What do you think?
Rate this book
Balade vesele şi triste
Plin de umor şi ironie, de melancolie şi, în acelaşi timp, de exuberanţă, George Topîrceanu cultivă o lirică a graţiosului şi a suavului. Poet al anotimpurilor, miniaturist, fin observator al diversităţii tipurilor umane, versurile sale sunt o îmbinare de zâmbet şi lacrimă, de comic şi tragic.
216 pages, Hardcover
First published January 1, 1916
7 people are currently reading
100 people want to read
About the author
George Topîrceanu
38 books8 followersBorn in Bucharest, Topîrceanu began his schooling in the city, and then moved to the hilly countryside of the Argeş county, in the Șuici commune, where he formed his taste for themes taken from nature. After completing secondary studies, he attended the University of Bucharest Law School, and then its Faculty of Letters, without ever finishing either. This was largely due to a hectic lifestyle punctuated by numerous affairs and heavy alcohol use.He began publishing short verses to increasing critical acclaim. In 1926, he was awarded the National Poetry Prize.
He died of liver cancer in Iaşi.
His three main volumes of poetry, Balade vesele şi triste ("Ballads, Merry and Sad"), Parodii originale ("Original Parodies") and Migdale amare ("Bitter Almonds"), are a compelling mixture of humor and delicate lyricism. Topîrceanu's favorite device is to switch, without warning, from biting sarcasm to genuine sentiment and vice versa, often with beguiling ease. In his own words he aimed to: through jest, render tears all too clear.
Topîrceanu's most celebrated pieces, such as Balada unui greier mic ("The Ballad of a Tiny Cricket") and Rapsodii de toamnă ("Fall Rhapsodies") can be enjoyed for their flowing verse, on an infantile level, as well as appreciated for carefully constructed metaphors, incisive humor and contemplative ambiance. Other, more muscular and less lyrical pieces such as Acceleratul ("The Bullet Train") and Cioara ("The Crow"), display his command of the Romanian language, with cascading similes and emphatic rhythms
Topîrceanu wrote many satirical pieces, almost all first published as articles. His prose works were collected in several volumes: Memories from the Battle of Turtucaia (Bucharest, 1918), In their claw... Memories from Bulgaria and Light Sketches (Jassy, 1920), Letters with No Address, Humorous and Pessimistic Prose (Bucharest, 1930), Pirin-Planina, Tragic and Comic Episodes from Captivity (Bucharest, 1936). He also left an unfinished novella, Minunile Sfântului Sisoe ("Venerable Sisoes' Miraculous Works") published posthumously in 1938.
He died of liver cancer in Iaşi.
His three main volumes of poetry, Balade vesele şi triste ("Ballads, Merry and Sad"), Parodii originale ("Original Parodies") and Migdale amare ("Bitter Almonds"), are a compelling mixture of humor and delicate lyricism. Topîrceanu's favorite device is to switch, without warning, from biting sarcasm to genuine sentiment and vice versa, often with beguiling ease. In his own words he aimed to: through jest, render tears all too clear.
Topîrceanu's most celebrated pieces, such as Balada unui greier mic ("The Ballad of a Tiny Cricket") and Rapsodii de toamnă ("Fall Rhapsodies") can be enjoyed for their flowing verse, on an infantile level, as well as appreciated for carefully constructed metaphors, incisive humor and contemplative ambiance. Other, more muscular and less lyrical pieces such as Acceleratul ("The Bullet Train") and Cioara ("The Crow"), display his command of the Romanian language, with cascading similes and emphatic rhythms
Topîrceanu wrote many satirical pieces, almost all first published as articles. His prose works were collected in several volumes: Memories from the Battle of Turtucaia (Bucharest, 1918), In their claw... Memories from Bulgaria and Light Sketches (Jassy, 1920), Letters with No Address, Humorous and Pessimistic Prose (Bucharest, 1930), Pirin-Planina, Tragic and Comic Episodes from Captivity (Bucharest, 1936). He also left an unfinished novella, Minunile Sfântului Sisoe ("Venerable Sisoes' Miraculous Works") published posthumously in 1938.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
December 31, 2022
5+*
Geniul lui Topirceanu m-a trecut prin toate stările, de la agonie la extaz. Am apreciat foarte mult plasticitatea poeziei lui, rulandu-mi-se in fata ochilor filmul descris de el in text. Mi-au placut in special Baladele vesele care mi-au zugravit pe chip adesea un zâmbet tâmp și m-au umplut de căldură interioara, ca atunci cand, copil fiind, făceam o fapta buna.
"Din cel ce sunt acum, o jumătate
E cât p-aci sa zboare către stele...
Las dracului necazurile mele
Și-un post vacant la Contabilitate.
Las dragei mele scumpe libertate
De azi încolo poate sa ma-nșele."
"Tristeți adânci de pui de măță
Zvarliti pe undeva prin scai...
De copilaș urat, de țâță,
Uitat de maica-sa-n tramvai...
Tristeți de cioara-mbatranita
Ce sta asa pe-un vârf de pom,
Și de fântână părăsită
În care s-a-necat un om...
Tristeți pustii, molipsitoare...
De ce ma urmăriți mereu
Și, fie ploaie ori ninsoare,
Va țineți scai de capul meu?..."
Geniul lui Topirceanu m-a trecut prin toate stările, de la agonie la extaz. Am apreciat foarte mult plasticitatea poeziei lui, rulandu-mi-se in fata ochilor filmul descris de el in text. Mi-au placut in special Baladele vesele care mi-au zugravit pe chip adesea un zâmbet tâmp și m-au umplut de căldură interioara, ca atunci cand, copil fiind, făceam o fapta buna.
