What do you think?
Rate this book
The Minds of Billy Milligan
From the acclaimed author of Flowers for Algernon comes the shocking true story of a man battling multiple personality disorder—the inspiration for the streaming series The Crowded Room, starring Tom Holland.
Billy Milligan can be anyone he wants to be . . . except himself.
Billy Milligan was a man tormented by twenty-four distinct personalities battling for supremacy over his body—a battle that culminated when he awoke in jail, arrested for the kidnap and rape of three women. In a landmark trial, Billy was acquitted of his crimes by reason of insanity caused by multiple personality—the first such court decision in history—bringing to public light the most remarkable and harrowing case of multiple personality ever recorded.
Twenty-four people live inside Billy Milligan.
Philip, a petty criminal; Kevin, who dealt drugs and masterminded a drugstore robbery; April, whose only ambition was to kill Billy's stepfather; Adalana, the shy, lonely, affection-starved lesbian who “used” Billy's body in the rapes that led to his arrest; David, the eight-year-old “keeper of pain”; and all of the others, including men, women, several children, both boys and girls, and the Teacher, the only one who can put them all together. You will meet each in this often shocking true story. And you will be drawn deeply into the mind of this tortured young man and his splintered, terrifying world.
Praise for The Minds of Billy Milligan
“A shocker that will rivet even the casual reader.” —Flora Rheta Schreiber, author of Sibyl
“A fascinating work.” — Los Angeles Times
“An absorbing, often heart-rending exploration of the human mind.” — Cosmopolitan
Billy Milligan can be anyone he wants to be . . . except himself.
Billy Milligan was a man tormented by twenty-four distinct personalities battling for supremacy over his body—a battle that culminated when he awoke in jail, arrested for the kidnap and rape of three women. In a landmark trial, Billy was acquitted of his crimes by reason of insanity caused by multiple personality—the first such court decision in history—bringing to public light the most remarkable and harrowing case of multiple personality ever recorded.
Twenty-four people live inside Billy Milligan.
Philip, a petty criminal; Kevin, who dealt drugs and masterminded a drugstore robbery; April, whose only ambition was to kill Billy's stepfather; Adalana, the shy, lonely, affection-starved lesbian who “used” Billy's body in the rapes that led to his arrest; David, the eight-year-old “keeper of pain”; and all of the others, including men, women, several children, both boys and girls, and the Teacher, the only one who can put them all together. You will meet each in this often shocking true story. And you will be drawn deeply into the mind of this tortured young man and his splintered, terrifying world.
Praise for The Minds of Billy Milligan
“A shocker that will rivet even the casual reader.” —Flora Rheta Schreiber, author of Sibyl
“A fascinating work.” — Los Angeles Times
“An absorbing, often heart-rending exploration of the human mind.” — Cosmopolitan
448 pages, Mass Market Paperback
First published October 1, 1981
2961 people are currently reading
46563 people want to read
About the author
Daniel Keyes
102 books2,489 followersDaniel Keyes was an American author best known for his Hugo award-winning short story and Nebula award-winning novel Flowers for Algernon. Keyes was given the Author Emeritus honor by the Science Fiction and Fantasy Writers of America in 2000.
Keyes was born in Brooklyn, New York City, New York. At age 17, he joined the U.S. Maritime Service as ship's purser. He obtained a B.A. in psychology from Brooklyn College, and after a stint in fashion photography (partner in a photography studio), earned a Master's Degree in English and American Literature at night while teaching English in New York City public schools during the day and writing weekends.
In the early 1950s, he was editor of the pulp magazine Marvel Science Fiction for publisher Martin Goodman. Circa 1952, Keyes was one of several staff writers, officially titled editors, who wrote for such horror and science fiction comics as Journey into Unknown Worlds, for which Keyes wrote two stories with artist Basil Wolverton. From 1955-56, Keyes wrote for the celebrated EC Comics, including its titles Shock Illustrated and Confessions Illustrated, under both his own name and the pseudonyms Kris Daniels, A.D. Locke and Dominik Georg.
The short story and subsequent novel, Flowers for Algernon, is written as progress reports of a mentally disabled man, Charlie, who undergoes experimental surgery and briefly becomes a genius before the effects tragically wear off. The story was initially published in the April 1959 issue of The Magazine of Fantasy & Science Fiction and the expanded novel in 1966. The novel has been adapted several times for other media, most prominently as the 1968 film Charly, starring Cliff Robertson (who won an Academy Award for Best Actor) and Claire Bloom. He also won the Hugo Award in 1959 and the Nebula Award in 1966.
Keyes went on to teach creative writing at Wayne State University, and in 1966 he became an English and creative writing professor at Ohio University, in Athens, Ohio, where he was honored as a professor emeritus in 2000.
Keyes' other books include The Fifth Sally, The Minds of Billy Milligan, The Touch, Unveiling Claudia, and the memoir Algernon, Charlie, and I: A Writer's Journey.
Keyes was born in Brooklyn, New York City, New York. At age 17, he joined the U.S. Maritime Service as ship's purser. He obtained a B.A. in psychology from Brooklyn College, and after a stint in fashion photography (partner in a photography studio), earned a Master's Degree in English and American Literature at night while teaching English in New York City public schools during the day and writing weekends.
In the early 1950s, he was editor of the pulp magazine Marvel Science Fiction for publisher Martin Goodman. Circa 1952, Keyes was one of several staff writers, officially titled editors, who wrote for such horror and science fiction comics as Journey into Unknown Worlds, for which Keyes wrote two stories with artist Basil Wolverton. From 1955-56, Keyes wrote for the celebrated EC Comics, including its titles Shock Illustrated and Confessions Illustrated, under both his own name and the pseudonyms Kris Daniels, A.D. Locke and Dominik Georg.
The short story and subsequent novel, Flowers for Algernon, is written as progress reports of a mentally disabled man, Charlie, who undergoes experimental surgery and briefly becomes a genius before the effects tragically wear off. The story was initially published in the April 1959 issue of The Magazine of Fantasy & Science Fiction and the expanded novel in 1966. The novel has been adapted several times for other media, most prominently as the 1968 film Charly, starring Cliff Robertson (who won an Academy Award for Best Actor) and Claire Bloom. He also won the Hugo Award in 1959 and the Nebula Award in 1966.
Keyes went on to teach creative writing at Wayne State University, and in 1966 he became an English and creative writing professor at Ohio University, in Athens, Ohio, where he was honored as a professor emeritus in 2000.
Keyes' other books include The Fifth Sally, The Minds of Billy Milligan, The Touch, Unveiling Claudia, and the memoir Algernon, Charlie, and I: A Writer's Journey.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 2,621 reviews
August 6, 2024
uma das melhores leituras da minha vida e o melhor do ano até agora.
daniel keys, obrigada por ter escrito essa extensa pesquisa com responsabilidade, comprometimento e empatia.
não é fácil fazer uma obra de arte de um caso tão denso e complicado como esse.
daniel keys, obrigada por ter escrito essa extensa pesquisa com responsabilidade, comprometimento e empatia.
não é fácil fazer uma obra de arte de um caso tão denso e complicado como esse.
January 12, 2018
Il 27 ottobre 1977 la polizia di Columbus arresta il ventiduenne Billy Milligan con l’accusa di aver rapito, violentato e rapinato tre studentesse universitarie. Billy ha vari precedenti penali e contro di lui ci sono prove schiaccianti ma, durante la perizia psichiatrica richiesta dalla difesa, emerge una verità sconcertante: Billy soffre di un gravissimo disturbo dissociativo dell’identità. Nella sua mente «vivono» ben 10 personalità distinte, che interagiscono tra loro, prendono di volta in volta il sopravvento e spingono Billy a comportarsi in maniera imprevedibile.
Nel corso del processo si manifestano Arthur, 22 anni, che legge e scrive l’arabo; Danny, 14 anni, che dipinge solo nature morte; Ragen, 23 anni, iugoslavo, che parla serbo-croato ed è un esperto di karaté; Christene, 3 anni, che sa scrivere e disegnare, ma soffre di dislessia; e poi Allen, Tommy, David, Adalana e Christopher.
[…] una svolta storica, sia nel campo della legge sia in quello della psichiatria.
Billy rimane un rebus irrisolto fino a quando, durante il ricovero in un istituto specializzato, a poco a poco non affiorano altre 14 identità autonome, tra cui spicca «il Maestro», la sintesi della vita e dei ricordi di tutti i 23 alter ego.
Questo libro è la descrizione reale, fino a oggi, della vita di William Stanley Milligan: il primo individuo nella storia degli Stati Uniti a essere stato dichiarato non colpevole di gravi crimini per ragioni di infermità mentale, in quanto affetto da disturbo da personalità multipla o disturbo dissociativo dell’dentità.
Una stanza piena di gente è suddiviso in tre parti principali.
La prima parte, Il tempo della confusione, narra la storia di Billy a grandi linee prima che egli venga ricoverato e curato. In questa parte lo stile utilizzato da Keyes sembra quasi da “lista della spesa”: non è romanzato ma piuttosto telecronistico; trovo che questo stile si adatti molto bene a questo racconto, considerando anche il fatto che si tratta di un libro di non-fiction ma sicuramente può risultare pesante per molti lettori, io stessa ho fatto fatica in certi momenti a rimanere concentrata.
La seconda parte, Il Maestro, narra l’intera storia di Billy. Il Maestro infatti è colui che ha permesso la stesura del libro: solo lui è in grado di ricordarsi qualsiasi evento, fatto e ricordo della vita di Billy, fin da quando era bambino. Questa è anche la parte preponderante del libro e sinceramente è quella che ho letto più velocemente. Ero totalmente assorbita dalla vita di Billy, ne ero affascinata, incuriosita e ammaliata. Proprio qui il lettore ha infatti la possibilità di conoscere tutte e 24 le personalità di Billy e nonostante i crimini commessi si empatizzerà con lui e si spererà non solo in una sua guarigione ma anche in una vita migliore.
La terza e ultima parte, Oltre la follia, descrive cos’è successo a Billy nel momento in cui degli incompetenti gli negheranno le cure.
Il 15 aprile 1982, alle undici di mattina, dopo due anni e mezzo passati in tre ospedali di massima sicurezza dello Stato dell’Ohio, Billy Milligan fu riportato ad Athens.
Una stanza piena di gente è, giustamente, un libro ricco di termini tipici della psicologia (es. nevrosi, psicosi, dissociazione, acting out, ansia da separazione…) che potrebbero non essere compresi appieno da chi non ha fatto studi di questo tipo.
Trovo che questo libro debba essere tra i libri consigliati proprio nelle facoltà universitarie di psicologia di tutto il mondo e parlo proprio in nome di laureata in tale disciplina. Sebbene io abbia studiato esclusivamente bambini e adolescenti penso che Una stanza piena di gente sia una fonte enorme di informazioni su un disturbo che a mio parere non viene considerato in modo appropriato. Lo dico perché io stessa ho avuto a che fare con un professore che quasi negava l’esistenza e l’importanza del disturbo dissociativo di identità e questo, nel 2018, è assurdo.
Lo stesso Milligan purtroppo non viene riconosciuto da tutti come una persona con tale disturbo e in conseguenza di ciò non solo non ha ricevuto (per un periodo di tempo) le cure adeguate ma è stato addirittura picchiato e insultato proprio da quelle persone che lo dovevano proteggere e che lo dovevano curare.
