Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână - așa se autocaracterizează M., personajul principal din romanul Sânge satanic. Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia. Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse? Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?
Cristina Nemerovschi s-a născut la București. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și un master în cadrul aceleiași facultăți, cu o disertație de filosofie a matematicii. A debutat în 2010 cu romanul Sânge satanic, care a fost comparat de critica literară cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess. A fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2010, Cartea anului 2011 pentru a doua ediție, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture. Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu. Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014. Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică. În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Mărturisec că această carte m-a surprins într-un mod plăcut, nu mă așteptam să-mi placa atăt de mult. Este genul de carte care trebuie ,,rumegată” vreo câteva ore după ce ai citit-o, care te pune pe gânduri și te face să te întrebi dacă merită să-ți pese cu adevărat de societatea în care trăim, dacă are vreo importanță să mai lupți împotriva prostiei. Te face să petreci câteva ore cu mintea ta, să-ți clarifici unele scopuri, să realizezi că uneori nu ești decât o marionetă care execută mereu același rol, dar cel mai dureros aspect al cărții este acela că te trezește la realitate și îți arată că ești un nimeni, că existența ta nu va marca lumea, iar după ce vei muri toți te vor uita, nu vei mai fi decât praf și umbre… Probabil că acum te gândești: Ce-a mai apucat-o și pe nebuna asta cu filozifia ei? Romanul ,,Sânge Satanic” poate fi citit și din punct de vedere non-filozofic și atunci probabil că la sfârșitul cărții îți vei spune: Ok, M. este un drogat, alcoolic, misogin, corupător de minori și satanist, R. este varianta lui feminină, B. și D. vor fi probabil în opinia ta doi minori ale căror copilării au fost distruse de mai sus amintiții M. și R., pe scurt nu vei înțelege nimic din ceea ce ar trebui, te vei lăsa furat de aparențe și nu-ți vei deschide mintea pentru a înțelege cu adevărat mesajul. Cred că cel mai important lucru care trebuie făcut înainte să începi acest roman este să renunți la prejudecățile de zi cu zi și să-ți deschizi mintea. Abia după ce ai reușit să parcurgi acești pași vei fi cu adevărat pregătit să descoperi tot ceea ce-ți poate oferi Sânge Satanic!
Cu totul si cu totul geniala. Dupa ce o citesti, nicio alta carte nu ti se va mai parea la fel de buna. Si o sa incepi s-o recitesti iar si iar, ca obsedatul.
O carte pe cat de dura, pe atat de excelenta! E dura daca tii cu dintii de ipocrizia, prostia si nesinceritatea ta pentru ca romanul asta incearca sa le smulga din tine - iar asta e un fel de panaceu fiindca astea sunt cele mai grave maladii.
nu-mi stă în fire să recitesc. dar, în mod sigur, Sânge satanic este o excepție de la normalul meu, de la normal, în general. M., te rog, să nu mă părăsești.
Cred că îmbătrânesc. Altfel nu-mi explic cum de nu mi-a plăcut defel, ba chiar mi-a displăcut până la crâmpoţirea sufletului romanul Sânge satanic de Cristina Nemerovschi.
Dacă aveam cu 10 ani mai puţin, probabil l-aş fi adorat şi mi-aş fi propus ca atunci când mă fac mare să fiu o Cristină Nemerovschi, care e atât de cool şi vorbeşte ca băieţii. Dacă aş fi avut cu 15 ani mai puţin, m-aş fi sinucis din dragoste pentru personajul principal M. ori chiar pentru autoare.
Aşa, având cu 15 ani mai mult decât publicul pentru care este menită această carte, sinuciderea nu-mi mai e atât de la îndemână, dar, recunosc, am nutrit sentimente destul de criminale faţă de cartea care mi-a ocupat degeaba atât de mult timp. (cronică: http://bookaholic.ro/sange-satanic-de...)
