celuilalt nimic. Nu-i poți cere omului pe care l-ai lãsat sã te cotropeascã cum sã te cotropeascã. Nu-i poți cere sã umble prin tine desculț, cãci asta ar însemna sã te menajezi. Iubirea nu are cale de mijloc. E nudã. Omului aceluia nu trebuie sã îi ceri. Pe omul acela trebuie sã îl ajuți sã simtã ce sã îți dea, cum sã calce prin tine, cum sã te cunoascã fãrã a te zdrobi. Nimeni, în afara ta, nu te cunoaște mai bine. Nimeni nu are de unde sã știe ce te doare și ce nu te doare. Poate, dacã ai noroc, sã te intuiascã, dar atât. Și totuși, nu poate sã știe dacã acolo unde el calcã e cãrare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi."
,,Dacã nu vrei sã sufoci iubirea, las-o sã zboare fãrã sã îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult sã conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la
zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodatã nu o sã poți sã zbori pe un culoar diferit de sufletul tãu pereche. Oricât de rãtãcit ești, la un moment dat
ajungi la forma desãvârșitã, la contopire."
,,Respect tãcerea, taina, misterul. Sã acționezi fãrã explicații. Cine are nevoie de explicații dacã nu cel care, în loc sã-și poarte crucea cu demnitate, o târãște în urma sa? Ce urât este atunci când vrei sã faci ceva și, înainte de a face, exprimi în cuvinte. În subconștient îți aranjezi momentul. Ce frumos este sã surprinzi, sã fii imprevizibil, sã lași viața din tine sã se desfãșoare, sângele sã curgã. Cum ar fi sã vrei sã te așezi în genunchi sã cânți într-o gaurã din pãmânt ca sã scoți greierii la luminã și, înainte de a sãvârși ritualul, sã anunți? Ar fi penibil. Lucrurile mari se întâmplã în tainã, se sãvârșesc în tãcerea de nepãtruns a sacrului. Când trãiești momente mari, nu ai nevoie sã le verbalizezi, sã le exprimi pentru cã le-ai mãrunți, le-ai micșora dimensiunea. E important sã știi sã taci, sã taci și sã vorbești tãcând. E important sã fii treaz, sã nu dormi, atunci când îngerul se coboarã și îți șoptește taina".
,,Cel mai mare blestem pe care îl are omul de dus este blestemul lipsei de rãbdare, sã nu vrei sã-L aștepți pe Dumnezeu, sã o iei înainte, sã încerci sã îi iei locul. Este eșecul absolut, este crima desãvârșitã, este pierderea definitivã a speranței, a vieții, a iubirii."
,,Dupã ce minți un om, mai poți sã ai încredere în tine cã, de la un moment în care te hotãrãști, poți sã nu îl mai minți. Ține doar de respect și de credința cã, spunând adevãrul, nu ai ce sã pierzi, nu devine nimic altfel decât vrei. Adevãrul este forma prin care lași sã fii cunoscut așa cum ești.
Adevãrul este un risc, dar în preajmã îl ai permanent pe Dumnezeu."
,,Când aveam trei ani, am întrebat-o pe mama de ce nu poate inima mea sã batã o singurã datã. Și mama mi-a rãspuns: „Dacã ar bate o singurã datã, n-ar mai exista golurile dintre bãtãi“. Și de ce-aș avea nevoie de golurile acestea, am întrebat-o apoi? Și ea mi-a rãspuns:
„Pentru ca într-o zi, cineva sã vinã și sã le umple."
,,Când simți altfel, umblãm pe cãrãri separate și existã riscul sã nu mai nimerim locul de întâlnire. Ca sã mergem împreunã, trebuie sã simțim la fel, sã cãutãm același drum."
,,Dumnezeu mi-a oferit atâta întuneric cât am avut nevoie, ca sã ajung sã cer lumina şi sã îmi dau seama cã omul nu se va adapta niciodatã firesc la bezna în care pica din neatenţie. Bezna îl chinuie pe om, îl roade oricât încearcã omul sã nu recunoascã asta."
,,Se spune că oamenii care nu își găsesc jumătatea viețuiesc ca niște muribunzi și înviază doar atunci când se întregesc." 💔
,,Când douã suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnã apã doar unuia." 💕
,,La început totul este frumos. Suntem îndrãgostiți pentru cã nu ne cunoaștem. Dacã am ști ce urmeazã dupã aceea, am trage cât mai mult de îndrãgosteala asta și nu ne-ar mai interesa deloc sã punem întrebãri și sã așteptãm rãspunsuri, am alerga beți, îmbãtați de noi înșine fãrã nevoia de luciditate și adevãr. Noi vrem însã cu orice preț sã terminãm cât mai repede cu misterul, crezând cã dupã aceea, în baia de lapte ce urmeazã, descoperim eternitatea. Și când colo, de cele mai multe ori, întâlnim sfârșitul. Cãci oamenii nu au curajul sã se arate goi. Le este rușine. De aceea mint. Își ascund cicatricile, rãnile, slãbiciunile, defectele, pãrțile vulnerabile care
dor la o adiere de vânt."