Ho provato molta, moltissima rabbia nel leggere tutto ciò. Lo Stato dapprima lo ha assolto dai crimini commessi per infermità mentale, dandogli la possibilità di essere curato da buoni professionisti, e poi, inspiegabilmente, proprio quando Milligan stava migliorando e aveva delle possibilità di vivere una vita degna e rispettabile, gli ha revocato tutto: i medici e chi credeva in lui e nella sua malattia; le cure e la possibilità di dipingere, valvola di sfogo nonché passione che gli permetteva di racimolare qualche soldo. In sostanza lo Stato gli ha tolto la dignità e la possibilità di avere una vita migliore.
Una stanza piena di gente di Daniel Keyes è un libro scritto divinamente.
Una storia che cattura il lettore dall’inizio alla fine.
Una fonte di informazione per chi vuole conoscere più approfonditamente il disturbo dissociativo dell’identità.
Un libro che mette in risalto il lato umano di chi ha un disturbo mentale da cui vuole guarire.
Un libro che denuncia la malasanità, l’ignoranza di giudici e soprattutto dei medici che dovrebbero tutelare la salute psicofisica dei propri pazienti ma che preferiscono farsi trasportare dal menefreghismo.
Quando si cerca di aiutare delle persone mentalmente disturbate, insisteva lei, bisogna mettere da parte i sentimenti di vendetta e preoccuparsi dell’individuo.
Una stanza piena di gente è un libro che deve essere letto almeno una volta nella vita.
Nel corso del processo si manifestano Arthur, 22 anni, che legge e scrive l’arabo; Danny, 14 anni, che dipinge solo nature morte; Ragen, 23 anni, iugoslavo, che parla serbo-croato ed è un esperto di karaté; Christene, 3 anni, che sa scrivere e disegnare, ma soffre di dislessia; e poi Allen, Tommy, David, Adalana e Christopher.
[…] una svolta storica, sia nel campo della legge sia in quello della psichiatria.
Billy rimane un rebus irrisolto fino a quando, durante il ricovero in un istituto specializzato, a poco a poco non affiorano altre 14 identità autonome, tra cui spicca «il Maestro», la sintesi della vita e dei ricordi di tutti i 23 alter ego.
Questo libro è la descrizione reale, fino a oggi, della vita di William Stanley Milligan: il primo individuo nella storia degli Stati Uniti a essere stato dichiarato non colpevole di gravi crimini per ragioni di infermità mentale, in quanto affetto da disturbo da personalità multipla o disturbo dissociativo dell’dentità.
Una stanza piena di gente è suddiviso in tre parti principali.
La prima parte, Il tempo della confusione, narra la storia di Billy a grandi linee prima che egli venga ricoverato e curato. In questa parte lo stile utilizzato da Keyes sembra quasi da “lista della spesa”: non è romanzato ma piuttosto telecronistico; trovo che questo stile si adatti molto bene a questo racconto, considerando anche il fatto che si tratta di un libro di non-fiction ma sicuramente può risultare pesante per molti lettori, io stessa ho fatto fatica in certi momenti a rimanere concentrata.
La seconda parte, Il Maestro, narra l’intera storia di Billy. Il Maestro infatti è colui che ha permesso la stesura del libro: solo lui è in grado di ricordarsi qualsiasi evento, fatto e ricordo della vita di Billy, fin da quando era bambino. Questa è anche la parte preponderante del libro e sinceramente è quella che ho letto più velocemente. Ero totalmente assorbita dalla vita di Billy, ne ero affascinata, incuriosita e ammaliata. Proprio qui il lettore ha infatti la possibilità di conoscere tutte e 24 le personalità di Billy e nonostante i crimini commessi si empatizzerà con lui e si spererà non solo in una sua guarigione ma anche in una vita migliore.
La terza e ultima parte, Oltre la follia, descrive cos’è successo a Billy nel momento in cui degli incompetenti gli negheranno le cure.
Il 15 aprile 1982, alle undici di mattina, dopo due anni e mezzo passati in tre ospedali di massima sicurezza dello Stato dell’Ohio, Billy Milligan fu riportato ad Athens.
Una stanza piena di gente è, giustamente, un libro ricco di termini tipici della psicologia (es. nevrosi, psicosi, dissociazione, acting out, ansia da separazione…) che potrebbero non essere compresi appieno da chi non ha fatto studi di questo tipo.
Trovo che questo libro debba essere tra i libri consigliati proprio nelle facoltà universitarie di psicologia di tutto il mondo e parlo proprio in nome di laureata in tale disciplina. Sebbene io abbia studiato esclusivamente bambini e adolescenti penso che Una stanza piena di gente sia una fonte enorme di informazioni su un disturbo che a mio parere non viene considerato in modo appropriato. Lo dico perché io stessa ho avuto a che fare con un professore che quasi negava l’esistenza e l’importanza del disturbo dissociativo di identità e questo, nel 2018, è assurdo.
Lo stesso Milligan purtroppo non viene riconosciuto da tutti come una persona con tale disturbo e in conseguenza di ciò non solo non ha ricevuto (per un periodo di tempo) le cure adeguate ma è stato addirittura picchiato e insultato proprio da quelle persone che lo dovevano proteggere e che lo dovevano curare.
Ho provato molta, moltissima rabbia nel leggere tutto ciò. Lo Stato dapprima lo ha assolto dai crimini commessi per infermità mentale, dandogli la possibilità di essere curato da buoni professionisti, e poi, inspiegabilmente, proprio quando Milligan stava migliorando e aveva delle possibilità di vivere una vita degna e rispettabile, gli ha revocato tutto: i medici e chi credeva in lui e nella sua malattia; le cure e la possibilità di dipingere, valvola di sfogo nonché passione che gli permetteva di racimolare qualche soldo. In sostanza lo Stato gli ha tolto la dignità e la possibilità di avere una vita migliore.
Una stanza piena di gente di Daniel Keyes è un libro scritto divinamente.
Una storia che cattura il lettore dall’inizio alla fine.
Una fonte di informazione per chi vuole conoscere più approfonditamente il disturbo dissociativo dell’identità.
Un libro che mette in risalto il lato umano di chi ha un disturbo mentale da cui vuole guarire.
Un libro che denuncia la malasanità, l’ignoranza di giudici e soprattutto dei medici che dovrebbero tutelare la salute psicofisica dei propri pazienti ma che preferiscono farsi trasportare dal menefreghismo.
Quando si cerca di aiutare delle persone mentalmente disturbate, insisteva lei, bisogna mettere da parte i sentimenti di vendetta e preoccuparsi dell’individuo.
Una stanza piena di gente è un libro che deve essere letto almeno una volta nella vita.
January 21, 2012
Author Daniel Keyes has presented a very riveting description of the human condition if it is pushed too far. I have read this book twice and I have to say that it is one of the best books I have ever read.
Enduring unbelievably cruel tortures as a child at the hands of his stepfather, including sodomy and being forced to dig his own grave-and yes, being buried alive in that same grave, Billy Milligan's mind fragmented into 24 seperate and distinct personalities. I have posted the alter ego's below from this book, so that the potential reader can see how fantastic, and at the same time, how horrifying this man's condition was at the time of his arrest for several campus rapes, which he claimed he had no rememberance of committing.
1. Billy Milligan (William Stanley Milligan) is the core personality.
2. Arthur is a sophisticated Englishman. He is an expert in science and medicine. He is in "the spot when intellectual thinking is required.
3. Ragen Vadascovinich is the "keeper of hate". Ragen is Yugoslavian, has a Slavic accent and he can write and speak in Serbo-Croatian. He controls the spot when danger is immenent.
4. Allen is a con man and a manipulator. He is the most common person to talk to the outside world. He plays the drums and paints portraits. Also the only right-handed self. He is the only personality that smokes cigarettes.
5. Tommy is the escape artist; he is often confused with Allen. He plays the tenor sax and is an electronics expert. He is also a painter, specializing in landscapes.
6. Danny is afraid of people, especially men. He only paints still lifes, saying that this was because Chalmer made him dig his own grave and buried him in it.
7. David, age eight, is the "keeper of pain". He comes to the spot to take the pain of the others.
8. Christene, age three, was the one who would stand in the corner in school when "Billy" would get in trouble. She has dyslexia, but Arthur taught her to read and write. Ragen has a special bond with her.
9. Christopher, Christene's brother, plays the harmonica.
10. Adalana, a lesbian, cooks and cleans house for the others, and writes poetry. Milligan's attorney claimed that Adalana had admitted to committing the rapes without the knowledge of Milligan or the other alters
11. Phil is a thug and took part in planning some small time crimes. Has a Brooklyn accent. Marked due to him being a criminal.
12. Kevin is a criminal planner; he helped devise a plan to rob a drug store. Labeled also because he is a criminal.
13. Walter is Australian. He calls himself a big-game hunter and has an excellent sense of direction. Was often used as a spotter. He was labeled because he shot and killed a crow.
14. April only has thoughts about destroying Billy's stepfather. Declared an Undesirable when she convinced Ragen to kill Chalmer. Luckily though Arthur was able to talk him out of it at the last second.
15. Samual is the Jewish person. He is the only one who believes in God. Was marked because he sold some of the other people's personal paintings.
16. Mark is the workhorse. He is often referred to as the zombie because he does nothing unless he is told, and will stare at walls when bored.
17. Steve is the impostor, he uses imitations for comedy. Steve never accepted that he was an MP. He was made to be undesirable because his comedy caused the family problems.
18. Lee is the prankster and his practical jokes normally get the family into trouble. He does not care about consequences for his actions. He was made an undesirable because one of his jokes put them into solitary confinement.
19. Jason is the pressure valve. He was used at the beginning to release tension for the family, but he caused them to get into too much trouble and was marked as an undesirable.
20. Bobby always dreams of leading some adventure or fixing some global crisis, but he has no ambitions and was labeled due to that fact.
21. Shawn, who is four and deaf, makes buzzing sounds so he can feel the vibration in his head. He was labeled an undesirable because there was no benefit from being deaf later on in life. (Even though he is an undesirable he was never cast into the shadows beyond the spot; he was just never allowed to take the spot.)
22. Martin is a snob, from New York. He wants things just handed over to him without earning them.
23. Timothy worked in a florist shop until he encountered a homosexual who flirted with him. He went into his own world after that.
The Teacher
24. (Note: the teacher is not an Undesirable.) The Teacher, was by far the greatest milestone to helping Billy achieve fusion. He is the sum of all other 23 people put together, and has almost total recall of all the other people's actions and thoughts.
There are several pictures in this novel of exquisitely detailed paintings his personalities created while he was incarcerated that simply dumb-founds me.
I like this book because it is REAL. I strongly recommend this book to anyone who has ever wondered how far the human mind will go to protect itself.
Enduring unbelievably cruel tortures as a child at the hands of his stepfather, including sodomy and being forced to dig his own grave-and yes, being buried alive in that same grave, Billy Milligan's mind fragmented into 24 seperate and distinct personalities. I have posted the alter ego's below from this book, so that the potential reader can see how fantastic, and at the same time, how horrifying this man's condition was at the time of his arrest for several campus rapes, which he claimed he had no rememberance of committing.
1. Billy Milligan (William Stanley Milligan) is the core personality.
2. Arthur is a sophisticated Englishman. He is an expert in science and medicine. He is in "the spot when intellectual thinking is required.
3. Ragen Vadascovinich is the "keeper of hate". Ragen is Yugoslavian, has a Slavic accent and he can write and speak in Serbo-Croatian. He controls the spot when danger is immenent.
4. Allen is a con man and a manipulator. He is the most common person to talk to the outside world. He plays the drums and paints portraits. Also the only right-handed self. He is the only personality that smokes cigarettes.
5. Tommy is the escape artist; he is often confused with Allen. He plays the tenor sax and is an electronics expert. He is also a painter, specializing in landscapes.
6. Danny is afraid of people, especially men. He only paints still lifes, saying that this was because Chalmer made him dig his own grave and buried him in it.
7. David, age eight, is the "keeper of pain". He comes to the spot to take the pain of the others.
8. Christene, age three, was the one who would stand in the corner in school when "Billy" would get in trouble. She has dyslexia, but Arthur taught her to read and write. Ragen has a special bond with her.
9. Christopher, Christene's brother, plays the harmonica.
10. Adalana, a lesbian, cooks and cleans house for the others, and writes poetry. Milligan's attorney claimed that Adalana had admitted to committing the rapes without the knowledge of Milligan or the other alters
11. Phil is a thug and took part in planning some small time crimes. Has a Brooklyn accent. Marked due to him being a criminal.
12. Kevin is a criminal planner; he helped devise a plan to rob a drug store. Labeled also because he is a criminal.
13. Walter is Australian. He calls himself a big-game hunter and has an excellent sense of direction. Was often used as a spotter. He was labeled because he shot and killed a crow.
14. April only has thoughts about destroying Billy's stepfather. Declared an Undesirable when she convinced Ragen to kill Chalmer. Luckily though Arthur was able to talk him out of it at the last second.
15. Samual is the Jewish person. He is the only one who believes in God. Was marked because he sold some of the other people's personal paintings.
16. Mark is the workhorse. He is often referred to as the zombie because he does nothing unless he is told, and will stare at walls when bored.
17. Steve is the impostor, he uses imitations for comedy. Steve never accepted that he was an MP. He was made to be undesirable because his comedy caused the family problems.
18. Lee is the prankster and his practical jokes normally get the family into trouble. He does not care about consequences for his actions. He was made an undesirable because one of his jokes put them into solitary confinement.
19. Jason is the pressure valve. He was used at the beginning to release tension for the family, but he caused them to get into too much trouble and was marked as an undesirable.
20. Bobby always dreams of leading some adventure or fixing some global crisis, but he has no ambitions and was labeled due to that fact.
21. Shawn, who is four and deaf, makes buzzing sounds so he can feel the vibration in his head. He was labeled an undesirable because there was no benefit from being deaf later on in life. (Even though he is an undesirable he was never cast into the shadows beyond the spot; he was just never allowed to take the spot.)
22. Martin is a snob, from New York. He wants things just handed over to him without earning them.
23. Timothy worked in a florist shop until he encountered a homosexual who flirted with him. He went into his own world after that.
The Teacher
24. (Note: the teacher is not an Undesirable.) The Teacher, was by far the greatest milestone to helping Billy achieve fusion. He is the sum of all other 23 people put together, and has almost total recall of all the other people's actions and thoughts.
There are several pictures in this novel of exquisitely detailed paintings his personalities created while he was incarcerated that simply dumb-founds me.
I like this book because it is REAL. I strongly recommend this book to anyone who has ever wondered how far the human mind will go to protect itself.
July 28, 2020
Su questo libro devo fare una distinzione: c’è la storia, e poi c’è il libro.
La storia è una delle più incredibili, tragiche, strazianti che abbia mai sentito, e Billy Milligan è una persona straordinariamente forte. Nonostante non abbia avuto altro che sofferenza e dolore dalla vita, non si è mai arreso. E questa è una cosa che nessuno può cancellare.
Il libro è un po’ diverso. Ho trovato la prima parte, quella degli interrogatori e della scoperta del disturbo, assolutamente folgorante. Sembrava di essere lì con gli avvocati e i medici che parlavano con Billy e tutte le altre persone nella sua testa. Il problema del libro, a mio avviso, sorge con la lunga parte centrale, in cui il libro si trasforma, sostanzialmente, in una cronaca della vita di Billy, una cronaca analitica e dettagliata tipica della biografia. Solo che questa non è una semplice biografia. Per quanto interessante e illuminante, questa sequenza di eventi toglie, secondo me, un po’ di spazio a quella che poteva essere un’indagine medica sul disturbo dissociativo dell’identità. È chiaro che la mente di Billy si è disintegrata in 24 parti durante la sua terribile giovinezza, ma perché? Cosa ha agito come trigger? Mi rendo conto che forse, includendo anche questo studio, il libro sarebbe diventato lunghissimo, ma rendendolo una semplice cronaca è come se fosse monco.
Detto questo, è un libro che andrebbe letto da tutti. Viviamo ancora in un mondo in cui i disturbi e le malattie mentali sono criminalizzate, e libri come Una stanza piena di gente aiutano a comprendere che i primi a soffrire sono coloro che ne sono affetti.
La storia è una delle più incredibili, tragiche, strazianti che abbia mai sentito, e Billy Milligan è una persona straordinariamente forte. Nonostante non abbia avuto altro che sofferenza e dolore dalla vita, non si è mai arreso. E questa è una cosa che nessuno può cancellare.
Il libro è un po’ diverso. Ho trovato la prima parte, quella degli interrogatori e della scoperta del disturbo, assolutamente folgorante. Sembrava di essere lì con gli avvocati e i medici che parlavano con Billy e tutte le altre persone nella sua testa. Il problema del libro, a mio avviso, sorge con la lunga parte centrale, in cui il libro si trasforma, sostanzialmente, in una cronaca della vita di Billy, una cronaca analitica e dettagliata tipica della biografia. Solo che questa non è una semplice biografia. Per quanto interessante e illuminante, questa sequenza di eventi toglie, secondo me, un po’ di spazio a quella che poteva essere un’indagine medica sul disturbo dissociativo dell’identità. È chiaro che la mente di Billy si è disintegrata in 24 parti durante la sua terribile giovinezza, ma perché? Cosa ha agito come trigger? Mi rendo conto che forse, includendo anche questo studio, il libro sarebbe diventato lunghissimo, ma rendendolo una semplice cronaca è come se fosse monco.
Detto questo, è un libro che andrebbe letto da tutti. Viviamo ancora in un mondo in cui i disturbi e le malattie mentali sono criminalizzate, e libri come Una stanza piena di gente aiutano a comprendere che i primi a soffrire sono coloro che ne sono affetti.
July 7, 2025
Wstrząsające.
December 2, 2010
This book is a serious mind fuck for me.
When it comes to writing technique; this book lacks of dramatic elements, and the language used is too clinical, too many characters, and probably the conversations in the book were transcribed from tapes. But once I took the book, I was drawn so deeply by the story.
The details I found in this book put me in amazement. I could see each characters' description clearly and fell in love with Allen (and so were my friends). I sympathized each people inside Billy. Almost a heartbreaking that he still could survive within the condition and hard life. His life story is completely absorbing. I couldn't help but wondering "who am I staring at?" whenever I see his photos. Billy Milligan put me in hours googling for MPD cases and even more hours discussing it with friends. I have a big interest in human mind and psychology, and this book is a full course for me.
Billy and this book are inspiration.
When it comes to writing technique; this book lacks of dramatic elements, and the language used is too clinical, too many characters, and probably the conversations in the book were transcribed from tapes. But once I took the book, I was drawn so deeply by the story.
The details I found in this book put me in amazement. I could see each characters' description clearly and fell in love with Allen (and so were my friends). I sympathized each people inside Billy. Almost a heartbreaking that he still could survive within the condition and hard life. His life story is completely absorbing. I couldn't help but wondering "who am I staring at?" whenever I see his photos. Billy Milligan put me in hours googling for MPD cases and even more hours discussing it with friends. I have a big interest in human mind and psychology, and this book is a full course for me.
Billy and this book are inspiration.
April 1, 2023
Just read this book please. 🥹💜
November 19, 2025
Велика робота журналіста та письменника. Неймовірні калейдоскопні зміни головного персонажа. Читаючи, думала, хто зараз у моїй голові під світлом софітів. Цікаво. Темно. Захоплююче.
July 13, 2013
Failed to keep it concise and to the point
Having obscured the story with countless irrelevant details, Daniel Keyes succeeded in exasperating at least one of his readers. Who cares if Billy's case manager has started hunting deer annually since she was twelve? I thought the title of this book was The Minds of Billy Milligan. My only reason for giving it three stars is that I appreciate the tremendous effort Keyes put into conducting proper research for his book, albeit I am not convinced none of the information he extracted from the interviews with William Milligan wasn't opinionated at all.
Having obscured the story with countless irrelevant details, Daniel Keyes succeeded in exasperating at least one of his readers. Who cares if Billy's case manager has started hunting deer annually since she was twelve? I thought the title of this book was The Minds of Billy Milligan. My only reason for giving it three stars is that I appreciate the tremendous effort Keyes put into conducting proper research for his book, albeit I am not convinced none of the information he extracted from the interviews with William Milligan wasn't opinionated at all.
April 1, 2019
Un gran bel libro, una storia vera che durante la lettura lascia a bocca aperta, fa appassionare e fa star male.
È la storia di Billy, arrestato per stupro e rapina negli anni '70 e cui successivamente viene diagnosticata la sindrome da personalità multiple.
La prima parte comincia con le indagini sugli stupri commessi vicino a un'area universitaria, portandoci all'accusa di Billy e al suo processo, fino alla scoperta delle dieci personalità diverse che vivono nella sua mente alternandosi alla "guida", fino al suo venire spedito all'Athens per essere curato.
La seconda parte, con la comparsa della personalità fusa del Maestro, ci consente di vedere tutto ciò che è successo a Billy, i soprusi e le violenze che hanno portato poco a poco alla nascita delle nuove personalità, la loro coesistenza e i loro sentimenti.
E poi, la parte finale. L'odio, le accuse e gli attacchi da parte di chi non comprendeva o non voleva, l'ottusità di giornalisti a caccia di scoop e l'arrivismo di politici interessati solo a far scalpore. L'arretratezza del sistema penitenziario e giudiziario, le violenze in cella e i trattamenti inumani riservati ai detenuti, le minacce e i ricatti, le cure sbagliate e addirittura dannose, l'indifferenza verso i pareri dei medici specialisti.
La terza è la parte che fa più male, assistere al crollo di una persona praticamente recuperata.
Un libro interessantissimo, lo scrittore ha fatto un lavoro mastodontico nell'incrociare tutte le.testimonianze disponibili, tutti i referti e i fatto, per tirare fuori questa storia che ha dell'incredibile.
È la storia di Billy, arrestato per stupro e rapina negli anni '70 e cui successivamente viene diagnosticata la sindrome da personalità multiple.
La prima parte comincia con le indagini sugli stupri commessi vicino a un'area universitaria, portandoci all'accusa di Billy e al suo processo, fino alla scoperta delle dieci personalità diverse che vivono nella sua mente alternandosi alla "guida", fino al suo venire spedito all'Athens per essere curato.
La seconda parte, con la comparsa della personalità fusa del Maestro, ci consente di vedere tutto ciò che è successo a Billy, i soprusi e le violenze che hanno portato poco a poco alla nascita delle nuove personalità, la loro coesistenza e i loro sentimenti.
E poi, la parte finale. L'odio, le accuse e gli attacchi da parte di chi non comprendeva o non voleva, l'ottusità di giornalisti a caccia di scoop e l'arrivismo di politici interessati solo a far scalpore. L'arretratezza del sistema penitenziario e giudiziario, le violenze in cella e i trattamenti inumani riservati ai detenuti, le minacce e i ricatti, le cure sbagliate e addirittura dannose, l'indifferenza verso i pareri dei medici specialisti.
La terza è la parte che fa più male, assistere al crollo di una persona praticamente recuperata.
Un libro interessantissimo, lo scrittore ha fatto un lavoro mastodontico nell'incrociare tutte le.testimonianze disponibili, tutti i referti e i fatto, per tirare fuori questa storia che ha dell'incredibile.
October 26, 2019
„Știm bine că o lume fără durere este o lume fără simțire...dar o lume fără simțire înseamnă o lume fără durere.”
Cartea aceasta reprezintă dovada că viața nu este împărțită doar în alb-negru, bine-rău, corect-greșit, ci are o multitudine de nuanțe, pe care le pierdem din vedere în funcție de sentimentele pe care le avem de la caz la caz.
Billy este acuzat că a violat trei femei, dar în urma controlului psihiatric se constată că acesta suferă de personalitate multiplă. Lumea se împarte în două tabere – cei care cred în diagnostic și vor să îl ajute să se facă bine și cei care îl consideră doar un violator viclean care vrea să scape de închisoare.
Două întrebări m-au presat pe parcursul lecturii:
1. Le afectează mai puțin pe femeile violate, faptul ca Billy suferă de personalitate multiplă?
2. Cum poate Billy să răspundă pentru aceste fapte dacă nu își aduce aminte să le fi comis?
Oricum aș răspunde la aceste întrebări, nu este în regulă.
Concluziile cu care am rămas după ce am finalizat cartea sunt:
• Înainte să te apuci să judeci, întoarce situația pe toate părțile. Sau și mai bine, pe cât posibil, nu mai judeca;
• Niciun om nu este în totalitate bun sau rău;
• Niciun om nu se naște rău;
• Neglijența creează monștri;
• Iubirea, comunicarea, înțelegerea pot topi orice inimă.
https://mbuubooks.blogspot.com/2019/1...
Cartea aceasta reprezintă dovada că viața nu este împărțită doar în alb-negru, bine-rău, corect-greșit, ci are o multitudine de nuanțe, pe care le pierdem din vedere în funcție de sentimentele pe care le avem de la caz la caz.
Billy este acuzat că a violat trei femei, dar în urma controlului psihiatric se constată că acesta suferă de personalitate multiplă. Lumea se împarte în două tabere – cei care cred în diagnostic și vor să îl ajute să se facă bine și cei care îl consideră doar un violator viclean care vrea să scape de închisoare.
Două întrebări m-au presat pe parcursul lecturii:
1. Le afectează mai puțin pe femeile violate, faptul ca Billy suferă de personalitate multiplă?
2. Cum poate Billy să răspundă pentru aceste fapte dacă nu își aduce aminte să le fi comis?
Oricum aș răspunde la aceste întrebări, nu este în regulă.
Concluziile cu care am rămas după ce am finalizat cartea sunt:
• Înainte să te apuci să judeci, întoarce situația pe toate părțile. Sau și mai bine, pe cât posibil, nu mai judeca;
• Niciun om nu este în totalitate bun sau rău;
• Niciun om nu se naște rău;
• Neglijența creează monștri;
• Iubirea, comunicarea, înțelegerea pot topi orice inimă.
https://mbuubooks.blogspot.com/2019/1...
June 29, 2016
რამდენიმე საათია ვცდილობ გონება მოვიკრიბო და რევიუ დავწერო.
ასე იმიტომ კი არ ვარ, რომ ცუდი წიგნია ან დიდად არ მომეწონა, პირიქით - იმდენად მაგარი წიგნია და იმდენად დამაფიქრებელი და იმდენ ურთიერთსაპირისპირო ემოციას იწვევს, რომ ჯერ კიდევ ვერ გავრკვეულვარ.. არც კი ვიცი საიდან დავიწყო წერა..
უმეტესობას ასე თუ ისე მაინც გვსმენია ბილი მილგანის შესახებ. ზოგს მის სასამართლო ისტორიაზე სმენია, ზოგს ჩანაწერები უნახავს, ზოგმა იცის, რომ ლეონარდო დი კაპრიო შეასრულებს მის როლს შემდეგ ფილმში, ზოგმა იცის მისი დაავადების შესახ, მაგრამ მაინც აბსოლუტურ უმეტესობას მისი განსაცვიფრებელი ცხოვრების შესახებ არაფერი სმენიათ.
წარმოიდგინეთ ადამიანი, რომელის თავშიც სხვა 24 ადამიანი ცხოვრობს. ხან ერთი მართავს მის სხეულს და გონებას, ხან - მეორე, მესამე, მეთექვსმეტე და სხვ. ეს ყველა ცალკეული პიროვნება განსხვავდება ერთმანეთისგან, ასაკით (ზოგი პიროვნება 3-4 წლისაა, ზოგ 26-ის), აღნაგობით, ხმის ტემბრით, იერით, ქცევის მანერებით, წარმოშობით (ბრიტანელი, იუგოსლავიელი, ბრუკლინელი და სხვ.) და სქესითაც კი (რამდენიმე მათგანი ქალია).
ახლა ეს, რა თქმა უნდა, ვერ წარმოგიდგენიათ, ან ძალიან "ლაითად" უყურებთ, მაგრამ წარმოიდგინეთ, რომ ლაპარაკებით ზრდარული მამაკაცის სხეულის მქონე ბავშვს, რომელიც უცებ იუგოსლავიელ რეციდივისტად გადაიქცევა, რომელიც თავის მხრივ ბრიტანული აქცენტით მოსაუბრე დახვეწილ ჯენტლმენად გადაიქცევა.
პიროვნებები მილიგანის გონებაში დაყოფილია საჭირო და არასასურველ ანდროიდებად: 10 კარგი ადამიანია, დანარჩენი 13 არასასურველი - კრიმინალური მენტალიტეტის მქონე, ჩხუბისთავი, ყალთაბანდები, ამპარტავენბი და სხვ. და არის კიდევ ერთი - "მასწავლებელი" - ძირითადი ბილი, რომელიმაც ეს ყველა სხვა ანდროიდი შექმნა და ერთადერთია, რომელმაც იცის ბილის ცხოვრების ყველა ეტაპი, რომელი პიროვნება რას აკეთებდა.
წიგნი იმდენად გამაოგნებელია, რომ ხშირად მიწევდა ჩემი თავისთვის იმის შეხსენება, რომ ეს ყველაფერი რეალობაა, ნამდვილი ამბავია, დოკუმენტური მასალაა და არა ფენტეზის ჟანრის მორიგი წიგნი. არადა ნამდვილი ფენტეზია. იმდენად საინტერესო და ჩახლართული მოვლენები ხდება, რომ გაოგნებული რჩები.
მოვლენები 1970-იანი წლების ბოლოსკენ ვითარდება. და მაინც შოკში ჩაგაგებთ ამერიკის ფსიქიატრიულ თუ სასჯელაღსრულების სისტემაში მომუშავე ადამიანების გულგრილობა და განსაკუთრებით სიბოროტე. პოლიტიკოსები, რომლებც მილიგანის საქმეზე ქულებს იწერენ და მანიპულირებენ ამომრჩევლის გრძნობებით, აქეზებენ ხალხს სისასტიკისკენ, იყნებენ სიძულვილის ენას, ბინძურად იყენებენ პრესას თავს საარგებლოდ და იყენებენ სასჯელაღსრულების სისტემასა და სასამართლოს ერთი "მრავლობითი პიროვნების" სინდრომით დაავადებული ადამიანის გასატეხად. ეს ყველაფერი იმდენად გამაღიზიანებელია, რომ წიგნის კითხვისას ბრაზს ვერ მოვერიე და არაერთხელ გულიანად შევიგინე.
ეს წიგნი ნათელი მაგალითია იმისა, თუ როგორ ეშინია ხალხს მასისგან განსხვავებული ინდივიდების. ურჩევნიათ ჩაქოლონ, გააქრონ, მოსპონ, ოღონდ მათგან განსხვავებულის ატანა არ მოუწიოთ. კი ბილი მილიგანის ერთ-ერთმა პიროვნებამ ჩაიდინა დანაშაული: გაქურდა 3 ქალი, სცადა მათი გაუპატიურება, მაგრამ მხოლოდ ერთთან ჰქონდა სექსუალური კავშირ. მაგრამ თქვენ მაინც ბილის მხარეს დაიჭერთ. დამერწმუნეთ! და, რაც მთავარია, ბილი მილიგანი სასამართლომ ამ საქმეში უდანაშაულოდ სცნო!
ძალიან კარგი წიგნია ძალიან საინტერესო ქეისზე. ერთი სული მაქვს, როდის გამოვა მომდენო წიგნი მილიგანის ცხოვრებასა და მკურნალობაზე და ფილმი, რომელშიც დარწმუნებული ვარ, ლეონარდო ძალიან მაგრად შეასრულებს ბილი მილიგანის 24-ვე პიროვნების როლს!
პ.ს. წიგნის ყდას აქვს ერთ-ერთი საუკეთესო დიზაინი, რაც კი ოდესმე მინახავს!
ასე იმიტომ კი არ ვარ, რომ ცუდი წიგნია ან დიდად არ მომეწონა, პირიქით - იმდენად მაგარი წიგნია და იმდენად დამაფიქრებელი და იმდენ ურთიერთსაპირისპირო ემოციას იწვევს, რომ ჯერ კიდევ ვერ გავრკვეულვარ.. არც კი ვიცი საიდან დავიწყო წერა..
უმეტესობას ასე თუ ისე მაინც გვსმენია ბილი მილგანის შესახებ. ზოგს მის სასამართლო ისტორიაზე სმენია, ზოგს ჩანაწერები უნახავს, ზოგმა იცის, რომ ლეონარდო დი კაპრიო შეასრულებს მის როლს შემდეგ ფილმში, ზოგმა იცის მისი დაავადების შესახ, მაგრამ მაინც აბსოლუტურ უმეტესობას მისი განსაცვიფრებელი ცხოვრების შესახებ არაფერი სმენიათ.
წარმოიდგინეთ ადამიანი, რომელის თავშიც სხვა 24 ადამიანი ცხოვრობს. ხან ერთი მართავს მის სხეულს და გონებას, ხან - მეორე, მესამე, მეთექვსმეტე და სხვ. ეს ყველა ცალკეული პიროვნება განსხვავდება ერთმანეთისგან, ასაკით (ზოგი პიროვნება 3-4 წლისაა, ზოგ 26-ის), აღნაგობით, ხმის ტემბრით, იერით, ქცევის მანერებით, წარმოშობით (ბრიტანელი, იუგოსლავიელი, ბრუკლინელი და სხვ.) და სქესითაც კი (რამდენიმე მათგანი ქალია).
ახლა ეს, რა თქმა უნდა, ვერ წარმოგიდგენიათ, ან ძალიან "ლაითად" უყურებთ, მაგრამ წარმოიდგინეთ, რომ ლაპარაკებით ზრდარული მამაკაცის სხეულის მქონე ბავშვს, რომელიც უცებ იუგოსლავიელ რეციდივისტად გადაიქცევა, რომელიც თავის მხრივ ბრიტანული აქცენტით მოსაუბრე დახვეწილ ჯენტლმენად გადაიქცევა.