Stiu ca povestea lui a mai fost filtrata de alte minti si-a trecut prin multe suflete pana la mine, dar cumva, are un parfum deosebit. E ca si cum as inspira pentru prima oara briza din vama. E precum prima gura de bere, sau primul fum ajuns in plamani. Ma uit la el si-l inspir adanc. Am stins tigara impreuna, cat pe ce sa-l ard si pe el. Dar nu cred ca l-ar fi deranjat. Are un chip tanar in spatele caruia se ascunde sufletul unui demon batran. E fermecator, indiferent si cumva universul se invarte in jurul lui. Ma intreb, daca asta e impresia mea de astazi, oare maine ce voi simti? L-as scoate la o bere cu Vicky, Coco si Tedy. Probabil ar aduce-o si pe R. Oare ce-ar iesi?
Îi dau maximum datorită (și nu din cauza) faptului că este exagerat de provocatoare, exagerat de captivantă, exagerat de atipică, exagerat de vulgară vulgară vulgară, îți dă peste cap toate principiile literare, te face să te întrebi DE CE NAIBA CITESC O CARTE CU CÂTE O ÎNJURĂTURĂ LA FIECARE RÂND?, apoi îți muști buza și treci la o nouă pagină pentru că e atât de ciudată și vrei și tu să fii ciudat.
Pentru atunci când suferi de diaree explozivă și nu vrei să strici hârtia igienică. Valabil și pentru cele două continuări.
La modul mai serios, platitudini ieftine pentru adolescenți. Strict pentru ei. Sau pentru cei care au rămas blocați cu mentalitatea la 16 ani. Cartea asta e pentru noi, cei care am avut impresia că soarele răsare din curul nostru și că părerile noastre și viziunea despre lume au vreo relevanță.
Cei care ați lecturat-o în adolescență, încercați s-o faceți iar după vreo 5 ani, dacă vă maturizați. Garantez că o să vă amuze. Sau enerveze.
"Eu nu traiesc diferit de cum traiam la 14 ani, dar traiesc complet diferit de cum imi imaginam la 14 ani ca voi trai la 25". Este pentru prima data cand ma regasesc asa de mult in conceptiile si ideile despre viata ale unui personaj din literatura romana. Si sincer, nu credeam ca asta se va intampla tocmai cu M. din "Sange satanic". Ultimele capitole m-au izbit din plin, am citit chiar ultimele randuri cu lacrimi in ochi. Nu pot decat sa ii multumesc Cristinei pentru faptul ca a scris aceasta minunata carte care m-a facut pentru a a nu stiu cata oara sa realizez cat de depressing e de fapt viata si, ca M., sa-mi promit singura ca voi incerca sa supravietuiesc. Can't wait to read the sequels!
La prima vedere, cartea asta e cam de neprietenoasa. Titlu, coperta, sumar – toate sunt parca intentionat sfidatoare. Chestia aia cu „don’t judge a book by its cover”, desi ar fi utila aici, nu se respecta niciodata. Prima impresie e esentiala. Orice si oricine e judecat dupa aparente. A o cumpara presupune o oarecare doza de nesupunere si bravura si o sa sa atraga poate priviri ciudate. Acum, ce-i drept, daca citesti carti in loc sa-ti petreci noptile prin baruri si justificarea pentru lipsa de somn e o carte si nu o betie, probabil ca esti deja obisnuit cu asta.
Da, „Sange satanic” e plina de pesimisn, metalism, nihilism, cinism si de cuvinte & situatii vulgare pentru cititorul pudic. Personajul central, M., e un ateu bisexual, anarchist, hedonist si mizantrop si, cum insusi se defineste, “cea mai minunata fiinta care a existat vreodata pe pamant”. Dar M. e mai mult decat ceea ce pare. Si o sa-ti placa. Pentru ca e amuzant, pentru ca nu face compromisuri si mai ales pentru ca autentic. Genul de personaj pe care Irvine Welsh l-ar produce.