,,Oamenilor le este la îndemânã sã mintã, sã-și punã mãști, sã se prefacã, sã fie duplicitari, ipocriți, pe scurt, altfel decât sunt. Ai putea oricând sã fii așa. Dar ce rost are? Cu mine ești ca și cum ai fi cu tine. Știi cã nu te judec, nici mãcar atunci când nu te înțeleg. Știi cã îți dau sfaturi, fãrã sã te constrâng."
,,Iubirea nu înseamnã sã ceri unui om sã se schimbe, ci sã îl determini sã se schimbe singur, sã aibã nevoie sã se schimbe, sã simtã necesarã schimbarea."
,,Extraordinar este cã nu îi poți cere celuilalt nimic. Nu-i poți cere omului pe care l-ai lãsat sã te cotropeascã cum sã te cotropeascã. Nu-i poți cere sã umble prin tine desculț, cãci asta ar însemna sã te menajezi. Iubirea nu are cale de mijloc. E nudã. Omului aceluia nu trebuie sã îi ceri. Pe omul acela trebuie sã îl ajuți sã simtã ce sã îți dea, cum sã calce prin tine, cum sã te cunoascã fãrã a te zdrobi. Nimeni, în afara ta, nu te cunoaște mai bine. Nimeni nu are de unde sã știe ce te doare și ce nu te doare. Poate, dacã ai noroc, sã te intuiascã, dar atât. Și totuși, nu poate sã știe dacã acolo unde el calcã e cãrare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi."
,,Dacã nu vrei sã sufoci iubirea, las-o sã zboare fãrã sã îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult sã conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la
zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodatã nu o sã poți sã zbori pe un culoar diferit de sufletul tãu pereche. Oricât de rãtãcit ești, la un moment dat
ajungi la forma desãvârșitã, la contopire."
,,Respect tãcerea, taina, misterul. Sã acționezi fãrã explicații. Cine are nevoie de explicații dacã nu cel care, în loc sã-și poarte crucea cu demnitate, o târãște în urma sa? Ce urât este atunci când vrei sã faci ceva și, înainte de a face, exprimi în cuvinte. În subconștient îți aranjezi momentul. Ce frumos este sã surprinzi, sã fii imprevizibil, sã lași viața din tine sã se desfãșoare, sângele sã curgã. Cum ar fi sã vrei sã te așezi în genunchi sã cânți într-o gaurã din pãmânt ca sã scoți greierii la luminã și, înainte de a sãvârși ritualul, sã anunți? Ar fi penibil. Lucrurile mari se întâmplã în tainã, se sãvârșesc în tãcerea de nepãtruns a sacrului. Când trãiești momente mari, nu ai nevoie sã le verbalizezi, sã le exprimi pentru cã le-ai mãrunți, le-ai micșora dimensiunea. E important sã știi sã taci, sã taci și sã vorbești tãcând. E important sã fii treaz, sã nu dormi, atunci când îngerul se coboarã și îți șoptește taina".
,,Cel mai mare blestem pe care îl are omul de dus este blestemul lipsei de rãbdare, sã nu vrei sã-L aștepți pe Dumnezeu, sã o iei înainte, sã încerci sã îi iei locul. Este eșecul absolut, este crima desãvârșitã, este pierderea definitivã a speranței, a vieții, a iubirii."
,,Dupã ce minți un om, mai poți sã ai încredere în tine cã, de la un moment în care te hotãrãști, poți sã nu îl mai minți. Ține doar de respect și de credința cã, spunând adevãrul, nu ai ce sã pierzi, nu devine nimic altfel decât vrei. Adevãrul este forma prin care lași sã fii cunoscut așa cum ești.
Adevãrul este un risc, dar în preajmã îl ai permanent pe Dumnezeu."
,,Când aveam trei ani, am întrebat-o pe mama de ce nu poate inima mea sã batã o singurã datã. Și mama mi-a rãspuns: „Dacã ar bate o singurã datã, n-ar mai exista golurile dintre bãtãi“. Și de ce-aș avea nevoie de golurile acestea, am întrebat-o apoi? Și ea mi-a rãspuns:
„Pentru ca într-o zi, cineva sã vinã și sã le umple."
