What do you think?
Rate this book
Enigma la Mansardă
Cine l-a ucis pe batranul profesor al carui cadavru este descoperit intr-o mansarda? Tanara lui sotie sau amantul ei? Fiul ilegitim, mama sau vreun amic al acestuia? Din colectia de numismatica a victimei lipsesc cateva monede foarte valoroase. Criminalul sau altcineva a furat si un desen de Ingres, pe care l-a inlocuit o reproducere.
Rodica-Ojog Brasoveanu, romanciera de calibru, stie sa creeze piste false. insa, la sfarsitul povestii, isi rasplateste cititorul cu dezlegarea enigmei.
Rodica-Ojog Brasoveanu, romanciera de calibru, stie sa creeze piste false. insa, la sfarsitul povestii, isi rasplateste cititorul cu dezlegarea enigmei.
203 pages, Paperback
First published March 1, 1971
7 people are currently reading
259 people want to read
About the author
Rodica Ojog-Braşoveanu
40 books509 followersRodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 24 of 24 reviews
December 20, 2024
Patru stele în semn de respect, după mai bine de jumătate din volum ce se ridică la cote demne de un roman bun marca Agatha Christie: personajele sunt bine reliefate, "se mișcă" în permanență, oferind o multitudine de informații, dintre care ar trebui distinse cele cu pistă falsă, oricine pare capabil de orice, fiind foarte greu să ghicești adevărata cheie. De la așa-zisa răpire a locotenentului Azimioară însă, nivelul scade dramatic, spre un serie-noir de duzină: prea multe personaje de umplutură, prea mulți morți, prea multă acțiune brută, totul culminând cu inepta decizie a maiorului, de a sta neînarmat față în față cu ucigașul pe care taman ce-l demascase.
Pentru un cititor atent cu cifrele, sunt multe scăpări:
- 16 metri este înălțimea unui imobil cu cel puțin patru etaje, ceea ce nu pare a fi cazul vilei profesorului
- 60 de ani, vârsta aproximativă a Anei Dogaru, prezentată chiar de autoare, este sensibil eronată, dat fiind faptul că fiul său e trecut de 47, iar "distinsa" doamnă ne apare ca fiind șubredă rău
- 5 milioane de lei(e de preuspus că mai existau și alți bani falși decât suma din valiza ascunsă de mort) înainte de 1970, reprezentau o groază de bani, ceea ce înseamnă c-ar fi fost de bun-simț ca Vasile să sisteze tipărirea lor, mai ales în condiții de pericol
Problema cea mare o constituie însă asasinarea profesorului. Sunt gata să mă las convins de abilitățile ucigașului în mânuirea de la distanță a lassoului, coroborate cu talentul de a se urca foarte rapid în copac și cu disponibilitatea victimelor de a sta exact în vecinătatea ferestrei DESCHISE, dar un bun simț elementar spune că profesorul nu avea cum SĂ FIE GĂSIT CĂZUT ÎNTR-UN FOTOLIU, după ce i se aruncase un laț de gât, laț tras cu putere, pentru a-l sugruma. Mult mai probabil ar fi fost să fi căzut pe fereastră...
Pentru un cititor atent cu cifrele, sunt multe scăpări:
- 16 metri este înălțimea unui imobil cu cel puțin patru etaje, ceea ce nu pare a fi cazul vilei profesorului
- 60 de ani, vârsta aproximativă a Anei Dogaru, prezentată chiar de autoare, este sensibil eronată, dat fiind faptul că fiul său e trecut de 47, iar "distinsa" doamnă ne apare ca fiind șubredă rău
- 5 milioane de lei(e de preuspus că mai existau și alți bani falși decât suma din valiza ascunsă de mort) înainte de 1970, reprezentau o groază de bani, ceea ce înseamnă c-ar fi fost de bun-simț ca Vasile să sisteze tipărirea lor, mai ales în condiții de pericol
Problema cea mare o constituie însă asasinarea profesorului. Sunt gata să mă las convins de abilitățile ucigașului în mânuirea de la distanță a lassoului, coroborate cu talentul de a se urca foarte rapid în copac și cu disponibilitatea victimelor de a sta exact în vecinătatea ferestrei DESCHISE, dar un bun simț elementar spune că profesorul nu avea cum SĂ FIE GĂSIT CĂZUT ÎNTR-UN FOTOLIU, după ce i se aruncase un laț de gât, laț tras cu putere, pentru a-l sugruma. Mult mai probabil ar fi fost să fi căzut pe fereastră...
February 23, 2014
Rodica Ojog-Brasoveanu ramane, dupa aproape 40 de ani de cand si-a publicat primul roman, primul (si pentru unii chiar singurul) nume care iti vine in minte atunci cand te gandesti la romanul politist romanesc. Lucru ciudat, totusi, pentru ca in tara noastra exista public pentru genul acesta de romane (traducerile masive demonstreaza acest lucru), dar scriitori sunt putini. Nu vreau sa generalizez si sa spun ca in literatura noastra nu exista deloc roman politist, exista, dar nu exista o traditie a sa, desi publicul il savureaza si il cere.
Exista, totusi, o exceptie: Rodica Ojog-Brasoveanu.
Ceea ce o face pe Rodica Ojog-Brasoveanu deosebita este din punctul meu de vedere lipsa unei scheme in constructia romanului. Romanele ei sunt foarte diferite unul de celalalt si construite cat mai original cu putinta. Nu cred ca poti descoperi o schema dupa care sunt construite toate romanele sale. 'Cianura pentru un suras' si 'Buna seara, Melania' nu se aseamana deloc cu romanul acesta si cred ca aceasta este si principalul motiv al succesului ei care nici astazi nu s-a stins.
'Enigma la mansarda' spune povestea familiei Lupascu, o familie disfunctionala, in care Grigore Lupascu, intelectual ajuns la senectute, dar casatorit cu o femeie mult mai tanara, este asasinat. De caz se va ocupa maiorul Cristescu. Familia Lupascu este compusa din: Gina, tanara sotie, Matei, fiul victimei de dinainte de casatoria cu Gina, Ana Dogaru, matusa lui Matei. Familiei i se adauga prieteni ai acesteia: Dinu Oprea, Androne Negoianu etc.
Lectura romanului a fost foarte placuta. Stilul Rodicai Ojog-Brasoveanu imi place foarte mult si dialogurile cred ca sunt punctul ei forte: sunt vii si colorate, jocuri de cuvinte si tachinari intre personaje, replici spumoase, cuvinte bine alese, mizandu-se pe specific, ironic si insolit, dar necazand niciodata in trivial. Dialogul cred ca este modul de expunere care o avantajeaza pe scriitoare.
Alt lucru ce imi place in mod deosebit la scriitoare (si se aplica si romanului acesta) este ca desi sunt scrise in perioada comunista, marcile comunismului nu apar. Nu apare apelativul 'Tovarase!', nu apar blocuri, uzine. Din contra, oamenii sunt intelectuali, se pricep la arta, sunt moderni, adaptati la realitate, extrovertiti uneori, departe de imaginea 'omului comunist'. Faptul ca a reusit sa scape de anumite detalii ce ar fi plasat actiunea intr-o anumita perioada de timp este un alt mare avantaj al scriitoarei. Personajele sunt umane si usor recognoscibile in viata de zi cu zi.
De ce am dat romanului doar patru stele si nu cinci? Pentru ca de la jumatatea romanul am descoperit criminalul.
Exista, totusi, o exceptie: Rodica Ojog-Brasoveanu.
Ceea ce o face pe Rodica Ojog-Brasoveanu deosebita este din punctul meu de vedere lipsa unei scheme in constructia romanului. Romanele ei sunt foarte diferite unul de celalalt si construite cat mai original cu putinta. Nu cred ca poti descoperi o schema dupa care sunt construite toate romanele sale. 'Cianura pentru un suras' si 'Buna seara, Melania' nu se aseamana deloc cu romanul acesta si cred ca aceasta este si principalul motiv al succesului ei care nici astazi nu s-a stins.
'Enigma la mansarda' spune povestea familiei Lupascu, o familie disfunctionala, in care Grigore Lupascu, intelectual ajuns la senectute, dar casatorit cu o femeie mult mai tanara, este asasinat. De caz se va ocupa maiorul Cristescu. Familia Lupascu este compusa din: Gina, tanara sotie, Matei, fiul victimei de dinainte de casatoria cu Gina, Ana Dogaru, matusa lui Matei. Familiei i se adauga prieteni ai acesteia: Dinu Oprea, Androne Negoianu etc.
