5 aprilie 1533, Cordiliera Huayllas.
Ţinându-şi calul de căpăstru, Gabriel înaintează păşind cu grijă pe prundişul sfărâmicios. În spatele lui merg doi cărăuşi, care duc pânzele corturilor. Poteca e atât de îngustă, că abia permite calului său murg să-l urmeze fără să se teamă.
Încă din zori, merg la întâmplare de-a lungul unei faleze. Negura este aşa de deasă, încât nu pot vedea nici albastrul cerului, nici râul pe care îl aud susurând mult în jos, sub ei. Dar deodată, la baza unei pante abrupte, ceaţa se ridică, de parcă ar fi fost absorbită de o gură enormă. Se întinde, se strânge de jur împrejur şi se destramă printre colţurile stâncilor. Peste faţa lui Gabriel trece o boare călduţă, care seamănă cu o mângâiere.
Clipeşte, îşi pune mâna pe grumazul calului şi se opreşte, într-o clipă, lumina este strălucitoare, iar cerul, de un albastru pur.Abia atunci îşi dă seama că nu au ajuns decât la jumătatea drumului de deasupra prăpastiei. Poteca nu duce într-o vale, ci dă într-o scobitură a muntelui, atât de îngustă, de parcă acesta ar fi fost lovit cu un topor uriaş. Nenumărate plante cu frunzele grase şi licheni cocoţaţi pe pereţii de stâncă lucesc umezi în lumina soarelui. La vreo sută de stânjeni mai jos, fluviul umflat de ploile din ajun mugeşte ca o fiară rănită. E atât de plin de pământ şi de pietriş smuls de pe mal, încât apele sale sunt de un ocru-închis şi păstoase ca noroiul din care se face chirpici. Ici-colo, duce trunchiuri de copaci, ramuri, ghemotoace de ierburi sau grămezi de orhidee şi cantuta.
Gabriel priveşte înapoi şi vede, ca o serpentină colorată pe fondul verzui al stâncilor, coloana lungă care-l urmează, nu departe. O sută de cărăuşi încovoiaţi sub poverile de aur şi cam tot atâtea lame, încărcate ca nişte măgari, iar în urma spaniolilor care-şi ţin caii de căpăstru, se zăreşte coiful incrustat cu argint şi panaş roşu-sângeriu al lui Hemando Pizarro şi, în sfârşit, litiera voluminoasă a „invitatului” lor, Chalkuchimac, generalul incaş.
Au trecut cinci săptămâni de când a părăsit Cajamarca pentru a se întâlni cu Hemando care era plecat în sud să caute aur, cât mai mult aur. Acum se întorc şi-au îndeplinit misiunea fără greş, ba chiar au reuşit mai mult decât atât.