What do you think?
Rate this book
Momente şi schiţe
Despre Caragiale, ca în genere despre clasici, vorbim mai ales în ocazii festive. În restul timpului, Caragiale este acela care vorbește despre noi. Și se pare că o face mult mai bine. Ceea ce spunem noi despre Caragiale este supus revizuirii neîncetate. Ceea ce a spus Caragiale despre noi ramâne turnat in bronzul eternității. Caragiale evadează mereu din formulele în care încercam a-l prinde, pe când noi nu izbutim a evada din formula în care ne-a prins Caragiale. Niciodata nu vom izbuti să-l epuizam pe Caragiale. El este acela care întotdeauna ne va epuiza pe noi.
251 pages, Paperback
First published January 1, 2000
41 people are currently reading
866 people want to read
About the author
Ion Luca Caragiale
152 books184 followersIon Luca Caragiale was a Wallachian-born Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist. Leaving behind an important cultural legacy, he is considered one of the greatest playwrights in Romanian language and literature, as well as one of its most important writers and a leading representative of local humor. Alongside Mihai Eminescu, Ioan Slavici and Ion Creangă, he is seen as one of the main representatives of Junimea, an influential literary society with which he nonetheless parted during the second half of his life.
His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.
Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.
They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.
Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.
Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.
His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.
Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.
They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.
Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.
Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 53 reviews
September 14, 2012
He still runs the show..best visionary in the wolrd, his characters will never die, we see them every day
September 7, 2016
Caragiale is the best author which describes the Romanian society at the end of the XIX-th century. More even, he explains diplomatically the Romanian stereotypes which existed, and rather said, were perpetuated in the modern history. If You want to understand the Romanian way of thinking, then You must read Ion Luca Caragiale.
February 13, 2023
rating pentru două loturi: 1.5
am ajuns la concluzia că Caragiale pur și simplu nu e de mine.
dacă e să fiu sinceră, singurul motiv pentru care am avut vreodată contact cu vreo lucrare de a lui este din cauza lecturilor școlare care (din păcate pentru răbdarea mea) sunt obligatorii în gimnaziu (și mai târziu din nefericire).
de-a lungul ultimilor patru-cinci ani, am tot parcurs opere de ale lui Caragiale – fie că le-am recitit pe unele sau am pus prima oară mâna pe altele. am citit Bubico, D-l Goe, Vizită, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Abu-Hasan și D-ale carnavalului, și acum Două loturi. multă lume afirmă că operele "fără de moarte" ale lui Caragiale i-au adus slăviile și laudele din ziua de azi, că textele lui sunt în conformitate și cu realitatea zilelor noastre.
eu, pe de altă parte, nu împărtășeșc această opinie "comună".
după mai multe opere (și nenumărate recitiri ale unora), nu am reușit să prind drag de scrierile lui. unii îl consideră amuzant, alții cult pentru ironiile care le folosește ori de admirat pentru creațiile lăsate în urmă. eu, însă, sunt chiar neutră. Caragiale are un stil de a mă plictisi grav și ajung uneori să mă întreb din cinci în cinci cuvinte "Da' nu se mai termină?".
legat de Două loturi – m-am abătut puțin de la subiectul principal al acestui review – nu am o părere cu mult diferită față de celelalte texte citite. o chestie ce nu îmi place la domnu Caragiale este faptul ca despică firul în paișpe prea mult și devine iritant la un moment dat. încearcă să fie dramatic și unic, dar eșuează și pur și simplu îți mănâncă răbdarea și cheful de citit (cel puțin asta mi se întâmplă mie). știam premisa nuvelei, știam ce se întâmplă și eram deja obișnuită cu stilul de scriere și exprimarea, dar tot m-am plictisit grav.
am observat o chestie la mine în ultimele lecturi citite: asimilez greu o operă ce nu-mi place și o citesc cu silă, iar de multe ori când se întâmplă asta nici nu înțeleg ce citesc (dacă se întâmplă să o fac îmi e greu s-o rezum, și aici intervine o altă chestiune). rădăcina problemei este faptul că operele acestor clasici ne sunt băgate pe gât nouă, elevilor, încă din clasele primare. nu spun că literatura română nu are și ea părțile ei faine – operele lui Liviu Rebreanu (și aici nu mă refer la Ion) sunt chiar unele dintre preferatele mele, dar s-a dezvoltat destul de târziu și nu sunt multe materiale actuale, așa că generațiile de azi sunt forțate să studieze aceleași opere pe care bunicii și părinții noștri le-au lecturat la rândul lor.