Lectura romanului a fost foarte placuta. Stilul Rodicai Ojog-Brasoveanu imi place foarte mult si dialogurile cred ca sunt punctul ei forte: sunt vii si colorate, jocuri de cuvinte si tachinari intre personaje, replici spumoase, cuvinte bine alese, mizandu-se pe specific, ironic si insolit, dar necazand niciodata in trivial. Dialogul cred ca este modul de expunere care o avantajeaza pe scriitoare.
Alt lucru ce imi place in mod deosebit la scriitoare (si se aplica si romanului acesta) este ca desi sunt scrise in perioada comunista, marcile comunismului nu apar. Nu apare apelativul 'Tovarase!', nu apar blocuri, uzine. Din contra, oamenii sunt intelectuali, se pricep la arta, sunt moderni, adaptati la realitate, extrovertiti uneori, departe de imaginea 'omului comunist'. Faptul ca a reusit sa scape de anumite detalii ce ar fi plasat actiunea intr-o anumita perioada de timp este un alt mare avantaj al scriitoarei. Personajele sunt umane si usor recognoscibile in viata de zi cu zi.
De ce am dat romanului doar patru stele si nu cinci? Pentru ca de la jumatatea romanul am descoperit criminalul.
December 1, 2018
Cred ca-i una dintre cele mai faine carti ale autoarei.
August 9, 2023
Actiunea este, parca, mai alerta decat in seria Minerva, si in alte romane ale scriitoarei, desi uneori parea ca bate pasul pe loc, asa alerta cum era;
Unor intamplari nu le-am priceput rostul (de ex inscenarea cu rapirea lui Azimioara, si lipsa de reactie atat a lui, cat si a maiorului, dupa ce locotenentul este lasat liber).
Iar finalul, cu uciderea maiorului Cristescu in chiar ultimele randuri ale cartii pur si simplu este fara rost ... parca i s-a pus pata pe acest personaj si a vrut sa "scape" de el .... desi ulterior Azimioara mai apare in alte carti, deci firul nu a fost taiat chiar de tot.
Unor intamplari nu le-am priceput rostul (de ex inscenarea cu rapirea lui Azimioara, si lipsa de reactie atat a lui, cat si a maiorului, dupa ce locotenentul este lasat liber).
Iar finalul, cu uciderea maiorului Cristescu in chiar ultimele randuri ale cartii pur si simplu este fara rost ... parca i s-a pus pata pe acest personaj si a vrut sa "scape" de el .... desi ulterior Azimioara mai apare in alte carti, deci firul nu a fost taiat chiar de tot.
December 2, 2024
afli la mijlocul cartii cine e criminalul si dupa e doar filler😭
April 25, 2016
Desi am reusit sa anticipez identitatea criminalului, finalul m-a surprins! Inca o dovada a stilului inegalabil al scriitoarei.
July 21, 2023
Aveam nevoie de o lectură polițistă ușoară și am remarcat pe un anumit site câteva cărți de Rodica Ojog-Brașoveanu „la mega-ofertă”. Întâmplarea face că am restanțe la această autoare, dar nici nu mă văd citind (sau recitind) ceva din seria Melania Lupu, și cu atât mai puțin cu tovarășa maior Minerva Tutovan, pe care o asociez, din cauza unei ecranizări, cu Ileana Stana Ionescu (colac peste pupăză, în acel film locotenentul Dobrescu fiind Sebastian Papaiani, pe care nu-l pot vedea altfel decât ori ca plutonierul Căpșună, ori ca Păcală).
Aveam nevoie așadar de romane „independente”, în afara acestor două serii, și am ales trei, bazat pe modul în care primul capitol din fiecare m-a intrigat.
Acum, să dau cu niște muci în editura Nemira, „pe parte tehnică”, să zicem. Nu strict tehnică, întrucât apreciez hârtia gălbuie, ușoară, extrem de practică (mai sunt edituri mari, gen Humanitas ori Polirom, care parcă trăiesc pe altă planetă, cu hârtia lor de un alb orbitor și greu de curbat, fie că este „premium”, fie că este ieftină). Dar sunt idioți, monșer.
Primo, că ordinea titlurilor pare aleatoare. Nu există o listă oficială nici pe site, nici în carte, dar acest volum are numărul 23, deși este al doilea roman polițist al autoarei. Primul său roman, Moartea semnează indescifrabil, apare la numărul 22. Însă un roman apărut 19 ani mai târziu este numărul 20 în serie.