"Din cel ce sunt acum, o jumătate
E cât p-aci sa zboare către stele...
Las dracului necazurile mele
Și-un post vacant la Contabilitate.
Las dragei mele scumpe libertate
De azi încolo poate sa ma-nșele."
"Tristeți adânci de pui de măță
Zvarliti pe undeva prin scai...
De copilaș urat, de țâță,
Uitat de maica-sa-n tramvai...
Tristeți de cioara-mbatranita
Ce sta asa pe-un vârf de pom,
Și de fântână părăsită
În care s-a-necat un om...
Tristeți pustii, molipsitoare...
De ce ma urmăriți mereu
Și, fie ploaie ori ninsoare,
Va țineți scai de capul meu?..."
April 7, 2011
Draga George,
stii ca in viata mea de scolar am urit poezia pentru ca profii de romana ne puneau sa invatam versuri pe de rost, ba i-am mai spus si profei din comisia de bac ca nu ma omor cu poezia, asa ca am perorat un pic pe simbolism in general, ca sa ma scot. In fine, stii ca n-a fost ziua mea cea mai fericita, dar nu asta e ideea. Singurele poezii pe care mi le amintesc, dar desigur nu pot recita din memorie, sint baladele tale si un pic de Cosbuc. Si asta pentru ca la un moment dat in gloriosii ani '80, o profa a avut ideea sa faca un montaj literaro-dansabil la Cintarea Romaniei, unde eu am pus tot sufletul meu de copil idiot. Sa nu fi venit revolutia, faceam din scena aia rampa de lansare! :)
Superficiala cum ma stii, cred ca mai mult decit poeziile tale mi-a placut sa fiu cu cei din IV C, si-acum mi-e ciuda ca nu mai stiu exact daca-mi placea de Cristi sau de Florin (sau poate de amindoi; deodata? pe rind?).
Pai cam atit din partea mea. Ce sa zic? Ne recitim peste 20+ de ani?
L.
stii ca in viata mea de scolar am urit poezia pentru ca profii de romana ne puneau sa invatam versuri pe de rost, ba i-am mai spus si profei din comisia de bac ca nu ma omor cu poezia, asa ca am perorat un pic pe simbolism in general, ca sa ma scot. In fine, stii ca n-a fost ziua mea cea mai fericita, dar nu asta e ideea. Singurele poezii pe care mi le amintesc, dar desigur nu pot recita din memorie, sint baladele tale si un pic de Cosbuc. Si asta pentru ca la un moment dat in gloriosii ani '80, o profa a avut ideea sa faca un montaj literaro-dansabil la Cintarea Romaniei, unde eu am pus tot sufletul meu de copil idiot. Sa nu fi venit revolutia, faceam din scena aia rampa de lansare! :)
Superficiala cum ma stii, cred ca mai mult decit poeziile tale mi-a placut sa fiu cu cei din IV C, si-acum mi-e ciuda ca nu mai stiu exact daca-mi placea de Cristi sau de Florin (sau poate de amindoi; deodata? pe rind?).
Pai cam atit din partea mea. Ce sa zic? Ne recitim peste 20+ de ani?
L.
January 24, 2013
George Topârceanu este un pictor al cuvintelor care, in ciuda lipsei metaforelor in majoritatea poeziilor, reuseste sa ramana un veritabil fir de iarba ironic, ce-nsufleteste intreaga natura.
BALADA MORTII
Cobora pe Topolog
Dintre munti, la vale...
Si la umbra unui stog
A cazut din cale.
In ce vara? In ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumet sarman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au ingropat
Intr-un loc aiurea,
Unde drumul catre sat
Taie-n lung padurea.
Si de-atunci, langa mormant,
Plopi cu frunza rara
S-au zbatut usor in vant,
Zile lungi de vara.
Soarele spre asfintit
Si-a urmat cararea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea si uitarea.
Dimineata ca un fum
Urca pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Pana-n preajma-i vine.
Peste varfuri lunecand
In argint, condurii
Infioara cand si cand
Linistea padurii...
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben in lumina,
Sta pe-o creanga de artar
Pasare straina.
Sta si-asteapta fara glas
Parca µ sa masoare
Cum se muta, ceas cu ceas,
Umbra dupa soare...
*
Astfel, tot mai nestiut
Spre adanc il fura
Si-l ingroapa-n sanu-i mut
Vesnica Natura.
Vara trece; pe carari
Frunza-n codru suna.
Trec cernite inserari,
Nopti adanci cu luna.
Iar cand norii-nvaluiesc
Alba noptii Doamna,
Peste groapa lui pornesc
Vanturi lungi de toamna...
CATRENE IMPROVIZATE
(In onoarea ilustrului Tăslăoanu)
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, -
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, -
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.
Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-aşezi la masă...
Dar n-ai talent.
Avântul tău şi idealul
Plasat în ţară cu procent
Îţi saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.
Constaţi de două ori pe lună
Că-ţi dă bilanţul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!
Eşti fără scrupul şi măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îţi fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.
Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...
Icoanei
Împins mereu către păcate
Un suflet trist mi-au dat părinţii -
Bolnav de dorul clipei moarte
Şi ars de flacăra dorinţei.
Dar tu mi-ai luminat de-a pururi
Al nopţilor convoi tăcut,
Icoană scumpă, - şi cu tine
Mi-ai dus norocul în trecut.
La tine-şi caută, sfioase,
Un adăpost în clipe grele,
Speranţele mângâietoare
Şi toate visurile mele...
Uşoare zboară către tine,
Cum zboară fluturii uşori
Spre floarea tăinuită-n umbră,
Spre cea mai dulce dintre flori...
Tu, cea dintâi, mi-ai dat putere
Să sfarm zăgazurile minţii
Când mi-ai sădit în piept ispita,
Fiorul tainic al dorinţei.
Şi coborând în ochii-mi tulburi
Adânc, privirea ta de sfântă,
Mi-ai dat belşug de viaţă nouă
Şi iubitoare mi-ai zis: cântă!...
Acum sunt singur. Eşti departe,
Nepreţuita mea comoară...
Dar vii în ceasul mut al serii
Când liniştea din cer coboară,
Şi văd cum genele plecate
În tremur necurmat le mişti,
Întunecând surâsul gurii
Cu noaptea ochilor tăi trişti.
Zadarnic pizma altor inimi
Ne-a despărţit atâta vreme,
Că ochii nu mai vor să plângă
Şi gura uită să blesteme:
Simt umbrele ce mă-nconjoară
Că nu m-apasă atât de greu
Când luminezi, icoana scumpă,
Altarul sufletului meu...
În jurul unui divorț
Mișu St. Popescu vrea să divorțeze.
Lung prilej de vorbe și de ipoteze !
Unii spun că Mișu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată!
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...
Goldman de la Credit... Guță Popândău,
Angrosist de vinuri, — o partidă rară
Și cu care Mișu nici nu se compară —
Toți cu situații și destul de "bine",
Refuzați de dânsa, ca să ia... pe cine !
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
Era fără slujbă și dator vândut.
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,
Că el n-are-n casă nici o manieră,
Nu respectă seara orele de masă,
Rareori cu leafa nimerește-acasă,
Frecventează cele mai de jos localuri
Și se ține noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mișu St. Popescu este imoral !
Parcă ea nu știe că, de-acum un an,
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatură... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare și c-un păr cât claia,
O mahalagioaică... Afectată... rea, —
De se miră lumea: ce-a găsit la ea?
Alții spun că totuși nu-i de vină el,
Că din contra, Mișu e un soț model,
Însă ea, Popeasca, este o ingrată.
C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată,
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit
Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un văr de-al lui
Care-avea la dânșii casă cu chirie.
Că vorbeau adesea la bucătărie,
Mai cu seamă ziua când trecea la masă.
Că duduca Zoe scutura prin casă
Și — nu zice nimeni că era bigotă —
Însă franțuzește nu știa o iotă !
Că găsind odată niște cărți franceze,
A rugat pe Mișu "s-o inițieze"...
(Promitea fetița !) Tot așa mereu,
Azi o sărutare, mâine... mai știu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul !...
Toate astea însă la un loc denotă
C-a luat-o goală, fără nici o dotă.
Trei perechi de case? Știe Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.
Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Și pe toată lumea care-o cunoștea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel să se-nsoare, —
Dar în loc să-i fie recunoscătoare,
Să-l respecte-n casă și să-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ține să dicteze !
Mișu nu e liber nici măcar un pas,
Toată lumea vede că l-a dus de nas.
Dar în schimb, firește, ea, de la-nceput
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleacă la cucoane,
Ziua se ocupă numai cu romane,
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mână, până când și cheia
De la magazie și de la dulap, —
Care va să zică și-a făcut de cap.
Alții spun că Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare pușlama.
Că-ntre ei desigur exista ceva,
Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
A scăpat o vorbă la madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil și distins băiet !..."
Iar madam Stamate n-a ținut secret,
Și-i destul să afle câteva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a făcut pesemne lui o anonimă
Unde iscălise doar atât: „Cu stimă..."
Și-i scria acolo — spun din auzite —
Că „madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind francată.
Și-a trecut și asta.
În sfârșit, odată
Trebuind să plece Mișu la Vaslui
Pentru niște case, — un amic de-al lui,
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila
Să ia trenul numai până la Chitila
Și să stea acolo tocmai timpul strict,
Ca să-i poată prinde în flagrant delict...
Că venind Popescu și văzând lumină,
A intrat în curte tocmai prin grădină
Și bătând la ușa care dă-n salon,
Cineva din casă i-a strigat: "Pardon !"
Zoe sta de vorbă, nici nu s-aștepta
(Că era devreme... zece și ceva)
Și crezând că-i mâța sau vrun alt ecou,
Când văzu că-i Mișu, a rămas tablou,
El păru deodată foarte încântat.
— Mă iertați — le zise — că v-am deranjat !...
Puse-apoi paltonul peste geamantan
Și venind cu-ncetul către Damian
Care sta să plece, zise: — "Bună seara.
(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)
Nu mai stați de vorbă? Poate că ți-e somn...
Te grăbești prea tare, mult stimate domn !"
Și zicând acestea cu o voce calmă,
Vru să-l ia de guler și să-i dea o palmă.
— "Domnule Popescu... nene ! stai un pic...
Pe parola noastră că n-a fost nimic !...
Damian, săracul, nu știa ce zice, —
Dar găsind la urmă un moment propice,
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,
A fugit...
Iar soții se certară furcă.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "dragă",
Socotind că astfel va putea s-o dreagă,
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,
A-nceput să facă, ea, pe supărata.
Că odinioară l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar așa mojic...
Și-ntorcând o clipă capul îndărăt,
I-a strigat din ușă: — "Te-ai prostit di tăt !..."
Toate astea însă n-au nici un temei,
Că nu știe nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toată lumea a putut să-i vadă
Amândoi alături, braț la braț, pe stradă...
Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia
Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?...
Că madam Popescu nu mai dă divorț.
Un duel
Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi, frumoşi
Ca ofiţerii la paradă.
Doi cavaleri aristocraţi.
Dintr-o privire ofensaţi
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren – o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se ştie-a cui e vina –
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutaţi găina…
Din amândouă părţile,
Încep ostilităţile.
Ei stau o clipă faţă-n faţă
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-şi iau avânt
Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
Sar deodată,
Dau cu ciocul.
Cad alături.
Schimbă locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare…
Iar s-atacă,
Iar se pişcă…
Dar deodată nu mai mişcă…
Faţă-n faţă, multă vreme,
Stau aşa, ca două gheme
Neclintite
Şi zburlite,
Până când, pe nesimţite,
Unul părăseşte sfada,
Întorcându-se cu coada…
Atunci ieşi de sub şopron
Un filozof-clapon,
Urât
Ş-atâta de bătrân încât
A dat în mintea puilor…
El s-a oprit în faţa lor
Cotcodăcind sonor:
-“Eu dezaprob acest conflict,
E o ruşine , un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar aşteptăm un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocoşii nu se vor mai bate…
Voi vă certaţi pentr-o găină,
Da nu vedeţi? E curtea plină!
Ba treceţi gardul la vecini
Că şi pe-acolo sunt găini…
De ce vă puneţi gheara-n gât?
Să lase unul, cât de cât,
Să dea şi celălalt ceva, -
Eu, cât de cât, socot c-o da!”
Balada unei stele mici
Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?
Cu fata-n sus, spre Dumnezeu
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu
Te leganam, povara dulce
Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate
Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele
Fusese martor ocular
La toate cele
Si nu mi-ai spus atunci nimic
Dar cand mi-am coborat privirea
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea
Un strop de-argint a lunecat
Si, cu paloare-i siderala
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala….
Tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?
Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu infinitul?
Sclipind departe, prin frunzis
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra
Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.
Zicea: - Subt cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.
Sarman atom sentimental
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?
Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit
Amorul nu mai e la moda.
Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu prea mare …
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?
Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat – sub stele juramant
Pe vesnicie.
Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat – la coada unui vers
Sa pui o rima …
Odă sobei mele - George Topârceanu
(Cum ar face-o un student sărac)
Păstrând intactă adormita spuză,
În colţul tău, stai rece şi ursuză.
O, inutilă mobilă, pesemne
Te-ai supărat că nu-ţi mai cumpăr lemne?
Tu nu-ţi dai seama că, deşi regret,
Nu te-am putut prevede în buget, -
Dar hai să facem amândoi bilanţul,
Să vezi şi tu cât valorează sfanţul:
Sunt 40 la birt, 30 chiria
Sunt 7 şi 80 spălătoria
5 franci e vinul (fără amănunte)
3 gazul, 4 cheltuieli mărunte
Sunt 10 franci şi 20, tutunu
1 franc, pomană
Fac 101
Plus 6 franci pe lună şvarţ cu lapte
107 (una sută şapte)
Scăzând acum din leafa de... student,
Rămâne o băncuţă – excedent...
Şi, vezi, de tine nu mă mir deloc
C-ai stat o iarnă-ntreagă fără foc,
Dar m-aş mira de mine să trăiesc
O săptămână, fără să iubesc.
Deci, pân să cumpăr lemne cu căruţa,
Eu totdeauna cheltuiesc băncuţa -
Şi-abia atunci constat c-ar fi posibil
Să faci căldură, – fără combustibil!
EPITAFURI
pe mormantul:
Unui betiv
De saracie si necaz
Intaia oara doarme treaz.
Iubitei
S-a stins. Dar sa n-o plangi, straine,
Mai mult pe ea decat pe mine!
BALADA MORTII
Cobora pe Topolog
Dintre munti, la vale...
Si la umbra unui stog
A cazut din cale.
In ce vara? In ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumet sarman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au ingropat
Intr-un loc aiurea,
Unde drumul catre sat
Taie-n lung padurea.
Si de-atunci, langa mormant,
Plopi cu frunza rara
S-au zbatut usor in vant,
Zile lungi de vara.
Soarele spre asfintit
Si-a urmat cararea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea si uitarea.
Dimineata ca un fum
Urca pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Pana-n preajma-i vine.
Peste varfuri lunecand
In argint, condurii
Infioara cand si cand
Linistea padurii...
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben in lumina,
Sta pe-o creanga de artar
Pasare straina.
Sta si-asteapta fara glas
Parca µ sa masoare
Cum se muta, ceas cu ceas,
Umbra dupa soare...
*
Astfel, tot mai nestiut
Spre adanc il fura
Si-l ingroapa-n sanu-i mut
Vesnica Natura.
Vara trece; pe carari
Frunza-n codru suna.
Trec cernite inserari,
Nopti adanci cu luna.
Iar cand norii-nvaluiesc
Alba noptii Doamna,
Peste groapa lui pornesc
Vanturi lungi de toamna...
CATRENE IMPROVIZATE
(In onoarea ilustrului Tăslăoanu)
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.
Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, -
Dar n-ai talent.
Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, -
Dar n-ai talent.
La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.
Iar când te duci să scrii acasă
Un nou articol vehement,
Te strâmbi urât, te-aşezi la masă...
Dar n-ai talent.
Avântul tău şi idealul
Plasat în ţară cu procent
Îţi saltă-ntruna capitalul, -
Dar n-ai talent.
Constaţi de două ori pe lună
Că-ţi dă bilanţul excedent.
