Camil Petrescu was a Romanian playwright, novelist, poet and philosopher. He marked the end of the traditional novel era and laid the foundation of the modern novel era in Romanian literature.
Recunosc cu sfială că teatrul nu a fost niciodată punctul meu forte, însă nu dintr-o aversiune survenită din ceva anume, ci mai degrabă din pură indiferenţă. Camil Petrescu -prin "Suflete tari"- m-a stupefiat! N-am trăit niciodată atât de intens într-o carte precum am trăit în paginile acesteia de faţă. Pe bună dreptate! Niciun roman -şi s-au adunat câteva, zic eu, din fiecare şcoală naţională- nu m-a făcut atât de implicat în acţiunea sa. "Suflete tari" prezintă drama lui Andrei Pietraru, un tânăr de 30 de ani care şi-a ratat studiile, cariera... viaţa, pentru a lucra 6 ani ca bibliotecar în casa lui Matei Boiu, figura aristocratică a României antebelice şi tatăl fiinţei pe care Andrei o iubea - Ioana... Drama lui Camil Petrecu este una ce tratează conştiinţa - mai precis, orgoliul. Eu unul am văzut în Andrei un personaj de factură romantică, prin excelenţă, respectând parcă toate prevederile romantismului european, iar în Ioana - aristocrata de tip realist."De mâine, totul se va schimba...": de mâine voi citi -pe cât îmi va permite timpul!- piese de teatru!
"Ca să ajung la floarea albă și rece a muntelui, eu, cel pornit din mlaștină, m-aș agăța de fiecare colț de stâncă... mi-aș sângera mâinile... aș trece de-a lungul oricărei prăpăstii și aș putea ajunge."
"Unii mor de cancer, alții de tuberculoză. Eu voi muri pentru că am avut nenorocirea s-o cunosc pe domnișoara Ioana Boiu. O boală incurabilă."
"Ce suntem noi toți pentru ei acolo? Eroi de operete și romane proaste. Numai aici suntem mari, noi înșine. Uite rămășițele acestea... Uite ce stângăcie! Nu prea știau să scrie strămoșii noștri, Bazil, dar erau drepți ca patriarhii. Nu e artă, poate... Nu e eleganță, aproape nimic. Dar e al nostru, ca și sângele, ca și mușchii noștri."
"Va veni o clipă când eurile noastre dezbrăcate de orice, ca la începutul începutului, vor fi față în față..."
//Cum a spus-o și Culai, Andrei trebuia dus la balamuc
3.5⭐️ am fost foarte confuza la inceput, mi se pare ca a inceput asa, foarte abrupt, insa pe parcurs a inceput sa mi se para interesanta... finalul a fost cu totul si cu totul neasteptat (wtf andrei)☠️☠️ ioana e girlboss!!💓 overall a fost ok, povestea unui servitor care voia sa fie parvenit si si-a ascuns aceasta dorinta sub contextul iubirii (pana a uitat si el adevaratul scop pt care a ramas in casa aia; un pic cam bipolar Andrei ăsta, ngl)
"Ioana: oameni ca dumneata nu se omoară... domnule... Andrei (mecanismul dinăuntru a fost atins, rămâne o clipă pierit, apoi cu figura pustiită, străin de el ìnsuşi, cel de până acum, a scos revolverul din sertarul biroului, îl simte în mână şi are un spasm de oroare.)"
"Suflete tari" - conflictul dintre idealul iubirii absolute și realitate. "Pe dumneata te-am ucis în mine...Ești moartă... mai moartă decât dacă n-ai fi existat niciodată..."
"Ce vreau? Ce mai vreau? Să-ți arăt cine ești. Dar mai cu seamă să-mi arăt mie însumi cine ești. Să văd, în sfârșit, pentru cine mi-am zădărnicit viața, pentru cine lupt cu moartea. Să sfâșii această mască mincinoasă, care a facut din mine un bolnav."