Sa incepem cu titlul cartii care ne vorbeste despre un cutit, in ciuda faptului ca pe coperta a 4-a ni se spune ca ucigasul se foloseste de o secure, iar in interiorul romanului traducatoarea a folosit termenul de topor. Din aceasta ceata putem iesi consultand titlul original al cartii "The Vorpal Blade" si cautand o imagine a acesteia din care reiese ca este vorba despre un fel de chef's knife incrustat cu diferite motive. Asadar, pana la urma, titlul este cel nimerit desi mie mi-ar fi placut mai mult sa fi fost vorba despre o secure medievala.
In ceea ce priveste actiunea, facem cunostinta cu directorul adjunct de la Serviciul Secret de Informatii SSI, Tweed si echipa sa, care trebuie sa ancheteze un caz in care unul dintre fostii lor colegi este gasit decapitat. Romanul debuteaza chiar cu examinarea cadavrului la morga, ceea ce mie mi-a placut, mai ales ca activitatea legistului releva o particularitate a armei crimei.
Cu trecerea timpului alte asemenea crime apar, atat in America cat si in Europa, iar singurul lucru comun intre ele pare a fi bogata familie Arbogast, cu excentricii ei membrii si prieteni.
In ancheta, detectivii vor fi surprinzator ajutati de o spiritista romanca si de un reputat psiholog criminalist. Contributia lor se va dovedi importanta pentru ca amandoi vor avea de suferit din cauza descoperirilor facute. Venind vorba despre psihologul criminalist, doresc sa atrag atentia ca desi in tara noastra aceasta meserie este practic inexistenta, in America este respectata si foarte utila la locul crimei. Desi unii zambesc atunci cand amintim de psihologi criminalisti, concluziile acestora izvorasc din ani de cercetare, studiu si multa munca practica cu tot felul de tipologii de criminali. Daca asta nu este stiinta atunci ce e?
In ceea ce priveste personajul principal, acesta nu mi-a atras atentia, in ciuda inteligentei lui, pentru ca mi s-a parut sters si iritant. M-a nedumerit si relatia sa cu frumoasa lui asistenta, Paula Grey, el purtandu-se cu ea ca un fel de tata protector, desi in mod evident ea nu are nevoie de asa ceva. Nu am inteles de ce un barbat care place o femeie alege sa se poarte cu ea fratern, patern sau amical.
In incheiere pot sa zic ca nu mi-am 'pierdut capul' dupa aceasta lectura desi a avut parti care mi-au placut. Cu toate ca autorul a incercat sa ascunda bine identitatea faptasului, aruncand vina pe un grup de 5-6 persoane, eu nu am cazut in capcana si pe la jumatatea cartii mi-am dat seama despre cine era vorba. Mi-a ramas in minte si un citat despre felul in care Tweed ii vede pe cei din jur:
"Daca esti atent la ei, oamenii iti spun exact cum sunt, fara sa-si dea macar seama. Asta se numeste egocentrism."