nu cred ca voi găsi vreodată o operă de a lui Caragiale care să îmi atragă atenția, și asta nu e greșit. până la urmă, toți avem preferințele noastre în materie de lectură și propriile păreri.
am ajuns la concluzia că Caragiale pur și simplu nu e de mine.
dacă e să fiu sinceră, singurul motiv pentru care am avut vreodată contact cu vreo lucrare de a lui este din cauza lecturilor școlare care (din păcate pentru răbdarea mea) sunt obligatorii în gimnaziu (și mai târziu din nefericire).
de-a lungul ultimilor patru-cinci ani, am tot parcurs opere de ale lui Caragiale – fie că le-am recitit pe unele sau am pus prima oară mâna pe altele. am citit Bubico, D-l Goe, Vizită, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Abu-Hasan și D-ale carnavalului, și acum Două loturi. multă lume afirmă că operele "fără de moarte" ale lui Caragiale i-au adus slăviile și laudele din ziua de azi, că textele lui sunt în conformitate și cu realitatea zilelor noastre.
eu, pe de altă parte, nu împărtășeșc această opinie "comună".
după mai multe opere (și nenumărate recitiri ale unora), nu am reușit să prind drag de scrierile lui. unii îl consideră amuzant, alții cult pentru ironiile care le folosește ori de admirat pentru creațiile lăsate în urmă. eu, însă, sunt chiar neutră. Caragiale are un stil de a mă plictisi grav și ajung uneori să mă întreb din cinci în cinci cuvinte "Da' nu se mai termină?".
legat de Două loturi – m-am abătut puțin de la subiectul principal al acestui review – nu am o părere cu mult diferită față de celelalte texte citite. o chestie ce nu îmi place la domnu Caragiale este faptul ca despică firul în paișpe prea mult și devine iritant la un moment dat. încearcă să fie dramatic și unic, dar eșuează și pur și simplu îți mănâncă răbdarea și cheful de citit (cel puțin asta mi se întâmplă mie). știam premisa nuvelei, știam ce se întâmplă și eram deja obișnuită cu stilul de scriere și exprimarea, dar tot m-am plictisit grav.
am observat o chestie la mine în ultimele lecturi citite: asimilez greu o operă ce nu-mi place și o citesc cu silă, iar de multe ori când se întâmplă asta nici nu înțeleg ce citesc (dacă se întâmplă să o fac îmi e greu s-o rezum, și aici intervine o altă chestiune). rădăcina problemei este faptul că operele acestor clasici ne sunt băgate pe gât nouă, elevilor, încă din clasele primare. nu spun că literatura română nu are și ea părțile ei faine – operele lui Liviu Rebreanu (și aici nu mă refer la Ion) sunt chiar unele dintre preferatele mele, dar s-a dezvoltat destul de târziu și nu sunt multe materiale actuale, așa că generațiile de azi sunt forțate să studieze aceleași opere pe care bunicii și părinții noștri le-au lecturat la rândul lor.
nu cred ca voi găsi vreodată o operă de a lui Caragiale care să îmi atragă atenția, și asta nu e greșit. până la urmă, toți avem preferințele noastre în materie de lectură și propriile păreri.
March 13, 2015
Oh, dar cu cata placere ne rade viata in fata.
June 1, 2013
Operele lui Caragiale sunt originale ^_^
Mi-au placut foarte mult
Mi-au placut foarte mult
July 22, 2015
One of my favorite Romanian writers, I. L. Caragiale knows how to represent the social 'disasters' of our society in short comedic stories that captivate you with his humor and the stupidity of the characters. Even though it was written decades ago, I believe in many ways it is still applicable today. I recommend it to the people who are looking for a funny book, but also to those who are seeking a deeper meaning to a story and are not afraid to see reality for what it is.
July 12, 2013
Aceasta este cu adevarat colectia de povestiri ce trebuie citita de toata lumea. Genialitatea Caragialiana consta in atemporalitatea sitatiilor. Totul poate fi transpus in contemporaneitate cu usurinta: Problemele politice, sociale si chiar filozofice sau mai bine spus, pseudo-filozofice ale personajelor.
Timeless Classic...
Timeless Classic...
