Le Phantôme De l'Opéra

by Gaston Leroux

Il raconte l'histoire d'un personnage mystérieux surnommé "Le Fantôme" qui vit dans le bâtiment du Palais de l'Opéra Garnier. Ce personnage sera la cause de terribles accidents. Et il exigera 20 000 francs par mois à la nouvelle direction, en plus de garder une cabine privée (numéro 5) à sa disposition. Le fantôme tombe amoureux de la jeune chanteuse Christine Daaé et la kidnappe pour l'éloigner du comte de Chagny, qui est également amoureux d'elle. Raoul de Chagny doit affronter de nombreux pièges pour sauver sa bien-aimée.

362 pages, Paperback

Published March 1, 2021

About the author

Gaston Louis Alfred Leroux was a French journalist and author of detective fiction.

In the English-speaking world, he is best known for writing the novel The Phantom of the Opera (Le Fantôme de l'Opéra, 1910), which has been made into several film and stage productions of the same name, such as the 1925 film starring Lon Chaney, and Andrew Lloyd Webber's 1986 musical. It was also the basis of the 1990 novel Phantom by Susan Kay.

Leroux went to school in Normandy and studied law in Paris, graduating in 1889. He inherited millions of francs and lived wildly until he nearly reached bankruptcy. Then in 1890, he began working as a court reporter and theater critic for L'Écho de Paris. His most important journalism came when he began working as an international correspondent for the Paris newspaper Le Matin. In 1905 he was present at and covered the Russian Revolution. Another case he was present at involved the investigation and deep coverage of an opera house in Paris, later to become a ballet house. The basement consisted of a cell that held prisoners in the Paris Commune, which were the rulers of Paris through much of the Franco-Prussian war.

He suddenly left journalism in 1907, and began writing fiction. In 1909, he and Arthur Bernède formed their own film company, Société des Cinéromans to simultaneously publish novels and turn them into films. He first wrote a mystery novel entitled Le mystère de la chambre jaune (1908; The Mystery of the Yellow Room), starring the amateur detective Joseph Rouletabille. Leroux's contribution to French detective fiction is considered a parallel to Sir Arthur Conan Doyle's in the United Kingdom and Edgar Allan Poe's in America. Leroux died in Nice on April 15, 1927, of a urinary tract infection.

Reviews

[Botezatu Mihaela Alexandra · Rating 4 out of 5]

Am terminat și eu această capodoperă a lui Gaston Leroux pe care îmi doream de mult s-o citesc și care mi-a plăcut mult. Clasicii au acea modalitate de a scrie care-ți bucură inima. Parcă am trăit și eu și am umblat cu teamă și curiozitate prin cotloanele lipsite de lumină situate sub clădirea Operei Naționale din Franța, bârlogul Fantomei. Și când ești și avertizat de la început că vorbim despre o poveste reală... Bine, orice lucru misterios își are rădăcinile ancorate în realitate și mi-a plăcut să mă informez puțin și despre sursa de inspirație a autorului. Găsiți destule detalii pe Google.

Să facem cunoștință cu Érick, geniu al arhitecturii, al magiei și al muzicii dar un om extrem de urât, din păcate. Văzut ca un monstru, inspirând teamă tuturor, el ajunge sa trăiască în subsolurile operei. Așa ajunge s-o cunoască pe iubirea vieții lui, Christine Daaé, cântăreața de la operă de o frumusețe angelică. Pentru ea Érick ar comite orice infracțiune, orice atrocitate, ba chiar o răpește. Tânăra este atrasă de el datorită vocii lui angelice; ea crede că el este îngerul muzicii, promis de tatăl său atunci când era în viață însă inima ei îi aparține unui tânăr alături de care a copilărit, Raoul de Chagny. Desigur că Fantoma nu poate fi de acord cu asta. Christine trebuie să devină soția lui și tot ce le stă în cale trebuie distrus. Dar oare așa să fie?

Cartea e plină, plină de farmec, mister, de mult mai multe detalii savuroase și terifiante totodată și desigur de personaje mult mai multe însă eu v-am povestit pe scurt, ca să aveți o idee despre ce vă așteptă. Vă recomand cu drag s-o citiți! 💕

[Miranda Bahr · Rating 5 out of 5]

O feminismo em mim é sempre pausado temporariamente sempre que defendo o Fantasma, porque, no livro, no filme e na peça, sempre fiquei do lado dele, apesar de sua obsessão em possuir Christine.

Achei o livro mais completo do que o filme/peça, gostei de ver a parte mais política da administração da Ópera e como o autor conseguiu introduzir comédia entre os personagens secundários. Adorei as partes em que o Fantasma engana os dois donos, e como a dona Giry sempre defendia ele e ganhava mimos em troca.

Eu passo pano para os assassinatos que ele cometeu, afinal, ele sempre foi muito educado quando pedia que o obedecessem, e mesmo assim as pessoas faziam o contrário do que ele pedia. O que custa obedecer o Fantasma, sabe??? Ele só pedia 20 mil francos, o camarote n° 5 e Christine como a protagonista da peça. 🤷🏻‍♀️🤷🏻‍♀️🤷🏻‍♀️

Na minha humilde opinião, eu teria gostado mais se o Erik fosse de fato um ser sobrenatural. E também queria ver a Christine um pouco mais apaixonada pelo fantasma, ao invés de amedrontada.

No final, achei muito emocionante o fato de Christine ter trazido seu anel de ouro para que o fantasma fosse enterrado com ele 😭😭😭😭😭 Mostrando que ela se lembrou dele até o fim 😩😩😩😩