Trei ceasuri in iad

by Antonie Plămădeală

Cronicarul a făcut în­­sem­nările care urmează – în mare parte autobiografice – pe când se afla în iad mai întâi ca fugar şi deținut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani.
Localizarea acțiunii în Germania a fost, evident, impusă de pretențiile regimului politic de atunci că iadul de acasă era Rai. Editorii şi cititorii au înțeles la vremea tipăririi, în anul 1970, alegoria. Se pare că au înțeles‑o şi cenzorii, dar au admis publicarea cărții pentru că le‑a plăcut până şi lor, ceea ce era, evident, un act conspirativ.
Cartea denunță frica, opresiunea, atentatul împotriva identității oamenilor, limbajul de lemn şi toate relele regimului. Personajele sunt fictive, iar autorul, sub forma alegoriei, redă atmosfera de iad şi măsura până la care ateismul şi tirania au izbutit să deformeze ființa umană.
Cenzorii au trăit şi ei în acest iad, responsabili de întreținerea lui. Iar autorul ar vrea să creadă că, în pofida evidenței, în tainițele sufletelor lor, mai păstrau şi ei fărâme de omenie. Acest lucru se pare că-l revendică de-abia acum, într-un târziu, cu convingere.

First published January 1, 1970

Reviews

[Maria Arsene · Rating 5 out of 5]

Frumoasa cartea, mult mister, seamana cu cele scrise de Dostoievski :)

[Oana · Rating 5 out of 5]

In pofida titlului, nu este o carte religioasa, dar este una care ridica intrebari(sigur nu din genul 'uitat actiune a doua zi dupa ce am terminat-o'-chestie care mi s-a intamplat, mai ales dintre cele 'de odihnot neuronul' :D ).
Din prefata se afla ca povestea porneste de la o presupusa implantare a creierului unei persoane in corpul alteia-de apreciat ca era vorba de 2 barbati-daca se pune creierul unei femei intr-un barbat, chiar ca se lasa cu tragedie! :)
Si se mentine 'ipoteza' cam 90% din carte, desi se mai strecoara cate o soparla din cand in cand gen-ok, personajul are creierul-memoria, amintirile, cunostintele lui Anton (Adam :)) si ii iubeste logodnica-nu se presupune ca sentimentele vin din inima si nu din creier? Cum poti 'pune' sentimente in corpul cuiva doar prin creier?
In fine, revenim la problema de fond-mintea unuia si corpul altuia, cine e de fapt? Daca cineva isi pierde mainile si picioarele, chiar un ochi, ramane esential aceeasi persoana, nu-si schimba identitatea.. dar daca nu mai ai memoria, cunostintele, trairile tale, cum mai poti fi 'tu'?
Asa cum nu poti fi 'tu' avand memoria ta, dar fara nimic din corp care sa-ti apartina tie?
Cu ceva ani in urma un chirurg neorolog italian anuntase ca vrea sa faca un transplant de creier, dar nu stiu daca l-a facut sau daca i s-a permis sa-l faca, din evidente motive etice.
Pe planul doi este viata in dictatura, cu frica si cozile de topor specifice, dar mi s-a parut mai interesant pretextul.

[Alisu' · Rating 2 out of 5]

"Lucrurile isi pierd sufletele cind cei care le insufletesc abia mai au suflet pt. ei insisi."

[Iosiv Basarab · Rating 5 out of 5]

even though I and the author haven't seen eye to eye on many issues (starting with religion), I must admin that this novel is a masterpiece.. you can read it as it is, or you can read it knowing what's hidden behind characters and actions (hashtag: censorship in Communist Romania), each way, it's a strange beautifully crafted and written with a plot twist at the end that makes it even more impressive

[Olivia Lungulescu · Rating 5 out of 5]

Pecetea „definitiv", aplicatã de noi sau de altii pe deznodăminte „ireversibile", pe stãri sufletesti si pe sentimente „vesnice", e mereu revocatã si înlocuită, de aceastã vrăjitoare care se cheamã Viață, cu „provizoriu", sau e pur si simplu stearsã ca înscrisul evanghelic pe nisip, in calea vântului, acoperită de evenimente noi, de alte stări sufletesti, de alte sentimente, care vin de undeva, din afară, ca si cum ar fi fost prevăzute într-un program, sau isi fac loc pe nesimtite din noi insine, dintr-un imens si variat tezaur de solutii care, chiar atunci când par a ne da pe față slăbiciunea, şubrezenia si nestatornicia. demonstreazã de fapt puterea de a ne echilibra, bogatia mijloacelor de care, fară sã stim totdeauna, dispunem impotriva disperării, a nenorocirilor, a rautății, a nesansei si mortii.

[Citesc · Rating 5 out of 5]

Am recitit după 25 de ani! O carte deosebită, atunci și acum! Au trecut anii ca trei ceasuri... 😱