Apoi, găsim scris pe volumul de față: „Ediția a III-a”. Dincolo de schimbările de copertă, nu este nimic nou față de „edițiile” precedente, ci e vorba de un truc pentru a reînnoi copyright-ul (© Nemira, 2012, 2014, 2023 „pentru prezenta ediție în limba română”). Nici un cuvânt despre anul primei apariții, care ar fi ajutat la încadrarea istorică (1971), nici despre alte ediții anterioare (2004). Asta e lipsă de onestitate intelectuală. Cât despre „prezenta ediție în limba română”, s-o fi citit dracului cineva din ditamai editura, și să fi corectat cele câteva typos, fie că sunt de la tehnoredactare, fie că sunt erori de OCR necorectate. În plus, în câteva rânduri, când scena se schimbă în mijlocul unui capitol, se obișnuiește să se lase câte un paragraf gol (eventual cu un asterisc centrat), dar în această ediție „a III-a”, textul continuă otova, doar într-un singur caz fiind lăsat un paragraf gol de un rând. Jenant. Zici că este un e-book prost formatat.
Trecând la acțiune, este probabil unul din cele mai bune romane ale autoarei. Este important de știut că a apărut în 1971 și nu în anii 80, pentru că aerul de libertate, chiar în acea societate, este vizibil. Nu e oricât de plauzibil (și asta ar fi de reproșat multor romane și filme polițiste românești din epocă) ca astfel de case burgheze să fi scăpat neconfiscate în anii stalinismului, cu proprietarii lor neînghesuiți de alți chiriași trimiși de autorități, dar să acceptăm optimismul din acea epocă aparent mai liberală. Pleava societății care mai apare prin astfel de opuri, alături de „relicvele trecutului”, bașca profesionalismul unor ofițeri de miliție, au șarmul lor.
Poate că ar fi trebuit să-mi dau seama cine este vinovatul, căci nu mai avea cine să fie, câtă vreme cercul suspecților nu a mai fost lărgit dincolo de personajele care fuseseră introduse. Dar ceva m-a împiedicat să înțeleg întreaga tărășenie, deci dezvăluirea din final chiar a fost necesară. Cum eu găsesc nod în papură oricărui scenariu, să zicem că și aici am o anumită nemulțumire, dar nu foarte mare. Poate că, într-un anumit fel, încercarea autoarei de a ascunde făptașul îmi aduce aminte de un serial recent, Liaison, în care, tot așa, cineva fusese prezentat, chiar în mod exagerat, de o manieră a îndepărta orice bănuială asupra sa. În fond, e un truc vechi: cei care par mai puțin sau deloc suspecți sunt vinovații!
Una peste alta, o lectură plăcută.
Aveam nevoie așadar de romane „independente”, în afara acestor două serii, și am ales trei, bazat pe modul în care primul capitol din fiecare m-a intrigat.
Acum, să dau cu niște muci în editura Nemira, „pe parte tehnică”, să zicem. Nu strict tehnică, întrucât apreciez hârtia gălbuie, ușoară, extrem de practică (mai sunt edituri mari, gen Humanitas ori Polirom, care parcă trăiesc pe altă planetă, cu hârtia lor de un alb orbitor și greu de curbat, fie că este „premium”, fie că este ieftină). Dar sunt idioți, monșer.
Primo, că ordinea titlurilor pare aleatoare. Nu există o listă oficială nici pe site, nici în carte, dar acest volum are numărul 23, deși este al doilea roman polițist al autoarei. Primul său roman, Moartea semnează indescifrabil, apare la numărul 22. Însă un roman apărut 19 ani mai târziu este numărul 20 în serie.
Apoi, găsim scris pe volumul de față: „Ediția a III-a”. Dincolo de schimbările de copertă, nu este nimic nou față de „edițiile” precedente, ci e vorba de un truc pentru a reînnoi copyright-ul (© Nemira, 2012, 2014, 2023 „pentru prezenta ediție în limba română”). Nici un cuvânt despre anul primei apariții, care ar fi ajutat la încadrarea istorică (1971), nici despre alte ediții anterioare (2004). Asta e lipsă de onestitate intelectuală. Cât despre „prezenta ediție în limba română”, s-o fi citit dracului cineva din ditamai editura, și să fi corectat cele câteva typos, fie că sunt de la tehnoredactare, fie că sunt erori de OCR necorectate. În plus, în câteva rânduri, când scena se schimbă în mijlocul unui capitol, se obișnuiește să se lase câte un paragraf gol (eventual cu un asterisc centrat), dar în această ediție „a III-a”, textul continuă otova, doar într-un singur caz fiind lăsat un paragraf gol de un rând. Jenant. Zici că este un e-book prost formatat.