January 25, 2015
Cea mai buna descriere a societății românești contemporane. Caragiale va rămâne veșnic actual.
February 28, 2022
De aici am citit TRIUMFUL TALENTULUI...
*Am terminat această povestire (cred) a lui Caragiale mai devreme, dar am uitat să modific și aici (are câteva pagini Triumful Talentului, deci se citește ușor, probabil, dacă acorzi 5 minute, poate mai puțin, ai terminat-o).
*Am terminat această povestire (cred) a lui Caragiale mai devreme, dar am uitat să modific și aici (are câteva pagini Triumful Talentului, deci se citește ușor, probabil, dacă acorzi 5 minute, poate mai puțin, ai terminat-o).
Currently reading
January 3, 2016
Lache şi Mache
3/5 ☆
Temă şi variaţiuni 2/5 ☆
25 de minute 2/5 ☆
Moftul Român 3/5 ☆
Moftangii 3/5 ☆
The public: Why aren't you writing a review?
Me: Mofturi!
Pedagog de şcoală nouă 2/5 ☆
Poveste de contrabandă 4/5 ☆
Justiţie 1/5 ☆
High-Life #1 1/5 ☆
Cum se înţeleg ţăranii 4/5 ☆
Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii 3/5 ☆
Telegrame 1/5 ☆
Poces-verbal 1/5 ☆
Temă şi variaţiuni 2/5 ☆
25 de minute 2/5 ☆
Moftul Român 3/5 ☆
Moftangii 3/5 ☆
The public: Why aren't you writing a review?
Me: Mofturi!
Pedagog de şcoală nouă 2/5 ☆
Poveste de contrabandă 4/5 ☆
Justiţie 1/5 ☆
High-Life #1 1/5 ☆
Cum se înţeleg ţăranii 4/5 ☆
Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii 3/5 ☆
Telegrame 1/5 ☆
Poces-verbal 1/5 ☆
November 20, 2018
Review for "Mr. Goe" by I. L. Caragiale:
It's one of I. L. Caragiale's most notable sketch stories. The story follows a boy called Mr. Goe who is on a trip to Bucharest along with Mam Mare, Mamițica and Tanti Mița.
Various stereotypes and the negative aspects of society are described in this story. The snob - Mam Mare, Mamițica and Tanti Mița; the image of the parents and families who are setting bad examples to their children - Mam Mare, Mamițica and Tanti Mița; the spoiled and naughty child – Mr. Goe are some of the stereotypes mentioned here. Some terms are misused or pronounced in a silly way while trying to act smart or look like one’s from a higher class.
Răzvan "Franco" Nițoi and Chris Grabenstein share the same humor as one of Romania's famous writer and playwright, I. L. Caragiale had.
It's one of I. L. Caragiale's most notable sketch stories. The story follows a boy called Mr. Goe who is on a trip to Bucharest along with Mam Mare, Mamițica and Tanti Mița.
Various stereotypes and the negative aspects of society are described in this story. The snob - Mam Mare, Mamițica and Tanti Mița; the image of the parents and families who are setting bad examples to their children - Mam Mare, Mamițica and Tanti Mița; the spoiled and naughty child – Mr. Goe are some of the stereotypes mentioned here. Some terms are misused or pronounced in a silly way while trying to act smart or look like one’s from a higher class.
Răzvan "Franco" Nițoi and Chris Grabenstein share the same humor as one of Romania's famous writer and playwright, I. L. Caragiale had.
January 22, 2022
Aceste 4 stele sunt pentru "La conac", o schiță de Caragiale, nu pentru acest volum de opere literare ale lui.
Ca și-n "În vreme de război", Caragiale scrie un pic de groază, dar totuși am înțeles mai mult "La conac" decât "În vreme de război". Aici era vorba despre ispite, nu am avut psihologie prea multă, dar trebuie să stai un pic pe gânduri ca să-ți dai seama de întâmplările și de însemnările lor pentru personajul principal.
Nu a fost groaznică, dar nici minunată, așa că, din această cauză, a primit 4 stele 🌟🌟🌟🌟.
Ca și-n "În vreme de război", Caragiale scrie un pic de groază, dar totuși am înțeles mai mult "La conac" decât "În vreme de război". Aici era vorba despre ispite, nu am avut psihologie prea multă, dar trebuie să stai un pic pe gânduri ca să-ți dai seama de întâmplările și de însemnările lor pentru personajul principal.