,,Când simți altfel, umblãm pe cãrãri separate și existã riscul sã nu mai nimerim locul de întâlnire. Ca sã mergem împreunã, trebuie sã simțim la fel, sã cãutãm același drum."
,,Dumnezeu mi-a oferit atâta întuneric cât am avut nevoie, ca sã ajung sã cer lumina şi sã îmi dau seama cã omul nu se va adapta niciodatã firesc la bezna în care pica din neatenţie. Bezna îl chinuie pe om, îl roade oricât încearcã omul sã nu recunoascã asta."
January 23, 2015
cu cât e mai frumos titlul unei cărţi, cu atât sunt mai dezamăgită dacă nu e perfectă.
Read
April 10, 2020I tried...
February 22, 2017
O carte debusolantă.Motiv pentru care am şi dat-o mai departe.Nu am rămas cu nimic din ea.
Ah ba da, cu debusolarea...
Ah ba da, cu debusolarea...
January 11, 2023
O carte foarte dragă mie!
Am recitit-o după mulți ani și mi-a stârnit aceleași emotii.
Am recitit-o după mulți ani și mi-a stârnit aceleași emotii.
September 5, 2018
I was really excited when first reading the resume of this book in the library, and bought it instantly. But I believe I read 50 pages tops, couldn't bring myself to finish it for some reason... guess I found it a bit boring, using a less conventional style ('monologues' sent by email, between the 2 main characters).
From what I can see from the ratings, readers' opinions are quite opposite, they either found it amazing, or almost hated it. Well, I guess it's like blue cheese - an acquired taste... and I really like blue cheese... :))
From what I can see from the ratings, readers' opinions are quite opposite, they either found it amazing, or almost hated it. Well, I guess it's like blue cheese - an acquired taste... and I really like blue cheese... :))
October 19, 2020
Cartea reprezintă o discuție prin email-uri între 2 soți cu pseudonimele: Floarea-Soarelui și Zmeul Albastru. Email-urile sunt niște reflecții asupra esenței vieții și a morții, a dragostei și urii. Sunt câteva idei bune, din păcate cartea e umbrită de mesaje siropoase și clișee cu duiumul. Povestea la un moment dat te obosește. E o carte care poate fi skipped. Chiar dacă o citești, puțin probabil că va fi stocată în memoria de lungă durată.
March 6, 2019
Am incercat sa intru in povestea cartii, dar m-am oprit dupa 60 de pagini. Sunt metafore si imagini foarte frumos construite, doar ca ideile se repeta. Neavand un sir narativ solid, nu prea m-a convins sa continui povestea.
March 3, 2019
Sunt de părere că scriitoarea este cu adevărat talentată și se pot vedea clar cunoștințele complexe în domeniul filosofiei, însă nu e o carte ușor de digerat. Pur și simplu nu am rezonat cu ea!
April 7, 2013
Am dat din intamplare peste titlul acestei carti citind un articol publicat pe un blog si imediat mi-a trezit interesul si nevoia de a o "devora" citind-o.
Cartea in sine are un mesaje foarte puternic ascuns printre randuri...o chemare la viata pe care nu poti sa o ignori, care nu te poate lasa indiferent: traieste prin tot ceea ce faci, crezi , visezi, simti.
Uneori cartea devine un pic prea acida, deprimanta dar daca reusesti sa ajungi la final iti dai seama ca defapt este vorba de o renastere, de reinvierea fiintei ...ce poate fi mai frumos decat asta .
Recomand cartea ...dar aveti rabdare cu ea :)
Cartea in sine are un mesaje foarte puternic ascuns printre randuri...o chemare la viata pe care nu poti sa o ignori, care nu te poate lasa indiferent: traieste prin tot ceea ce faci, crezi , visezi, simti.
Uneori cartea devine un pic prea acida, deprimanta dar daca reusesti sa ajungi la final iti dai seama ca defapt este vorba de o renastere, de reinvierea fiintei ...ce poate fi mai frumos decat asta .
Recomand cartea ...dar aveti rabdare cu ea :)
February 6, 2017
Full of clichés . Couldn't even finish it because of all the sweetness going on. Worse than 50 shades of Grey!
May 10, 2018
Idei insirate pe foi albe! Fara cap si fara coada...
March 19, 2017
Romanul ne vorbeşte despre veşnicul conflict dintre raţiune şi inimă, dintre ceea ce trebuie să faci şi ceea ce simţi. Nu este chiar uşor să digeri tot ceea ce-ţi transmite această carte, dar cu răbdare şi atenţie, vei putea reuşi să vezi dincolo de suprafaţă, vei descoperi alte înţelesuri, într-un final, rămânând cu senzaţia aceea că ai purtat o discuţie irevocabil de sinceră, chiar cu tine însuţi.
