Cofam wypowiedziane słowa

by Viktor Suvorov, Andrzej Łapkowski (Translator)

This new book by Viktor Suvorov, a pseudonym of the former intelligence officer V. Rezun, is about WWII, and the complicated relations between Stalin and Marshall Zhukov during the war. Suvorov admits that he also became a victim of soviet propaganda, considered Zhukov a military genius, and exaggerated his contribution to the victory. The author retracts his earlier words about Zhukov, and reconsiders his role in the war after close consideration of new evidence.

Genres: Nonfiction, History

519 pages, Hardcover

First published January 1, 2004

About the author

Former Soviet-Union army officer fled in 1978 to England. Where he worked as a teacher and a adviser for news agencies.

Author of a number of bestsellers about the history of the World War II, the Soviet Army special operations troops and military intelligence, and the Red Army.

He is one of the historians who believes that Hitler started the war against Russia to prevent Stalin attacking Germany first.

See also Виктор Суворов and Wiktor Suworow

Reviews

[Metodi Markov · Rating 5 out of 5]

Книга, която безпощадно разобличава наглите лъжи и митове на/за Жуков - масов убиец, лъжец, мародер и безкрайно некадърен командир, отговорен за безсмислената гибел на стотици хиляди войници!

Както винаги, Суворов е безупречен, изводите и теориите му за това зловещо чучело са подкрепени с достатъчно солидни факти и информация. Не, че това би помогнало на заслепените и промитите от рашистката пропаганда да прогледнат.

Голям късмет ми се вижда, че Никитка Хрушчов го е прецакал този ненормалник в борбата за върховната власт в СССР, Жуков сериозно се е готвил за трета световна война, но този път - ядрена...

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Există nenumărate legende despre Mareşalul Uniunii Sovietice Jukov. Printre ele se numără şi următoarea: în problema conducerii războiului, el era singurul locţiitor al lui Stalin.
Lumea ştia de mult că Stalin era prost şi laş, că nu se pricepea la probleme militare, că războiul fie nu l-a condus deloc, fie l-a condus pe hartă. Dacă aşa stăteau lucrurile, atunci cine era la comandă? S-ar părea că nu Comandantul Suprem, ci unicul său locţiitor a dus Armata Roşie până la Berlin. Se spune că în timpul războiului s-ar fi petrecut următoarea întâmplare. Lui Jukov i-ar fi fost adus la semnat un document în care funcţia îi era menţionată greşit: prim-locţiitor al Comandantului Suprem. Marele comandant militar a urlat, bătând din picior: „Eu nu sunt prim-locţiitor! Eu sunt unicul!”.