Nu a fost groaznică, dar nici minunată, așa că, din această cauză, a primit 4 stele 🌟🌟🌟🌟.
May 25, 2022
These have aged just as bad as I knew they would.
What a drag that is just pretending to say something, hoping the reader will go along with it. Sorry, the emperor isn't wearing any clothes.
Have reread:
Bacalaureat
Bubico
Cele trei zeițe
D-l Goe
Dascăl prost
Două loturi
Identitate...
Politică și delicatețe
Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
Vizită..
What a drag that is just pretending to say something, hoping the reader will go along with it. Sorry, the emperor isn't wearing any clothes.
Have reread:
Bacalaureat
Bubico
Cele trei zeițe
D-l Goe
Dascăl prost
Două loturi
Identitate...
Politică și delicatețe
Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
Vizită..
June 16, 2025
Momente si Schite by Ion Luca Caragiale – my previous note on a work by this Magister Ludi is at https://realini.blogspot.com/2023/04/... where I have many other reviews
10 out of 10
I could see some new adaptations of the work of Ion Luca Caragiale, just the other day, and it is so relevant for the world we live in, what is exhilarating for this reader is that it is no longer so much about my own country – though we have a long way to go – but with Orange Jesus as exhibit number one, we have the world to laugh at
Ion Luca Caragiale is celebrated as the greatest writer we had – as always, there are detractors, different views, but let us move on – and for a long time, it was about the corruption, falsehoods peddled by various local politicians, let me mention the police man Pristanda and his infamous flags, and compare them with other fake statements
In O Scrisoare Pierduta aka The Lost Letter, Pristanda is asked about the flags he placed and when he counts, he says one at the town hall, one at the school, and then he starts listing them again, because he steals and he would pretend there were this number, when in fact he will pocket the difference, embezzling
Only compare that small, petty sum, with what the Orange Felon has done through his ‘business activity’, when he has cheated left and right, claiming at the bank that he has multiple, valuable assets, and for the tax office, that he has nothing, and paid a few years ago only a petty sum in taxes, less than janitors do
He claimed his apartment is three times the actual size, and last night, he had the debate with Kamala Harris – ergo, I will get off on that tangent, with the feeling that what Caragiale wrote, his satire, criticism applies now to America, in particular, the cult of the Orange Catavencu – in which he was off to his usual shtick
He claimed immigrants from Haiti are eating pets, cats and dogs – as if he cares, he is the only man who, when he was president, had no pet, dog or something else, as far as I know, true, some had some outré choices, such as a tarantula – and was told off by moderators, fact checking, but do you think he would back down?
No chance of that, the Big Crook affirmed again that he has won the elections in 2020, which he lost, and appeared to confirm it, recently, when he said it was lost by a whisker, but with this weird, pathetic liar, you never know
He said that he had no responsibility for the storming of Congress, on January 20, 2021, when he sent his lunatic to change the result of the elections, and have him anointed as the monarch, tyrant, recently he said there will be no more elections, depending on what happens on November 4, he will not accept a loss
As I am writing this, George Conway is invited on the Jimmy Kimmel and he explains how this is a lying psychopath, ‘freaking nuts’, Conway insists that this would be leader of the free world will end up in jail, but it may be wishful thinking, Insha’Allah, we may get to see that, but the outcome is a serious matter and scary
We were talking at the club downtown, earlier today, how we would need to learn Russian, because this magician will ‘end the war in Ukraine in 24 hours’, by which he means he would encourage Russia to ‘do whatever the hell it wants’, these were his own words, in the context of the percentage of spending on defense
Yes, countries, members of NATO especially, need to spend more to protect themselves, but on the other hand, this is not the godfather of a mafia, and it is in the interest of the US to have peace, stability in Europe and in the world, Russia is the enemy, along with China and others, and Ukraine is fighting that foe
Les amis de mon amis sont mes amis, that was a French saying, the friends of my friend are my friend, perhaps not necessarily – another luminary from here, Constantin Noica https://realini.blogspot.com/2015/01/... wrote about proverbs and such
