What do you think?
Rate this book
....Și la sfârșit a mai rămas coșmarul
In the Castle of the Last Towers, the things are going really Bad.
Invited at a stranger's wedding, in a castle supposed to be haunted by the devil, the fallen noble Arthur de Seragens finds himself trapped in a dangerous net of insanity, betrayal and murder. While the guests are brutally murdered by an inhuman enemy, the hero discovers in terror the target may be his love interest, the beautiful Adrianna de Valois, young daughter of the dark chief of Police. Panicked and desperate, Arthur is forced to make an ellusive pact with the most powerful survivers: the viscount of Vincennes, his friend, also a logician an intrigue expert; the beautiful and imoral italian countess Giulianna Sellini, a supposed poisoner and a necromancer; Huguet de Castlenove, an ex-priest, now a dangerous killer and swordsman manipulated by his mysterious lover; the handsome, cruel and violent master of the land, Duke of Chalais; and many other, including the man who is feared by them all - Albert de Guy, from the Holy Inquisition.
But who is the mysterious assaillant? A vampire? A werewolf? A serial killer? A mad incubus? Or... maybe all of them?
Violence, savagery, beauty, love and passion, logic and mystery - an inquiry in the dark.
Invited at a stranger's wedding, in a castle supposed to be haunted by the devil, the fallen noble Arthur de Seragens finds himself trapped in a dangerous net of insanity, betrayal and murder. While the guests are brutally murdered by an inhuman enemy, the hero discovers in terror the target may be his love interest, the beautiful Adrianna de Valois, young daughter of the dark chief of Police. Panicked and desperate, Arthur is forced to make an ellusive pact with the most powerful survivers: the viscount of Vincennes, his friend, also a logician an intrigue expert; the beautiful and imoral italian countess Giulianna Sellini, a supposed poisoner and a necromancer; Huguet de Castlenove, an ex-priest, now a dangerous killer and swordsman manipulated by his mysterious lover; the handsome, cruel and violent master of the land, Duke of Chalais; and many other, including the man who is feared by them all - Albert de Guy, from the Holy Inquisition.
But who is the mysterious assaillant? A vampire? A werewolf? A serial killer? A mad incubus? Or... maybe all of them?
Violence, savagery, beauty, love and passion, logic and mystery - an inquiry in the dark.
384 pages, Paperback
First published January 1, 2010
2 people are currently reading
409 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 43 reviews
February 12, 2015
Îmi este foarte greu să îmi adun gândurile şi să scriu recenzia, să retrăiesc din nou povestea și toate emoţiile mixte pe care mi le-a oferit, de la regret şi durere, pentru că niciun personaj nu se află în siguranţă sau este complet nevinovat, la teamă şi nelinişte, pentru că am trăit timp de câteva ore într-un castel bântuit, în care nu ştiam în cine să am încredere, dacă voi primi toate răspunsurile de care am nevoie la final sau urma să fiu lăsată în neştiinţă, cu un mister rezolvat şi alte secrete de descoperit singură, ca la orice film de groază.
Îi mulţumesc lui Oliviu Crâznic pentru şansa de a-i citi romanul ... şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, un thriller cu accente horror, în care suspansul creşte în intensitate cu fiecare capitol, iar misterele însoţesc toate personajele, ca o umbră a trecutului de care ele vor cu disperare să uite, însă încercările lor sunt sortite eşecului şi greşelile din urmă le influenţează prezentul şi le hotărăşte soarta: dacă vor supravieţui sau nu.
O locaţie misterioasă, un castel bântuit de Diavol sau de supuşii săi, unde urmează să aibă loc nunta marchizei Josephine de Lauras cu enigmaticul Max Schwartz şi un grup neobişnuit de invitaţi, legaţi prin trădări şi sânge, supranatural şi taine abil ascunse de urechile celor curioşi.
„Ceea ce însă ni se părea clar amândurora, era faptul că ne aflam în prezenţa celei mai interesante adunături de oaspeţi posibil. Şi la Paris, fiecare avea ceva deosebit, vreo bârfă sau vreun scandal în spate, ori vreo realizare nobilă, dar aici parcă se depăşise sfera normalului. Era ca şi cum Josephine de Lauras se străduise să adune cele mai pitoreşti personaje din toate colţurile ţării, pentru a-i oferi soţului ei un adevărat spectacol, nu neapărat de cea mai bună calitate. Şi persista senzaţia că suntem manipulaţi, că jucam nişte roluri pe care ni le-au hotărât alţii. Erau prea multe coincidenţe.”
Oaspeţii se transformă în prizonieri, prietenii devin duşmani, minciuna înlocuieşte adevărul, din momentul în care uşile castelului sunt ferecate, iar invitaţii mor pe rând, în urma unei boli necunoscute, care îşi alege întâmplător victimele, cel puţin la prima vedere. O armă a Întunericului s-a strecurat în sufletele celor aleşi, care au la dispoziţie câteva ore sau zile pentru a găsi un remediu şi a-l deconspira pe criminalul care se află printre ei, pândindu-şi următoarea victimă.
Continuare si citate: palarisme.ro/chef/carti/78-carti-horr...
Îi mulţumesc lui Oliviu Crâznic pentru şansa de a-i citi romanul ... şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, un thriller cu accente horror, în care suspansul creşte în intensitate cu fiecare capitol, iar misterele însoţesc toate personajele, ca o umbră a trecutului de care ele vor cu disperare să uite, însă încercările lor sunt sortite eşecului şi greşelile din urmă le influenţează prezentul şi le hotărăşte soarta: dacă vor supravieţui sau nu.
O locaţie misterioasă, un castel bântuit de Diavol sau de supuşii săi, unde urmează să aibă loc nunta marchizei Josephine de Lauras cu enigmaticul Max Schwartz şi un grup neobişnuit de invitaţi, legaţi prin trădări şi sânge, supranatural şi taine abil ascunse de urechile celor curioşi.
„Ceea ce însă ni se părea clar amândurora, era faptul că ne aflam în prezenţa celei mai interesante adunături de oaspeţi posibil. Şi la Paris, fiecare avea ceva deosebit, vreo bârfă sau vreun scandal în spate, ori vreo realizare nobilă, dar aici parcă se depăşise sfera normalului. Era ca şi cum Josephine de Lauras se străduise să adune cele mai pitoreşti personaje din toate colţurile ţării, pentru a-i oferi soţului ei un adevărat spectacol, nu neapărat de cea mai bună calitate. Şi persista senzaţia că suntem manipulaţi, că jucam nişte roluri pe care ni le-au hotărât alţii. Erau prea multe coincidenţe.”
Oaspeţii se transformă în prizonieri, prietenii devin duşmani, minciuna înlocuieşte adevărul, din momentul în care uşile castelului sunt ferecate, iar invitaţii mor pe rând, în urma unei boli necunoscute, care îşi alege întâmplător victimele, cel puţin la prima vedere. O armă a Întunericului s-a strecurat în sufletele celor aleşi, care au la dispoziţie câteva ore sau zile pentru a găsi un remediu şi a-l deconspira pe criminalul care se află printre ei, pândindu-şi următoarea victimă.