პიროვნებები მილიგანის გონებაში დაყოფილია საჭირო და არასასურველ ანდროიდებად: 10 კარგი ადამიანია, დანარჩენი 13 არასასურველი - კრიმინალური მენტალიტეტის მქონე, ჩხუბისთავი, ყალთაბანდები, ამპარტავენბი და სხვ. და არის კიდევ ერთი - "მასწავლებელი" - ძირითადი ბილი, რომელიმაც ეს ყველა სხვა ანდროიდი შექმნა და ერთადერთია, რომელმაც იცის ბილის ცხოვრების ყველა ეტაპი, რომელი პიროვნება რას აკეთებდა.
წიგნი იმდენად გამაოგნებელია, რომ ხშირად მიწევდა ჩემი თავისთვის იმის შეხსენება, რომ ეს ყველაფერი რეალობაა, ნამდვილი ამბავია, დოკუმენტური მასალაა და არა ფენტეზის ჟანრის მორიგი წიგნი. არადა ნამდვილი ფენტეზია. იმდენად საინტერესო და ჩახლართული მოვლენები ხდება, რომ გაოგნებული რჩები.
მოვლენები 1970-იანი წლების ბოლოსკენ ვითარდება. და მაინც შოკში ჩაგაგებთ ამერიკის ფსიქიატრიულ თუ სასჯელაღსრულების სისტემაში მომუშავე ადამიანების გულგრილობა და განსაკუთრებით სიბოროტე. პოლიტიკოსები, რომლებც მილიგანის საქმეზე ქულებს იწერენ და მანიპულირებენ ამომრჩევლის გრძნობებით, აქეზებენ ხალხს სისასტიკისკენ, იყნებენ სიძულვილის ენას, ბინძურად იყენებენ პრესას თავს საარგებლოდ და იყენებენ სასჯელაღსრულების სისტემასა და სასამართლოს ერთი "მრავლობითი პიროვნების" სინდრომით დაავადებული ადამიანის გასატეხად. ეს ყველაფერი იმდენად გამაღიზიანებელია, რომ წიგნის კითხვისას ბრაზს ვერ მოვერიე და არაერთხელ გულიანად შევიგინე.
ეს წიგნი ნათელი მაგალითია იმისა, თუ როგორ ეშინია ხალხს მასისგან განსხვავებული ინდივიდების. ურჩევნიათ ჩაქოლონ, გააქრონ, მოსპონ, ოღონდ მათგან განსხვავებულის ატანა არ მოუწიოთ. კი ბილი მილიგანის ერთ-ერთმა პიროვნებამ ჩაიდინა დანაშაული: გაქურდა 3 ქალი, სცადა მათი გაუპატიურება, მაგრამ მხოლოდ ერთთან ჰქონდა სექსუალური კავშირ. მაგრამ თქვენ მაინც ბილის მხარეს დაიჭერთ. დამერწმუნეთ! და, რაც მთავარია, ბილი მილიგანი სასამართლომ ამ საქმეში უდანაშაულოდ სცნო!
ძალიან კარგი წიგნია ძალიან საინტერესო ქეისზე. ერთი სული მაქვს, როდის გამოვა მომდენო წიგნი მილიგანის ცხოვრებასა და მკურნალობაზე და ფილმი, რომელშიც დარწმუნებული ვარ, ლეონარდო ძალიან მაგრად შეასრულებს ბილი მილიგანის 24-ვე პიროვნების როლს!
პ.ს. წიგნის ყდას აქვს ერთ-ერთი საუკეთესო დიზაინი, რაც კი ოდესმე მინახავს!
February 23, 2025
Is DID (Dissociative Identity Disorder) a real psychiatric illness?
While it remains in the DSM 5-TR, the newest version of the diagnostic manual of psychiatric disorders, there is much skepticism about this diagnosis. Mainly, this is due to the rarity of patients presenting with these symptoms and how difficult it is to prove.
However, in 1973, the only widely publicized case of DID was that of Shirley A. Mason whose life story gained notoriety in the book and movie titled “Sybil.” Later, it was revealed that Mason admitted that she made up the personalities in order to gain attention from her psychiatrist Dr. Connie Wilbur. Despite knowing that Mason invented the personalities, Dr. Wilbur was too invested in her theory at that point and still went through with the publication of her book. It later went on to sell over six million copies.
In 1979, a man named Billy Milligan is arrested for theft and the rape three college students in Athens, OH. After examination by Dr. Wilbur, it is determined that Billy is suffering from Multiple Personality Disorder and pleads not guilty due to insanity. This was a controversial ruling, as it’s virtually never granted. Did Milligan lie to get out of jail? A judge accepts this reasoning and he is sent to a psychiatric hospital to receive treatment.
During his journey through multiple hospitals, he is allowed to meet with “the writer,” Daniel Keyes, whom he selected to write his story into a book. The Minds of Billy Milligan is the product of thousands of hours of meetings, phone calls, and letters written by Milligan and his alters. Milligan and his alters also gain notoriety from their artwork. Their paintings demonstrate incredible talent and help Billy earn income while institutionalized. He even created the cover for this book!
While the book is a work of non-fiction, Milligan’s story is so fantastical that it creates an air of fiction. I listened to the audiobook, which is narrated by Roger Wayne. I really enjoyed this format and highly recommend it. However, the book is overly detailed and could be edited down from its 15 hours quite a bit.
The book was written in 1981 with an afterward written in 1982. Milligan remained institutionalized until 1988 and died in 2014, so there is a lot of his life not included. However, you can check out the Netflix documentary “The Monster Inside: The 24 Faces of Billy Milligan” (2021) for more current updates.
So, do I believe Milligan suffered from DID? Keyes’ incredibly detailed biography and Billy’s consistent behavior make quite a convincing case!
4/5 stars
While it remains in the DSM 5-TR, the newest version of the diagnostic manual of psychiatric disorders, there is much skepticism about this diagnosis. Mainly, this is due to the rarity of patients presenting with these symptoms and how difficult it is to prove.
However, in 1973, the only widely publicized case of DID was that of Shirley A. Mason whose life story gained notoriety in the book and movie titled “Sybil.” Later, it was revealed that Mason admitted that she made up the personalities in order to gain attention from her psychiatrist Dr. Connie Wilbur. Despite knowing that Mason invented the personalities, Dr. Wilbur was too invested in her theory at that point and still went through with the publication of her book. It later went on to sell over six million copies.
In 1979, a man named Billy Milligan is arrested for theft and the rape three college students in Athens, OH. After examination by Dr. Wilbur, it is determined that Billy is suffering from Multiple Personality Disorder and pleads not guilty due to insanity. This was a controversial ruling, as it’s virtually never granted. Did Milligan lie to get out of jail? A judge accepts this reasoning and he is sent to a psychiatric hospital to receive treatment.
During his journey through multiple hospitals, he is allowed to meet with “the writer,” Daniel Keyes, whom he selected to write his story into a book. The Minds of Billy Milligan is the product of thousands of hours of meetings, phone calls, and letters written by Milligan and his alters. Milligan and his alters also gain notoriety from their artwork. Their paintings demonstrate incredible talent and help Billy earn income while institutionalized. He even created the cover for this book!
While the book is a work of non-fiction, Milligan’s story is so fantastical that it creates an air of fiction. I listened to the audiobook, which is narrated by Roger Wayne. I really enjoyed this format and highly recommend it. However, the book is overly detailed and could be edited down from its 15 hours quite a bit.
The book was written in 1981 with an afterward written in 1982. Milligan remained institutionalized until 1988 and died in 2014, so there is a lot of his life not included. However, you can check out the Netflix documentary “The Monster Inside: The 24 Faces of Billy Milligan” (2021) for more current updates.
So, do I believe Milligan suffered from DID? Keyes’ incredibly detailed biography and Billy’s consistent behavior make quite a convincing case!
4/5 stars
October 12, 2021
Actiunea este prezentata obiectiv, o documentare a unui caz real.
Este uimitor cat de complex este psihicul uman si ce masuri de aparare poate dezvolta.
Este uimitor cat de complex este psihicul uman si ce masuri de aparare poate dezvolta.
March 19, 2022
Am luat contact cu DID acum câțiva ani datorită acestui cont de YouTube, pe care îl și recomand.
https://youtube.com/c/DissociaDID
N-am pus niciodată la îndoială capacitatea minții noastre de a ne ține în viață.
Recomand cartea aceasta și orice sursă oficială de informare asupra acestei boli, care se dovedește a fi mai frecventă decât aș crede.
Unele lucruri nu încetează să existe doar pentru că nu credem în ele.
https://youtube.com/c/DissociaDID
N-am pus niciodată la îndoială capacitatea minții noastre de a ne ține în viață.
Recomand cartea aceasta și orice sursă oficială de informare asupra acestei boli, care se dovedește a fi mai frecventă decât aș crede.
Unele lucruri nu încetează să existe doar pentru că nu credem în ele.
November 30, 2024
I've finished reading The Minds of Billy Milligan two days ago and I am still not sure if it's a 5 star or 2 star book. It's polarizing at best and manipulative at worst, I am not even sure if it should be called a non-fiction. It opens up with a dedication to all children experiencing abuse and it sent cold shivers down my spine. It serves as a great trigger warning too so thread carefully.
Let's start with positives. The story of Billy Milligan begins with an earthquake - he is being identified as a perpetrator of three assaults - and from the first page I was hooked. Soon the diagnosis of multiple personalities follows and from that moment book firmly puts itself in the grey zone and shows how difficult and messy the moral choices could be. Billy did commit multiple different crimes but his mental state renders him incapable of comprehending his actions so... what is the right path here? The book drips with compassion and humanism but still manages to show how judicial system grapples with it's mission to protect society. I am still torn myself - should Billy be kept in prison or allowed partial freedom required by the therapy? It's a great book where all the answers are neither good nor bad. If you feel especially righteous please read this book and let me know what you think.
So why 2 stars then? Sadly there are parts of the book that feel very manipulative. Author goes out of his way to paint Billy as a gentle and moral person, he keeps emphasizing that Billy's moral code is to protect women and children but he never really addresses how at odds it is with assaults he committed. I feel like there are moments when he downplays the crimes just to make Milligan a bit more sympathetic and that did not sit well with me. People that are against Billy are presented as petty and jealous and even when some of the nurses drop Billy's case its not because he is a horrible patient but because it's too much pressure for them. Add the fact that Billy seems to make a recovery thanks to conversations with author of this book (you have to love a solid self-insert) and I finished reading this book morally confused (desirable effect) and exasperated (non-desirable effect). Solid piece of socially engaged literature that falls for all the pitfalls of the genre.
The last nail to the coffin showed up on page 135:
Which is not very non-fiction of him and makes me wonder how many events described in this book were "dramatized".
I think I would still recommend this book.
Let's start with positives. The story of Billy Milligan begins with an earthquake - he is being identified as a perpetrator of three assaults - and from the first page I was hooked. Soon the diagnosis of multiple personalities follows and from that moment book firmly puts itself in the grey zone and shows how difficult and messy the moral choices could be. Billy did commit multiple different crimes but his mental state renders him incapable of comprehending his actions so... what is the right path here? The book drips with compassion and humanism but still manages to show how judicial system grapples with it's mission to protect society. I am still torn myself - should Billy be kept in prison or allowed partial freedom required by the therapy? It's a great book where all the answers are neither good nor bad. If you feel especially righteous please read this book and let me know what you think.
So why 2 stars then? Sadly there are parts of the book that feel very manipulative. Author goes out of his way to paint Billy as a gentle and moral person, he keeps emphasizing that Billy's moral code is to protect women and children but he never really addresses how at odds it is with assaults he committed. I feel like there are moments when he downplays the crimes just to make Milligan a bit more sympathetic and that did not sit well with me. People that are against Billy are presented as petty and jealous and even when some of the nurses drop Billy's case its not because he is a horrible patient but because it's too much pressure for them. Add the fact that Billy seems to make a recovery thanks to conversations with author of this book (you have to love a solid self-insert) and I finished reading this book morally confused (desirable effect) and exasperated (non-desirable effect). Solid piece of socially engaged literature that falls for all the pitfalls of the genre.