We have to avoid that kind of ‘wisdom’, not indulge in it, think of ‘all is fair in love and war’, how much sense does that make, I mean in war you have war crimes – Putin in Ukraine – so all is not fair in war, never mind love…as for the friends of my friend, think that the enemy of my enemy could be my friend, I need to help him
The republicans in the House of Representatives have blocked aid for our neighbor, and JD Vance has said that he does not care about Ukraine one way or the other, this is what is waiting for us, if the Orange Felon is elected again, it is pathetic that we even contemplate the scenario, and disastrous that he is the favorite to win
It is pure Caragiale, only with large doses of Eugene Ionesco – I happen to have about the same name, Ionescu, only for the playwright, inventor of the absurd theater according to some, it became Ionesco https://realini.blogspot.com/2023/10/... we have rhinoceros becoming presidents now
In one of the plays of Eugene Ionesco, rhinoceros are roaming the streets, one orange one is now aiming for the very top, where he has been until 2020, when he tried to cling on, just like Maduro of Venezuela, we may hear that Christmas is now celebrated on October 1 in Florida
Now for my standard closing of the note with a question, and invitation – maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this http://realini.blogspot.com/2022/02/u... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the befits from it, other than the exercise per se
There is also the small matter of working for AT&T – this huge company asked me to be its Representative for Romania and Bulgaria, on the Calling Card side, which meant sailing into the Black Sea wo meet the US Navy ships, travelling to Sofia, a lot of activity, using my mother’s two bedrooms flat as office and warehouse, all for the grand total of $250, raised after a lot of persuasion to the staggering $400…with retirement ahead, there are no benefits, nothing…it is a longer story, but if you can help get the mastodont to pay some dues, or have an idea how it can happen, let me know
As for my role in the Revolution that killed Ceausescu, a smaller Mao, there it is http://realini.blogspot.com/2022/03/r...
Some favorite quotes from To The Hermitage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
‚Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus’
“From Monty Python - The Meaning of Life...Well, it's nothing very special...Try and be nice to people, avoid eating fat, read a good book every now and then, get some walking in, and try and live together in peace and harmony with people of all creeds and nations.”
10 out of 10
I could see some new adaptations of the work of Ion Luca Caragiale, just the other day, and it is so relevant for the world we live in, what is exhilarating for this reader is that it is no longer so much about my own country – though we have a long way to go – but with Orange Jesus as exhibit number one, we have the world to laugh at
Ion Luca Caragiale is celebrated as the greatest writer we had – as always, there are detractors, different views, but let us move on – and for a long time, it was about the corruption, falsehoods peddled by various local politicians, let me mention the police man Pristanda and his infamous flags, and compare them with other fake statements
In O Scrisoare Pierduta aka The Lost Letter, Pristanda is asked about the flags he placed and when he counts, he says one at the town hall, one at the school, and then he starts listing them again, because he steals and he would pretend there were this number, when in fact he will pocket the difference, embezzling
Only compare that small, petty sum, with what the Orange Felon has done through his ‘business activity’, when he has cheated left and right, claiming at the bank that he has multiple, valuable assets, and for the tax office, that he has nothing, and paid a few years ago only a petty sum in taxes, less than janitors do
He claimed his apartment is three times the actual size, and last night, he had the debate with Kamala Harris – ergo, I will get off on that tangent, with the feeling that what Caragiale wrote, his satire, criticism applies now to America, in particular, the cult of the Orange Catavencu – in which he was off to his usual shtick
He claimed immigrants from Haiti are eating pets, cats and dogs – as if he cares, he is the only man who, when he was president, had no pet, dog or something else, as far as I know, true, some had some outré choices, such as a tarantula – and was told off by moderators, fact checking, but do you think he would back down?