Continuare si citate: palarisme.ro/chef/carti/78-carti-horr...
December 6, 2025
Dacă ești fan al literaturii horror și/sau mystery-thriller fă-ți o favoare și citește cartea aceasta! Premisa cărții mi-a atras atenția de la bun început, dar, trebuie să recunosc, romanul mi-a depășit așteptările. Sunt câteva puncte forte pe care simt nevoia să le subliniez: atmosfera tensionată care te face să te simți că în orice moment urmează să se petreacă ceva de-a dreptul monstruos — ceea ce chiar se întâmplă încontinuu în ultima sută de pagini — personajele misterioase (nu există niciun personaj care să nu ascundă măcar câteva secrete) și ceva ce aș descrie ca ,,mitologia cărții” (abilitățile anumitor personaje și existența anumitor ființe monstruoase — strigoi, vampiri, demoni, ,,nosephoros”, totul legându-se foarte bine).
Ai putea spune că Arthur de Seragens nu este chiar cea mai bună alegere pentru un protagonist. Până la sfârșit, abia dacă face cu adevărat ceva, lucrurile se întâmplă în preajma, nu datorită lui, iar povestea s-ar fi desfășurat la fel în cea mai mare parte și în absența sa. Nu este nici cel mai inteligent, nici cel mai bun luptător, nici cel mai curajos, nici cel mai bine informat, pentru toate aceste categorii există destule personaje care îl surclasează, dar banalitatea lui este probabil principalul motiv pentru care a fost invitat la nuntă, pentru a completa lista cu toate tipurile posibile de oameni.
Printre cele mai fascinante personaje se numără Albert de Guy, inchizitorul, de care majoritatea se tem, însă, având în vedere contextul, ar trebui să se bucure că se află de partea lor, vicontele de Vincennes, prietenul cel mai bun al protagonistului, abil vânător, inteligent și curajos și ducele de Chalais, probabil cel mai bun luptător din carte, competiția sa fiind Huguet de Castlenove, preotul devenit spadasin. Mi-a plăcut și baronul Von Walter, cel care înțelege mai bine decât majoritatea ce se petrece cu adevărat la nuntă, dar și Adrianna de Valois, întruchiparea binelui și singurul personaj cu adevărat inocent. Cel mai mult, însă, m-a surprins Max Schwartz — nu am anticipat niciun moment rolul pe care îl va juca în poveste. În cea mai mare parte din timp, pare să nu fie cu mult diferit de protagonistul nostru, părând că a nimerit într-o poveste care îl depășește complet. Din fericire, lucrurile nu sunt ceea ce par, iar până la sfârșit, joacă un rol important în desfășurarea narațiunii.
Oliviu Crâznic și-a propus să scrie un roman care să încorporeze principalele moduri în care a fost întruchipat răul în Evul Mediu, explicând în postfață unele dintre ideile sale. Ei bine, dacă acesta a fost principalul său scop, aș spune că și l-a îndeplinit . În ceea ce privește componenta horror cu tentă gotică, romanul este absolut fabulos.
Dacă există un lucru care ar putea să displacă anumitor cititori, în mod surprinzător, aș spune numărul mare de plot twisturi. Spre sfârșit, twist-urile vin unul după altul, iar nimic nu este cu adevărat ce pare. În momentul în care, într-un final, autorul dezvăluie cine este responsabil pentru adunarea personajelor la nuntă, alegerea invitațiilor și toate faptele monstruoase care se întâmplă, am rămas pur și simplu mască. Mie mi-au plăcut alegerile sale, dar pentru unii oameni ar putea să fie prea mult. Autorul îți lasă impresia că un anumit personaj a jucat rolul cel mai important, apoi un altul, iar abia în ultimele pagini afli ce s-a întâmplat cu adevărat. Natura adevărată a antagonistului, nivelul său de putere și de viclenie, totul este impresionant.
Nu îmi rămâne să spun decât că sunt nerăbdător să citesc și Ceasul fantasmelor și mă bucur că am descoperit un autor român de fantasy-horror atât de talentat.
February 25, 2014
First read. Sep 2011.
A practical (and theoretical!) guide on how to write a professional Romanian gothic horror. Influenced perhaps by Poe, M. Shelley and Walpole (and even De Sade) and containing a strong epic doom and gothic metal subcurrent (MDB, Theater of Tragedy, Lacrimas Profundere and even HIM [!]), a good knowledge of magick and esoteric practices (a bit of Meyrink also), Craznic's novel deserves to be translated in English, its witty and dark effects on the readers being mesmerizing. I would have published the postface as an article, leaving the story untouched. Still the postface is useful: consider only Poe's "Raven" and his "Philosophy of Composition". I'm looking forward with excitment to reading Craznic's future novels.
Second read. Feb 2014.
A practical (and theoretical!) guide on how to write a professional Romanian gothic horror. Influenced perhaps by Poe, M. Shelley and Walpole (and even De Sade) and containing a strong epic doom and gothic metal subcurrent (MDB, Theater of Tragedy, Lacrimas Profundere and even HIM [!]), a good knowledge of magick and esoteric practices (a bit of Meyrink also), Craznic's novel deserves to be translated in English, its witty and dark effects on the readers being mesmerizing. I would have published the postface as an article, leaving the story untouched. Still the postface is useful: consider only Poe's "Raven" and his "Philosophy of Composition". I'm looking forward with excitment to reading Craznic's future novels.
Second read. Feb 2014.
December 14, 2016
Pot sa zic ca romanul m-a "prins". Ce-i drept am ramas si eu in Castel pana la final. Din acest motiv acord nota 4 pentru roman si o nota de 3 pentru postfata acestuia. De ce? Pentru ca mai exista si alte cronici in afara de cele rusesti si germane. Atat autorul cat si cei ce au citit cartea si postfata stiu exact la ce personaj ma refer. Deoarece sistemul de notare nu permite virgule sau jumatati, ofer cu indulgenta 4, pentru un roman de debut.
January 21, 2013
Un foarte bun roman gotic (multipremiat) cu acţiune captivantă şi personaje memorabile. Recomandat. Pentru o recenzie detaliată, vă invit să-mi vizitaţi blogul aici: http://tesatorul.blogspot.ro/2011/09/...
July 9, 2016
A fost o poveste intriganta, plina de suspans. Modul in care eu, ca cititor, am privit povestea a fost unul destul de obiectiv, mai mult fiind curioasa si fascinata, decat ingrozita sau speriata de ceea ce avea sa urmeze.
