What do you think?
Rate this book
Mitt liv med Saddam
Skönheten och odjuret Ett dramatiskt liv i skuggan av en fruktad diktator Parisoula Lampsos träffar Saddam Hussein när hon just fyllt sexton år. Hon är enda dottern till en grekisk affärsman och dessutom påtagligt vacker. Saddam ska snart fylla trettio och är påläggskalv inom det allt mäktigare Baathpartiet. De förälskar sig och därmed är hennes öde beseglat. "Varje familj i Irak har egna vredens och sorgens minnen av Saddam Husseins tid vid makten. En make som avrättats, söner som dött i krig eller döttrar som försvunnit spårlöst. Alla har något att minnas med avsky. Varje gång någon knackade på dörren var man rädd. Vem kommer? Vem tar vem? Vad händer? Skyldig eller oskyldig spelade ingen roll, att fråga efter orsaken var meningslöst. För att förstå vad jag har att berätta måste man förstå dessa villkor. Saddam Hussein var en man som inte drog sig för att mörda sin egen familj. Varför skulle han skona mig?" Författaren och journalisten Lena Katarina Swanberg har intervjuat Parisoula Lampsos under lång tid och skrivit den gripande, spännande och fasansfulla berättelsen om hennes dramatiska liv i skuggan av en fruktad diktator.
- GenresNonfiction
352 pages, Hardcover
First published January 1, 2010
8 people are currently reading
133 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
did-not-finish
September 8, 2017EN: I don't know why I can't seem to get any further in this book. Maybe I'm just in the wrong head space. Anyway unless I think about this book in the upcoming weeks/months and start again, I will probably never finish.
NL: Om de een of andere reden krijg ik het niet voorelkaar om verder te raken in dit boek. Misschien is dit gewoon niet wat mijn brein nu nodig heeft. Dus als ik in de komende weken of maanden aan dit boek denk begin ik misschien opnieuw, zoniet dan zal ik nooit het einde lezen ;)
NL: Om de een of andere reden krijg ik het niet voorelkaar om verder te raken in dit boek. Misschien is dit gewoon niet wat mijn brein nu nodig heeft. Dus als ik in de komende weken of maanden aan dit boek denk begin ik misschien opnieuw, zoniet dan zal ik nooit het einde lezen ;)
Read
January 12, 2014Recunosc: mi-a fost imposibil să mă termin de citit (auto)biografia Parisoulei Lampsos, scrisă de suedeza Lena Katarina Swanberg, fără s-o compar cu autobiografia lui Ayaan Hirsi Ali, despre care vorbeam acum câteva luni. Ambele sunt femei puternice, ambele au trebuit să supraviețuiască unor regimuri opresive și, în ultimă instranță, să fugă pentru a-și salva viața. De fapt, ambele ar putea sta lejer în lista asta de femei.
Ceea ce au insă în primul rând în comun ambele povești este relația complicată și problematică de la mijloc – a lui Ayaan cu Islamul și a Parisoulei cu Saddam Hussein. Religia, ca și dragostea, cer uneori sacrificii care, pentru cineva care privește din afară, par inacceptabile. Ambele femei au făcut, deci, chestii discutabile. Ayaan îți câștigă însă încrederea, prin sinceritatea ei absolută, impresia că nu-ți ascunde nimic și capacitatea ei de a-și argumenta bine ideile. (continuarea recenziei: http://bookaholic.ro/dictatorii-si-ro...)
Ceea ce au insă în primul rând în comun ambele povești este relația complicată și problematică de la mijloc – a lui Ayaan cu Islamul și a Parisoulei cu Saddam Hussein. Religia, ca și dragostea, cer uneori sacrificii care, pentru cineva care privește din afară, par inacceptabile. Ambele femei au făcut, deci, chestii discutabile. Ayaan îți câștigă însă încrederea, prin sinceritatea ei absolută, impresia că nu-ți ascunde nimic și capacitatea ei de a-și argumenta bine ideile. (continuarea recenziei: http://bookaholic.ro/dictatorii-si-ro...)
February 12, 2020
This book made me interested in Iraq during Saddam’s time. I have since also watched House of Saddam and gained even more understanding of what a tragic time this was for most everyone in Iraq.