O sa las cateva citate care, cred eu, cuprind coordonatele esentiale ale vietii lui M.: umor, bere, droguri, iubirea bolnavicioasa (si cam vomitiva, as spune) pentru R., porniri filosofice, comportament autodistructiv:
M-am gandit de multe ori ca ar trebui sa gasesc pozitii mai artistice in care sa ma pierd in reverie sau suferinta. Chinuit de mahmureala, ma gandesc adesea ca ar trebui sa sufar intr-un mod mai atragator, sa scriu poezii in timp ce tin privirea in gol si o mana plasata artistic sub barbie, nu imbracat in chiloti si cu pleata intr-o balta de voma, asa cum ma trezesc in cele mai multe dimineti.
“Vai, dar voi beti bere dimineata?!”, se scandalizeaza. “Inca nu-i dimineata, e noapte”, zic.
Era ciudat, faceam mereu misto de chestiile sentimentale cum ca ar fi gay, gasca mea zicea la orice sms care se termina cu “imi e dor de tine” ca e gay, la orice incercare de a plati berea unei tipe ca e gay, la a-i da sa copieze la ore unei tipe ca e gay, sa nu mai zic cat de gay era daca ii luai flori sau cadouri de ziua ei, dar, de fiecare dat cand mergeam impreuna cu gagiul la chefuri si concerte si ne sarutam, nimeni nu zicea ca suntem gay. Dimpotriva, eram true.
Doua linii, trei. Incep sa ma simt mai bine. Nu bine, ci normal. Ca si cum treptat incepe sa mi se potriveasca corpul in care sunt, sa pot sa incep in sfarsit sa-l folosesc, sa ma misc, sa ma simt.
Vreau ca atunci cand stau cu tine sa am senzatia ca stau alaturi de toti oamenii care mi-au placut vreodata, de toti cei pe care i-am admirat, vreau ca toate fiintele astea sa se ingemaneze in tine, vreau sa-mi fii deajuns. Vreau sa fii singurul lucru pe care l-as lua daca as cere nota, as inchide sandramaua si m-as muta intr-un alt univers.
Oamenii ma fac din nou sa imi vina sa borasc. Nu i-as omori, e adevarat, ar fi mult prea bland. Cu adevarat crud ar fi sa-i pot face sa se priveasca pe ei prin ochii mei.
Imi trece prin cap sa-i zic ca ma duc pana la mine sa-mi iau tigarile si sa nu ma mai intorc, sa-l las in mortii ma-sii cu cafeaua lui de poponar, baga-mi-as pula in cafelele de poponari, nu-mi trebuie cafele de poponari, pot si eu sa-mi fac cafea de poponar daca am chef.
…ca majoritatea lucrurilor cand esti drogat, aruncatul de la balcon nu parea mare lucru. Intre a intra inapoi in casa si a-ti lua o bere din frigider si a te arunca in gol nu parea sa fie decat o diferenta de nuanta.
Bilete nu luam, asa ca ne punem sa asteptam trenul spre mangalia. Trenul vine o pula. Mai asteptam vreo zece minute. Impacientati, intrebam un nas de ce nu vine trenul. In timp ce vorbesc cu nasul, nu imi pot stapani rasul si imi dau seama ca iarba nu a fost neaparat slaba, ci doar cu efect intarziat. Nasul ne explica: este vorba tot de trenul cu care am venit, el merge la mangalia. „Pai si de ce ne-am mai dat jos?”, il intreb pe nas. Nasul ma priveste nedumerit in timp ce eu explodez intr-un ras isteric. „Pentru bere, ba!”, zice B., razand si el. Nasul incearca sa ne explice ca trenul e acelasi si totusi nu e, ca, desi e acelasi fizic, el s-a schimbat ca identitate din bucuresti-constanta in constanta-mangalia. Ma gandesc ca e prea profund si ne depaseste.
Am un singur regret. Ca nu am citit pana acum aceasta carte.
Contrar a ceea ce spun unii – chiar iti trebuie o doza de maturitate, o doza de empatie, ca sa poti sa vezi dincolo de “perdeaua teribilismul”. Lucrurile si situatiile nu sunt niciodata asa cum par la prima vedere. Trebuie aprofundate pentru a intelege esenta. Nu e o carte usor de digerat si e normal sa nu fie pe placul tuturor (cum nici black metal-ul nu e inteles de toti metalistii) . Tocmai fazele socante si de neconceput (unii il numesc “teribilism”, “anormal”) impiedica mintea omului de a vedea si analiza situatia si din alte perspective, nu doar subiectiv , prin prisma propriilor principii si dogme ; unele formate, altele impuse de catre societate si preluate inconstient.