Personajele sunt foarte frumos construite, preferatul meu fiind Vincennes. M-a impresionat si Postfata scrisa de insusi autorul romanului, unde am descoperit ca ma incadrez in prima categorie de cititori carora le este adresata cartea, adica acei oameni ,,care nu considera ca toate intamplarile incredibile sunt basme". Mi-a placut, de asemenea, ca in aceasta Postfata mi-am imbunatatit cunostintele cu privire la lucrurile mistice (printre care unele aspecte ale vietii lui Aleister Crowley, insemnul pentagramei, precum si simboluri din mitologie - Zburatorul si jocul ielelor).
O descriere mai concreta a finalului si adancirea in atmosfera intunecata a mortilor stranii (mai ales a celor din final) ar fi facut actiunea una si mai interesanta pentru mine.
O carte din care eu am invatat ceva, asadar scopul autorului a fost atins in cazul meu. De asemenea sunt de acord ca lucrurile negre nu ar trebui transformate in lucruri roz, mai ales in literatura (cum se intampla in cartile YA sau in acele romantisme cu vampiri sexosi).
Nu stiu de ce am scris atat la reviewul acestei carti, dar e clar ca sunt multe lucruri de discutat dupa ce o citesti. Asta este mai mult decat Excelent!
Personajele sunt foarte frumos construite, preferatul meu fiind Vincennes. M-a impresionat si Postfata scrisa de insusi autorul romanului, unde am descoperit ca ma incadrez in prima categorie de cititori carora le este adresata cartea, adica acei oameni ,,care nu considera ca toate intamplarile incredibile sunt basme". Mi-a placut, de asemenea, ca in aceasta Postfata mi-am imbunatatit cunostintele cu privire la lucrurile mistice (printre care unele aspecte ale vietii lui Aleister Crowley, insemnul pentagramei, precum si simboluri din mitologie - Zburatorul si jocul ielelor).
O descriere mai concreta a finalului si adancirea in atmosfera intunecata a mortilor stranii (mai ales a celor din final) ar fi facut actiunea una si mai interesanta pentru mine.
O carte din care eu am invatat ceva, asadar scopul autorului a fost atins in cazul meu. De asemenea sunt de acord ca lucrurile negre nu ar trebui transformate in lucruri roz, mai ales in literatura (cum se intampla in cartile YA sau in acele romantisme cu vampiri sexosi).
Nu stiu de ce am scris atat la reviewul acestei carti, dar e clar ca sunt multe lucruri de discutat dupa ce o citesti. Asta este mai mult decat Excelent!
October 13, 2016
... Poate vă întrebați ce ascunde titlul. Nu ascunde. Seduce, spune… arată. E începutul și finalul poveștii. Chiar și atunci când întorci ultima pagină, după ce ne luăm rămas-bun de la personaje, rămâne coșmarul. Rămâne în rănile personajelor, sigur, dar rămâne și cu cititorul. Cum am mai spus, eu am citit romanul mai mult noaptea. Atmosfera nu are mult de suferit dacă te lași răpit de acțiune ziua, dar noaptea are un farmec aparte. Atunci poți intra cu adevărat în pielea personajelor. Sau poți păși alături de ele, cum dorești. Ideea e următoarea: cu răul nu e de joacă și nimeni nu scapă din fața lui fără cicatrici, fără durere și nebunie. Asta, bineînțeles, dacă scapi. ...
Recenzia pe eLitere: http://elitere.ro/si-la-sfarsit-a-mai...
Recenzia pe eLitere: http://elitere.ro/si-la-sfarsit-a-mai...
August 28, 2012
Femei frumoase, bărbaţi de vază şi multe secrete, întâmplări care sfidează raţiunea, acuzaţii, contradicţii şi o boală suspectă, magie, mituri şi religie. Toate acestea sunt elemente pe care Oliviu Crâznic le împleteşte în romanul său gothic. Putea să iasă o poveste banală despre vampiri, dar a ieşit mai mult. O carte de care era nevoie, pe o piaţă saturată de poveşti siropoase cu vampiri, care s-au îndepărtat mult prea mult de origine, transformând întunericul în ceva atrăgător.
Recenzia mea completa o puteti citi aici: http://www.azicitesc.com/oliviu-crazn...
Recenzia mea completa o puteti citi aici: http://www.azicitesc.com/oliviu-crazn...
August 21, 2011
A very good book...I love it although in Romania I have not seen good books in a while...what i can say is congrats to the author and we are waiting more from him
August 17, 2012
I loved the way this book deals with the idea of Evil. We all know that Good and Evil exists, but they are generally abstract concepts. This book reminds us that Evil is part of our lives and we should never forget this thing, because it rushes in our lives in an instant and when we expect it less.
Oliviu Craznic's story deals with the uglyest face of Evil - the Devil itself (I chose "itself" because I'm not sure about the Devil's nature: male or female :D, on the other hand, it may be both, I guess :D). Here, the devilish manifestations (vampires, werewolves, incubuses, plagues, a special kind of zombies, haunted cemeteries, desecrated graves etc.) are not romanticized at all, believe me. :D And no vampire kiss is wanted in this dark gothic full of bad omens fictional univers.
Having all these things in mind, we shouldn't be amazed by the author's view about the Holy Inquisition, that of a divine company who undertakes the complicated work of fighting the Evil in it's many, and extremely unexpected forms.
I loved the way the writer plays with the reader, always anticipating the events, but telling nothing until it's the right time to unveil it, and then, the reader faces his darkest expectations. I really don't want to give any spoiler, because this book MUST be read. :D
I think one of the characters in the book is the atmosphere: dark, intense, terrible, tricky. The Castle of the Last Towers it's a place known for its violent, mad, evil former owner, and the tension in the story cames from this thing too.
All the characters are more than they seem to be, and they are very well highlighted, so one cannot be sure about the real menace until the end of the story. Almost all of them have ugly secrets to hide, and none of them is there for no reason.
The end of the book consists in a series of disclosures, like an waterfall, I could say, and it's not a happy one :D (if you expected something like that), but it's a fair, reasonable end: the Good may be challenged, may be temporarily defeated by the Evil, but in the end, it may not be destroyed. Somehow, I think the book contains a hopeful message, that sais that the human nature it's not totally corrupt or corruptible. This is what I see in Adrianna de Valois's final choice.
I like Arthur de Seragens, but I love the viscount of Vincennes. While Arthur is so human, so full of humanly weakness, Vincenne represents the optimistic human nature, the rationalist and the courageous type, but even he can make stupid choices (to came to this wedding), and judgement errors (about Josephine de Lauras).
Another message of the story, I think, is that THE BOOKS ARE DANGEROUS, in a way or another. ;)
Finally, I really enjoyed reading this book (even if I'm not the horror type of a reader), and I loved the writer's afterword that is some kind of a study about the manifestations of the Evil through history.
Oliviu Craznic's story deals with the uglyest face of Evil - the Devil itself (I chose "itself" because I'm not sure about the Devil's nature: male or female :D, on the other hand, it may be both, I guess :D). Here, the devilish manifestations (vampires, werewolves, incubuses, plagues, a special kind of zombies, haunted cemeteries, desecrated graves etc.) are not romanticized at all, believe me. :D And no vampire kiss is wanted in this dark gothic full of bad omens fictional univers.
Having all these things in mind, we shouldn't be amazed by the author's view about the Holy Inquisition, that of a divine company who undertakes the complicated work of fighting the Evil in it's many, and extremely unexpected forms.
I loved the way the writer plays with the reader, always anticipating the events, but telling nothing until it's the right time to unveil it, and then, the reader faces his darkest expectations. I really don't want to give any spoiler, because this book MUST be read. :D
I think one of the characters in the book is the atmosphere: dark, intense, terrible, tricky. The Castle of the Last Towers it's a place known for its violent, mad, evil former owner, and the tension in the story cames from this thing too.
All the characters are more than they seem to be, and they are very well highlighted, so one cannot be sure about the real menace until the end of the story. Almost all of them have ugly secrets to hide, and none of them is there for no reason.
The end of the book consists in a series of disclosures, like an waterfall, I could say, and it's not a happy one :D (if you expected something like that), but it's a fair, reasonable end: the Good may be challenged, may be temporarily defeated by the Evil, but in the end, it may not be destroyed. Somehow, I think the book contains a hopeful message, that sais that the human nature it's not totally corrupt or corruptible. This is what I see in Adrianna de Valois's final choice.
I like Arthur de Seragens, but I love the viscount of Vincennes. While Arthur is so human, so full of humanly weakness, Vincenne represents the optimistic human nature, the rationalist and the courageous type, but even he can make stupid choices (to came to this wedding), and judgement errors (about Josephine de Lauras).
Another message of the story, I think, is that THE BOOKS ARE DANGEROUS, in a way or another. ;)
Finally, I really enjoyed reading this book (even if I'm not the horror type of a reader), and I loved the writer's afterword that is some kind of a study about the manifestations of the Evil through history.
November 29, 2016
Mă tot lăudam în ultimii doi ani, că mi-am schimbat stilul favorit, că am devenit mai dark, că am început să apreciez literatura horror de calitate. Am citit câteva cărți de o factură îndoielnică care m-au făcut să caut cu mai mult sârg calitatea, iar volumul de față nu m-a dezamăgit.
Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte, e un horror clasic, cu accente medievale și tușe fine din sfera religiei. Mi-a plăcut ușurința prin care țineai pasul cu personajele, fără împotmoliri și istorii obositoare. Ritmul alert m-a făcut să simt că am terminat totul dintr-o suflare. Cam cât o bătaie de inimă... sau poate un coșmar. Unul din care te trezești țipând.
Ideea reîntoarcerii la vampirul-monstru în detrimentul vampirului romantic, mi s-a părut o idee excelentă, pe o piață a cărții suprasaturată de fecioare nevolnice și vampiri tehnologizați. Oliviu Crâznic a reușit să readucă imaginea unui Dracula monstruos, însetat de sânge.
Deși nu m-am putut apropia de personaje, sentimentul de teamă și anxietate a reușit să iasă la suprafață. Aproape simțeam frustrarea lui Arthur de Seragens, incapabil în primele momente ale haosului să își stăpânească emoțiile extrem de puternice.
Ca punct mai puțin plăcut (asta cu precădere pentru că pur și simplu detest personajele ce tind spre perfecțiune) cumva am reușit să o antipatizez pe Adrianna de Valois, în detrimentul demonicei Giulianna Sellini.
Firul simplu al poveștii este nunta marchizei de Lauras. Invitat într-un castel ce se consideră bântuit, nobilul Arthur de Seragens, se trezește în cel mai negru coșmar al său. Oaspeții încep să moară unul câte unul, iar supraviețuitorii prinși în lațul demonic al unui criminal nebun sunt la un pas de a se linșa între ei.
Din personajele pestrițe invitate la eveniment, nu lipsesc aventurierul, misteriosul conte, șeful poliției și inocenta sa fiică, doctorul german călător, voluptoasa curtezană și ca o surpriză de proporții inchizitorul.
Ca idee de ansamblu, mi-a făcut o deosebită plăcere reîntoarcerea spre originile poveștilor de groază clasice și cu siguranță aș recomanda cartea iubitorilor de gen.
Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte, e un horror clasic, cu accente medievale și tușe fine din sfera religiei. Mi-a plăcut ușurința prin care țineai pasul cu personajele, fără împotmoliri și istorii obositoare. Ritmul alert m-a făcut să simt că am terminat totul dintr-o suflare. Cam cât o bătaie de inimă... sau poate un coșmar. Unul din care te trezești țipând.
Ideea reîntoarcerii la vampirul-monstru în detrimentul vampirului romantic, mi s-a părut o idee excelentă, pe o piață a cărții suprasaturată de fecioare nevolnice și vampiri tehnologizați. Oliviu Crâznic a reușit să readucă imaginea unui Dracula monstruos, însetat de sânge.
Deși nu m-am putut apropia de personaje, sentimentul de teamă și anxietate a reușit să iasă la suprafață. Aproape simțeam frustrarea lui Arthur de Seragens, incapabil în primele momente ale haosului să își stăpânească emoțiile extrem de puternice.
Ca punct mai puțin plăcut (asta cu precădere pentru că pur și simplu detest personajele ce tind spre perfecțiune) cumva am reușit să o antipatizez pe Adrianna de Valois, în detrimentul demonicei Giulianna Sellini.
Firul simplu al poveștii este nunta marchizei de Lauras. Invitat într-un castel ce se consideră bântuit, nobilul Arthur de Seragens, se trezește în cel mai negru coșmar al său. Oaspeții încep să moară unul câte unul, iar supraviețuitorii prinși în lațul demonic al unui criminal nebun sunt la un pas de a se linșa între ei.
Din personajele pestrițe invitate la eveniment, nu lipsesc aventurierul, misteriosul conte, șeful poliției și inocenta sa fiică, doctorul german călător, voluptoasa curtezană și ca o surpriză de proporții inchizitorul.
Ca idee de ansamblu, mi-a făcut o deosebită plăcere reîntoarcerea spre originile poveștilor de groază clasice și cu siguranță aș recomanda cartea iubitorilor de gen.
November 15, 2012
Destul de multa lume se plange ca, in ultimii ani, vampirii, varcolacii si toate celelate creaturi mitice rele au fost transformate in eroi, pirezandu-se esenta lor: faptul ca sunt rele. Oliviu Craznic a luat problema in maini si a scris o carte in care a respectat izvoarele medievale si in care fiecare creatura a noptii e cu adevarat un produs al Raului. La polul opus, respectand in continuare atmosfera medievala, se afla Religia, Biserica, Dumnezeu, care insa are putine sanse de izbanda.
Si asta e fascinant, mai ales pentru ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat ca, citind o carte, sa se simta mai apropiat de personajele negative care prin insasi defectele lor, par mai umane, mai realiste decat cele absolut bune. Asa ca n-ar trebui sa ne mire ca, intr-o lume in care Raul se scrie cu majuscula si in care acceptarea lui inseamna pierderea umanitatii, Binele are putine sanse de izbanda. Omul e si va fi mereu fascinat de putere, de animalic, de instinctiv, de lucrurile interzise. Omul e predispus sa cedeze in fata ispitei. Si poate ar trebuie sa ne intrebam din cand in cand daca asta e bine sau nu.
...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e o carte care te pune pe ganduri, care te face sa-ti revizuiesti principiile si valorile si sa te intrebi daca sunt totusi corecte, daca nu cumva te-ai indepartat de niste principii morale de baza. De asmenea, cartea e o reintoarcere la originile miturilor si nu in ultimul rand, o oportunitate de a te intreba daca sunt intr-adevar doar simple mituri sau toate aceste legende nu au, cumva, un sambure de adevar.
...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e un roman care iti ofera alt punct de vedere si te provoaca sa gandesti altfel. Si macar de asta, ar trebui incercat de oricine a citit o carte cu vampiri "moderni" (si nu numai).
Si asta e fascinant, mai ales pentru ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat ca, citind o carte, sa se simta mai apropiat de personajele negative care prin insasi defectele lor, par mai umane, mai realiste decat cele absolut bune. Asa ca n-ar trebui sa ne mire ca, intr-o lume in care Raul se scrie cu majuscula si in care acceptarea lui inseamna pierderea umanitatii, Binele are putine sanse de izbanda. Omul e si va fi mereu fascinat de putere, de animalic, de instinctiv, de lucrurile interzise. Omul e predispus sa cedeze in fata ispitei. Si poate ar trebuie sa ne intrebam din cand in cand daca asta e bine sau nu.
...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e o carte care te pune pe ganduri, care te face sa-ti revizuiesti principiile si valorile si sa te intrebi daca sunt totusi corecte, daca nu cumva te-ai indepartat de niste principii morale de baza. De asmenea, cartea e o reintoarcere la originile miturilor si nu in ultimul rand, o oportunitate de a te intreba daca sunt intr-adevar doar simple mituri sau toate aceste legende nu au, cumva, un sambure de adevar.
...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e un roman care iti ofera alt punct de vedere si te provoaca sa gandesti altfel. Si macar de asta, ar trebui incercat de oricine a citit o carte cu vampiri "moderni" (si nu numai).
March 31, 2016
There aren’t many Romanian horror writers. There never have been. It’s not like there wasn’t a fertile field there; because the local folklore tells a different story. But lately, the social and political realities haven’t give it much opportunity.
And then, there is Oliviu Craznic. A young writer who took it upon himself to change the face of Romanian horror forever.
His first novel, “… and at the end there still was the Nightmare”, a genuine gothic macabre, takes place in a late medieval France with an adventure having roots and then ending in Transylvania. Heavily researched, it’s all based on medieval chronicles, on half told truths, hidden dark secrets and superstitious interpretations. Inquisition, gallant knights, crooked nobles, lascivious and ambitious princesses, poison and curses, torture, creatures of the dark, myths coming to life, humanity lost and found in the deepest despair. And if that would be all…
This is one of those rare horror books where the tension builds up and never lets you out of its grasp, and the creepiness and the sense of dread once biting into your flesh never cease to chill your soul until the very end… where the story finishes, but the nightmare goes on.
Craznic’s secret is that he writes his story very much like H.P. Lovecraft wrote, across all five senses, really transporting his readers into the dreadful realities of his stories. Lovecraft’s techniques with modern storytelling. And this very impressive novel is his debut. Imagine what his career will be like. To say that eagerly wait to read his next novel or series is an understatement. Oliviu Craznic is a name you won’t forget and one that you’ll see often in the future on the bestsellers lists.
And then, there is Oliviu Craznic. A young writer who took it upon himself to change the face of Romanian horror forever.
His first novel, “… and at the end there still was the Nightmare”, a genuine gothic macabre, takes place in a late medieval France with an adventure having roots and then ending in Transylvania. Heavily researched, it’s all based on medieval chronicles, on half told truths, hidden dark secrets and superstitious interpretations. Inquisition, gallant knights, crooked nobles, lascivious and ambitious princesses, poison and curses, torture, creatures of the dark, myths coming to life, humanity lost and found in the deepest despair. And if that would be all…
This is one of those rare horror books where the tension builds up and never lets you out of its grasp, and the creepiness and the sense of dread once biting into your flesh never cease to chill your soul until the very end… where the story finishes, but the nightmare goes on.
Craznic’s secret is that he writes his story very much like H.P. Lovecraft wrote, across all five senses, really transporting his readers into the dreadful realities of his stories. Lovecraft’s techniques with modern storytelling. And this very impressive novel is his debut. Imagine what his career will be like. To say that eagerly wait to read his next novel or series is an understatement. Oliviu Craznic is a name you won’t forget and one that you’ll see often in the future on the bestsellers lists.
December 7, 2014
The first thing that I learn about myself after I finish this book is: never be a cop. You're not good at it.
Now, what I have to say about this novel.
I was surprize by the writing style, I don't know why but I've this classic vibe every time I open the book to read. There where descriptions and complexe characters, that I enjoyed.
This book shows France in the medieval era when the Inquisition tried to get rid of the evil hauting the population, we don't have a specific year of time period. It was an interesting point of view.
The characters are very well written and in the story they all had their place, even though the reader can guess all the wants I doubt he can unravel the truth.
The main character, that introduce us to the story is no hero. I've been thinking that he could easily be a supportive character, because in comparison there where other characters braver than him.But in the end I guess that was the whole point of this character, you don't always have to be the bravest.
The mistery and the suspanse are building up with every chaper, which will keep you close to the book.
The ending was a shocker, but somehow I expected it.
I don't consider the novel horror even though it has some scary elements. I would say from 16 up.
Now, what I have to say about this novel.
I was surprize by the writing style, I don't know why but I've this classic vibe every time I open the book to read. There where descriptions and complexe characters, that I enjoyed.
This book shows France in the medieval era when the Inquisition tried to get rid of the evil hauting the population, we don't have a specific year of time period. It was an interesting point of view.
The characters are very well written and in the story they all had their place, even though the reader can guess all the wants I doubt he can unravel the truth.
The main character, that introduce us to the story is no hero. I've been thinking that he could easily be a supportive character, because in comparison there where other characters braver than him.But in the end I guess that was the whole point of this character, you don't always have to be the bravest.
The mistery and the suspanse are building up with every chaper, which will keep you close to the book.
The ending was a shocker, but somehow I expected it.
I don't consider the novel horror even though it has some scary elements. I would say from 16 up.
July 6, 2011
This was the most wonderful surprise this year, a dark romantic story on my very taste. I loved the myths in this book, the sense of fear, the twists and turns, the action, the tragic vampirism, the tribulations of Arthur and Adriana, and all. I also loved the Inquisitor, he was very determined. SPOILER - The dinner scene with the full moon rising and the killing at the dinner table was absolute tremendous. Worth re-reading. I am proud a Romanian wrote that. Well done, OC! We are waiting for the next book in the series. And for the movie, of course!
August 10, 2019
Vampirii nobili și vârcolacii savuroși redevin creaturi monstruoase ale nopții într-un roman alert și bine documentat în care forțele răului nu-și pudrează nasul. Părțile horror și polițiste mi s-au părut bine scrise, personajele intenționat stereotipe și fascinația pentru diversele Lolite, binișor. Oricum, mi-a plăcut și m-a speriat mult mai mult decât mă așteptam. Mai vreau! Se vede că e un roman la care s-a muncit mult și atent; bonus, vine la pachet cu o postfață și o minienciclopedie de mituri de toată frumusețea.
June 5, 2013
Ce începe prost (o nuntă la un castel damnat cu niște invitați plini de păcate) se termina Rău!
Dacă ar fi ecranizat, romanul ar lua forma unui așa zis „claustrophobic thriller”, genul de film în care acțiunea se desfășoară într-o casă, într-o cameră, într-un avion etc. De asta dată avem de a face cu Castelul Ultimelor Turnuri, locul unde personajele iau viață, ca mai apoi să... (mai bine aflați din paginile cărții)
Dacă ar fi ecranizat, romanul ar lua forma unui așa zis „claustrophobic thriller”, genul de film în care acțiunea se desfășoară într-o casă, într-o cameră, într-un avion etc. De asta dată avem de a face cu Castelul Ultimelor Turnuri, locul unde personajele iau viață, ca mai apoi să... (mai bine aflați din paginile cărții)
October 28, 2011
Now that was brilliant! Dark and really scary, yet beautiful... And quite sad. Anyway, a must read. You should read it, especially now that Halloween is almost here! >:)
June 26, 2011
Excellent vampire story, even better than Anne Rice. Lots of twists, shocks, suspense and even romance. Great job!
April 11, 2019
Un roman de debut IMPECABIL! L-am început sceptic și l-am terminat încântat... Foarte bine scris! Jos pălăria, maestre!
May 4, 2017
Una din cele mai stranii și mai ieșite din comun cărți pe care le-am citit vreodată. Asta nu înseamnă neapărat că volumul lui Crâznic e ceva cu totul unic (habar nu am în ce măsură e sau nu), fiindcă nu sunt o fană a horrorului și citesc sau mă uit la așa ceva destul de rar, de regulă întâmplător. În orice caz, se detașează puternic de proza fantastică contemporană cu care m-am întâlnit până acum.
Povestea debutează cu sentimentul foarte puternic de stranietate și de nenatural, atât datorită evenimentelor (invitația la nuntă edubioasă din primul moment), cât și a capitolelor extrem de scurte. Ulterior, lucrurile devin din ce în ce mai suspecte și mai nebunești, iar noi intrăm într-un adevărat carusel al groazei, suspansului și tentativelor de ghicire a sursei răului. Groaza este genul de groază pe care pot să o gust, cea pe care o experimentez la mâna a doua, prin empatie cu personajele, și nu direct, speriindu-mă sau îngrețoșându-mă eu, cititorul – de aceea cred că povestea e accesibilă și celor care nu sunt neapărat fani ai genului, mai ales că avem și mult suspans, o atmosferă captivantă și o galerie de personaje foarte vii și interesante. În ce privește atmosfera, multă vreme am avut senzația că sunt în mijlocul unei piese de teatru ciudate, una în care nu mă aflu la distanță de scenă, ci ori în primul rând, ori chiar pe scenă, printre personaje. Trebuie să mai mărturisesc și că la atmosferă a contribuit totuși și o vijelie cruntă care a pornit în timp ce citeam, eu fiind pe balcon, și care s-a oprit, culmea, aproape concomitent cu momentul finalului (go figure...) – timp de câteva ore bune nu m-am mișcat din fața ecranului până nu am terminat cartea.
Încă un aspect foarte important: postfața volumului, scrisă chiar de autor, și care conține o sumedenie de explicații și referințe bibliografice, e aur curat și completează volumul, oferind textului poveștii o mare valoare adăugată. Un bonus surpriză încântător pentru curioșii ca mine, mai ales în epoca actuală în care prefețele și postfețele au devenit păsări atât de rare...
Povestea debutează cu sentimentul foarte puternic de stranietate și de nenatural, atât datorită evenimentelor (invitația la nuntă edubioasă din primul moment), cât și a capitolelor extrem de scurte. Ulterior, lucrurile devin din ce în ce mai suspecte și mai nebunești, iar noi intrăm într-un adevărat carusel al groazei, suspansului și tentativelor de ghicire a sursei răului. Groaza este genul de groază pe care pot să o gust, cea pe care o experimentez la mâna a doua, prin empatie cu personajele, și nu direct, speriindu-mă sau îngrețoșându-mă eu, cititorul – de aceea cred că povestea e accesibilă și celor care nu sunt neapărat fani ai genului, mai ales că avem și mult suspans, o atmosferă captivantă și o galerie de personaje foarte vii și interesante. În ce privește atmosfera, multă vreme am avut senzația că sunt în mijlocul unei piese de teatru ciudate, una în care nu mă aflu la distanță de scenă, ci ori în primul rând, ori chiar pe scenă, printre personaje. Trebuie să mai mărturisesc și că la atmosferă a contribuit totuși și o vijelie cruntă care a pornit în timp ce citeam, eu fiind pe balcon, și care s-a oprit, culmea, aproape concomitent cu momentul finalului (go figure...) – timp de câteva ore bune nu m-am mișcat din fața ecranului până nu am terminat cartea.
Încă un aspect foarte important: postfața volumului, scrisă chiar de autor, și care conține o sumedenie de explicații și referințe bibliografice, e aur curat și completează volumul, oferind textului poveștii o mare valoare adăugată. Un bonus surpriză încântător pentru curioșii ca mine, mai ales în epoca actuală în care prefețele și postfețele au devenit păsări atât de rare...
August 19, 2018
* Recenzie initial postata pe blogul meu: www.justfantasybooksadis.blogspot.ro/... *
Povestea incepe cand protagonistul cartii, Arthur de Seragens, este invitat la nunta marchizei Josephine. Alaturi de curajosul si inteligentul lui prieten din copilarie, Raoul de Vincennes acesta se indreapta spre Castelul Ultimelor Turnuri. Insa curand afla nimic nu e ceea ce pare si nu a fost chemat acolo pentru a bea vin si pentru a sarbatori; imediat dupa nunta, oamenii incep sa se imbolnaveasca. Le apar umflaturi mari pe tot corpul si lumea se panicheaza, portile se inchid, iar cosmarul incepe sa se dezlantuie. Intre timp, neamtul cu care Arthur si Vincennes se imprietenisera - Von Walter - moare si apare cateva nopti mai tarziu la usa lui Arhur, implorand sa fie lasat sa intre. Insa nu apare ca un om normal, ci ca un cadavru. Personajele mai au cateva intalniri neplacute cu morti-vii si, in curand, prizonierii din Castelul Ultimelor Turnuri incep sa descopere secretele ce au fost ascunse cu mare grija si sunt nevoiti sa se infrunte cu vampiri, nelapsi, strigoi si demoni, precum si cu alte fiinte cu adevarat infricosatoare. Sfarsitul este unul extrem de surprinzator.
Cartea "...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul" este a treia carte horror pe care am citit-o si, desi ma asteptam sa fie destul de dura, recunosc ca m-a zguduit un pic. Mi-a placut faptul ca, slava Domnului, Arthur nu a fost un neinfricat ce a scapat din tot fara nici o zgarietura si si-a salvat iubirea vietii lui. Nu, acesta a aratat semne de slabiciune - confuzie, teama - si chiar mi s-a parut ca ma aseman cu el. Adica, cui nu ii putea fi teama in acel moment?! Poate doar Inchizitorul. De Guy inspira incredere si in acelasi timp teama si a fost unul dintre singurii care au supravietuit pana la sfarsit.
Momentele in care Arthur si ceilalti "tovarasi de suferinta" s-au intalnit cu nelapsi au fost cele mai tensionate. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca aceasta carte nu a fost catusi de putin previzibila. Sfarsitul, cum am mai spus, m-a luat prin surprindere si m-a lasat cu gura cascata. Sunt obisnuita cu carti cu final fericit - urasc finalurile fericite - si ma bucur atunci cand dau de carti deosebite, iesite din comun. Am auzit la multi oameni ca autorii romani sunt subestimati. Nu am auzit pe cineva sa subestimeze un autor roman. Si nici nu as intelege cum s-ar putea face asa ceva. Oliviu Craznic, in opinia mea, este un scriitor foarte talentat.
Sper ca v-am convins ca aceasta carte merita citita. Plina de actiune, suspans si horror, aventura la care protagonistul cartii este una efectiv de neuitat.
Povestea incepe cand protagonistul cartii, Arthur de Seragens, este invitat la nunta marchizei Josephine. Alaturi de curajosul si inteligentul lui prieten din copilarie, Raoul de Vincennes acesta se indreapta spre Castelul Ultimelor Turnuri. Insa curand afla nimic nu e ceea ce pare si nu a fost chemat acolo pentru a bea vin si pentru a sarbatori; imediat dupa nunta, oamenii incep sa se imbolnaveasca. Le apar umflaturi mari pe tot corpul si lumea se panicheaza, portile se inchid, iar cosmarul incepe sa se dezlantuie. Intre timp, neamtul cu care Arthur si Vincennes se imprietenisera - Von Walter - moare si apare cateva nopti mai tarziu la usa lui Arhur, implorand sa fie lasat sa intre. Insa nu apare ca un om normal, ci ca un cadavru. Personajele mai au cateva intalniri neplacute cu morti-vii si, in curand, prizonierii din Castelul Ultimelor Turnuri incep sa descopere secretele ce au fost ascunse cu mare grija si sunt nevoiti sa se infrunte cu vampiri, nelapsi, strigoi si demoni, precum si cu alte fiinte cu adevarat infricosatoare. Sfarsitul este unul extrem de surprinzator.
Cartea "...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul" este a treia carte horror pe care am citit-o si, desi ma asteptam sa fie destul de dura, recunosc ca m-a zguduit un pic. Mi-a placut faptul ca, slava Domnului, Arthur nu a fost un neinfricat ce a scapat din tot fara nici o zgarietura si si-a salvat iubirea vietii lui. Nu, acesta a aratat semne de slabiciune - confuzie, teama - si chiar mi s-a parut ca ma aseman cu el. Adica, cui nu ii putea fi teama in acel moment?! Poate doar Inchizitorul. De Guy inspira incredere si in acelasi timp teama si a fost unul dintre singurii care au supravietuit pana la sfarsit.
Momentele in care Arthur si ceilalti "tovarasi de suferinta" s-au intalnit cu nelapsi au fost cele mai tensionate. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca aceasta carte nu a fost catusi de putin previzibila. Sfarsitul, cum am mai spus, m-a luat prin surprindere si m-a lasat cu gura cascata. Sunt obisnuita cu carti cu final fericit - urasc finalurile fericite - si ma bucur atunci cand dau de carti deosebite, iesite din comun. Am auzit la multi oameni ca autorii romani sunt subestimati. Nu am auzit pe cineva sa subestimeze un autor roman. Si nici nu as intelege cum s-ar putea face asa ceva. Oliviu Craznic, in opinia mea, este un scriitor foarte talentat.
Sper ca v-am convins ca aceasta carte merita citita. Plina de actiune, suspans si horror, aventura la care protagonistul cartii este una efectiv de neuitat.
January 8, 2013
Aceasta este a 2-a carte horror pe care o citesc, dacă nu mă înșel,prima a fost Coșmar de închiriat, care mi-a plăcut foarte mult,și această carte este una foarte reușită, plină de suspans, care merită toate laudele.
Personajul principal este Arthur,un nobil decăzut, care primește o scrisoare prin care este invitat să participe la nunta unei prietene vechi - Josephine. El acceptă invitația, urmând să plece într-o călătorie spre Castelul Ultimelor Turnuri, locul unde va avea loc nunta.
La început cartea abundă în personaje, Arthur își întâlnește prietenul cel mai bun, Vicennes, dar în același timp sunt "prezentate" și celelalte persoane invitate la nuntă, lucrul acesta mi s-a părut un pic cam mult, dar asta nu afecteaza restul poveștii.
Mi-a plăcut mult perioada în care este plasată acțiunea, adică secolul 18-19, castele din acelea impresionante <3, oamenii aveau titluri de nobili,duce-ducesa, femeile purtau acele rochii "umflate" sau cum se numesc, era o perioadă superbăăă.
-----------------------
Se pare că toate aceste persoane invitate la nuntă aveau un trecut un pic ciudat, până și Arthur are în spate ceva dubios. Totul se petrece destul de repede, imediat după nuntă apar primele semne că ceva se întâmplă, apare primul "bolnav" care prezintă 2 înțepături pe gât... nu mai durează mult până se instalează panica, se creează diferite grupuri, porțile castelului se închid, urmând a se descoperi care este virusul/persoana care face lucrul acesta.
Povestea evoluează și apar primii supecți, deja se vorbește de vampiri,morți vii. Suspansul este prezent la fiecare pas, la un moment dat se instalează și o stare de teamă, cel puțin în cazul meu, vroiam ca un anumit personaj să nu pățească nimic, dar din păcate nu s-a întâmplat acest lucru. Per total cartea a fost una foarte interesantă, mi-a facut mare plăcere să o citesc, genul horror-gotic începe să devina unul din preferatele mele. Deci un mare like pentru autorul nostru român Oliviu Crâznic,sper că veți avea și voi ocazia să citiți această carte :)
Mulțumesc autorului pentru cartea oferita !:)
Personajul principal este Arthur,un nobil decăzut, care primește o scrisoare prin care este invitat să participe la nunta unei prietene vechi - Josephine. El acceptă invitația, urmând să plece într-o călătorie spre Castelul Ultimelor Turnuri, locul unde va avea loc nunta.
La început cartea abundă în personaje, Arthur își întâlnește prietenul cel mai bun, Vicennes, dar în același timp sunt "prezentate" și celelalte persoane invitate la nuntă, lucrul acesta mi s-a părut un pic cam mult, dar asta nu afecteaza restul poveștii.
Mi-a plăcut mult perioada în care este plasată acțiunea, adică secolul 18-19, castele din acelea impresionante <3, oamenii aveau titluri de nobili,duce-ducesa, femeile purtau acele rochii "umflate" sau cum se numesc, era o perioadă superbăăă.
-----------------------
Se pare că toate aceste persoane invitate la nuntă aveau un trecut un pic ciudat, până și Arthur are în spate ceva dubios. Totul se petrece destul de repede, imediat după nuntă apar primele semne că ceva se întâmplă, apare primul "bolnav" care prezintă 2 înțepături pe gât... nu mai durează mult până se instalează panica, se creează diferite grupuri, porțile castelului se închid, urmând a se descoperi care este virusul/persoana care face lucrul acesta.
Povestea evoluează și apar primii supecți, deja se vorbește de vampiri,morți vii. Suspansul este prezent la fiecare pas, la un moment dat se instalează și o stare de teamă, cel puțin în cazul meu, vroiam ca un anumit personaj să nu pățească nimic, dar din păcate nu s-a întâmplat acest lucru. Per total cartea a fost una foarte interesantă, mi-a facut mare plăcere să o citesc, genul horror-gotic începe să devina unul din preferatele mele. Deci un mare like pentru autorul nostru român Oliviu Crâznic,sper că veți avea și voi ocazia să citiți această carte :)
Mulțumesc autorului pentru cartea oferita !:)
April 14, 2019
…şi la sfârşit a mai rămas coşmarul ne invită la nuntă. Ne face invitaţi de onoare şi ne crează iluzia de a fi purtătorii emblemei nobiliare demne de a fi singurii părtaşi valoroşi cu dreptul de a participa la un aşa grandios eveniment. Curând, vom realiza însă că am fost traşi pe sfoară, nefiind decât piese nedemne de a fi luate în seamă ca şi martori cu credibilitate sau simpli pioni uşor de debarasat odată epuizat rolul nostru în cadrul scenetei. Şi totuşi, ce piesă se joacă şi ce personaje întruchipăm?
În primă fază, suntem doar simpli observatori. Unii cu o mai multă perspicacitate şi spirit de observaţie, alţii, mult prea naivi şi necugetători. Pe de o parte suntem călăi, pe de altă parte suntem victime. În final, fiecare suntem câte o monedă cu două faţete: una a binelui, cealaltă a răului. Care dintre cele două faţete va străluci mai tare, rămâne de văzut.
https://readingforsouls.wordpress.com...
În primă fază, suntem doar simpli observatori. Unii cu o mai multă perspicacitate şi spirit de observaţie, alţii, mult prea naivi şi necugetători. Pe de o parte suntem călăi, pe de altă parte suntem victime. În final, fiecare suntem câte o monedă cu două faţete: una a binelui, cealaltă a răului. Care dintre cele două faţete va străluci mai tare, rămâne de văzut.
https://readingforsouls.wordpress.com...
September 14, 2012
The haunting settings, the bleak atmosphere, the strong characters (remember only Adriana or the duke of Chalais!!), the terror around each corner of the dark Last Towers Castle, but, most of all, the tragedy, the mystery and the unexpected, are placing this book on the must-read shelf for anyone who's into Gothic, Vampires, Werewolves or Fantasy. Also, the Modern Romanticism of Oliviu's wonderful tale reminds me rather of Lord Byron than of Mircea Eliade, rather of X-Files than of True Blood, and I would absolutely LOVE to see this on Cinema or TV!!
Well done, Oliviu, we are many here in love with your works and we want your new novel! (Your short-stories are excellent, but they are... short!).
Well done, Oliviu, we are many here in love with your works and we want your new novel! (Your short-stories are excellent, but they are... short!).
August 1, 2011
Absolutely gorgeous, especially the dark romantic atmosphere and the way author uses character's feeling to change their faith. I loved the way the weak, ruined Arthur became the tragic, deterined hero inspired by his love and lust for Adrianne, the way Chalais used his own vanity, ego and arrogance in a positive way, and the slow descent of the perfect Vincennes, once he decided not to trust his own heart towards Josephine. A true suspansful gothic love story, spiced with twists and shock.
August 24, 2011
Greatest surprise ever had from Romanian literature!Vampire romance and thriller at its best!!
May 22, 2017
Nu ma asteptam sa o termin asa repede.
Nu incape indoiala ca m-a prins rapid.
Merita toti banii. :D
Mai multe detalii in urmatorul articol de pe blog . Ce sper sa-l realizez cat mai curind.
Nu incape indoiala ca m-a prins rapid.
Merita toti banii. :D
Mai multe detalii in urmatorul articol de pe blog . Ce sper sa-l realizez cat mai curind.
February 1, 2018
Am citit cartea de pe o zi pe alta. Mi-a placut. O recomand cu drag si altor fani ai genului.
Mi-ar fi placut sa fie mai lunga, mai ales partea a doua, dar e ok si asa.
Interesanta ideea autorului de a include o Anexa cu "povestile" din care s-a inspirat.
Sa citim autori romani, zic :D
ps: N-o sa inteleg niciodata de ce un personaj pe de-o parte e in stare sa coboare dintr-un turn pe zidul exterior, pe de alta, e aproape sa lesine ca o domnisoara de pension doar la auzul unei povestiri, dar presupun ca asta face parte din caracteristicile genului :) .
Mi-ar fi placut sa fie mai lunga, mai ales partea a doua, dar e ok si asa.
Interesanta ideea autorului de a include o Anexa cu "povestile" din care s-a inspirat.
Sa citim autori romani, zic :D
ps: N-o sa inteleg niciodata de ce un personaj pe de-o parte e in stare sa coboare dintr-un turn pe zidul exterior, pe de alta, e aproape sa lesine ca o domnisoara de pension doar la auzul unei povestiri, dar presupun ca asta face parte din caracteristicile genului :) .
Displaying 1 - 30 of 43 reviews