June 23, 2021
Teama are multe feţe şi eu le cunosc pe toate. Întotdeauna cel mai teamă mi-a fost de ce li s-ar putea întâmpla copiilor mei. Apoi vine teama care se confundă cu singurătatea, deoarece anihilează tot ceea ce sunt şi mă transformă într-un nimeni. Mi se face părul măciucă doar când mă gândesc la fuga mea din Irak. Închisoarea de sub pământ din Kurdistan, unde m-au încuiat nişte străini. Întunericul din casa scărilor, în timp ce coboram spre celule. Tăcerea. Drumul nesfârşit alături de bărbaţi tăcuţi, îmbrăcaţi în haine largi, tradiţionale. Ochii care-mi urmăreau mişcările. Bărbaţii care mâncau din mine cu privirea.
Am încredere în Dumnezeu. Întotdeauna. El se află în preajma mea şi eu îi vorbesc ca unui prieten. Aşa era atunci şi aşa este şi acum.
Teama are un pol opus. Se numeşte milă.
Când l-am întâlnit prima oară pe Saddam Hussein, de-abia împlinisem 16 ani. Nimic din ceea ce deprinsesem până atunci nu mă pregătise pentru întâlnirea cu Saddam şi nimeni nu putea să bănuiască felul în care avea să mi se schimbe viaţa după acea seară. Până în vara lui 1968, tot ceea ce se întâmplase în viaţa mea fusese planificat de dinainte şi singura mea teamă fusese să nu-i supăr pe părinţi şi pe cei şapte fraţi ai mei, toţi băieţi. Mă temusem ca, nu cumva, în calitate de fiică şi soră unică, să nu mă port în vreun fel care să îmi facă familia de ruşine.
Ce vremuri fericite erau pe-atunci. Totul era atât de simplu.
Nu eram frumoasă, niciodată n-am fost. Dar eram foarte drăguţă. Aveam ochi mari, căprui, şi eram rotunjoară, moale şi pufoasă, aidoma unei gogoşi proaspăt coapte. Aveam părul blond-închis; îmi cădea lung pe spate. Dar altceva era remarcabil la mine, ceva mai greu de definit. O rudă a încercat odată să le explice copiilor mei:
— Când mama voastră se plimba pe stradă în Bagdad, ieşea toată lumea din magazine şi se uita după ea!
E adevărat. Chiar aşa era. Părea că sunt luminată. Şi nu umblam ca alte fete. Picioarele-mi dansau. Pofta de viaţă mişca aerul în jurul meu. Şoldurile mi se legănau fără ca eu să-mi dau seama cum se întâmpla aşa ceva. Mama mă certa:
— Nu mai umbla aşa Pari, termină! Şi când stai jos, ţine-ţi spatele drept, picioarele apropiate şi mâinile pe genunchi!
Apoi izbucnea în râs, pentru că deşi încercam s-o ascult, picioarele mele dansau mai departe. N-am înţeles nici un moment ce simţeau cei care se uitau după mine cu ochi lacomi. Aveam o viaţă de prinţesă, păzită în casa frumoasă a tatălui meu şi în grădina minunată din cartierul exclusivist al Bagdadului. Grădinarul nostru potrivea culorile copacilor din grădină cu paleta de culori a fiecărui anotimp. Mama avea un bucătar şi mulţi servitori pe lângă casă. Aveam un şofer care ne purta pretutindeni, chiar şi la şcoală şi la clubul exclusivist Alawyia, unde familia mea era membră. La început am avut maşini marca Soto, apoi întotdeauna Mercedes. Numele tatălui meu era respectat în cele mai înalte cercuri. În jurul nostru locuiau familii irakiene stimate, majoritatea creştine ca şi noi. Crucea Roşie şi multe ambasade îşi aveau sediile în cartierul nostru.
Am încredere în Dumnezeu. Întotdeauna. El se află în preajma mea şi eu îi vorbesc ca unui prieten. Aşa era atunci şi aşa este şi acum.
Teama are un pol opus. Se numeşte milă.
