Carol al II-lea, un rege, un cult, o camarila

by Daniel Dieaconu

…Ni se deruleaza, astfel, in fata ochilor viata demna de un roman sau de un scenariu de film a lui Carol al II-lea, de la copilaria promitatoare, ce-i drept fara prea multe constrangeri si in absenta unei stricte supravegheri a parintilor, la adolescenta zvapaiata si marcata de primele aventuri amoroase pe timp de razboi, trecand prin episoadele succesive de renuntare la tron si la calitatea de Principe mostenitor, urmate apoi de anii de pribegie si restauratia savarsita la 8 iunie 1930… - Sorin Liviu Damean …volumul prezinta o suma de calitati dintre care consemnam, in primul rand, originalitatea demersului stiintific, intemeiat pe o bibliografie consistenta si o ampla cercetare/documentare in arhivele interne si biblioteci. Remarcam, totodata, orizontul vast de abordare si interpretare problemelor; obiectivitatea si detasarea in expunerea faptelor si fenomenelor; sistematizarea si structurarea logica si riguroasa a materialelor si materiei; preocuparea pentru detalii semnificative; organizarea tematica si cu talc a capitolelor si subcapitolelor si tratarea tematica logica si convingatoare; stilul ales, placut si alert, aproape jurnalistic, care asigura fluenta, dar si receptivitate din partea cititorului… - Corneliu Ciucaru

430 pages, Hardcover

Published January 1, 2018

Reviews

[Bongobongo · Rating 2 out of 5]

Această carte este o harababură de idei, de paragrafe și propoziții care se repetă, de cuvinte omise. Departe de a reprezenta un demers util, ea este o adunătură de impresii, păreri, cugetări ale unor contemporani sau ale unor istorici care au comentat domnia lui Carol al II-lea. Cele câteva fonduri arhivistice cercetate sunt slab valorificate, iar presa servește de asemenea ca sursă de citate.

Opinii contradictorii asupra lui Carol sunt redate paragraf lângă paragraf, fără a fi analizate sau cântărite, chiar și în situația evident ridicolă când aparțin aceluiași individ. Se repetă citate, aprecieri, unele de la pagină la pagină, altele la distanțe de zeci de pagini, de parcă autorul a uitat ce a scris mai devreme. Cartea în general suferă de o lipsă de coerență: se reiau idei, se anticipează altele, adesea într-un du-te-vino amețitor de la o pagină la alta. Decizia de a o împărți tematic nu o prea avantajează, fiindcă este un prilej de a se relua o dată în plus informații deja prezentate. Devine obositor. Limbajul nu e greoi, ci, din contră, destul de simplist. Probabil că lectura ar fi fost mai agreabilă dacă autorul nu s-ar fi încurcat frecvent în idei. Bulevardele de tip "partizan", undeva în jurul paginii 300, sunt un exemplu bun de aberație care m-a făcut să mă întreb cine a greșit mai mult: autorul care a scris cartea sau editura, altminteri respectabilă, care a tipărit-o în halul în care este. Concluziile doar recapitulează corpul lucrării.

Așadar, ce a realizat autorul, dincolo de a reuni un volum impresionant de citate pe care nu le comentează, nu le analizează și în general cu care nu interacționează? În opinia mea, această carte nu-și justifică nici cele 400 de pagini, nici laudele primite în prefață și postfață.