No chance of that, the Big Crook affirmed again that he has won the elections in 2020, which he lost, and appeared to confirm it, recently, when he said it was lost by a whisker, but with this weird, pathetic liar, you never know
He said that he had no responsibility for the storming of Congress, on January 20, 2021, when he sent his lunatic to change the result of the elections, and have him anointed as the monarch, tyrant, recently he said there will be no more elections, depending on what happens on November 4, he will not accept a loss
As I am writing this, George Conway is invited on the Jimmy Kimmel and he explains how this is a lying psychopath, ‘freaking nuts’, Conway insists that this would be leader of the free world will end up in jail, but it may be wishful thinking, Insha’Allah, we may get to see that, but the outcome is a serious matter and scary
We were talking at the club downtown, earlier today, how we would need to learn Russian, because this magician will ‘end the war in Ukraine in 24 hours’, by which he means he would encourage Russia to ‘do whatever the hell it wants’, these were his own words, in the context of the percentage of spending on defense
Yes, countries, members of NATO especially, need to spend more to protect themselves, but on the other hand, this is not the godfather of a mafia, and it is in the interest of the US to have peace, stability in Europe and in the world, Russia is the enemy, along with China and others, and Ukraine is fighting that foe
Les amis de mon amis sont mes amis, that was a French saying, the friends of my friend are my friend, perhaps not necessarily – another luminary from here, Constantin Noica https://realini.blogspot.com/2015/01/... wrote about proverbs and such
We have to avoid that kind of ‘wisdom’, not indulge in it, think of ‘all is fair in love and war’, how much sense does that make, I mean in war you have war crimes – Putin in Ukraine – so all is not fair in war, never mind love…as for the friends of my friend, think that the enemy of my enemy could be my friend, I need to help him
The republicans in the House of Representatives have blocked aid for our neighbor, and JD Vance has said that he does not care about Ukraine one way or the other, this is what is waiting for us, if the Orange Felon is elected again, it is pathetic that we even contemplate the scenario, and disastrous that he is the favorite to win
It is pure Caragiale, only with large doses of Eugene Ionesco – I happen to have about the same name, Ionescu, only for the playwright, inventor of the absurd theater according to some, it became Ionesco https://realini.blogspot.com/2023/10/... we have rhinoceros becoming presidents now
In one of the plays of Eugene Ionesco, rhinoceros are roaming the streets, one orange one is now aiming for the very top, where he has been until 2020, when he tried to cling on, just like Maduro of Venezuela, we may hear that Christmas is now celebrated on October 1 in Florida
Now for my standard closing of the note with a question, and invitation – maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this http://realini.blogspot.com/2022/02/u... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the befits from it, other than the exercise per se
There is also the small matter of working for AT&T – this huge company asked me to be its Representative for Romania and Bulgaria, on the Calling Card side, which meant sailing into the Black Sea wo meet the US Navy ships, travelling to Sofia, a lot of activity, using my mother’s two bedrooms flat as office and warehouse, all for the grand total of $250, raised after a lot of persuasion to the staggering $400…with retirement ahead, there are no benefits, nothing…it is a longer story, but if you can help get the mastodont to pay some dues, or have an idea how it can happen, let me know
As for my role in the Revolution that killed Ceausescu, a smaller Mao, there it is http://realini.blogspot.com/2022/03/r...
Some favorite quotes from To The Hermitage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
‚Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus’
“From Monty Python - The Meaning of Life...Well, it's nothing very special...Try and be nice to people, avoid eating fat, read a good book every now and then, get some walking in, and try and live together in peace and harmony with people of all creeds and nations.”
November 22, 2021
Eram ş-aşa indispus de neodihnă. Toată noaptea trecută moţăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureşteni care se-ntorceau de la expoziţie - un potop de impresii şi amintiri... Mă despărţisem de ei de dimineaţă, ş-acu pe-nserate intram în orăşelul meu natal, unde nu mai fusesem de copil... Trebuie să mărturisesc că n-am simţit „acele palpitări” care se simt la orice revedere de acest fel; ce-i drept, nici pomii şi altele n-au
manifestat faţă cu „vechiul lor prietin” vreo deosebită emoţie. De la gară trec prin nişte uliţe triste: miroase a scăpătare şi părăginire. Asta mă indispune şi mai mult. Să plec cu trăsura-nainte, pe-ntuneric şi pe un drum necunoscut? Nu! mai bine să rămân aici o noapte; am nevoie de repaos; să dorm fără cletinătură, fluiere, clopote şi mai ales fără impresii mirifice de la Paris. Tocmesc trăsura pe a doua zi la patru şi trag la „Grand Hotel Victoria Română", în centrul oraşului. Otelul meu are două caturi. Jos e la mijloc gangul, de o parte „Restaurant et Berărie", de alta „Cafenea et Confiserie". Dinaintea „confiseriei” sunt aşezate mese şi scaune până la mijlocul stradei; aci se strânge seara societatea aleasă. Acum e plin de lume. Sosirea mea produce senzaţie. Toţi ochii se pironesc asupră-mi. Opresc o cameră şi stau la o masă în partea restaurantului să beau o bere... Privirile mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine şi cei din cafenea... Un băieţel ca de vreo cinci ani se scoală de la locul lui, vine binişor la masa mea şi se pune, mâncând dintr-o prăjitură, să mă studieze de aproape. „Nicule! vin'la mama!” strigă o damă. În zadar; copilul, numai ochi, n-aude. Am rezistat până aci, înfruntând ploaia de săgeţi; privirile copilului mă biruiesc. Mă gândesc la bestiile din menajerii; ele, afară de chinul dureros al captivităţii, mai sufăr unul, care acuma văd eu cât e de neplăcut - să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulţimi curioase. Dar dacă ar fi numai privirile! Exemplarele din menajerie, publicul este rugat
să nu le atingă; pe mine, băiatul cu mâna plină de spumă de zahăr, mă şi pipăie! Imposibil de răbdat... O sforţare... Mă scol în sfârşit, evitând privirile copilului, plătesc şi intru pe gang... Băieţelul se ţine după mine până la scară şi stă locului să se uite cum mă sui, până când, făcând cotul scării, îi ies din bătaia ochilor. Am scăpat, dar m-a apucat capul...
manifestat faţă cu „vechiul lor prietin” vreo deosebită emoţie. De la gară trec prin nişte uliţe triste: miroase a scăpătare şi părăginire. Asta mă indispune şi mai mult. Să plec cu trăsura-nainte, pe-ntuneric şi pe un drum necunoscut? Nu! mai bine să rămân aici o noapte; am nevoie de repaos; să dorm fără cletinătură, fluiere, clopote şi mai ales fără impresii mirifice de la Paris. Tocmesc trăsura pe a doua zi la patru şi trag la „Grand Hotel Victoria Română", în centrul oraşului. Otelul meu are două caturi. Jos e la mijloc gangul, de o parte „Restaurant et Berărie", de alta „Cafenea et Confiserie". Dinaintea „confiseriei” sunt aşezate mese şi scaune până la mijlocul stradei; aci se strânge seara societatea aleasă. Acum e plin de lume. Sosirea mea produce senzaţie. Toţi ochii se pironesc asupră-mi. Opresc o cameră şi stau la o masă în partea restaurantului să beau o bere... Privirile mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine şi cei din cafenea... Un băieţel ca de vreo cinci ani se scoală de la locul lui, vine binişor la masa mea şi se pune, mâncând dintr-o prăjitură, să mă studieze de aproape. „Nicule! vin'la mama!” strigă o damă. În zadar; copilul, numai ochi, n-aude. Am rezistat până aci, înfruntând ploaia de săgeţi; privirile copilului mă biruiesc. Mă gândesc la bestiile din menajerii; ele, afară de chinul dureros al captivităţii, mai sufăr unul, care acuma văd eu cât e de neplăcut - să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulţimi curioase. Dar dacă ar fi numai privirile! Exemplarele din menajerie, publicul este rugat
să nu le atingă; pe mine, băiatul cu mâna plină de spumă de zahăr, mă şi pipăie! Imposibil de răbdat... O sforţare... Mă scol în sfârşit, evitând privirile copilului, plătesc şi intru pe gang... Băieţelul se ţine după mine până la scară şi stă locului să se uite cum mă sui, până când, făcând cotul scării, îi ies din bătaia ochilor. Am scăpat, dar m-a apucat capul...
August 6, 2012
După Anton Pann și Nicolae Filimon Caragiale este un mare promotor al balcanismului. Eroul reprezentativ este Mitică, exponentul muntean, mai precis Bucureștean.
Mitică este un volubil având în cel mai mare grad la suflet interesele țării pe care întodeauna le vede în negru ("Stăm rău, forte rău domnule!") având soluții pentru problemele la ordinea zilei. Solitarii trăiesc la munte sau în provincie, Mitică trăiește în București, oraș de învălmășeală. Mitică e bârfitor, lichea, mistificator generos și zăpăcit
Mitică este un volubil având în cel mai mare grad la suflet interesele țării pe care întodeauna le vede în negru ("Stăm rău, forte rău domnule!") având soluții pentru problemele la ordinea zilei. Solitarii trăiesc la munte sau în provincie, Mitică trăiește în București, oraș de învălmășeală. Mitică e bârfitor, lichea, mistificator generos și zăpăcit
September 26, 2016
De multe ori genial, de cele mai multe ori actual ...lantul slabiciunilor, vanitati, placeri, vicii, metehne, politica si delicatete, istorii care se repeta, anonime, mofturi... ce sa mai! lumea ca un ziar (sic!)
June 16, 2022
I don't know what to say, it's just a classic, iar eu nu ma prea omor cu asta, sincer. Da toti stim de Caragiale, multi ii considera munca o capodopera, but in my opinion it's just a book. Da, e comica si ce mai vreti voi, dar mna. Eu atat am avut de zis.
January 5, 2014
Opere pe care mereu as prefera sa le vad pe scena, dar sunt amuzante si in carte. Caragiale descrie tipologiile umane universal valabile in "Momente si schite".
February 17, 2013
Preferatele mele:
Mitica
Lantul slabiciunilor
Pacat
Inredibil cand de mult se pot aplica personajele si situatiile in ziua de azi
Mitica
Lantul slabiciunilor
Pacat
Inredibil cand de mult se pot aplica personajele si situatiile in ziua de azi
August 1, 2017
O carte plina cu haz.I.L. Caragiale ,a fost un scriitor genial.
July 26, 2018
Caragiale e mereu actual. Un fin observator al societății. Ironic și sarcastic, Caragiale rămâne unul dintre cei mai buni scriitori
July 28, 2021
cea mai buna poveste/schita din literatura romana but y all arent ready for this conversation
August 13, 2021
It’s a super beautiful book and definitely worth reading.
February 15, 2022
Caragiale... superb! Printre puținii autori pe care îi poți citi de mai multe ori fără să te plictisești!
March 8, 2025
Una dintre primele lecturi de care îmi pot aminti (împreuncă cu Cuore, Edmondo de Amicis, dar aceea este altă tragedie) și care a avut probabil un impact de luat în seamă asupra a generații și generații de cititori.
Spun aceasta pentru că scrierile maestrului de la Haimanale au fost, ani de zile, printre preferatele programei școlare și nu toți cetățenii le-au privit cu plăcere.
Acesta ar fi un aspect. Al doilea, poate și mai important, este felul în care Caragiale a reușit să surprindă (în același timp să și îngroașe, uneori chiar cu tente grosiere) tarele de caracter ale contemporanilor săi, unele dintre ele prezente și astăzi.
Fie că avem de-a face cu cei mici, vezi Vizita, Dl Goe, sau cu oameni în toată firea, vezi Bubico, Situațiune sau altele, cititorul, amuzat, de bună seamă, nu știe totuși cum să reacționeze. Râsu-plânsu mi se pare poziția cea mai nimerită. Și n-aș jura că maestrul a gândit altfel...
Spun aceasta pentru că scrierile maestrului de la Haimanale au fost, ani de zile, printre preferatele programei școlare și nu toți cetățenii le-au privit cu plăcere.
Acesta ar fi un aspect. Al doilea, poate și mai important, este felul în care Caragiale a reușit să surprindă (în același timp să și îngroașe, uneori chiar cu tente grosiere) tarele de caracter ale contemporanilor săi, unele dintre ele prezente și astăzi.
Fie că avem de-a face cu cei mici, vezi Vizita, Dl Goe, sau cu oameni în toată firea, vezi Bubico, Situațiune sau altele, cititorul, amuzat, de bună seamă, nu știe totuși cum să reacționeze. Râsu-plânsu mi se pare poziția cea mai nimerită. Și n-aș jura că maestrul a gândit altfel...
November 20, 2021
Nu aveam mari asteptari de la cartea aceasta, chiar deloc, insa unele povestiri chiar mi-au placut si m-au amuzat, avand in vedere ca este o lectura obligatorie pentru scoala, pe cand unele m-au plictisit si m-au facut sa ma gandesc de ce se complica atat de mult autorul cu un dialog care nu ajuta cu nimic si care nu schimba actiunea nimic.
Caragiale stie sa evidentieze calitatile si defectele oamenilor in dramele lui intr-un mod chiar placut.
Caragiale stie sa evidentieze calitatile si defectele oamenilor in dramele lui intr-un mod chiar placut.
July 14, 2023
O colecție cu cele mai cunoscute momente și schite de-ale lui Caragiale ilustrate excelent de Diana Tivu. Recomand oricui ii place Caragiale sau oricui îl are de studiat la scoala, este un volum minunat, o plăcere sa-l citesti de la cap la coada, atâta datorită comicului de limbaj, personaj și situații tipic autorul, cât și (sau mai ales) datorită ilustrațiilor bogate.
Displaying 1 - 30 of 53 reviews