Trecând la acțiune, este probabil unul din cele mai bune romane ale autoarei. Este important de știut că a apărut în 1971 și nu în anii 80, pentru că aerul de libertate, chiar în acea societate, este vizibil. Nu e oricât de plauzibil (și asta ar fi de reproșat multor romane și filme polițiste românești din epocă) ca astfel de case burgheze să fi scăpat neconfiscate în anii stalinismului, cu proprietarii lor neînghesuiți de alți chiriași trimiși de autorități, dar să acceptăm optimismul din acea epocă aparent mai liberală. Pleava societății care mai apare prin astfel de opuri, alături de „relicvele trecutului”, bașca profesionalismul unor ofițeri de miliție, au șarmul lor.
Poate că ar fi trebuit să-mi dau seama cine este vinovatul, căci nu mai avea cine să fie, câtă vreme cercul suspecților nu a mai fost lărgit dincolo de personajele care fuseseră introduse. Dar ceva m-a împiedicat să înțeleg întreaga tărășenie, deci dezvăluirea din final chiar a fost necesară. Cum eu găsesc nod în papură oricărui scenariu, să zicem că și aici am o anumită nemulțumire, dar nu foarte mare. Poate că, într-un anumit fel, încercarea autoarei de a ascunde făptașul îmi aduce aminte de un serial recent, Liaison, în care, tot așa, cineva fusese prezentat, chiar în mod exagerat, de o manieră a îndepărta orice bănuială asupra sa. În fond, e un truc vechi: cei care par mai puțin sau deloc suspecți sunt vinovații!
Una peste alta, o lectură plăcută.
May 9, 2025
Încă de la primul volum citit am avut senzația că romanele Rodicăi Ojog-Brașoveanu se aseamănă cu cele ale Agathei Christie - o moarte comisă în condiții dubioase, personaje misterioase, suspecți multiplii și piste care să inducă cititorul în eroare, crezând că a descoperit vinovatul când acesta se ascundea în persoana pe care nu ar fi bănuit-o niciodată. Cred că o astfel de intrigă are menirea de a captiva cititorul și de a-l transpune în poveste, urmărind din umbră întreaga desfășurare a evenimentelor descrise.
Revenind la romanul "Enigmă la mansardă", acesta spune istoria familiei Lupașcu, o familie atipică ce ascunde multe secrete. bătrânul profesor Lupașcu (cel al cărui cadavru pornește întreaga acțiune), Gina mult mai tânăra lui soție, Matei fiul profesorului dintr-o relație anterioară, Ana Dogaru mătușa lui Matei și cumnata profesorului. Acestei familii pestrițe li se adaugă câțiva prieteni - Dinu Oprea și Androne Negoianu și Vasile, omul bun la toate în casa lui Lupașcu.
Volumul are un început interesant și plin de mister, profesorul Lupașcu anunțându-și moartea printr-un telefon către maiorul Cristescu. Acesta ajunge rapid la casa victimei doar pentru a constata că toți cei prezenți petrec, neavând deloc habar de moartea lui Lupașcu. După ce le este adusă la cunoștință fapta, maiorul Cristescu începe ancheta, descoperind motive din partea tuturor celor care se aflau în casă la momentul crimei. Întrebarea ce rămâne este cine a fost capabil de crimă și de ce?
"Enigmă la mansardă" a fost pentru mine un roman captivant, acțiunea alertă, cu răsturnări de situație bine plasate, iar personajele frumos construite care își joacă rolurile atât de bine încât am simțit că le știu dintotdeauna, cu replici tăioase, amuzante, chiar ironice, menite să le dezvăluie adevăratele fețe.
Revenind la romanul "Enigmă la mansardă", acesta spune istoria familiei Lupașcu, o familie atipică ce ascunde multe secrete. bătrânul profesor Lupașcu (cel al cărui cadavru pornește întreaga acțiune), Gina mult mai tânăra lui soție, Matei fiul profesorului dintr-o relație anterioară, Ana Dogaru mătușa lui Matei și cumnata profesorului. Acestei familii pestrițe li se adaugă câțiva prieteni - Dinu Oprea și Androne Negoianu și Vasile, omul bun la toate în casa lui Lupașcu.
Volumul are un început interesant și plin de mister, profesorul Lupașcu anunțându-și moartea printr-un telefon către maiorul Cristescu. Acesta ajunge rapid la casa victimei doar pentru a constata că toți cei prezenți petrec, neavând deloc habar de moartea lui Lupașcu. După ce le este adusă la cunoștință fapta, maiorul Cristescu începe ancheta, descoperind motive din partea tuturor celor care se aflau în casă la momentul crimei. Întrebarea ce rămâne este cine a fost capabil de crimă și de ce?
"Enigmă la mansardă" a fost pentru mine un roman captivant, acțiunea alertă, cu răsturnări de situație bine plasate, iar personajele frumos construite care își joacă rolurile atât de bine încât am simțit că le știu dintotdeauna, cu replici tăioase, amuzante, chiar ironice, menite să le dezvăluie adevăratele fețe.
November 9, 2023
Tare mi-a plăcut cartea chiar dacă nu era una din seriile în care alături de căpitan Cristescu se afla și Melania Lupu sau cele cu Minerva Tutovan.
Totul începe când căpitanul primește un apel în care un profesor îl cheamă de urgență și-I spune că cineva e pe urmele lui.
Când ajunge la locul cu pricina, omul deja mort. Geamurile închise, pe acoperiș nu aveai cum intra, deci trebuie să fi fost unul de-a casei. Dar cine?
Toată lumea e suspectă, toată lumea are mobil și motive, dar cine ar fi putut ucide un bătrân profesor fix cu o zi înainte să i se publice munca de o viață într-o carte?
Personajele sunt descrise foarte bine, îți închipui tipajul și simți că le cunoști de-o viață.
Evident că dna Rodica ne duce cu bombonica și tot aruncă piste false asupra celui care ar putea fi criminalul, dar ițele sunt mai încurcate decât par.
Bună, bună cartea.💗
Totul începe când căpitanul primește un apel în care un profesor îl cheamă de urgență și-I spune că cineva e pe urmele lui.
Când ajunge la locul cu pricina, omul deja mort. Geamurile închise, pe acoperiș nu aveai cum intra, deci trebuie să fi fost unul de-a casei. Dar cine?
Toată lumea e suspectă, toată lumea are mobil și motive, dar cine ar fi putut ucide un bătrân profesor fix cu o zi înainte să i se publice munca de o viață într-o carte?
Personajele sunt descrise foarte bine, îți închipui tipajul și simți că le cunoști de-o viață.
Evident că dna Rodica ne duce cu bombonica și tot aruncă piste false asupra celui care ar putea fi criminalul, dar ițele sunt mai încurcate decât par.
Bună, bună cartea.💗
February 26, 2023
Pot spune că mi-a plăcut destul de mult. Deși nu sunt fan al scrierii "mai vechi" a limbii române, nici nu se compară cu romanele pe care le aveam de citit în liceu.
Tovarășa Rodica Ojog - Brașoveanu a reușit să-mi capteze atenția prin firul povestirii. (Mi se pare fun că foloseau tovarășul / tovarășa adresându-se cu respect altor persoane).
O bună parte m-a dus cu gândul la jocul Among Us. Cine este impostorul?
*PROBABIL SPOILERS*
La un moment dat m-a lăsat confunză ca mai apoi să-mi spun "sper că nu este defapt persoana care este afișată ca una inocentă, bună la suflet etc." și am avut dreptate.
Also that ending tho. Efectiv am rămas "Nuuuuu. După toate cele întâmplate?".
Sper să mai citesc și alte lucrări ale acestei scriitoare.
Tovarășa Rodica Ojog - Brașoveanu a reușit să-mi capteze atenția prin firul povestirii. (Mi se pare fun că foloseau tovarășul / tovarășa adresându-se cu respect altor persoane).
O bună parte m-a dus cu gândul la jocul Among Us. Cine este impostorul?