Negustoria merge strună, -
Dar n-ai talent!
Eşti fără scrupul şi măsură
Când vrei să scapi de-un concurent.
Îţi fierbe sufletul de ură, -
Dar n-ai talent.
Nu ne distruge dintr-o dată,
Catone, fii mai indulgent!
Tu ai o mutră indignată, -
Dar n-ai talent...
Icoanei
Împins mereu către păcate
Un suflet trist mi-au dat părinţii -
Bolnav de dorul clipei moarte
Şi ars de flacăra dorinţei.
Dar tu mi-ai luminat de-a pururi
Al nopţilor convoi tăcut,
Icoană scumpă, - şi cu tine
Mi-ai dus norocul în trecut.
La tine-şi caută, sfioase,
Un adăpost în clipe grele,
Speranţele mângâietoare
Şi toate visurile mele...
Uşoare zboară către tine,
Cum zboară fluturii uşori
Spre floarea tăinuită-n umbră,
Spre cea mai dulce dintre flori...
Tu, cea dintâi, mi-ai dat putere
Să sfarm zăgazurile minţii
Când mi-ai sădit în piept ispita,
Fiorul tainic al dorinţei.
Şi coborând în ochii-mi tulburi
Adânc, privirea ta de sfântă,
Mi-ai dat belşug de viaţă nouă
Şi iubitoare mi-ai zis: cântă!...
Acum sunt singur. Eşti departe,
Nepreţuita mea comoară...
Dar vii în ceasul mut al serii
Când liniştea din cer coboară,
Şi văd cum genele plecate
În tremur necurmat le mişti,
Întunecând surâsul gurii
Cu noaptea ochilor tăi trişti.
Zadarnic pizma altor inimi
Ne-a despărţit atâta vreme,
Că ochii nu mai vor să plângă
Şi gura uită să blesteme:
Simt umbrele ce mă-nconjoară
Că nu m-apasă atât de greu
Când luminezi, icoana scumpă,
Altarul sufletului meu...
În jurul unui divorț
Mișu St. Popescu vrea să divorțeze.
Lung prilej de vorbe și de ipoteze !
Unii spun că Mișu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată!
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...
Goldman de la Credit... Guță Popândău,
Angrosist de vinuri, — o partidă rară
Și cu care Mișu nici nu se compară —
Toți cu situații și destul de "bine",
Refuzați de dânsa, ca să ia... pe cine !
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
Era fără slujbă și dator vândut.
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,
Că el n-are-n casă nici o manieră,
Nu respectă seara orele de masă,
Rareori cu leafa nimerește-acasă,
Frecventează cele mai de jos localuri
Și se ține noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mișu St. Popescu este imoral !
Parcă ea nu știe că, de-acum un an,
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatură... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare și c-un păr cât claia,
O mahalagioaică... Afectată... rea, —
De se miră lumea: ce-a găsit la ea?
Alții spun că totuși nu-i de vină el,
Că din contra, Mișu e un soț model,
Însă ea, Popeasca, este o ingrată.
C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată,
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit
Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un văr de-al lui
Care-avea la dânșii casă cu chirie.
Că vorbeau adesea la bucătărie,
Mai cu seamă ziua când trecea la masă.
Că duduca Zoe scutura prin casă
Și — nu zice nimeni că era bigotă —
Însă franțuzește nu știa o iotă !
Că găsind odată niște cărți franceze,
A rugat pe Mișu "s-o inițieze"...
(Promitea fetița !) Tot așa mereu,
Azi o sărutare, mâine... mai știu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul !...
Toate astea însă la un loc denotă
C-a luat-o goală, fără nici o dotă.
Trei perechi de case? Știe Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.
Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Și pe toată lumea care-o cunoștea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel să se-nsoare, —
Dar în loc să-i fie recunoscătoare,
Să-l respecte-n casă și să-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ține să dicteze !
Mișu nu e liber nici măcar un pas,
Toată lumea vede că l-a dus de nas.
Dar în schimb, firește, ea, de la-nceput
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleacă la cucoane,
Ziua se ocupă numai cu romane,
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mână, până când și cheia
De la magazie și de la dulap, —
Care va să zică și-a făcut de cap.
Alții spun că Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare pușlama.
Că-ntre ei desigur exista ceva,
Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
A scăpat o vorbă la madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil și distins băiet !..."
Iar madam Stamate n-a ținut secret,
Și-i destul să afle câteva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a făcut pesemne lui o anonimă
Unde iscălise doar atât: „Cu stimă..."
Și-i scria acolo — spun din auzite —
Că „madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind francată.
Și-a trecut și asta.
În sfârșit, odată
Trebuind să plece Mișu la Vaslui
Pentru niște case, — un amic de-al lui,
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila
Să ia trenul numai până la Chitila
Și să stea acolo tocmai timpul strict,
Ca să-i poată prinde în flagrant delict...
Că venind Popescu și văzând lumină,
A intrat în curte tocmai prin grădină
Și bătând la ușa care dă-n salon,
Cineva din casă i-a strigat: "Pardon !"
Zoe sta de vorbă, nici nu s-aștepta
(Că era devreme... zece și ceva)
Și crezând că-i mâța sau vrun alt ecou,
Când văzu că-i Mișu, a rămas tablou,
El păru deodată foarte încântat.
— Mă iertați — le zise — că v-am deranjat !...
Puse-apoi paltonul peste geamantan
Și venind cu-ncetul către Damian
Care sta să plece, zise: — "Bună seara.
(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)
Nu mai stați de vorbă? Poate că ți-e somn...