The last nail to the coffin showed up on page 135:
The writer was determined that although he might dramatize some of the experiences, he would always stick to Billy's own facts.
Which is not very non-fiction of him and makes me wonder how many events described in this book were "dramatized".
I think I would still recommend this book.
December 9, 2017
Eccolo qui uno di quei libri che posso definire - senza aver paura di esagerare - una meraviglia indescrivibile.
La vera storia di Billy Milligan e di tutte le sue ventiquattro personalità è davanti ai nostri occhi, spiattellata in un libro-documentario senza filtri, con la realtà scritta nero su bianco.
È impossibile dire a parola quanto questo libro mi sia piaciuto, quanto la contorta storia di Billy mi abbia appassionata e quanto sia bella e coinvolgente la scrittura di Daniel Keyes.
Mi hanno consigliato questo libro due anni fa e non ho voluto leggerlo, me lo hanno consigliato tre mesi fa e sono rimasta sulle mie. Ero convinta che sarebbe stata una lettura bellissima, ma non ero convinta che fossero i periodi adatti.
Ora, ora era il periodo adatto.
Quindi eccomi qui, adesso, a parlare di qualcosa che mi ha lasciata senza parole.
Fermiamoci un attimo a pensare come dev'essere stato per Billy vivere così, con ventiquattro personalità pensanti in testa, e come dev'essere stato per chi lo ha conosciuto.
Immaginiamo le sue conversazioni interiori e quelle fatte a voce alta, i battibecchi tra chi abitava nel suo cervello, e immaginiamo le registrazioni che hanno osservato i dottori nelle quali Milligan aveva un accento britannico e subito dopo serbo.
Immaginate di perdere un pezzo di voi ogni volta che vi capita qualcosa di brutto, di avere in testa una persona che prende tutto il dolore, una che è capace di fare battute simpatiche, uno studioso, un uomo capace di sfogare la sua rabbia o una bambina di tre anni che non comprende ciò che la circonda.
Potete immedesimarvi in Billy Milligan? Forse no, ed è per questo che dovete assolutamente leggere questo libro.
La vera storia di Billy Milligan e di tutte le sue ventiquattro personalità è davanti ai nostri occhi, spiattellata in un libro-documentario senza filtri, con la realtà scritta nero su bianco.
È impossibile dire a parola quanto questo libro mi sia piaciuto, quanto la contorta storia di Billy mi abbia appassionata e quanto sia bella e coinvolgente la scrittura di Daniel Keyes.
Mi hanno consigliato questo libro due anni fa e non ho voluto leggerlo, me lo hanno consigliato tre mesi fa e sono rimasta sulle mie. Ero convinta che sarebbe stata una lettura bellissima, ma non ero convinta che fossero i periodi adatti.
Ora, ora era il periodo adatto.
Quindi eccomi qui, adesso, a parlare di qualcosa che mi ha lasciata senza parole.
Fermiamoci un attimo a pensare come dev'essere stato per Billy vivere così, con ventiquattro personalità pensanti in testa, e come dev'essere stato per chi lo ha conosciuto.
Immaginiamo le sue conversazioni interiori e quelle fatte a voce alta, i battibecchi tra chi abitava nel suo cervello, e immaginiamo le registrazioni che hanno osservato i dottori nelle quali Milligan aveva un accento britannico e subito dopo serbo.
Immaginate di perdere un pezzo di voi ogni volta che vi capita qualcosa di brutto, di avere in testa una persona che prende tutto il dolore, una che è capace di fare battute simpatiche, uno studioso, un uomo capace di sfogare la sua rabbia o una bambina di tre anni che non comprende ciò che la circonda.
Potete immedesimarvi in Billy Milligan? Forse no, ed è per questo che dovete assolutamente leggere questo libro.
March 8, 2009
I read this book in 1988 as I have always been fascinated with 'split personalities' and the fact that this is a local story (based in Ohio... Milligan even spent time in Zanesville and was treated in Columbus). Daniel Keyes does a fantastic job of introducing the reader to all of Milligan's personalities and helping you understand what daily life was like for Milligan.
Read
July 25, 2018Libro paradigmatico tanto per la letteratura psichiatrica quanto per quella giudiziaria.
Dal punto di vista psichiatrico, infatti, la storia di William Stanley Milligan ha dato spunto ad approfondimenti e studi riguardo ai disturbi dissociativi d’identità.
Nel 1977, a seguito dell’arresto con l’accusa di ben tre stupri e rapine, Milligan dimostra un comportamento stravagante e viene dunque sottoposto a perizia psichiatrica. Il risultato sarà sconcertante: disturbo di personalità multipla.
Inizialmente pare che Billy ospiti in sé altre tredici personalità (che lui chiama persone...) ma la terapia ne porterà alla luce altre per arrivare ad un totale di ben ventiquattro che si contendono la sua coscienza.
Dal punto di vista giudiziario, poi, Milligan è stato il primo individuo nella storia degli Stati Uniti a essere stato dichiarato non colpevole di gravi crimini per ragioni di infermità mentale proprio in seguito al riconoscimento medico della sua dissociazione.
All’età di quattro anni – in coincidenza del suicidio del padre- Billy sperimenterà le prime dissociazioni che andranno aumentando in seguito ai pesanti abusi a cui il patrigno lo sottoporrà.
Detto in parole povere, la dissociazione è una forma estrema di difesa dopo grandi traumi. La creazione di alter ego non è che un estrema arma per reagire quando le paure bloccano l’individuo.
Così Milligan custodisce soggetti maschili forti e rudi quando avverte la possibilità che qualcuno gli faccia del male; altri soggetti hanno il compito di fare proprio il dolore. Poi ci sono personalità infantili e anche femminili.
Il meccanismo in cui ogni individuo creato acquista coscienza della realtà è così spiegato:
«Com’è fatto? Cosa vedi realmente quando sei ‘sul posto’?»
«È un grande fascio di luce bianca che illumina il pavimento. Tutti stanno lì intorno o sono nei loro letti lì vicino nel buio. Qualcuno sta a guardare, altri dormono o sono impegnati nelle loro attività. Ma chiunque faccia un passo avanti sul posto prende il controllo della coscienza.»
Daniel Keyes decide di mettersi nei panni di Billy per scrivere la sua storia e dunque la voce narrante e un fuori campo di un racconto dove lo scrittore stesso si allinea tra i protagonisti. Se è comprensibile l’intento di una miglior comprensione dei fatti, il risultato è, a mio avviso. A tratti un po’ fuorviante perché dà l’impressione che si stia leggendo della fiction. Ma forse questa sensazione è dovuta alla storia stessa di Milligan che spesso e volentieri ha dell’incredibile. Alcune delle personalità che ospita hanno capacità incredibili come la conoscenza di lingue straniere parlate e scritte (Arthur conosce l’arabo, Ragen e croato). Quasi tutti hanno doti artistiche e sanno esprimersi con la pittura tanto da riuscire anche vendere i suoi quadri.
Lettura interessante.
Dal punto di vista psichiatrico, infatti, la storia di William Stanley Milligan ha dato spunto ad approfondimenti e studi riguardo ai disturbi dissociativi d’identità.
Nel 1977, a seguito dell’arresto con l’accusa di ben tre stupri e rapine, Milligan dimostra un comportamento stravagante e viene dunque sottoposto a perizia psichiatrica. Il risultato sarà sconcertante: disturbo di personalità multipla.
Inizialmente pare che Billy ospiti in sé altre tredici personalità (che lui chiama persone...) ma la terapia ne porterà alla luce altre per arrivare ad un totale di ben ventiquattro che si contendono la sua coscienza.
Dal punto di vista giudiziario, poi, Milligan è stato il primo individuo nella storia degli Stati Uniti a essere stato dichiarato non colpevole di gravi crimini per ragioni di infermità mentale proprio in seguito al riconoscimento medico della sua dissociazione.
All’età di quattro anni – in coincidenza del suicidio del padre- Billy sperimenterà le prime dissociazioni che andranno aumentando in seguito ai pesanti abusi a cui il patrigno lo sottoporrà.
Detto in parole povere, la dissociazione è una forma estrema di difesa dopo grandi traumi. La creazione di alter ego non è che un estrema arma per reagire quando le paure bloccano l’individuo.
Così Milligan custodisce soggetti maschili forti e rudi quando avverte la possibilità che qualcuno gli faccia del male; altri soggetti hanno il compito di fare proprio il dolore. Poi ci sono personalità infantili e anche femminili.
Il meccanismo in cui ogni individuo creato acquista coscienza della realtà è così spiegato:
«Com’è fatto? Cosa vedi realmente quando sei ‘sul posto’?»
«È un grande fascio di luce bianca che illumina il pavimento. Tutti stanno lì intorno o sono nei loro letti lì vicino nel buio. Qualcuno sta a guardare, altri dormono o sono impegnati nelle loro attività. Ma chiunque faccia un passo avanti sul posto prende il controllo della coscienza.»
Daniel Keyes decide di mettersi nei panni di Billy per scrivere la sua storia e dunque la voce narrante e un fuori campo di un racconto dove lo scrittore stesso si allinea tra i protagonisti. Se è comprensibile l’intento di una miglior comprensione dei fatti, il risultato è, a mio avviso. A tratti un po’ fuorviante perché dà l’impressione che si stia leggendo della fiction. Ma forse questa sensazione è dovuta alla storia stessa di Milligan che spesso e volentieri ha dell’incredibile. Alcune delle personalità che ospita hanno capacità incredibili come la conoscenza di lingue straniere parlate e scritte (Arthur conosce l’arabo, Ragen e croato). Quasi tutti hanno doti artistiche e sanno esprimersi con la pittura tanto da riuscire anche vendere i suoi quadri.
Lettura interessante.
January 8, 2019
The Minds of Billy Milligan by Daniel Keyes is a challenging look at the controversial case of William Stanley Milligan, a man diagnosed with multiple disorder, who was acquitted for several violent and heinous crimes by pleading insanity as his defense. Armed with sympathetic psychologists and skilled lawyers, the strange case of Billy Milligan is chronicled in great detail by Daniel Keyes, best known for his book, Flowers For Algernon, which also delves deeply into murky waters of human psychology. Daniel Keyes’ narrative flair sensationalizes quite a bit at times, making this “nonfiction” piece a tough pill to swallow. No one can argue Billy had a difficult upbringing and endured countless horrors, but Keyes’ narrative liberties in establishing the many voices of the personalities and their names and their characters and their psychological space feels uneasy to read in retrospect, as the account goes into great detail in many places, and yet, the human being that is Milligan offers no recompense to those innocents he has hurt. Where many in the narrative seemingly fall captive to the magical powers of an adept conman, becoming deeply empathetic, negative viewpoints hold much more weight though are few and far between in the book, and feel almost like villainous voices. One of the biggest problems concerning Milligan was the publicity of his case and his trial, and all that came of it should stand as a warning to the legal system of the United States as to keep justice a swift and quiet affair, as committers of violent crimes like Milligan do not deserve any opportunity to become folk heroes or talk show subjects. The press can only make a mess. One can only feel negative emotions throughout the course of reading this, and while I cannot blame Daniel Keyes for his work in covering this story, I cannot compliment him either. His account is competently written, but very challenging nonetheless. Careful analysis of the culture at this time sheds light on a sexist and misogynistic undertone lurking beneath the truest facts of this case, and I do believe that if the same thing were to happen today, with proper advances in medicine, psychotherapy, politics, and law, that such a strange and sordid circus would not be allowed to leave the ground, and those innocents who had been hurt and abused by such crimes would see true justice. As difficult as it is to read, I was very thankful to read it with the amazing Sveta, and I do consider it important material for those researching United States law or mental health issues, or those looking for various and high profile true crime stories of historical significance. To add to the overall strangeness of this whole affair, both Milligan and Keyes passed away in 2014. A follow up book, called The Milligan Wars is yet to be published here in the US, despite being published overseas (in countries such as Japan as early as 1994) due to Milligan’s own lawsuit against the state of Ohio! For of all things, mistreatment! I do wonder how acquittal of 3 counts of violent crime constitutes any form of mistreatment! Again, it is impossible to view this positively, unless we can hope a case like this brings about a better life for those in the future and great social changes. It is my hope that the women victimized by Milligan were able to live healthy, happy lives, because this book and this account did nothing to help them or to heal their hearts or lives, and I truly hope this book not do them even more harm than they already received at Milligan’s hand. Read this by yourself at your own risk, read it in class or a place of study, or read it with someone you love and trust because it is a very difficult subject and certainly provides food for thought.
August 10, 2025
Her zorbanın bir zamanlar mağdur olduğu sözünü bu kitabın her sayfasında hissettim. Tabi Billy için zorba demek çok doğru bir tabir değil.
Billy Milligan anlaşılmamış mağdurlardan biri. Psikiyatri alanının daha tam anlamıyla gelişmemiş zamanlarında çözüm bulamayan, anlaşılmayan, anlaşıldığı zaman ise işlediği suçlar yüzünden karmaşık durumlarla karşılaşan kişilerden biri. Üzücü kısım ise insanların egosu, çıkarları ve popüler olma isteği yüzünden gerçek ve doğru arasında olması gereken süreçlerin nasıl baltalandığı, tedavi olması gereken bireylerin insani hakların nasıl gasp edildiğini okumaktı. Suçlu, hasta bakılmaksızın herkesin insani haklara sahip olduğunu unutmamamız, iş ile duygu atasında bir çizgi çizmemiz gerektiğinin birer göstergesi. Yıllar önce karşılaşılan bu durumların görünürde az da olsa hala devam etmesi ve insanların acımasız bir şekilde öteleştirilmesi insanlık adına hala çıkarmamız gereken dersler olduğunu bize hatırlatıyor. Billy suçlu olduğu kadar parçalanmış bir birey. Suça itilen bir birey. Çocukluk tramvaları ile kendini parçalayan ve savunma mekanizması olan kişilikler yaratan bulanık bir çocuk (yaşı 20lerinde olsa da zihniyle birlikte uyutulmuş benliği hala bir çocuk). Toplumda anlaşılmayı ve yol gösterilmeyi amaçlayan biri.
Billy Milligan anlaşılmamış mağdurlardan biri. Psikiyatri alanının daha tam anlamıyla gelişmemiş zamanlarında çözüm bulamayan, anlaşılmayan, anlaşıldığı zaman ise işlediği suçlar yüzünden karmaşık durumlarla karşılaşan kişilerden biri. Üzücü kısım ise insanların egosu, çıkarları ve popüler olma isteği yüzünden gerçek ve doğru arasında olması gereken süreçlerin nasıl baltalandığı, tedavi olması gereken bireylerin insani hakların nasıl gasp edildiğini okumaktı. Suçlu, hasta bakılmaksızın herkesin insani haklara sahip olduğunu unutmamamız, iş ile duygu atasında bir çizgi çizmemiz gerektiğinin birer göstergesi. Yıllar önce karşılaşılan bu durumların görünürde az da olsa hala devam etmesi ve insanların acımasız bir şekilde öteleştirilmesi insanlık adına hala çıkarmamız gereken dersler olduğunu bize hatırlatıyor. Billy suçlu olduğu kadar parçalanmış bir birey. Suça itilen bir birey. Çocukluk tramvaları ile kendini parçalayan ve savunma mekanizması olan kişilikler yaratan bulanık bir çocuk (yaşı 20lerinde olsa da zihniyle birlikte uyutulmuş benliği hala bir çocuk). Toplumda anlaşılmayı ve yol gösterilmeyi amaçlayan biri.
January 15, 2016
"Щоб керувати долею, потрібен видатний розум. Щоб здійснювати плани, потрібен дурень."
Здається, вже минув рік відтоді? як я читав одну з найсумніших книжкових історій евер "Квіти для Елджернона" Деніела Кіза. Твердо впевнений, що ще тоді додав у список для читання інший відомий твір Кіза - Множинні особистості Біллі Мілліґана. Але прочитати її довелося лише після того, як подруга на днях розповіла, що читає саме цю книжку. Тому в рамках свого двотижневого книжкового челенджу, Біллі Мілліган опинився на третьому місці списку.
Перейду до головної думки, якою так хочеться поділитися - сюжет твору, без сумнівів - найцікавіший із прочитаного за рік. Підозроюю, немалу роль в такому сприйнятті історії про Біллі Міллігана відіграє той факт, що останні 5 місяців я читав лише Кафку, Ніцше та Беккета. Така компанія заставляє дуже багато думати про дотичні до змісту творів теми, часом надумані з власного життєвого досвіду.
Множинні особистості Міллігана - як action-драма, яка тримає читача у напрузі від першої до останньої сторінки, заставляє забувати втому, не дає заснути, поки ти не дізнаєшся чим же закінчилася історія. Цей ефект ще більше підсилює реальність описаної історії, доведене психологами існування особистостей всередині Вільяма (справжнє ім'я) Міллігана. Завершивши читання книжки, зловив себе на думці, що не міг однозначно визначити чи Мілліган - протагоніст, а чи антагоніст. Це не дивно, враховуючи розщепленість особистості на приблизно рівну кількість позитивних та негативних персонажів. Але чому мені важливо стати на якусь сторону? Дуже хочеться зрозуміти позицію тих журналістів, лікарів, суддів, які відкинувши об'єктивне відношення до хвороби Міллігана, поливали його брудом наче цілісну особу психопата. Згвалтування, пограбування - причин достатньо, аби оправдати ненависть та бажання заховати Міллігана подалі від суспільства та "нормальних" людей. З іншого боку - такі ж люди (психологи, адвокати, поліцейські) повірили в діагноз Біллі та змогли виділити емоції, які визначають їх відношення до окремих особистостей Міллігана. І це теж "нормально". То ж таке та "нормальність"? Безконечна ненависть чи чуйність та добро? Ніколи не дізнаєшся, поки ти не є частиною процесу.
"У мене немає проблем. Я - частина проблеми"
Здається, вже минув рік відтоді? як я читав одну з найсумніших книжкових історій евер "Квіти для Елджернона" Деніела Кіза. Твердо впевнений, що ще тоді додав у список для читання інший відомий твір Кіза - Множинні особистості Біллі Мілліґана. Але прочитати її довелося лише після того, як подруга на днях розповіла, що читає саме цю книжку. Тому в рамках свого двотижневого книжкового челенджу, Біллі Мілліган опинився на третьому місці списку.
Перейду до головної думки, якою так хочеться поділитися - сюжет твору, без сумнівів - найцікавіший із прочитаного за рік. Підозроюю, немалу роль в такому сприйнятті історії про Біллі Міллігана відіграє той факт, що останні 5 місяців я читав лише Кафку, Ніцше та Беккета. Така компанія заставляє дуже багато думати про дотичні до змісту творів теми, часом надумані з власного життєвого досвіду.
Множинні особистості Міллігана - як action-драма, яка тримає читача у напрузі від першої до останньої сторінки, заставляє забувати втому, не дає заснути, поки ти не дізнаєшся чим же закінчилася історія. Цей ефект ще більше підсилює реальність описаної історії, доведене психологами існування особистостей всередині Вільяма (справжнє ім'я) Міллігана. Завершивши читання книжки, зловив себе на думці, що не міг однозначно визначити чи Мілліган - протагоніст, а чи антагоніст. Це не дивно, враховуючи розщепленість особистості на приблизно рівну кількість позитивних та негативних персонажів. Але чому мені важливо стати на якусь сторону? Дуже хочеться зрозуміти позицію тих журналістів, лікарів, суддів, які відкинувши об'єктивне відношення до хвороби Міллігана, поливали його брудом наче цілісну особу психопата. Згвалтування, пограбування - причин достатньо, аби оправдати ненависть та бажання заховати Міллігана подалі від суспільства та "нормальних" людей. З іншого боку - такі ж люди (психологи, адвокати, поліцейські) повірили в діагноз Біллі та змогли виділити емоції, які визначають їх відношення до окремих особистостей Міллігана. І це теж "нормально". То ж таке та "нормальність"? Безконечна ненависть чи чуйність та добро? Ніколи не дізнаєшся, поки ти не є частиною процесу.
"У мене немає проблем. Я - частина проблеми"
March 28, 2017
Ge-ni-al romanul! Mi-e ciudă că a stat ani de zile necitit în bibliotecă, dar a venit la momentul potrivit. Povestea e captivantă și foarte bine scrisă, iar uneori ceea ce se întâmplă e atât de fascinant încât pare ireal... Am trecut prin multe momente în care refuzam să accept că descrie o poveste de viață reală. Merită citită și recitită, e dovada că mintea umană e mai presus de înțelegerea noastră.
November 28, 2020
4.5⭐️ Ciężko zebrać mi słowa by ocenić tę historię. Nie jest to książka, którą czyta się szybko - ja potrzebowałam ponad tygodnia aby wszystko dokładnie zrozumieć i uporządkować w swojej głowie. Uważam, że losy Billy’ego są wręcz niewiarygodne, a zarazem smutne. Naprawdę było mi żal tego mężczyzny, tego jak wiele osób nie rozumiało i nie chciało go zrozumieć. Jest to naprawdę interesujący reportaż, a sama historia pozostanie ze mną jeszcze na długo.
September 18, 2023
3.5/5
Viena tų neįtikėtinų istorijų, kurias beskaitant turi primint sau pačiam, kad čia – tikras gyvenimas, tikras skausmas, tikri likimai, o ne šiaip kažkoks trileris. Nes jei toks būtų, beveik visi išvien sakytų, kad sunkiai įtikinamas ir nerealistiškas. Nes tikrai – žmogaus protas, o ypač Bilio Miligano – toks neįtikėtinas, jog sunku savuoju jį aprėpti. O gal ir neįmanoma. Gaila tik, jog knyga nėra nuosekliai kokybiška – jei pirmoji ir trečioji dalis, pasakojančios apie realų darbą su Biliu – įdomios ir gerai struktūruotos, vidurinioji, kurioje autoriui duota kūrybinė laisvė atkurti kaip galėjo dėliotis Bilio gyvenimas iki gydymo, jau tokia keistoka. Faktas – Bilis davė teisę šiek tiek paspekuliuoti, o ir autorius rėmėsi įvairiais parodymais, šeimos pasakojimais, laiškais, bet vis tiek – toks truputį Farų serijos atpasakojimas, nei kad įdomus ir gerai parašytas tekstas.
Nes tegu neapmėto manęs akmenimis „Gėlių Aldžernonui“ gerbėjai, bet tiek skaitydama tą knygą, tiek šią, Daniel Kayes neapsiverčia liežuvis vadinti geru rašytoju. Nes ir dialogai nerealistiški, ir viskas taip dramatiška, primena senų dokumentikų re-enactmentus, kur žmonės suvaidina įvykį, kol groja baisi muzika ir spalvos padarytos juoda-balta. Ir nors knyga neabejotinai turi minusų, o ir trūksta jai bent kokio papildymo, kuris informuotų apie Bilio gyvenimo pabaigą ir kažkaip istoriją tarsi užrištų, vis tiek skaityti įdomu, kraupu ir aktualu – ypač kai kalbame apie integraciją, empatiją, reabilitaciją. O man labai norėtųsi paskaityti apie Bilio gyvenimą iš jį gydžiusių žmonių perspektyvos – be dramatiškų pritempinėjimų, tačiau daugiau gilinantis į psichologinę būklę, priežastis ir pasekmes.
Viena tų neįtikėtinų istorijų, kurias beskaitant turi primint sau pačiam, kad čia – tikras gyvenimas, tikras skausmas, tikri likimai, o ne šiaip kažkoks trileris. Nes jei toks būtų, beveik visi išvien sakytų, kad sunkiai įtikinamas ir nerealistiškas. Nes tikrai – žmogaus protas, o ypač Bilio Miligano – toks neįtikėtinas, jog sunku savuoju jį aprėpti. O gal ir neįmanoma. Gaila tik, jog knyga nėra nuosekliai kokybiška – jei pirmoji ir trečioji dalis, pasakojančios apie realų darbą su Biliu – įdomios ir gerai struktūruotos, vidurinioji, kurioje autoriui duota kūrybinė laisvė atkurti kaip galėjo dėliotis Bilio gyvenimas iki gydymo, jau tokia keistoka. Faktas – Bilis davė teisę šiek tiek paspekuliuoti, o ir autorius rėmėsi įvairiais parodymais, šeimos pasakojimais, laiškais, bet vis tiek – toks truputį Farų serijos atpasakojimas, nei kad įdomus ir gerai parašytas tekstas.
Nes tegu neapmėto manęs akmenimis „Gėlių Aldžernonui“ gerbėjai, bet tiek skaitydama tą knygą, tiek šią, Daniel Kayes neapsiverčia liežuvis vadinti geru rašytoju. Nes ir dialogai nerealistiški, ir viskas taip dramatiška, primena senų dokumentikų re-enactmentus, kur žmonės suvaidina įvykį, kol groja baisi muzika ir spalvos padarytos juoda-balta. Ir nors knyga neabejotinai turi minusų, o ir trūksta jai bent kokio papildymo, kuris informuotų apie Bilio gyvenimo pabaigą ir kažkaip istoriją tarsi užrištų, vis tiek skaityti įdomu, kraupu ir aktualu – ypač kai kalbame apie integraciją, empatiją, reabilitaciją. O man labai norėtųsi paskaityti apie Bilio gyvenimą iš jį gydžiusių žmonių perspektyvos – be dramatiškų pritempinėjimų, tačiau daugiau gilinantis į psichologinę būklę, priežastis ir pasekmes.
March 2, 2022
Mințile lui Billy Milligan,
Pentru că îmi plăcuse foarte mult Flori pentru Algernon și mi-am dorit să citesc ceva scris de același autor, nu am ezitat să încep acest roman. Este cea mai bună carte din ultima perioadă ♥️, o poveste care nu poate să nu impresioneze și care m-a fascinat și m-a uimit de la un capăt la celălalt.
Romanul, spune povestea adevărată a lui William Stanley Milligan, care nu are nimic supranatural, ci doar o boală mintală care îi transformă complet viața, suferă de personalitate multiplă, având 23 de persoane care „locuiesc” în același corp, a 24-a fiind ceva mai specială.
Nu pot decât să admir modul în care Daniel Keys a pus cap la cap documente, scrisori și declarații, frânturi de amintiri și de relatări ca să construiască o poveste pe care, citind-o, să ai senzația că o trăiești. Iar modul cum redă ceea ce se întâmplă în mintea lui Billy te face să-l înțelegi pe cât de mult e posibil, de ce Milligan l-a ales pe Daniel Keys să scrie această poveste.
O carte despre o boală psihică la care știința încă nu are răspunsuri ferme, despre viața unui om care nu-și mai stăpânește nici corpul, nici mintea.
Recomand tuturor♥️, mai ales dacă vreți să vă convingeți pe propria piele că uneori, realitatea poate fi mai fascinantă decât ficțiunea și că mintea omenească este un tărâm mult mai straniu decât unele dintre cele mai fanteziste lumi imaginate până acum.
Pentru că îmi plăcuse foarte mult Flori pentru Algernon și mi-am dorit să citesc ceva scris de același autor, nu am ezitat să încep acest roman. Este cea mai bună carte din ultima perioadă ♥️, o poveste care nu poate să nu impresioneze și care m-a fascinat și m-a uimit de la un capăt la celălalt.
Romanul, spune povestea adevărată a lui William Stanley Milligan, care nu are nimic supranatural, ci doar o boală mintală care îi transformă complet viața, suferă de personalitate multiplă, având 23 de persoane care „locuiesc” în același corp, a 24-a fiind ceva mai specială.
Nu pot decât să admir modul în care Daniel Keys a pus cap la cap documente, scrisori și declarații, frânturi de amintiri și de relatări ca să construiască o poveste pe care, citind-o, să ai senzația că o trăiești. Iar modul cum redă ceea ce se întâmplă în mintea lui Billy te face să-l înțelegi pe cât de mult e posibil, de ce Milligan l-a ales pe Daniel Keys să scrie această poveste.
O carte despre o boală psihică la care știința încă nu are răspunsuri ferme, despre viața unui om care nu-și mai stăpânește nici corpul, nici mintea.
Recomand tuturor♥️, mai ales dacă vreți să vă convingeți pe propria piele că uneori, realitatea poate fi mai fascinantă decât ficțiunea și că mintea omenească este un tărâm mult mai straniu decât unele dintre cele mai fanteziste lumi imaginate până acum.
June 14, 2022
Îmi plac acest gen de cărți, care sunt bazate pe un caz real. Am citit-o cu mult interes, este impresionanta psihologia omului! Totuși este foarte important, absolut esențial felul in care suntem tratati in copilărie, unele situații si întâmplări pot duce la extreme devastatoare pe măsura, ce acest copil devine adult! 💔
November 28, 2025
Pe cât de repede am parcurs mai bine de jumătate din carte, pe atât de greu a mers mai apoi, când parcă autorul nu mai pune în prim plan personalitățile lui Billy, ci tot contextul medical și juridic. Apar multe nume, iar cartea se transformă într-un fel de documentar. Bine pus la punct, nimic de zis, însă am fost acaparată de transformările lui Billy, iar în momentul în care nu s-a mai pus accent pe asta, mi-am cam pierdut interesul și mi-a fost mult mai greu să rămân concentrată la poveste.
September 19, 2018
Pe mine Daniel Keyes m-a cucerit definitiv cu Flori pentru Algernon, un roman pe care îl recomand cu fiecare ocazie. Și în cazul celui de-al doilea roman al autorului, Mințile lui Billy Milligan, se urmărește latura psihologică umană. Genul acesta de romane pot fi plictisitoare, pentru că acțiunea lipsește (aproape) cu desăvârșire și, cred eu, e nevoie de o anumită stare și moment pentru a avea răbdare să îl înțelegi în profunzime. Nu e un roman care să te relaxeze sau să te țină în suspans, e un roman de stare, care pune întrebări, face presupuneri și oferă mai multe perspective asupra aceleiași probleme.
Billy este un tânăr care ajunge la închisoare acuzat de jaf și viol. După interogare, se descoperă că acesta suferă de tulburare de personalitate multiplă, iar avocații și medicii lui se luptă pentru obținerea libertății pe baza acestei probleme mintale.
Billy are 24 de personalități, fiecare aparând doar în anumite momente, când Billy are nevoie. Toate personalitățile lui denotă un tip inteligent, sensibil și descurcăreț, dar ascund și multe traume, dureri și lipsuri.
În acest context se discută traumele din copilărie, abuzul asupra copiilor și felul în care acesta îi marchează pe viață. Nu cred că e o surpriză pentru cineva să afle detalii psihologice despre urmările abuzului, dar tot este șocant să descoperi mecanismele creierului uman de a se apăra și de a supraviețui atunci când durerea este copleșitoare. E un roman dur, dar și emoționant, trist și tulburător. Deși are un aspect obiectiv, pentru că e narat la persoana a treia, sub forma unui raport, romanul are un grad mare de subiectivitate, pentru că se bazează pe o poveste reală.
Cazul lui Billy a fost foarte mediatizat și oamenii s-au împărțit în două tabere, fiecare judecând în felul său. Sunt scuzabile acțiunile lui Billy pentru că este bolnav? Este Billy un pericol pentru societate și ar trebui închis pentru a nu răni și alți oameni sau ar trebui ajutat să se vindece și să aibă o viață normală? Cred că este greu să faci alegeri, mai ales când te pui în postura victimelor. În același timp însă, și Billy este o victimă, întâi a abuzului, apoi al propriului creier. Mi-a plăcut foarte mult povestea lui, m-a intrigat și m-a făcut să mă gândesc și să analizez multe lucruri. E exact genul de roman din care înveți ceva, care îți deschide mintea. Nu m-a atins la fel de mult ca povestea lui Charlie, pentru că a fost mai obiectiv, dar cred că este la fel de bun și autorul nu se dezminte nici de data aceasta.
Billy este un tânăr care ajunge la închisoare acuzat de jaf și viol. După interogare, se descoperă că acesta suferă de tulburare de personalitate multiplă, iar avocații și medicii lui se luptă pentru obținerea libertății pe baza acestei probleme mintale.
Billy are 24 de personalități, fiecare aparând doar în anumite momente, când Billy are nevoie. Toate personalitățile lui denotă un tip inteligent, sensibil și descurcăreț, dar ascund și multe traume, dureri și lipsuri.
În acest context se discută traumele din copilărie, abuzul asupra copiilor și felul în care acesta îi marchează pe viață. Nu cred că e o surpriză pentru cineva să afle detalii psihologice despre urmările abuzului, dar tot este șocant să descoperi mecanismele creierului uman de a se apăra și de a supraviețui atunci când durerea este copleșitoare. E un roman dur, dar și emoționant, trist și tulburător. Deși are un aspect obiectiv, pentru că e narat la persoana a treia, sub forma unui raport, romanul are un grad mare de subiectivitate, pentru că se bazează pe o poveste reală.
Cazul lui Billy a fost foarte mediatizat și oamenii s-au împărțit în două tabere, fiecare judecând în felul său. Sunt scuzabile acțiunile lui Billy pentru că este bolnav? Este Billy un pericol pentru societate și ar trebui închis pentru a nu răni și alți oameni sau ar trebui ajutat să se vindece și să aibă o viață normală? Cred că este greu să faci alegeri, mai ales când te pui în postura victimelor. În același timp însă, și Billy este o victimă, întâi a abuzului, apoi al propriului creier. Mi-a plăcut foarte mult povestea lui, m-a intrigat și m-a făcut să mă gândesc și să analizez multe lucruri. E exact genul de roman din care înveți ceva, care îți deschide mintea. Nu m-a atins la fel de mult ca povestea lui Charlie, pentru că a fost mai obiectiv, dar cred că este la fel de bun și autorul nu se dezminte nici de data aceasta.
Displaying 1 - 30 of 2,621 reviews