*PROBABIL SPOILERS*
La un moment dat m-a lăsat confunză ca mai apoi să-mi spun "sper că nu este defapt persoana care este afișată ca una inocentă, bună la suflet etc." și am avut dreptate.
Also that ending tho. Efectiv am rămas "Nuuuuu. După toate cele întâmplate?".
Sper să mai citesc și alte lucrări ale acestei scriitoare.
February 20, 2023
Noaptea toridă de vară este tulburată când, aproape de miezul nopții, maiorul Cristescu este sunat de către profesorul Lupașcu, care îl cheamă la el, fiind sigur că va fi ucis.
Ajuns la reședința acestuia, se trezește în mijlocul unei petreceri, gazda fiind tânăra soție a profesorului. Fiind confundat cu medicul, maiorul Cristescu este condus repede în biroul profesorului, unde îl găsește pe acesta ucis.
Astfel, toată lumea prezentă în casă este considerată suspectă. Toți cei 5 aveau motive pentru a-l ucide pe profesor, iar maiorul Cristescu trebuie să afle cât mai repede cine a făcut-o. Treptat, maiorul intră în intimitatea familiei și descoperă relațiile complexe dintre aceștia, ciudățeniile lor și frustrările care i-ar fi putut împinge la crimă.
Rodica Ojog-Brașoveanu descrie excelent această familie disfuncțională, cât și modul în care se desfășoara ancheta. Mi-a plăcut foarte mult cum a dezvăluit treptat indiciile, astfel încât a permis cititorului să emită propriile supoziții. Cartea primește 4⭐️.
Ajuns la reședința acestuia, se trezește în mijlocul unei petreceri, gazda fiind tânăra soție a profesorului. Fiind confundat cu medicul, maiorul Cristescu este condus repede în biroul profesorului, unde îl găsește pe acesta ucis.
Astfel, toată lumea prezentă în casă este considerată suspectă. Toți cei 5 aveau motive pentru a-l ucide pe profesor, iar maiorul Cristescu trebuie să afle cât mai repede cine a făcut-o. Treptat, maiorul intră în intimitatea familiei și descoperă relațiile complexe dintre aceștia, ciudățeniile lor și frustrările care i-ar fi putut împinge la crimă.
Rodica Ojog-Brașoveanu descrie excelent această familie disfuncțională, cât și modul în care se desfășoara ancheta. Mi-a plăcut foarte mult cum a dezvăluit treptat indiciile, astfel încât a permis cititorului să emită propriile supoziții. Cartea primește 4⭐️.
February 7, 2018
In aceasta carte se dezvaluie inca o data stilul inegalabil al scriitoarei de creatoare de atmosfera. Dealtfel acesta mi se pare mie si principalul ei atu, descrierea detaliilor si construirea personajelor fiind chiar mult peste ce ne putem astepta in general de la un scriitor de romane politiste.
September 8, 2017
Finalul e spectaculos.
July 23, 2021
Enigmă la mansardă este un roman polițist scurt și intens unde misterul ocupă un loc important în întreaga acțiune. Vinovatul apare exact în locul de unde te-ai aştepta mai puţin şi denotă atât inteligenţă în construirea de piste false care să atragă atenţie comisarului de la adevăratul motiv cât şi o carieră îndelungată în distrugerea de vieţi. Rodica Ojog-Braşoveanu m-a mai şocat şi cu decizia finală de a-şi pune la zid personajele. În Enigmă la mansardă a dat dovadă de cruzimea autorului George R.R. Martin.
https://readingforsouls.wordpress.com...
https://readingforsouls.wordpress.com...
October 17, 2022
O poveste politista interesanta, usor de citit.
April 18, 2023
Te tine in suspans pana la sfarsit,dar finalul nu este cel mai interesant.
December 9, 2023
3.5⭐️ O carte în regulă ( chiar în felul acesta pot să o cataloghez). Sunt anumite remarci ce nu-și au locul și anumite momente mult prea puțin descrise, dar în final, este o lectură “în regulă” :)
February 23, 2024
4.5 stars
January 16, 2024
Interesant este ca suntem la a doua carte a ei si deja l-a introdus pe Inspectorul Cristescu si pe Azimioara, ador efectiv. Victima noastra batranelul suna la Maior Cristescu si ii spune pe rapid inainte ca cineva vrea sa il omoare, asa incepe drama noastra pentru ca dupa ce inchide telefonul batranelul este omorat.
Am plecat cu trenul acasa, intr-o zi de joi la ora 16:10 si am apucat sa citesc cartea in tren, doamne a fost o experienta cum de mult nu am mai trait… A fost excelent.
Steps to enjoy this book:
Step one: puneti castiile sa atenueze sunetele nedorite din tren
Step two: punete la geam sa vezi zapada de afara
Step three: ai noroc ca trenul nu da lumina maxima si totul in jur e semi dark si cozy
Step four: blue winter light!
Asa trebuie savurate cartiile lui Ojog pentru ca majoritatea sunt so cozy dar so smart, so good, le ador.
Pana acum aceasta este preferata mea, mosulica este omorat si toti din casa lui luxoasa au motive sa o faca, dar toti sunt neamurile lui asa ca de ce i-ar vrea raul? O carte superba, amuzanta si de o desteptaciune rara.
Este o lectura usoara dar cu personaje bine conturate, actiune la cote maxime, si cel mai bun roman de pana acum de la dansa.
Mult prea bun, clar il recomand cu drag
Am plecat cu trenul acasa, intr-o zi de joi la ora 16:10 si am apucat sa citesc cartea in tren, doamne a fost o experienta cum de mult nu am mai trait… A fost excelent.
Steps to enjoy this book:
Step one: puneti castiile sa atenueze sunetele nedorite din tren
Step two: punete la geam sa vezi zapada de afara
Step three: ai noroc ca trenul nu da lumina maxima si totul in jur e semi dark si cozy
Step four: blue winter light!
Asa trebuie savurate cartiile lui Ojog pentru ca majoritatea sunt so cozy dar so smart, so good, le ador.
Pana acum aceasta este preferata mea, mosulica este omorat si toti din casa lui luxoasa au motive sa o faca, dar toti sunt neamurile lui asa ca de ce i-ar vrea raul? O carte superba, amuzanta si de o desteptaciune rara.
Este o lectura usoara dar cu personaje bine conturate, actiune la cote maxime, si cel mai bun roman de pana acum de la dansa.
Mult prea bun, clar il recomand cu drag
February 10, 2016
Am primit cartea de la o prietenă bună, de ziua mea. Ea a scris pe pagina cu titlul următorul citat al lui Paul Sweeny: "Ştii că tocmai ai terminat de citit o carte bună dacă după ce ai întors ultima pagină te simți ca şi cum ai fi pierdut un bun prieten". Într-adevăr, cartea a avut acest efect. Pe coperta IV este scris faptul că autoarea "ştie să creeze piste false". De aceea, cartea este spectaculoasă, ținând cititorul într-un suspans continuu.
Motivul pentru care nu am acordat calificativul maxim este forma textului. Relatarea sare dintr-un plan în altul foarte brusc. Această schimbare este marcată doar prin existența unui rând gol. Pe lângă acest lucru, personajul despre care se vorbește e numit după 5-10 rânduri de la trecerea din alt plan.
Însă, una peste alta, cartea merită citită şi îi mulțumesc celei care mi-a dat-o.
Motivul pentru care nu am acordat calificativul maxim este forma textului. Relatarea sare dintr-un plan în altul foarte brusc. Această schimbare este marcată doar prin existența unui rând gol. Pe lângă acest lucru, personajul despre care se vorbește e numit după 5-10 rânduri de la trecerea din alt plan.
Însă, una peste alta, cartea merită citită şi îi mulțumesc celei care mi-a dat-o.
August 9, 2015
De când am început să lecturez "Enigma la mansardă" a Rodicăi Ojog Braşoveanu, pur şi simplu nu mai pot lăsa cartea din mână! ♡
Această autoare desăvârşită a reuşit sa mă facă sa plang prin intermediul unor momente emoţionante aparținând lecturii; este harul pe care nu multi autori nu îl dețin... Intr-adevăr, această carte este un MUST READ♡♡♡
Această autoare desăvârşită a reuşit sa mă facă sa plang prin intermediul unor momente emoţionante aparținând lecturii; este harul pe care nu multi autori nu îl dețin... Intr-adevăr, această carte este un MUST READ♡♡♡
April 12, 2015
Foarte bun romanul. L-am citit in 12 ore. Intriga foarte incalcita, cu deznodamant chiar neasteptat.
Displaying 1 - 24 of 24 reviews