Euforia patriotică, mobilizarea, invazia română, întoarcerea frontului, înfrângerea Puterilor Centrale, disoluția Imperiului, pierderea Transilvaniei și schimbarea stăpânirii, Trianonul – cum au trăit maghiarii transilvăneni anii Primului Război Mondial?
Acolo unde vecinătatea Celuilalt face parte din cotidian, nu putem lupta cu resentimentele memoriei colective decât prin refuzul propagandei și prin deschiderea onestă, sinceră, empatică. Acest volum de mărturii este o premieră în spațiul românesc. El spune povestea Marelui Război cu vocea oamenilor care l-au trăit: simpli țărani, preoți de țară, militari, intelectuali, doamne din înalta societate, primari, miniltri, deputați. Din toate aceste glasuri, puse laolaltă cu măiestrie și cu deplină competență documentar-istorică, ajunge până la noi, vie, o lume despre care până acum n-am vrut să știm nimic.
Că istoria o "rescriu" învingătorii asta știm bine după cei peste 50 de ani de dictatură comunistă. Dar ce se-ntâmplă cu milioanele de vieți anonime? Cu cei învinși? Iată vocea lor nu a putut fi înăbușită. Memorii, însemnări, jurnale, corespondențe, toate scoase la lumină, vin să întregească imaginea completă a unei perioade zbuciumate a istoriei transilvănene, cu bune și cu rele, cu unguri și români, secui și sași, cuceritori și perdanți , exilați și cei rămași. Istoria adevărată nu este o înșiruire de acțiuni mărețe ale cuceritorului, de festivisme glorioase ci este compusă din crâmpeie de viață surprinse la momentul respectiv, din caractere formate sau deformate de cursul evenimentelor. Din acest punct de vedere selecția de scrieri ale unor personalități dar și a oamenilor simplii din timpul și imediat următor Marelui Război este cât se poate de elocventă. Köszönöm Bárdi Nándor & Pál Jutka.
Când citești cărți din perspectiva altora, te gândești dacă nu cumva adevărul e la mijloc. Acesta este și cazul acestei cărți, Dincolo de tranșee, o noutare editorială pe piața de carte românească, care vrea să atragă atenția asupra situației istotice din 1918 și a Primului Război Mondial. Carte construită pe baza jurnalelor, evidențiază opinia poporului maghiar în ceea ce privește Transilvania, nu acea istorie scrisă oficial care a avut alte interese. Este descrisă și cealaltă parte mai puțin plăcută a românilor în timpul unei ocupații, diferită față de tot ceea ce am învățat la școală și faptul cum oamenii sunt doar carne de tun pentru interesele altora. Microistoria își spune încă o dată cuvântul, făcând în ciudă istoriei scrise de academicieni. Acest gen de cărți dau mult de gândit și mintea se întreabă cum funcționează lumea în adevăratul sens al cuvântului.
"Doamne, fă ca șarpele să-și înfigă cât de curând dintele veninos în trupul României (p. 447)
"... iar românul va trebui, când se va refugia, să crape mizerabil exact pe acolo pe unde a intrat triumfător." (p. 77)
și PACE
"A fost nevoie de timp până să-și dea seama, pe pielea lor, că până și cea mai urâtă pace e mai frumoasă decât cel mai frumos război." (p. 41)
"Oameni ai viitorului: răbdați mai degrabă orice, doar războiul nu! Nu există rău mai mare pentru om ca războiul, cea mai mare nebunie, iad ce adună laolaltă toate chinurile și caznele de pe pământ!" (p. 62)
EPILOG
"Începând cu discursul colonelului Neculcea dinaintea statuii regelui Matia, Ungaria istorică s-a stins." (p. 346)
Nu prea sunt fana descrierilor de genul "ar trebui sa fie lectura obligatorie", dar cred ca e genul de carte foarte necesara acum cand suntem mai polarizati ca niciodata. Istoria devine doar o unealta pentru un scop si totul e alb sau negru. Noi suntem baietii buni si am eliberat Transilvania in 1918, aia sunt tipii rai si am rezolvat problema. Cartea arata insa ca e mai complicat. Soldatii romani n-au fost mereu baietii buni. Nici cei maghiari. N-am avut mereu legislatie prietenoasa cu minoritatile. Si noi, si vecinii din vest am furat pe rupte. Maghiarii au protestat violent pentru eliberarea prizonierilor politici romani. Au trecut batalioanele romane Carpatii, dar s-a si lasat cu mii si mii de refugiati, fortati sa locuiasca ani buni in vagoane. Si tot asa. Selectia de texte este excelenta, unele dintre ele, precum ultima reprezentatie in limba maghiara de la teatru, sau apelul impotriva razboiului de la inceput, greu de uitat. Pe scurt ce sa zic, clar de citit, dar cu minte deschisa.