Când l-am întâlnit prima oară pe Saddam Hussein, de-abia împlinisem 16 ani. Nimic din ceea ce deprinsesem până atunci nu mă pregătise pentru întâlnirea cu Saddam şi nimeni nu putea să bănuiască felul în care avea să mi se schimbe viaţa după acea seară. Până în vara lui 1968, tot ceea ce se întâmplase în viaţa mea fusese planificat de dinainte şi singura mea teamă fusese să nu-i supăr pe părinţi şi pe cei şapte fraţi ai mei, toţi băieţi. Mă temusem ca, nu cumva, în calitate de fiică şi soră unică, să nu mă port în vreun fel care să îmi facă familia de ruşine.
Ce vremuri fericite erau pe-atunci. Totul era atât de simplu.
Nu eram frumoasă, niciodată n-am fost. Dar eram foarte drăguţă. Aveam ochi mari, căprui, şi eram rotunjoară, moale şi pufoasă, aidoma unei gogoşi proaspăt coapte. Aveam părul blond-închis; îmi cădea lung pe spate. Dar altceva era remarcabil la mine, ceva mai greu de definit. O rudă a încercat odată să le explice copiilor mei:
— Când mama voastră se plimba pe stradă în Bagdad, ieşea toată lumea din magazine şi se uita după ea!
E adevărat. Chiar aşa era. Părea că sunt luminată. Şi nu umblam ca alte fete. Picioarele-mi dansau. Pofta de viaţă mişca aerul în jurul meu. Şoldurile mi se legănau fără ca eu să-mi dau seama cum se întâmpla aşa ceva. Mama mă certa:
— Nu mai umbla aşa Pari, termină! Şi când stai jos, ţine-ţi spatele drept, picioarele apropiate şi mâinile pe genunchi!
Apoi izbucnea în râs, pentru că deşi încercam s-o ascult, picioarele mele dansau mai departe. N-am înţeles nici un moment ce simţeau cei care se uitau după mine cu ochi lacomi. Aveam o viaţă de prinţesă, păzită în casa frumoasă a tatălui meu şi în grădina minunată din cartierul exclusivist al Bagdadului. Grădinarul nostru potrivea culorile copacilor din grădină cu paleta de culori a fiecărui anotimp. Mama avea un bucătar şi mulţi servitori pe lângă casă. Aveam un şofer care ne purta pretutindeni, chiar şi la şcoală şi la clubul exclusivist Alawyia, unde familia mea era membră. La început am avut maşini marca Soto, apoi întotdeauna Mercedes. Numele tatălui meu era respectat în cele mai înalte cercuri. În jurul nostru locuiau familii irakiene stimate, majoritatea creştine ca şi noi. Crucea Roşie şi multe ambasade îşi aveau sediile în cartierul nostru.
December 9, 2021
Buvo įdomu skaityt ir suprast, kaip viskas vyko Sadamo valdomame Irake. Kiek žiaurumo ir kraujo kvapo buvo ištroškęs žmogus. Kaip žmonės buvo tarsi žaisliukai, kuriais jis galėjo puikiai žongliruot, o kažką padarius ne pagal jį, tie žmonės pranykdavo…. Ši knyga apie labai stiprią moterį, kuri sugebėjo išgyvent būdama nesantuokine moterimia šalia Sadamo 35 metus. Stipru. Ne kiekviena tai sugebėtų, bet suprantu, kad arabų kultūra, mums europiečiams yra sunkiai suvokiama, todėl suvokti ir vertinti kaikuriuos faktus yra sudėtinga, nes galvoji, kad tai nelabai realu ir apskritai kaip taip gali būti. Matyt gali. Nes ši moteris reali kaip ir jos istorija. Matyt knygoje daug faktų ir nutylėta, gal kai kas pagražinta ar pabloginta situacija skaitytojui, tačiau suvokimas atsiranda, kad žiaurumo būta labai daug, o išgyvent sugebėjo tik stipriausi, matyt, viena tų ir yra Parisoula Lampsos.
Read
May 31, 2020Det är svårt att bedöma boken, ska man bedöma historian, sanningen eller beteendet? Ibland hade jag det svårt att tro på vissa saker, emellanåt kände jag att hon överdriver eller skrävlar dock faktumet är att den är en intressant bok.
December 22, 2020
Super tare cartea...te tine in priza de numa-numa
January 25, 2022
Ik had er meer van verwacht
February 6, 2023
It was such a journey only reading this book, but I loved it and it gave me so many new perspectives about life.
November 2, 2023
OTROLIGT SPÄNNANDE
January 18, 2024
Herregud så mycket känslor man upplever när man läser denna bok! Vilket livsöde, vilken kämparglöd, vilken tro på något bättre! Jag sträckläste och den kommer finnas med mig länge.
September 8, 2013
"Tänapäeval pole seks erilisem kui tere hommikust ütlemine ja ma ei usu, et inimene on loodud niimoodi elama. Eriti mitte naised."
"Mu ema ütles ikka, et mehed vajavad kolme naist: ema, abikaasat ja armukest. Kõiki kolme funktsiooni korraga on raske täita, aga rolle võib vahetada. Kõike tuleb anda parasjagu: Anna mehele liiga palju ja sa kaotad ta. Anna mehele liiga vähe ja sa kaotad ta samuti. Anna vahel liiga palju ja vahel liiga vähe. Siis jääb ta sinu juurde."
"Pisarad võivad olla parandavad toimega. Pisarateta nutmine rebib hinge suured haavad. Niisugune nutmine teeb ainult haiget, aja jooksul aina rohkem. Põhjus on selles, et pisarateta nutt suleb kurbuse hinge."
Tõeliselt kaasahaarav ning väga põnev lugemine. Avab lugeja silmad ning laseb piiluda sellist elukeskkonda, mida meie, oma kohati tähtsusetute probleemide vahelt, ei pruugi mõistagi.
"Mu ema ütles ikka, et mehed vajavad kolme naist: ema, abikaasat ja armukest. Kõiki kolme funktsiooni korraga on raske täita, aga rolle võib vahetada. Kõike tuleb anda parasjagu: Anna mehele liiga palju ja sa kaotad ta. Anna mehele liiga vähe ja sa kaotad ta samuti. Anna vahel liiga palju ja vahel liiga vähe. Siis jääb ta sinu juurde."
"Pisarad võivad olla parandavad toimega. Pisarateta nutmine rebib hinge suured haavad. Niisugune nutmine teeb ainult haiget, aja jooksul aina rohkem. Põhjus on selles, et pisarateta nutt suleb kurbuse hinge."
Tõeliselt kaasahaarav ning väga põnev lugemine. Avab lugeja silmad ning laseb piiluda sellist elukeskkonda, mida meie, oma kohati tähtsusetute probleemide vahelt, ei pruugi mõistagi.
June 17, 2013
Een moeilijk boek om een oordeel over te geven.
Weet niet wat ik zou hebben gedaan als ik in haar schoenen zou hebben gestaan.
Vond het ook wel erg dat ze haar dochter daar achterliet en zelf vertrok..
Vind ook dat ze haar ogen wel erg goed kon afsluiten voor de dingen die in haar omgeving gebeurde.
Weet niet wat ik zou hebben gedaan als ik in haar schoenen zou hebben gestaan.
Vond het ook wel erg dat ze haar dochter daar achterliet en zelf vertrok..
Vind ook dat ze haar ogen wel erg goed kon afsluiten voor de dingen die in haar omgeving gebeurde.
July 23, 2025
O carte care îmbină realitatea cu ficțiunea. Povestea se concentrează asupra unei femei care relatează viata ei cu Hussein. Pare sa fie o poveste reala, dar nu sunt dovezi, din ce stiu, care sa ateste ca povestea este reala. Totusi, mi-a placut mult povestea ei, e foarte interesanta si palpitanta. Vorbește despre omul Hussein din perspectiva ei. A fost o lectura placuta.
March 8, 2016
The bok is full of lies and was written obviously for the commercial purposes only. Very bad and clear that the ond whose telling the story knows very little about the iraqi society.
October 29, 2025
Idamaises traditsioonis on naise juveelid mehe rikkuse nähtav sümbol.
Seda, kes ennast tugevana näitab, peetaksegi tugevaks.
Seda, kes ennast tugevana näitab, peetaksegi tugevaks.
Displaying 1 - 17 of 17 reviews