Iti trebuie o doza de curaj si sinceritate fata de tine insuti ca sa recunosti ca in tine (si in fiecare dintre noi- fara exceptii) exista un pic de M., un pic de D, un pic de R, un pic de B, un pic de A. , un pic de milf. Chiar si baba din tren, mosul din cimitir si manelistul de pe peron isi gasesc locul in noi. Iti trebuie o doza de nebunie sa indraznesti sa vezi viata “altfel” si sa te pui in pielea acelor personaje.
Pe mine m-a nimerit la fix cartea. Prefer cartile mai raw, dark, twisted & fucked up. Prefer cartile care descriu viata cat de real posibil, fara cosmetizare, fara sa incerce sa ma transpuna intr-o viata ideala. Prefer personaje reale si actiune “palpabila” , credibila.
In cartile Cristinei Nemerovschi ma regasesc in special cand sunt suparata pe viata, dezgustata de oameni...ea este un fel de Charles Bukowski autohton : intotdeauna prezinta latura intunecata a umanitatii, cele mai hidoase parti ale sale. Desigur, cum sunt lucrurile in realitate, depinde doar de perspectiva din care le privesti, iar in romanele Cristinei nu gasesti rasaritul sau soarele, ci furtuna. Este o carte care te loveste in moalele capului atunci cand indraznesti sa fii romantic, cu un realism crud.
I can't decide on a star rating. I loved some parts of this and absolutely abhorred other parts. Strange thing is, those parts don't even out, they exist within the book like oil floating in water, so I can't draw a line in the middle and call it "mediocre". On the contrary, it is quite an extraordinary work. If it's extraordinarily bad or extraordinarily good, that I still don't know.
In afara de cateva fraze misto alcatuite, cartea asta-i plina de un teribilism rasuflat si de prost-gust. Nu e cool, cum se chinuie autoarea sa o faca sa para, nu e refreshing, nu e mai nimic. Inca nu am terminat-o, si ma lupt cu mine sa o continui.
This book went straight into my top 5 books of all time. I think you either love it, or you hate it - in GR terms, 5 stars or one star. This book brought up so many memories. even though my high school / university life had a lot of similarities to the life of B, it was far far far more quiet. The literature that Cristina has to offer is very daring, very open. Unfortunately, translating this novel into english or german or any other language would diminish the effects of language and the atmosphere of the novel. What is normality and what not. is normality only what the society approves? Is normality what 90% of a certain population group is doing? Is satanismus anormality because the majority are christians? Is homosexuality anormality? Or drinking 10 beers and smoking 2 packs of cigarettes, not eating anything and starting all over again after 2 hours of sleeping? Cristina has no superior tone, doesn‘t try to teach us anything. You can take whatever message you want from her book. The chapter „oameni fara fete“ (people without faces) was my personal favourite. Christina is tough, but sharing her visions about life & co, didn‘t shock me that much. I can only recommend this book to my GR followers who speak romanian. i would love to talk about this book with you. i loved M and B and R and even D. I cannot wait to read the next two novels and see what happens.
M-am acomodat cu ritmul destul de alert al autoarei, nu se opreste o secunda. M, personajul principal, este impasibil si atat de profund in acelasi timp.
O confruntare intre realitatea lui M si reteaua sociala de instincte artificiale. Urmeaza sa citesc urmatoarele doua volume. I can't wait!
Prima trilogie care m-a convins să o citesc cap-coadă. Un personaj memorabil, M., și o biografie a vieții, de la general la particular (și invers), așa cum e ea. Mi-a plăcut enorm!