Te grăbești prea tare, mult stimate domn !"
Și zicând acestea cu o voce calmă,
Vru să-l ia de guler și să-i dea o palmă.
— "Domnule Popescu... nene ! stai un pic...
Pe parola noastră că n-a fost nimic !...
Damian, săracul, nu știa ce zice, —
Dar găsind la urmă un moment propice,
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,
A fugit...
Iar soții se certară furcă.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "dragă",
Socotind că astfel va putea s-o dreagă,
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,
A-nceput să facă, ea, pe supărata.
Că odinioară l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar așa mojic...
Și-ntorcând o clipă capul îndărăt,
I-a strigat din ușă: — "Te-ai prostit di tăt !..."
Toate astea însă n-au nici un temei,
Că nu știe nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toată lumea a putut să-i vadă
Amândoi alături, braț la braț, pe stradă...
Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia
Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?...
Că madam Popescu nu mai dă divorț.
Un duel
Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi, frumoşi
Ca ofiţerii la paradă.
Doi cavaleri aristocraţi.
Dintr-o privire ofensaţi
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren – o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se ştie-a cui e vina –
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutaţi găina…
Din amândouă părţile,
Încep ostilităţile.
Ei stau o clipă faţă-n faţă
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-şi iau avânt
Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
Sar deodată,
Dau cu ciocul.
Cad alături.
Schimbă locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare…
Iar s-atacă,
Iar se pişcă…
Dar deodată nu mai mişcă…
Faţă-n faţă, multă vreme,
Stau aşa, ca două gheme
Neclintite
Şi zburlite,
Până când, pe nesimţite,
Unul părăseşte sfada,
Întorcându-se cu coada…
Atunci ieşi de sub şopron
Un filozof-clapon,
Urât
Ş-atâta de bătrân încât
A dat în mintea puilor…
El s-a oprit în faţa lor
Cotcodăcind sonor:
-“Eu dezaprob acest conflict,
E o ruşine , un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar aşteptăm un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocoşii nu se vor mai bate…
Voi vă certaţi pentr-o găină,
Da nu vedeţi? E curtea plină!
Ba treceţi gardul la vecini
Că şi pe-acolo sunt găini…
De ce vă puneţi gheara-n gât?
Să lase unul, cât de cât,
Să dea şi celălalt ceva, -
Eu, cât de cât, socot c-o da!”
Balada unei stele mici
Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?
Cu fata-n sus, spre Dumnezeu
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu
Te leganam, povara dulce
Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate
Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele
Fusese martor ocular
La toate cele
Si nu mi-ai spus atunci nimic
Dar cand mi-am coborat privirea
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea
Un strop de-argint a lunecat
Si, cu paloare-i siderala
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala….
Tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?
Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu infinitul?
Sclipind departe, prin frunzis
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra
Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.
Zicea: - Subt cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.
Sarman atom sentimental
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?
Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit
Amorul nu mai e la moda.
Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu prea mare …
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?
Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat – sub stele juramant
Pe vesnicie.
Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat – la coada unui vers
Sa pui o rima …
Odă sobei mele - George Topârceanu
(Cum ar face-o un student sărac)
Păstrând intactă adormita spuză,
În colţul tău, stai rece şi ursuză.
O, inutilă mobilă, pesemne
Te-ai supărat că nu-ţi mai cumpăr lemne?
Tu nu-ţi dai seama că, deşi regret,
Nu te-am putut prevede în buget, -
Dar hai să facem amândoi bilanţul,
Să vezi şi tu cât valorează sfanţul:
Sunt 40 la birt, 30 chiria
Sunt 7 şi 80 spălătoria
5 franci e vinul (fără amănunte)
3 gazul, 4 cheltuieli mărunte
Sunt 10 franci şi 20, tutunu
1 franc, pomană
Fac 101
Plus 6 franci pe lună şvarţ cu lapte
107 (una sută şapte)
Scăzând acum din leafa de... student,
Rămâne o băncuţă – excedent...
Şi, vezi, de tine nu mă mir deloc
C-ai stat o iarnă-ntreagă fără foc,
Dar m-aş mira de mine să trăiesc
O săptămână, fără să iubesc.
Deci, pân să cumpăr lemne cu căruţa,
Eu totdeauna cheltuiesc băncuţa -
Şi-abia atunci constat c-ar fi posibil
Să faci căldură, – fără combustibil!
EPITAFURI
pe mormantul:
Unui betiv
De saracie si necaz
Intaia oara doarme treaz.
Iubitei
S-a stins. Dar sa n-o plangi, straine,
Mai mult pe ea decat pe mine!
December 27, 2020
"Treci lăsând în urmă, la răspântii mute
Umbre solitare și necunoscute,
Treci ducând o parte din tristețea lor,
Un suspin, o rugă, un zadarnic dor.
Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă
Și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă,
Singur cu povara cugetului tău
Te cuprind deodată lungi păreri de rău
După-o fericire care întârzie,
După câte n-au fost dar puteau să fie
După cele duse pentru totdeauna..."
"N-o să mai iubesc", zisese
Biata-mi inimă naivă,
Dar văzându-te pe tine,
A căzut în recidivă."
GELOZIE
"Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot așa l-ai fi iubit.
Dacă nu-ți ieșeam în drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.
Ai avea și vreun copil
Care, poate (idiotul!)
Ar fi sămănat în totul
Cu-acel tată imbecil.
Dar așa... ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am întâlnit
Și că-s foarte fericit, -
Absolut din întâmplare!"
Umbre solitare și necunoscute,
Treci ducând o parte din tristețea lor,
Un suspin, o rugă, un zadarnic dor.
Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă
Și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă,
Singur cu povara cugetului tău
Te cuprind deodată lungi păreri de rău
După-o fericire care întârzie,
După câte n-au fost dar puteau să fie
După cele duse pentru totdeauna..."
"N-o să mai iubesc", zisese
Biata-mi inimă naivă,
Dar văzându-te pe tine,
A căzut în recidivă."
GELOZIE
"Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot așa l-ai fi iubit.
Dacă nu-ți ieșeam în drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.
Ai avea și vreun copil
Care, poate (idiotul!)
Ar fi sămănat în totul
Cu-acel tată imbecil.
Dar așa... ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am întâlnit
Și că-s foarte fericit, -
Absolut din întâmplare!"
January 29, 2021
Nu am citit niciodata poezie de buna voie dar de la o vreme ceva m-a apucat sa incerc, iar Topirceanu e unul din preferatii mamei, basca ca a fost si la acelasi liceu cu mine, desi nu imi amintesc sa fi auzit asta mentionat vreodata cat am fost acolo. Eu una m-as mandri de Mr. T, asa cum ii zic eu pentru ca are un umor zeflemist si mi-l imaginez intr-un duel de spada poetica precum un rap battle. Dar in fine, ce a fost a fost si bine macar ca l-am descoperit acum pentru ca mi se pare ca poate face in cateva cuvinte ceea ce romancierilor le ia pagini intregi, evocand tablouri, stari si muzicalitate cum putini altii stiu sa o faca. Sau poate ca asta e poezia in general, nu cunosc.
July 21, 2022
Chiar mi a plăcut Topîrceanu(eu stiind ul doar după poeziile pe care trebuia sa le învăț la scoala).Are un stil frumos,ordonat și se vede talentul in scrierile sale.O sa las poezia care mi s a părut prea amuzanta(m am regăsit in ea oare?):
“GELOZIE
Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din intâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot asa l-ai fi iubit.
Dacă nu-ti ieseam in drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia strain, nu mie,
Mângâierile de-acum.
Ai avea si vreun copil
Care, poate (idiotul!)
Ar fi samanat in totul
Cu-acel tată imbecil.
Dar așa... ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am intâlnit
Si că-s foarte fericit, -
Absolut din intâmplare!”
March 21, 2009
The most uplifting poems I have even read. My father's favorites, too.
I wish I can translate them in English. They seem so much easier to translate in French, though.
I've been asking myself fo a while: Why don't I have the book on my coffee table?
And then the reality check comes in "becasue you didn't put it on your fridge shopping list". Funny but not so much.
I wish I can translate them in English. They seem so much easier to translate in French, though.
I've been asking myself fo a while: Why don't I have the book on my coffee table?
And then the reality check comes in "becasue you didn't put it on your fridge shopping list". Funny but not so much.
November 17, 2021
ÎMPĂCARE
“Tovarăș scump de clipe grele
Am vrut să-mi fii pe drumul greu:
Ți-am dat nădejdea vieții mele,
Un cer senin cu mândre stele -
Și floarea sufletului meu.
Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi,
S-a veștejit în mâna ta.
Acu-n zădar îmi ceri săruturi,
Aleargă iar: vei prinde fluturi
Și alți obraji vei săruta!
Nu-ți mai cerșesc, ca-n altă vreme,
Îngenuncheat, surâsul tău.
O, nu, - cu tainice blesteme,
Din calea ta n-or să te cheme
Nici lacrămi, nici păreri de rău.
A mea a fost cea mai frumoasă
Din partea minunatei pâni;
De restul ei nimic nu-mi pasă:
Adună restul de pe masă
Și-aruncă-l, draga mea, la câni!…
Pe tine, cea de altădată,
Lumină stinsă pentru veci,
Așa cum visul meu te-arată,
Eu te iubesc… Dar niciodată
Pe tine, umbră care pleci!
De-aceea, împăcat cu mine,
În urma ta, străin mă vezi.
Nu-ți zic decât: te du cu bine!
…………………………………………….
Și zâmbitor mă uit la tine,
Cum tot mai mult te depărtezi.”
“Tovarăș scump de clipe grele
Am vrut să-mi fii pe drumul greu:
Ți-am dat nădejdea vieții mele,
Un cer senin cu mândre stele -
Și floarea sufletului meu.
Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi,
S-a veștejit în mâna ta.
Acu-n zădar îmi ceri săruturi,
Aleargă iar: vei prinde fluturi
Și alți obraji vei săruta!
Nu-ți mai cerșesc, ca-n altă vreme,
Îngenuncheat, surâsul tău.
O, nu, - cu tainice blesteme,
Din calea ta n-or să te cheme
Nici lacrămi, nici păreri de rău.
A mea a fost cea mai frumoasă
Din partea minunatei pâni;
De restul ei nimic nu-mi pasă:
Adună restul de pe masă
Și-aruncă-l, draga mea, la câni!…
Pe tine, cea de altădată,
Lumină stinsă pentru veci,
Așa cum visul meu te-arată,
Eu te iubesc… Dar niciodată
Pe tine, umbră care pleci!
De-aceea, împăcat cu mine,
În urma ta, străin mă vezi.
Nu-ți zic decât: te du cu bine!
…………………………………………….
Și zâmbitor mă uit la tine,
Cum tot mai mult te depărtezi.”
March 22, 2024
ÎN LOC DE PREFAȚĂ
Unui confrate
Tu nu-nțelegi, Zoile, râsul meu...