Recenzie: https://bookysme.wordpress.com/2015/0...
Recenzie: https://bookysme.wordpress.com/2015/0...
January 27, 2020
Țin să-i felicit pe cei care au reușit să termine și să înțeleagă ceva din cartea asta. Un stil îmbîrligat, sentimental pînă la siropos. Niște emailuri schimbate între doi oameni, Floarea Soarelui și Zmeul Albastru, care pot fi tot atît de bine Pic și Poc. Seamănă ca stil cu ”Invitație la vals” a lui Drumes.
Cartea trebuie citită la o anumită vîrstă, depinde de gradul de maturizare al fiecăruia. E bună pentru cei care vor să scrie mailuri altora și vor să pară sensibili și deștepți, cu ajutorul lui Chriss Simion.
Cartea trebuie citită la o anumită vîrstă, depinde de gradul de maturizare al fiecăruia. E bună pentru cei care vor să scrie mailuri altora și vor să pară sensibili și deștepți, cu ajutorul lui Chriss Simion.
May 7, 2020
O carte scrisă frumos, in care uneori o sa te regăsești printre fragmente. Poate putin cam aglomerate ideiile si gândurile. Genul de carte despre sine din care fiecare ia si înțelege exact ce are nevoie.
August 21, 2017
ok-ish, ma asteptam la altceva.
December 22, 2020
''Nu pot să trăiesc fără tine. Dacă o să îți spun vreodată altceva, să nu mă crezi."
„Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să-l pui pe celălalt înaintea ta și să trăiești prin el, nu prin tine.”
„Vreau să iubesc tot ceea ce știu că ești și tot ceea ce urmează să aflu.”
Un roman sensibil care abordează idei legate de viață, moarte, iubire într-un mod inedit. Este o carte atipică, o adevărată lecție de viață strânsă între file si ne arata cat de puternica este iubirea adevarata...
„Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să-l pui pe celălalt înaintea ta și să trăiești prin el, nu prin tine.”
„Vreau să iubesc tot ceea ce știu că ești și tot ceea ce urmează să aflu.”
Un roman sensibil care abordează idei legate de viață, moarte, iubire într-un mod inedit. Este o carte atipică, o adevărată lecție de viață strânsă între file si ne arata cat de puternica este iubirea adevarata...
June 1, 2025
Formatul scrierii este unul nemaiîntâlnit de mine până acum și este și motivul pentru care am ales să citesc cartea. Povestea a fost destul de obositoare și cam redundantă pe alocuri, am avut impresia deseori că autoarea repetă unele idei mult prea des. De asemenea, nefiind inițiat în arta filosofiei unele pasaje mi-au dat dureri de cap și am fost nevoit să le recitesc de mai multe ori până să am iluzia că am priceput ceva.
March 19, 2019
„Ce ne spunem când nu ne vorbim„, de Chris Simion, este o carte profundă care surprinde lupta interioară a unei Ea (Floarea-Soarelui) şi a unui El (Zmeul Albastru). O carte despre viaţă, moarte, frică, iubire, şi adevăr.
Cartea este profundă şi îţi scormoneşte în suflet până dă de umanul din tine care gustă o lectură bună şi ştie când să îşi pună întrebări sau când să găsească răspunsuri. Chris Simion este un fel de Emil Cioran modern, întruchipat în femeie.
Un diagnostic fatal o determină pe Floarea Soarelui să fugă de toți cei dragi. Departe de țară, în deplină singurătate scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, își reface analizele și descoperă că e sănătoasă. Revenind în lumea din care evadase, Floarea Soarelui descoperă că nu se mai regăsește în ea.
https://funions.ro/recenzii/ce-ne-spu...
Cartea este profundă şi îţi scormoneşte în suflet până dă de umanul din tine care gustă o lectură bună şi ştie când să îşi pună întrebări sau când să găsească răspunsuri. Chris Simion este un fel de Emil Cioran modern, întruchipat în femeie.
Un diagnostic fatal o determină pe Floarea Soarelui să fugă de toți cei dragi. Departe de țară, în deplină singurătate scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, își reface analizele și descoperă că e sănătoasă. Revenind în lumea din care evadase, Floarea Soarelui descoperă că nu se mai regăsește în ea.
https://funions.ro/recenzii/ce-ne-spu...
January 3, 2019
Rather disappointing read, knowing Chris Simion’s work as theatre director, I was expecting much more substance from this. Instead, the book is a rather long unrealistic insight into what is essentially a much romanticized toxic relationship, filled with a lot of clichés and “cheesy quote” material. Nope, didn’t do it for me at all.
Displaying 1 - 30 of 93 reviews