In timp ce ideile teoretice ale lui Alfred Adler sunt bine cunoscute si acceptete de catre cititorii romani, cazurile sale au ramas pana in acest moment invaluite de mister. Cartea de fata, care contine povestea vietii si nevrozei domnisoarei R. prezentata de Alfred Adler unui grup de psihiatri si psihologi din Viena, constituie o premiera absoluta. Cititorul va avea sansa de a urmari indeaproape modul in care conceptele si principiile psihologiei individuale formulate de Adler sunt aplicate pentru a intelege suferinta nevrotica a pacientei. Scrisa intr-un limbaj accesibil, cartea contine numeroase exemple de comportamente nevrotice intalnite frecvent intalnite in viata cotidiana. Alfred Adler (1870–1937), medic si psihoterapeut austriac, este fondatorul scolii de psihologie individuala care se situeaza intre psihanaliza lui Sigmund Freud si logoterapia lui Viktor Frankl. Alaturi de Freud si Jung, este considerat unul dintre cei mai importanti psihoterapeuti moderni. Autor prolific, Adler a publicat peste 300 de carti si articole. In limba romana au aparut la Editura Trei Intelegerea vietii, Practica si teoria psihologiei individuale, Caracterul nevrotic, Cooperarea intre sexe.
Austrian psychiatrist Alfred Adler rejected emphasis of Sigmund Freud on sexuality; his theories that personality arises in subconscious efforts and that from overcompensation for perceived inferiority results neurotic behavior and psychological illness base an Adlerian psychological school.
People recognize emphasis of this medical doctor, psychotherapist, and founder of individual on the importance of the complex as isolating an element, which plays a key role in development.
This Viennese of the best-known in the western world held a chair in the United States of America. His special merit made clear the interaction between external influences and internal dispositions. He therefore pioneered a holistic approach.
Ciudat. Nu subiectul, nici cazul, si nici macar nevroza obsesionala de care sufera domnisoara R. Straniu e faptul ca Adler nu s-a intalnit cu aceasta pacienta niciodata. Ii citeste relatarile - jurnalul ei? a urmat ea oare vreo forma de terapie? - si le interpreteaza, decorticandu-i personalitatea ca pe foi succesive de ceapa. Ce incepe ca o dorinta de putere aparent benigna in copilaria mica sfarseste (de fapt nu stim cum se sfarseste cu adevarat, caci povestea nu merge pana la final) prin compulsii si obsesii cum scrie la carte. Cartea e si o mica palmuta amicala data CBT-ului (care a aparut la o data ulterioara scrierii acestei carti), care isi face un titlu de glorie din tratamentele sale scurte si eficiente. De fapt as putea sa afirm cu precizie ca domnisoara R nu a urmat nicio forma de terapie sau, daca a urmat, aceasta nu a ajutat-o prea mult, caci simptomele nu trec, ci doar se muta de la o obsesie la alta (numele tramvaielor, jgheaburile de pe strazi, oglinzile etc.), pentru ca problema fundamentala (trauma de iubire, inadecvarea la lume si sentimentul de inferioritate) nu e adresata. Adler nu se sfieste sa se ia la tranta cu freudienii si psihanaliza, reafirmandu-si inca o data teza dorintei de superioritate. Teoria lui sta intre Freud (dorinta de iubire/libido) si Frankl (dorinta de sens), un trio de aur al motivatiilor umane care singure pot explica si exorciza macar jumatate din toti demonii care ne framanta.