Într-un oraș din asfințit, departe,
Cu mult negoț și știutori de carte,
Trăia pe vremuri un sărman evreu.
Anume Baruch... Fire de elită,
În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, —
Știa să taie sticlă poleită
Și toți nerozii îl credeau geamgiu.
Dar timpul suflă limpede ca vântu
Și Moartea le-a grăbit metamorfoza:
Pe toți făcându-i una cu pământul,
A transformat pe Baruch — în Spinoza.
Tu nu cunoști, Zoile, gândul meu...
Din tine-ntreg tu faci literatură.
Oferi în studiu mica ta structură,
Naiv și comic, ca un crustaceu.
Ești tulbure, dar fundul ți-i aproape;
Aveam și eu (pe când mă dam pe gheață)
Obscuritatea ta — de suprafață,
Și profunzimea ta — de două șchioape.
Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,
Căci tuturor își dăruie secretul,
Dar ca să poți citi cândva în mine,
Tu nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul.
Zadarnic doar ne-amestecă vultoarea,
Noi nu putem urma același țel...
Și dacă totuși ți-am făcut onoarea
Acestor aspre stihuri de oțel, —
Când îmi citești poemele și proza
Gândește-te la geamul lui Spinoza.
Unui confrate
Tu nu-nțelegi, Zoile, râsul meu...
Într-un oraș din asfințit, departe,
Cu mult negoț și știutori de carte,
Trăia pe vremuri un sărman evreu.
Anume Baruch... Fire de elită,
În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, —
Știa să taie sticlă poleită
Și toți nerozii îl credeau geamgiu.
Dar timpul suflă limpede ca vântu
Și Moartea le-a grăbit metamorfoza:
Pe toți făcându-i una cu pământul,
A transformat pe Baruch — în Spinoza.
Tu nu cunoști, Zoile, gândul meu...
Din tine-ntreg tu faci literatură.
Oferi în studiu mica ta structură,
Naiv și comic, ca un crustaceu.
Ești tulbure, dar fundul ți-i aproape;
Aveam și eu (pe când mă dam pe gheață)
Obscuritatea ta — de suprafață,
Și profunzimea ta — de două șchioape.
Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,
Căci tuturor își dăruie secretul,
Dar ca să poți citi cândva în mine,
Tu nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul.
Zadarnic doar ne-amestecă vultoarea,
Noi nu putem urma același țel...
Și dacă totuși ți-am făcut onoarea
Acestor aspre stihuri de oțel, —
Când îmi citești poemele și proza
Gândește-te la geamul lui Spinoza.
September 2, 2024
Baladele constituie volumul de debut al autorului, publicat pentru prima dată în 1916, când Topîrceanu mergea spre treizeci de ani. Va rămâne, peste ani și ani de zile și multe generații, opera sa cea mai cunoscută, și aceasta în ciuda faptului că la vremea apariției poeziile sale au fost considerate superficiale și fără un conținut profund.
Și totuși, fie ele scrise într-o cheie mai veselă sau una melancolică, versurile rămân proaspete, rodul unei fine observații, al unui condei acscuțit și al unui umor bine dozat. Iar în loc de vorbe, un citat din Rapsodii de toamnă este mai mult decât edificator:
"Între gâze, fără frică
Reîncep idilele,
Doar o gărgăriță mică
Blestemându-și zilele,
Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere"
Și totuși, fie ele scrise într-o cheie mai veselă sau una melancolică, versurile rămân proaspete, rodul unei fine observații, al unui condei acscuțit și al unui umor bine dozat. Iar în loc de vorbe, un citat din Rapsodii de toamnă este mai mult decât edificator:
"Între gâze, fără frică
Reîncep idilele,
Doar o gărgăriță mică
Blestemându-și zilele,
Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere"
April 7, 2021
Known as a poet of the seasons, bucolic landscapes and little bugs, Topirceanu is also a great literary force in terms of irony. Wouldn’t want to be one of the literary critics or journalists that crossed him.
« Musafiri la mine-acasă,
Fără să-i poftesc vreodată,
Am un şoarec, doi păinjeni
Şi, din când în când, o fată.
*
Greu mi-i, dragă, fără tine
Şi te chem de-atâtea ori, -
Nu din zori şi până-n sară,
Cât din sară până-n zori. »
« Musafiri la mine-acasă,
Fără să-i poftesc vreodată,
Am un şoarec, doi păinjeni
Şi, din când în când, o fată.
*
Greu mi-i, dragă, fără tine
Şi te chem de-atâtea ori, -
Nu din zori şi până-n sară,
Cât din sară până-n zori. »
July 26, 2025
Fascinante poeziile domnului G. T. - îndulcite puternic cu natură, foarte jucăușe, uneori erotice, uneori cu lovituri neașteptate în fundamentele existenței, alteori cu iubire sau singurătate, și, destul de des, cu cele mai inovative roast-uri și diss-uri la adresa altor autori (am citit o ediție extinsă care avea și diss-urile)
December 27, 2022
Imi mai aminteam numai pasaje din “Balada unui greier mic” asa ca am imprumutat-o de la Biblioteca. Am citit acest volum in speranta ca o sa am o imagine mai buna fata de ce stiu din scoala. Pot sa spun ca nu consider ca am pierdut timpul cu poeziile, insa nici nu as oferii cadou acest volum.
January 10, 2024
Maestrul Topîrceanu a fost superb , ca de obicei. Raportul vesel-trist este acceptabil. N-ar fi stricat să fie inclusă și Balada Bășinii aici, dar înțeleg că ar fi produs un dezechilibru inestetic.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews