Un actor blazat, o femeie (care e chiar Femeia), un bătrân lucid, o fată închipuită – din substanţa lor îşi construieşte Florin Piersic jr un roman cu titlu înşelător. Povestea nu e nici romantică, nici porno: e aşezată în prăpastia dintre cele două cuvinte, într-un peisaj abrupt. Peisajul abrupt al conştiinţei. Florin Piersic jr face alpinism cu grad înalt de risc.
„Romantic Porno e o călătorie pe teritoriul guvernat de chimia organică. O alunecare într-o altă dimensiune, unde sentimentele capătă intensitate supraomenească. O poveste care provoacă plăceri și dureri viscerale. O carte care îţi lasă simțurile suspendate la un nivel pe care nu l-ai atins până acum.“ (Smaranda ŞCHIOPU, Decât o Revistă)
Dacă nu știam dinainte că autorul cărții este actor, scenarist, regizor, îmi dădeam seama imediat din primele rânduri. Întreaga carte se simte ca un scenariu improvizat parcă în grabă, cu foarte multe detalii, idei nefiltrate și psihanaliză profundă a personajelor. Poate am ‘devorat’ eu prea multă cultură, însă am simțit multe clișee (de la referințe legate de muzică, filme), precum și frânturi de autoplagiat (expresii preluate din piese de teatru jucate de Florin, cronologia cărții care se aseamănă cu cea din filmul produs de Florin în același an în care a fost lansată această carte). Începutul cărții este mai elaborat, cu introducerea treptată a personajelor si tranziția între scene, însă finalul nu face dreptate cărții. Cartea este și romantică, și porno pe alocuri, în ciuda negării acestui fapt de către autor. Unele secvențe revoltă din pricina sexismului accentuat, iar altele pur și simplu te fac să te întrebi dacă citești în continuare aceeași carte ca acum cateva minute deoarece propozițiile nu par a mai avea vreun sens, undeva la limita dintre creativ și halucinogen. Mi-a plăcut în schimb ambiguitatea poveștii – acțiunea ar putea avea loc în orice an și loc din lumea asta fără a-și pierde esența.
M-am asteptat la mai mult umor, pe alocuri e plictisotoare, pe alocuri se doreste a fi mai complicata, ce nu te astepti de la o asta lectura. Dar mi-a placut si am devorat-o cu placere cum faceam pe timpuri cu articolele autorului in Unica :)
Cursiv n-aș putea scrie două rânduri despre povestea asta. Nu i-am găsit capetele ca să pot s-o apuc de undeva. De la prima pagină m-am simțit ca la o piesă de teatru ad-hoc. O mână de actori se întâlnesc din greșeală și interpretează după sugestii auzite de undeva din public, neștiind nimeni ce urmează. Doar unul dintre actori/personaje are nume, al ei este presupus după dorința amantului de ocazie iar acesta este un total necunoscut. Întreaga poveste este narată din umbră cumva, povestitorul fiind cu totul aparte. Dacă la început este detașat, după cum avansează se întărâtă și te convinge că este chiar maestrul păpușar și asta doar pentru ca în momentul imediat următor să năvălească în scenă. Pentru că nu-i place toropeala în care au căzut protejații și este nevoit să anime compoziția. N-am mai citit un astfel de roman și nu pot spune cu siguranță că l-aș reciti, dar merită notă maximă pentru modul în care m-a păcălit și mi-a scurtcircuitat neuronii. Cu un asemenea autor nu putea fi decât un roman original, aparte și îl recomand pentru experiență.
Romanul asta nu a fost facut pentru a fi citit in solitudine. Pentru a aprecia textul la adevarata lui valoare trebuie sa strangeti un grup de prieteni si sa-l cititi cu voce tare. Nici nu ma gandesc cum o sa decurga lectura scenei de sex din masina: "E grav e grav e grav, urlă singurul lui gând. Ce mă fac ce mă fac ce mă fac, strigă Sophia şi nimeni n-o aude." sau cum ai putea sa citesti fara jena ceva de genul: "Şi totul continuă să dureze şi totul continuă să fie tot, chiar şi după ce el îşi simte creierul scurtcircuitat şi stropeşte cu putere cele mai intime flori din interiorul Sophiei." Pe cand o punere in scena sau o ecranizare?