Puncte tari 1. Are un stil interesant de a se exprima, imi aminteste de cărțile din anii '90. 2. Imi place că la începutul fiecărui capitol exista cate un citat, tot ca pe vremuri. 3. L-am descoperit pe Bolea. 4. Imi plac scurtele momente filozofice, in care m-am regăsit si eu de multe ori. 5. Uneori ma amuzau aventurile lui M, R si B. 6. Îmi plac ciudateniile incestuase din carte. Ma amuza cumplit. 7. Mi-a plăcut capitolul când a fost jurnalist. Nu mai sunt asa jurnalistii de ceva vreme, s-au profesionalizat, si stiu asta pentru ca eu sunt la o facultate de profil. 8. Ma regăsesc de multe ori in bolnaviciunile lui de ganduri. Si, la sfârșit, in situația lui R si M.
Puncte slabe 1. M este o lepra: nu muncește, este dependent de banii alor sai, cucerește femei cu bani ca sa le foloseasca veniturile. 2. M ii judeca pe toți (toată lumea edte proasta, urata, fără chip, fara personalitate), însă el face ce face toată lumea din cercul lui de prieteni și dintr-o anumita categorie. 3. Se crede interesant doar pentru ca își da unghiile cu negru, ochii cu dermatograf, își pune inele, lanțuri si asculta muzica black metal. Eu ascult black metal si hard metal si mai multe genuri, dar nu mi se pare mare interesantenie, este ceva ce tine de gusturi pana la urma. 4. Este de un misoginism crunt, care ma amuza si ma obosește totodată. 5. Pe coperta este un soi de D in forma animata? Sau coperta este aleasa random? 6. Prea multe înjurături pe metru pătrat. 7. Protagonistul ridica in slavi inocenta lui D si R, dar niciuna nu mi se pare nici inocenta, nici speciala, nici oau. Amândouă sunt niste fete petrecărețe si doritoare de organe genitale, care se lasa usor păcălite de fantasma plăcerii de moment. 8. Nu a avut un fir narativ stabil, mai mult niste evenimente si gânduri scrise aleatoriu.
This entire review has been hidden because of spoilers.
DNF 13 % (50 pag) ~ TW: limbaj vulgar în exces, violență, consum de alcool și droguri, conținut sexual, misoginism etc. ~ O altă încercare nereușită de-a mea de a citi români. Un alt exemplu de așa nu, again. ~ Nu-mi amintesc exact când am pus pe wishlist prima dată cartea asta dar ce-mi amintesc e că mă așteptam la o poveste mai...altfel. "Sânge satanic" în loc să aibă legătură cu mult sânge sau cel puțin chestii satanice, ne prezintă o poveste asemănătoare cărții "Suge-o Ramona". ~ Dacă ești adolescent, ți se pare că ești neînțeles și doar ce ai descoperit limbajul vulgar de care abuzezi în viața ta de zi cu zi, atunci cartea asta e pentru tine. ~ Modul în care e scrisă îmi amintește de mine și colegii mei din clasa a șaptea când toți ne simțeam diferiți, neînțeleși și ne încerca această perioadă depresivă. Nu e nici măcar amuzantă cartea. E doar tiparul clasic de carte românească de care vreau eu să fug. ~ Nu recomand să vă dați banii pe ea (și nici să pierdeți prea mult timp cu ea) dar, dacă aveți ocazia să o citiți și răbdarea necesară, do it, măcar să ne zicem părerea despre ea că prea mult timp am crezut că ar fi o poveste bună cartea asta. Acum nu mă mai mir că nu are nicio recenzie pe Goodreads :)) Să fi găsit din greșeală încă un autor român care nu acceptă recenziile negative la cartea sa și care șterge recenziile de pe Goodreads sau chiar nimeni nu a scris o recenzie acestei cărți din 2010?¿ ~ Dacă ați citit cartea vreau să știu părerea voastră despre ea.
Auzind fel de fel de laude la adresa acestei cărți, m-am dus la prima librărie Cărturești. Am răsfoit-o vreo jumătate de oră cu intenția de a o cumpăra. Am rămas cu un gust amar.
Recunosc autoarei talentul literar, dar pe mine personal acest gen de cărți scrise cu scopul de șoca nu mă atrag defel. Poate am depășit vârsta ?