What do you think?
Rate this book
Ora cinci și șapte minute
Ora cinci și șapte minute este ora la care a început războiul din Ucraina. Printr-o serie de proze de acută observație a realității, în care se întâlnesc tandrețea și absurdul, emoția și violența extremă, cartea surprinde spiritul războiului, al cruzimii și cinismului din spatele deciziilor care afectează viețile oamenilor obișnuiți, uneori distrugându-le pentru totdeauna. Cu prelungiri în istoria recentă sau mai îndepărtată a Republicii Moldova, Ora cinci și șapte minute e totodată un exercițiu eliberator și o cronică lucidă despre consecințele dintotdeauna ale războiului, camuflate sub forma restituirii existenței lui Alexandru, pasionat profesor de istorie, din copilăria sa de la Flutura până la moartea lui neașteptată.
256 pages, Hardcover
Published January 1, 2022
1 person is currently reading
26 people want to read
About the author
Dumitru Crudu
50 books35 followers Poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. A fost student în Chișinău, Tbilisi, Brașov și masterand la Sibiu. A fost membru ULCT (1982-1991). A lansat în anul 1999, împreună cu Marius Ianuș, un nou manifest literar intitulat fracturismul. Câștigător al Concursului de dramaturgie Cea mai bună piesă românească a anului, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, al ASPRO și redactor al revistei web „Tiuk! (k-avem kef)”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
March 20, 2023
O carte dureroasă. Fiecare cuvânt îmi oprea respirația, fiecare pagină era ca o lamă. Dar numai o asemenea carte putea să redea drama Basarabiei.
April 18, 2023
3,5/5*
Prima carte scrisă de Dumitru Crudu pe care o citesc, „Ora cinci și șapte minute” e o imagine polifonică a conflictului ruso-ucrainean început în februarie 2022, la ora cinci și șapte minute.
Proza curge lin, într-un stil oral eficient care scuipă informații la foc automat, cartea e lipsită aproape în totalitate de adjective și adverbe și, cu excepția conversațiilor, nu-și prea judecă personajele.
Din câte am reușit să îmi dau seama, acțiunea se petrece în mare parte în 2022, dar există secvențe care se petrec și în alte momente ale istoriei. Când exact, n-aș putea să spun, pentru că nu se prea dau repere temporale, în afară de războiul ruso-moldovenesc din 1992, menționat cu sfințenie și frecvență de metronom pe fiecare pagină a cărții. Uneori informațiile date par să se contrazică, sunt proze în care ai impresia că ești în anii '90, și apoi hop, apare un smartphone în peisaj.
Există foarte multe personaje, și pentru o vreme încerci (și chiar reușești) să îți dai seama cine ce face și de unde vine, dar după o vreme le pierzi inevitabil șirul multora.
Cartea nu are o poveste per se, sunt doar fragmente din viețile acestor oameni, bărbați, femei, copii, prinși în vârtejul evenimentelor din jur și luați pe sus, duși naiba știe unde. În total sunt vreo 50 de capitole/proze, a căror lungime nu trece, în medie, de 4 pagini și acolo, în acele maxim 4 pagini se desfășoară totul. Dacă la început poveștile sunt mai cumpătate, mai mundane, a doua jumătate e compusă exclusiv din proze despre crime, violuri, tâlhării, în general oameni purtându-se atroce cu alți oameni.
Și e OK, până la un punct.
Scrii despre un război, trebuie să scrii despre toate aceste lucruri. Dar după o vreme totul devine o ploaie mocănească care te apasă, dar pe care poți (și chiar ajungi) să o ignori. Cred că lucrurile ar fi mers mult mai bine, și impactul emoțional al scenelor de final mult mai puternic și mai eficient dacă momentele de groază ar fi fost presărate sau alternate cu mici momente de triumf, să mai vezi niște tandrețe, niște iubire, niște milă, chestii care fac și ele parte din omul modern, la fel de mult ca setea de ucidere. Când ai povești care te ridică pe culmi, le simți cu atât mai tare pe cele care te coboară în abis. Dar dacă ești mereu pe fundul hăului, o treaptă în jos în plus nu mai face o diferență semnificativă.
Ce zic e că uneori, less is more.
În rest, numai de bine.
Prima carte scrisă de Dumitru Crudu pe care o citesc, „Ora cinci și șapte minute” e o imagine polifonică a conflictului ruso-ucrainean început în februarie 2022, la ora cinci și șapte minute.
Proza curge lin, într-un stil oral eficient care scuipă informații la foc automat, cartea e lipsită aproape în totalitate de adjective și adverbe și, cu excepția conversațiilor, nu-și prea judecă personajele.
Din câte am reușit să îmi dau seama, acțiunea se petrece în mare parte în 2022, dar există secvențe care se petrec și în alte momente ale istoriei. Când exact, n-aș putea să spun, pentru că nu se prea dau repere temporale, în afară de războiul ruso-moldovenesc din 1992, menționat cu sfințenie și frecvență de metronom pe fiecare pagină a cărții. Uneori informațiile date par să se contrazică, sunt proze în care ai impresia că ești în anii '90, și apoi hop, apare un smartphone în peisaj.
Există foarte multe personaje, și pentru o vreme încerci (și chiar reușești) să îți dai seama cine ce face și de unde vine, dar după o vreme le pierzi inevitabil șirul multora.
Cartea nu are o poveste per se, sunt doar fragmente din viețile acestor oameni, bărbați, femei, copii, prinși în vârtejul evenimentelor din jur și luați pe sus, duși naiba știe unde. În total sunt vreo 50 de capitole/proze, a căror lungime nu trece, în medie, de 4 pagini și acolo, în acele maxim 4 pagini se desfășoară totul. Dacă la început poveștile sunt mai cumpătate, mai mundane, a doua jumătate e compusă exclusiv din proze despre crime, violuri, tâlhării, în general oameni purtându-se atroce cu alți oameni.
Și e OK, până la un punct.
Scrii despre un război, trebuie să scrii despre toate aceste lucruri. Dar după o vreme totul devine o ploaie mocănească care te apasă, dar pe care poți (și chiar ajungi) să o ignori. Cred că lucrurile ar fi mers mult mai bine, și impactul emoțional al scenelor de final mult mai puternic și mai eficient dacă momentele de groază ar fi fost presărate sau alternate cu mici momente de triumf, să mai vezi niște tandrețe, niște iubire, niște milă, chestii care fac și ele parte din omul modern, la fel de mult ca setea de ucidere. Când ai povești care te ridică pe culmi, le simți cu atât mai tare pe cele care te coboară în abis. Dar dacă ești mereu pe fundul hăului, o treaptă în jos în plus nu mai face o diferență semnificativă.
Ce zic e că uneori, less is more.
În rest, numai de bine.
December 19, 2023
Pentru că tot am decis să fac această recenzie pentru o conferință, am realizat că ar fi păcat să nu las aceste cunoștințe și pe dragul meu “Goodreads”.
Romanul "Ora 5 și 7 minute" de Dumitru Crudu, explorează o panoramă vastă a complexității umane în fața tragediei și a războiului.
Scrierile realiste și dureroase ale tragediilor, precum pierderea de vieți, deportările și frica persistentă, ne oferă o perspectivă extinsă asupra impactului durabil al războiului.
Fiecare proză este un duș rece de reamintire a dramaticului trecut care a rămas pentru totdeauna imprimat pe retina memoriei tuturor strămoșilor noștri, și care continuă să existe și azi, fiind prezentate proze din actualul război ruso-ucrainean (apropo, titlul fiind semnificativ, ora 5 și 7 minute a fost ora la care a început războiul din Ucraina)
Toate acele țipete, dezamăgiri, depresii, tulburări sunt nefiltrate de această proza, atfel încât să te poate teleporta inevitabil la amarnicul trecut.
Momentele traumatizante dau romanului o tentă realist-psihologica și îl încarcă afectiv-emoțional, ceea ce poate face ca lectura să fie dificilă pentru unii cititori sensibili la astfel de conținut.
Deși aduce în prim-plan latura întunecată a istoriei și a tristelor experiențelor umane, cartea ne oferă și o fereastră deschisă către empatie și înțelegere pentru suferința și rezistența umană în fața adversității extreme.
Recomand, dacă sunteți tari de caracter pentru pasajele neumane din proză, dar realiste.
Romanul "Ora 5 și 7 minute" de Dumitru Crudu, explorează o panoramă vastă a complexității umane în fața tragediei și a războiului.
Scrierile realiste și dureroase ale tragediilor, precum pierderea de vieți, deportările și frica persistentă, ne oferă o perspectivă extinsă asupra impactului durabil al războiului.
Fiecare proză este un duș rece de reamintire a dramaticului trecut care a rămas pentru totdeauna imprimat pe retina memoriei tuturor strămoșilor noștri, și care continuă să existe și azi, fiind prezentate proze din actualul război ruso-ucrainean (apropo, titlul fiind semnificativ, ora 5 și 7 minute a fost ora la care a început războiul din Ucraina)
Toate acele țipete, dezamăgiri, depresii, tulburări sunt nefiltrate de această proza, atfel încât să te poate teleporta inevitabil la amarnicul trecut.
Momentele traumatizante dau romanului o tentă realist-psihologica și îl încarcă afectiv-emoțional, ceea ce poate face ca lectura să fie dificilă pentru unii cititori sensibili la astfel de conținut.
Deși aduce în prim-plan latura întunecată a istoriei și a tristelor experiențelor umane, cartea ne oferă și o fereastră deschisă către empatie și înțelegere pentru suferința și rezistența umană în fața adversității extreme.
Recomand, dacă sunteți tari de caracter pentru pasajele neumane din proză, dar realiste.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews