What do you think?
Rate this book
Sfârșit de mileniu #1
Casa Domnului Alcibiade
Romanian
492 pages, Paperback
First published January 1, 1990
About the author
Radu Tudoran
42 books77 followersHe was born in Blejoi, Prahova County, Romania, at 8 March 1910, his real name Nicolae Bogza, being the brother of Geo Bogza. His manifested strong nostalgia for traveling on the seas, he probably inherited from his father, Alexandru Bogza, clerk of the commercial marine.
After he finishes the Military High school from Manastirea Dealu in 1930 and, than, the Military School from Sibiu in 1932, he works for 6 years (1932-1938), as an Officer of Romanian Army.
He gives up to his military career in 1938, year in which he makes his debut with a story in the “Lumea Româ
neasca” (“Romanian World”) magazine, led by Zaharia Stancu. There is an obvious connection between his resignation from army and his first literary successes. In the same year, he changes his name from Nicolae Bogza to Radu Tudoran, to not suggest any connection to his brother Geo Bogza (famous Romanian writer).
In 1940 he publishes his first book, volume of short stories “Orasul cu fete sarace” (“The city with poor girls”). In the following year, 1941, he publishes the novel “Un port la rasarit” (“The port from the east”), novel that was noted by the critics with a big delay and, than, from politic reasons, was passed in a shadow corner of oblivion.
While his brother Geo Bogza managed to survive in the turbulent years 1945-1947, being a left side militant, Radu Tudoran more honest and less skilful, wrote articles in which he criticized, on equal sides, the right extremism, but also the politics of Soviet Union.
In the same cloudy period for Romania, 1945-1947, he continued to write and publish, he raised money, established in Braila, and he built a ship that he planned to travel the world.
Suddenly, at the end of the year 1947, when the control of soviets over Romania became totally, Radu Tudoran, was passed quickly in anonymity .
Still, he wasn’t undergone neither to persecutions and neither The Security raids or jail. Being in this cone of shadow of disgrace, he chooses translations, especially from Russian and Soviets authors, as a way of maintaining his contact with literature and as a way of living.
He comes back on the literature scene with a harmless novel for young people “Toate panzele sus!” (“All sails up!”) in 1945, which becomes instantly a big success for all age’s audiences, lighting the imagination of millions of young Romanian people for a couple of generations. The novel, written with a huge amount of narrative and descriptive talent, is strong influenced by author’s passion for adventure. He describes the journey that Radu Tudoran wasn’t able to do in 1948, although his ship, his own schooner “Speranta” (“Hope”), was built and was waiting for him to leave in the port area of Braila. His model was the navigator Joshua Slocum, whom he wanted to leave around the world.
Radu Tudoran always lived withdrawn, until the end of his life, but he published every time only best-sellers. In 1977, the total number of copies of his books – each was almost re-edited many times – exceeded 1 500 000 of edited copies. With the money from his novels, the writer built a new shipment for trips, smaller than his first ship, because this one was destined for less bold trips.
His most ambitious project was the 7 novels cycle “Sfarsit de mileniu” (“End of Milenium”), a complex fresco of the Romanian society of the 20th Century. In his last year of living, he was working on the 7th novel “Sub zero grade” (“Under zero degrees”), in which he talked about the Soviet occupation from 1944 until 1953.
He died in the morning of 18 November 1992, at Fundeni hospital, from an artery disease. His brother Geo Bogza, died a year later.
After he finishes the Military High school from Manastirea Dealu in 1930 and, than, the Military School from Sibiu in 1932, he works for 6 years (1932-1938), as an Officer of Romanian Army.
He gives up to his military career in 1938, year in which he makes his debut with a story in the “Lumea Româ
neasca” (“Romanian World”) magazine, led by Zaharia Stancu. There is an obvious connection between his resignation from army and his first literary successes. In the same year, he changes his name from Nicolae Bogza to Radu Tudoran, to not suggest any connection to his brother Geo Bogza (famous Romanian writer).
In 1940 he publishes his first book, volume of short stories “Orasul cu fete sarace” (“The city with poor girls”). In the following year, 1941, he publishes the novel “Un port la rasarit” (“The port from the east”), novel that was noted by the critics with a big delay and, than, from politic reasons, was passed in a shadow corner of oblivion.
While his brother Geo Bogza managed to survive in the turbulent years 1945-1947, being a left side militant, Radu Tudoran more honest and less skilful, wrote articles in which he criticized, on equal sides, the right extremism, but also the politics of Soviet Union.
In the same cloudy period for Romania, 1945-1947, he continued to write and publish, he raised money, established in Braila, and he built a ship that he planned to travel the world.
Suddenly, at the end of the year 1947, when the control of soviets over Romania became totally, Radu Tudoran, was passed quickly in anonymity .
Still, he wasn’t undergone neither to persecutions and neither The Security raids or jail. Being in this cone of shadow of disgrace, he chooses translations, especially from Russian and Soviets authors, as a way of maintaining his contact with literature and as a way of living.
He comes back on the literature scene with a harmless novel for young people “Toate panzele sus!” (“All sails up!”) in 1945, which becomes instantly a big success for all age’s audiences, lighting the imagination of millions of young Romanian people for a couple of generations. The novel, written with a huge amount of narrative and descriptive talent, is strong influenced by author’s passion for adventure. He describes the journey that Radu Tudoran wasn’t able to do in 1948, although his ship, his own schooner “Speranta” (“Hope”), was built and was waiting for him to leave in the port area of Braila. His model was the navigator Joshua Slocum, whom he wanted to leave around the world.
Radu Tudoran always lived withdrawn, until the end of his life, but he published every time only best-sellers. In 1977, the total number of copies of his books – each was almost re-edited many times – exceeded 1 500 000 of edited copies. With the money from his novels, the writer built a new shipment for trips, smaller than his first ship, because this one was destined for less bold trips.
His most ambitious project was the 7 novels cycle “Sfarsit de mileniu” (“End of Milenium”), a complex fresco of the Romanian society of the 20th Century. In his last year of living, he was working on the 7th novel “Sub zero grade” (“Under zero degrees”), in which he talked about the Soviet occupation from 1944 until 1953.
He died in the morning of 18 November 1992, at Fundeni hospital, from an artery disease. His brother Geo Bogza, died a year later.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
February 3, 2020
Prima jumătate e o capodoperă, o plimbare prin istoria începutului de secol XX în Romania, intercalată cu povestioare din copilăria autorului și pasaje fantastice savuroase (a la Eliade). I-aș fi dat 5 stele fără emoții. Din păcate însă, a doua jumătate a cărții e ceva mai răsuflată și mai puțin inspirată - totuși o lectură plăcută și interesantă, chiar dacă pe alocuri cam trenează. M-a convins să trec direct la următoarea carte din ciclu (Retragerea fără torțe), deși inițial plănuiam să citesc altceva între timp.
June 29, 2021
La opt ani am fugit de acasă; pe la ora patru dimineaţa, când se lumina de ziuă, după ce nu dormisem toată noaptea torturat de gândul pedepsei care avea să înceapă spre ispăşirea grelelor mele păcate, m-am strecurat afară, pe la bucătărie, unde dormeau pisicile şi, luând în lung zidul atenanţelor şi grajdurilor, am ajuns în grădină.
Câinele venea după mine, îi simţeam în ceafă privirile mustrătoare. Înţelegea, desigur, dar ca să mă oprească ar fi trebuit să latre spre a-i trezi pe ai casei; mi-era devotat şi îi cunoşteam caracterul, ar fi înfruntat orice caznă, numai ca să nu mă trădeze.
N-aveam pe mine decât o bluziţă, pantaloni scurţi şi sandale, şi vântul rece al dimineţii mă făcea să tremur, deşi venea o zi călduroasă de vară. Aş fi vrut să fiu pisică sau câine, să aibă altcineva grijă de mine, să nu fiu chinuit de răspunderi prea mari pentru puterile mele.
Acestea sunt gândurile mele de atunci, nu le recompun astăzi, ci doar le aduc din urmă, nescăzute, neabătute, cum n-aş putea să le uit niciodată.
Ajuns la gardul grădinii, am îngenuncheat în săpătura gloduroasă, ca să-mi iau rămas bun de la câine. Mai simt şi acum în rotule asprimea pământului, asociindu-se cu chinul mult mai brutal pe care îl cunoscusem în acel al doilea an de şcoală, pedepsit să stau în genunchi pe coji de nucă, în colţul de supliciu al clasei. Nucile le aduceam tot eu, cum alţii şi-au dus singuri şi pământeşte crucea viitoarei lor cazne; era protocolul răstignirii, vechi cât o civilizaţie căreia îi mai lipsea secolul meu ca să împlinească două milenii.
Şi iată că încet-încet s-a scurs şi acest ultim secol, iar eu trebuie să scriu repede declaraţia mea de martor, să fiu gata când va începe procesul.
Câinele venea după mine, îi simţeam în ceafă privirile mustrătoare. Înţelegea, desigur, dar ca să mă oprească ar fi trebuit să latre spre a-i trezi pe ai casei; mi-era devotat şi îi cunoşteam caracterul, ar fi înfruntat orice caznă, numai ca să nu mă trădeze.
N-aveam pe mine decât o bluziţă, pantaloni scurţi şi sandale, şi vântul rece al dimineţii mă făcea să tremur, deşi venea o zi călduroasă de vară. Aş fi vrut să fiu pisică sau câine, să aibă altcineva grijă de mine, să nu fiu chinuit de răspunderi prea mari pentru puterile mele.
Acestea sunt gândurile mele de atunci, nu le recompun astăzi, ci doar le aduc din urmă, nescăzute, neabătute, cum n-aş putea să le uit niciodată.
Ajuns la gardul grădinii, am îngenuncheat în săpătura gloduroasă, ca să-mi iau rămas bun de la câine. Mai simt şi acum în rotule asprimea pământului, asociindu-se cu chinul mult mai brutal pe care îl cunoscusem în acel al doilea an de şcoală, pedepsit să stau în genunchi pe coji de nucă, în colţul de supliciu al clasei. Nucile le aduceam tot eu, cum alţii şi-au dus singuri şi pământeşte crucea viitoarei lor cazne; era protocolul răstignirii, vechi cât o civilizaţie căreia îi mai lipsea secolul meu ca să împlinească două milenii.
Şi iată că încet-încet s-a scurs şi acest ultim secol, iar eu trebuie să scriu repede declaraţia mea de martor, să fiu gata când va începe procesul.
March 25, 2020
Acelasi stil melancolic pe care l-a folosit Radu Tudoran in romanele sale l-am regasit si aici.Cartea aceasta este una scrisa cu rabdare, pe alocuri poate fi greoaie dar nu in sensul adevarat al cuvantului, autorul nu foloseste termeni complicati dar poate din multitudinea de informatii pe care vrea sa le transmita ne obliga sa o luam usor cu lectura, sa o savuram din scoarta in scoarta cu rabdare.
Mi-a placut mult cartea asta desi mai am aproape 50 de pagini din ea mi-a lasat un gust placut.Aceasta povestire sau mai bine sa ii spun jurnal, pentru ca autorul ne povesteste anumite intamplari dinainte si din timpul Primul Razboi Mondial situate in apropierea casei nu pe campul de lupta.Dar nu razboiul este subiectul principal ci pot sa spun ca viata omului in general in acele vremuri.Fictiunea se imbina frumos cu date reale si pe alocuri chiar cu reflectiile si opiniile autorului.
Fara greutate se trece de la zborul si prabusirea lui Aurel Vlaicu la Doctorul Mina Minovici si experimentele din perioada aceea, apoi chiar pana la dezastrul Titanicului, bombardarea Bucurestiului, atentatul de la Sarajevo si multe alte evenimente importante din istoria omenirii de dinaintea Razboiului.Toate aceastea Radu Tudoran le impina abil impreuna cu personajele sale in frunte cu Domnul Alcibiade in jurul caruia graviteaza toate personajele acestui roman.
Il recomand persoanelor nostalgice, melancolice si rabdatoare.Oamenilor indragostiti de povestire si de intamplari din trecut.
Mi-a placut mult cartea asta desi mai am aproape 50 de pagini din ea mi-a lasat un gust placut.Aceasta povestire sau mai bine sa ii spun jurnal, pentru ca autorul ne povesteste anumite intamplari dinainte si din timpul Primul Razboi Mondial situate in apropierea casei nu pe campul de lupta.Dar nu razboiul este subiectul principal ci pot sa spun ca viata omului in general in acele vremuri.Fictiunea se imbina frumos cu date reale si pe alocuri chiar cu reflectiile si opiniile autorului.
Fara greutate se trece de la zborul si prabusirea lui Aurel Vlaicu la Doctorul Mina Minovici si experimentele din perioada aceea, apoi chiar pana la dezastrul Titanicului, bombardarea Bucurestiului, atentatul de la Sarajevo si multe alte evenimente importante din istoria omenirii de dinaintea Razboiului.Toate aceastea Radu Tudoran le impina abil impreuna cu personajele sale in frunte cu Domnul Alcibiade in jurul caruia graviteaza toate personajele acestui roman.
Il recomand persoanelor nostalgice, melancolice si rabdatoare.Oamenilor indragostiti de povestire si de intamplari din trecut.
June 2, 2022
O înșiruire dezlânată de istorioare în buna tradiție suprarealistă autohtonă, deloc ajutată de un veșnic du-te-vino prin timp ce reușește să zăpăcească complet idiotul ce s-ar aștepta, cu oarecare mândrie patriotică, să citescă o replică românească la "Trilogia Secolului" dăruită lumii de Ken Follett.
March 31, 2024
An extraordinary penmanship, as Tudoran usually had in all his books. Written from a young boy’s point of view, but definitely without childish thoughts upon the world, on the contrary filled with a mature approach about life and family, war and fate.
July 20, 2013
First half was driven by genius. Afterwards, starting from when the war comes to the village, is still well written, but fails to be original. But for the first half, which I think have universal value, it should be read be everybody.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews