What do you think?
Rate this book
Aer cu diamante
„Acum treizeci de ani, stînd noi, poeţi tineri şi furioşi, şi judecînd realitatea potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor ei, ce ne dă-n gînd ideea? Să scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot e mai bun, mai adevărat, mai modern în cultura română. Aţi prins şpilul? Noi eram ăia! Care «noi»? Păi, Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi subsemnatul. Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească. E drept, ar fi trebuit să fie cooptaţi printre înainte-mergători, Matei Vişniec şi Magda Cârneci. Dar, cînd Traian şi Mircea i-au făcut o vizită de tatonare lui Matei, nu l-au găsit acasă (...). L-au aşteptat o oră, două, trei, s-au plictisit şi aşa a ieşit Vişniec din poveste. L-au ales pe «Nino» Stratan (...) După aia, ne-am gîndit că ne trebuie o copertă, ilustraţii şi o editură. Cu editura era simplu. (...) Mai rămîneau coperta şi ilustraţiile. Aşa am făcut cunoştinţă cu Tudor(ică) Jebeleanu. Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giuleşti, unde ne-am căţărat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile de gardă. El a şters şi a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de pretenţiile unor filologi... Şi împreună cu el am pozat nişte litere de plumb, sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coală de carton ciocan şi le-am pozat ore de-a rîndul. Titlul era gata: Aer cu diamante.“ ( Florin IARU, Academia Caţavencu, octombrie 2010)
96 pages, Paperback
First published January 1, 1982
3 people are currently reading
182 people want to read
About the author
Mircea Cărtărescu
124 books2,312 followersRomanian poet, novelist, essayist and a professor at the University of Bucharest.
Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.
Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.
Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.
Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
Read
May 23, 2021e de studiat Cenaclul de Luni, adică poeții pe care sistemul i-a refuzat și, totodată, poeții care singuri au refuzat să se integreze în sistem. dintre cele patru secvențe, partea lui M.C. mi s-a părut... altceva:
m-am operat pentru tine, m-am îmbătat pentru tine
m-am alienat pentru tine
m-am cultivat pentru tine
m-am adolescentinizat pentru tine
m-am bogomilizat pentru tine
am fost atelierul tău unde ți-ai comandat mănușile și zebra pe care ai trecut spre romarta copiilor si arabul care te-a agățat din mașină în fața continentalului
am fost criza de nervi pe care a făcut-o bunica ta când ai lipsit prima noapte de-acasă
și am fost fericit și ultrafericit o seară întreagă, roșie, sclipitoare, citind alternativ valentin rasputin, nichita stănescu și jurnalul virginiei woolf și gândindu-ma cu intensitate de aură epileptică numai la tine
am fost puternic și voios și smiorcait și bârfitor și tandru și
masochist și încrezut și verde și albastru și neimblanzit și mai presus de orice frumos, frumos ca rânjetul agoniei, ca troznetul apartamentelor, ca visul de amor al fiecarui cui din ferometale
am meditat la transmigrația sufletelor si am trait sub pământul țâțelor tale orb ca o cârtiță iluminată doar pentru tine
eu am fost doar al tau, nu aveai decât să caști muzeul antipa ca să mă-nghiți cu boturi, trompe, râturi, ace, pliscuri, fălci, măsele, zimți si maxile, să mă râcâi cu cleștii tai și chelicerii tăi și limba ta și gheara ta și ghimpii din coada ta, să mă electrocutezi cu pielea ta de cianura elastică
tu cu buchetul tau de crizanteme în brațe
cu coadele tale aurii infășurate la ceafă și legate cu o panglică.
m-am operat pentru tine, m-am îmbătat pentru tine
m-am alienat pentru tine
m-am cultivat pentru tine
m-am adolescentinizat pentru tine
m-am bogomilizat pentru tine
am fost atelierul tău unde ți-ai comandat mănușile și zebra pe care ai trecut spre romarta copiilor si arabul care te-a agățat din mașină în fața continentalului
am fost criza de nervi pe care a făcut-o bunica ta când ai lipsit prima noapte de-acasă
și am fost fericit și ultrafericit o seară întreagă, roșie, sclipitoare, citind alternativ valentin rasputin, nichita stănescu și jurnalul virginiei woolf și gândindu-ma cu intensitate de aură epileptică numai la tine
am fost puternic și voios și smiorcait și bârfitor și tandru și
masochist și încrezut și verde și albastru și neimblanzit și mai presus de orice frumos, frumos ca rânjetul agoniei, ca troznetul apartamentelor, ca visul de amor al fiecarui cui din ferometale
am meditat la transmigrația sufletelor si am trait sub pământul țâțelor tale orb ca o cârtiță iluminată doar pentru tine
eu am fost doar al tau, nu aveai decât să caști muzeul antipa ca să mă-nghiți cu boturi, trompe, râturi, ace, pliscuri, fălci, măsele, zimți si maxile, să mă râcâi cu cleștii tai și chelicerii tăi și limba ta și gheara ta și ghimpii din coada ta, să mă electrocutezi cu pielea ta de cianura elastică
tu cu buchetul tau de crizanteme în brațe
cu coadele tale aurii infășurate la ceafă și legate cu o panglică.
March 25, 2024
,,drago, atât de drăguță erai când voiai să faci mișto, sau când îți trebuie dragoste
cine își descheia singură nasturii de la cămașa-n carouri?
cine învăța la pedagogie cu ochelarii pe nas până când i se făcea greață?
cine îmi dădea rime să-i fac sonete?
...acum tu pentru mine ții de fiziologic
acum tu ești doar o torsiune de degete, o rupere de tendoane
acum tu ești un lac de sânge unde-a fost cineva căsăpit
pe zăpada dumnezeiască din bucurești
acum tu ești doar o fostă colegă de facultate
o fostă dulce colegă de facultate, din facultate, din tinerețe...
acum, tu ești o superstiție, o hiperrealitate cu zeci de miliarde de fețe"
cine își descheia singură nasturii de la cămașa-n carouri?
cine învăța la pedagogie cu ochelarii pe nas până când i se făcea greață?
cine îmi dădea rime să-i fac sonete?
...acum tu pentru mine ții de fiziologic
acum tu ești doar o torsiune de degete, o rupere de tendoane
acum tu ești un lac de sânge unde-a fost cineva căsăpit
pe zăpada dumnezeiască din bucurești
acum tu ești doar o fostă colegă de facultate
o fostă dulce colegă de facultate, din facultate, din tinerețe...
acum, tu ești o superstiție, o hiperrealitate cu zeci de miliarde de fețe"
February 15, 2025
,,tu parcă ești făcută din celofan, tu parcă ești cîștigată la zaruri
și pierdută prin condiția ta de femeie și iar cîștigată
și iar pierdută și iar cîștigată și pînă la urmă înfiptă ca malachit
în cine știe ce ac de cravată
tu parcă fabulezi cînd pui un picior înaintea altuia
deși cea mai slabă, tu parcă distribui petrol și celule solare cu
fiecare rictus de blazare și grabă
deși cea mai rece, deși cea mai colocvială, tu bei cel mai mult
preferi cinzano cu lămîie să zicem, tu dansezi chiar lîngă stație” (Dămuța, Mircea Cărtărescu)
,,Atât de rău am fost, atât de fraged
încât fereastra ta izbucnise în noapte
aidoma unei flori albe de bumbac în splendoarea unei aduceri aminte.”
(Atât de rău am fost, Traian T. Coșovei)
,,Tu ai putea îndupleca o noua eră glaciară –
cu șarmul tău
ai putea face ocolul pământului în optzeci de zile...
(…)
Și fiecare cuvânt de-al meu e un lac încărcat
cu yacht-uri de plăcere –
și de gânduri ascunse
înflorind în jurul gleznelor tale
ca niște brățări de neliniște.
Sunt și eu un june, –
o parte din viață o trăiesc în numele tău.
Dar tu dansezi
tu bei limonadă – în urma ta,
turnul din Pisa se-ndreaptă pe calea cea bună.
Tu îi înflăcărezi și pe zei. Și tot tu le dai
câte un pumn după ceafă.
În rinichi,
în ficat... În rațiunea lor de a exista.
În răsuflarea ta de alcool se îmbată toți camionagii
Sfântului Duh!
Eu aici sunt un june. O balenă albă într-un estuar de liniște.
Un superstar –
Un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Și de Blue-Jeans.
Un misionar al spatiilor verzi, democratice.
Un obiectiv survolabil...
Un individ
adică nimic. O zecimală în cifra ta de afaceri.
Unul căruia i se recomandă întoarcerea la natură.
Și motociclismul
autostopul –
și budismul Zen. Adică nimic...”
(Sunt și eu un june, Traian T. Coșovei)
și pierdută prin condiția ta de femeie și iar cîștigată
și iar pierdută și iar cîștigată și pînă la urmă înfiptă ca malachit
în cine știe ce ac de cravată
tu parcă fabulezi cînd pui un picior înaintea altuia
deși cea mai slabă, tu parcă distribui petrol și celule solare cu
fiecare rictus de blazare și grabă
deși cea mai rece, deși cea mai colocvială, tu bei cel mai mult
preferi cinzano cu lămîie să zicem, tu dansezi chiar lîngă stație” (Dămuța, Mircea Cărtărescu)
,,Atât de rău am fost, atât de fraged
încât fereastra ta izbucnise în noapte
aidoma unei flori albe de bumbac în splendoarea unei aduceri aminte.”
(Atât de rău am fost, Traian T. Coșovei)
,,Tu ai putea îndupleca o noua eră glaciară –
cu șarmul tău
ai putea face ocolul pământului în optzeci de zile...
(…)
Și fiecare cuvânt de-al meu e un lac încărcat
cu yacht-uri de plăcere –
și de gânduri ascunse
înflorind în jurul gleznelor tale
ca niște brățări de neliniște.
Sunt și eu un june, –
o parte din viață o trăiesc în numele tău.
Dar tu dansezi
tu bei limonadă – în urma ta,
turnul din Pisa se-ndreaptă pe calea cea bună.
Tu îi înflăcărezi și pe zei. Și tot tu le dai
câte un pumn după ceafă.
În rinichi,
în ficat... În rațiunea lor de a exista.
În răsuflarea ta de alcool se îmbată toți camionagii
Sfântului Duh!
Eu aici sunt un june. O balenă albă într-un estuar de liniște.
Un superstar –
Un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Și de Blue-Jeans.
Un misionar al spatiilor verzi, democratice.
Un obiectiv survolabil...
Un individ
adică nimic. O zecimală în cifra ta de afaceri.
Unul căruia i se recomandă întoarcerea la natură.
Și motociclismul
autostopul –
și budismul Zen. Adică nimic...”
(Sunt și eu un june, Traian T. Coșovei)
April 25, 2025
"ți-am fost predestinat, ți-au făcut vaccine contra mea și totuși te-am poluat ca un spirochet, ca o tenie, înmulțindu-mă exorbitant pentru tine, mîncînd sîngele tău, glicerina ta, limfa ta, hrana ta, grăsimea ta și te-am lăsat suprareală și nostalgică, pentru tine"
"Și-nvârt lampionul, localul, tot hîd,
Și masa, tavanul și sudui și rîd
Mănânc tencuiala și nota de plată
Ce știu că o dată veni-va, odată
Înfricoșată, la miezul nopții cu mierle
Cînd, fără de veste, din rîtu-i cu perle
cel de jos, cel de sus
bunul sau răul
viul sau mortul
viermele, mărul
va grohăi Adevărul"
"Și-nvârt lampionul, localul, tot hîd,
Și masa, tavanul și sudui și rîd
Mănânc tencuiala și nota de plată
Ce știu că o dată veni-va, odată
Înfricoșată, la miezul nopții cu mierle
Cînd, fără de veste, din rîtu-i cu perle
cel de jos, cel de sus
bunul sau răul
viul sau mortul
viermele, mărul
va grohăi Adevărul"
May 12, 2022
4.7
Asta-i genu de carte la care a trebuit sa stau vreo 2 zile sa se mai sedimenteze, sa las zapada sa se reaseze in globul de cristal.
Nu-i dau un 5 perfect pentru ca nu mi-a placut chiar tot. De departe, Mircea Cartarescu mi-a placut cel mai mult, urmat de Traian Cosovei. Ceilalti doi au avut si ei momentele lor, dar nu m-au impresionat. Nu m-au facut sa zic "wow" si sa ma holbez la pereti, mintea la fel de goala ca ce era in fata mea, doar ca sa "let that sink in", sau sa exclam "mama cum le-o zis asta!".
Acesta nu-i un review documentat. Nu stiu mai nimic de Cenaclul de Luni, cu atat mai putin de optzecisti. Dar e ok, voi reveni cu "facts" dupa ce citesc "Postmodernismul romanesc" lui Cartarescu (va dura o vreme, presimt).
Poezia lui Cartarescu m-a impresionat profud. Alaturarile inedite de imagini, oximoroane, termeni ce nu ar trebui sa mearga laolalta si cumva el ii face sa sune asa de bine. Volumul debuteaza in forta cu un poem ce descrie moartea in 4 pagini, in toate ipostazele ei am vazut-o ducandu-se dupa chifle si ziare in cea mai roza si mai incomparabila seara \ am vazut-o mizera si decrepita (...) s.a.m.d. Spre surprinderea mea, citisem "Poema chiuvetei" in manualul de a 9-a, dar nu-mi amintesc ce voia sa demonstreze (pentru ca toate textele de la scoala vor sa demonstreze ceva). Tin minte ca m-a amuzat. Acum insa, ma intristeaza oarecum, oricat de amuzanta e metafora aleasa. E o realitate prea reala, si ma face sa ma simt incomfortabila, inadecvata, oarecum.
Apoi, de Cosovei n-auzisem niciodata. Cu toate acestea, poezia lui mi-a placut teribil. E un stil cu totul diferit de a lui Cartarescu, dar e de bine. Si aici am gasit multe imagini neasteptat de minunate ëlvetie de ceasornice", "timpul (...) aseaza lipitori pe tampla durerii". Sunt multe citate ce mi-au placut dar n-am sa ma apuc sa le enumar aici. Oricum nu pot alege favorite.
Iaru si Stratan nu m-au impresionat la fel de mult, desi am gasit si poeme ce mi-au placut. Cred ca stilul lor nu a rezonat la fel de mult cu mine, dar nu-mi dau seama de ce. Poate e vorba de discurs, la primii poeti mi se pare mai "natural", mai apropiat de proza decat lirism.
Se observa niste teme comune, ca de exemplu societatea (Un individ/adica nimic. O zecimala in cifra ta de afaceri.), iubirea, moartea, si criza existentiala, toate fiind teme des abordate in poezii. Cu toate acestea, se poate observa diferenta de perspective intre cei patru si Bacovia, de exemplu. Toate aceste teme sunt aduse in sfera cotidianului, normalizate, deidolatrizate. "nimic metafizic, doar o nevrozitate fara greseala, dar un fel de scartaire de celofan violet".
Chiar daca aceste poezii au fost scrise cu 40 de ani in urma, inca sunt actuale. Eu, cel putin, rezonez cu multe din ele. Da, probabil ca le interpretez prin prisma experientei mele de viata, ce difera monumental de perioada in care au fost scrise, dar nu cred ca este un lucru rau. Ba din potriva, mi se pare ca o poezie reusita transcede barierele temporalitatii, ramanand "relatable" indiferent de momentul in care o citesti.
Asta-i genu de carte la care a trebuit sa stau vreo 2 zile sa se mai sedimenteze, sa las zapada sa se reaseze in globul de cristal.
Nu-i dau un 5 perfect pentru ca nu mi-a placut chiar tot. De departe, Mircea Cartarescu mi-a placut cel mai mult, urmat de Traian Cosovei. Ceilalti doi au avut si ei momentele lor, dar nu m-au impresionat. Nu m-au facut sa zic "wow" si sa ma holbez la pereti, mintea la fel de goala ca ce era in fata mea, doar ca sa "let that sink in", sau sa exclam "mama cum le-o zis asta!".
Acesta nu-i un review documentat. Nu stiu mai nimic de Cenaclul de Luni, cu atat mai putin de optzecisti. Dar e ok, voi reveni cu "facts" dupa ce citesc "Postmodernismul romanesc" lui Cartarescu (va dura o vreme, presimt).
Poezia lui Cartarescu m-a impresionat profud. Alaturarile inedite de imagini, oximoroane, termeni ce nu ar trebui sa mearga laolalta si cumva el ii face sa sune asa de bine. Volumul debuteaza in forta cu un poem ce descrie moartea in 4 pagini, in toate ipostazele ei am vazut-o ducandu-se dupa chifle si ziare in cea mai roza si mai incomparabila seara \ am vazut-o mizera si decrepita (...) s.a.m.d. Spre surprinderea mea, citisem "Poema chiuvetei" in manualul de a 9-a, dar nu-mi amintesc ce voia sa demonstreze (pentru ca toate textele de la scoala vor sa demonstreze ceva). Tin minte ca m-a amuzat. Acum insa, ma intristeaza oarecum, oricat de amuzanta e metafora aleasa. E o realitate prea reala, si ma face sa ma simt incomfortabila, inadecvata, oarecum.
Apoi, de Cosovei n-auzisem niciodata. Cu toate acestea, poezia lui mi-a placut teribil. E un stil cu totul diferit de a lui Cartarescu, dar e de bine. Si aici am gasit multe imagini neasteptat de minunate ëlvetie de ceasornice", "timpul (...) aseaza lipitori pe tampla durerii". Sunt multe citate ce mi-au placut dar n-am sa ma apuc sa le enumar aici. Oricum nu pot alege favorite.
Iaru si Stratan nu m-au impresionat la fel de mult, desi am gasit si poeme ce mi-au placut. Cred ca stilul lor nu a rezonat la fel de mult cu mine, dar nu-mi dau seama de ce. Poate e vorba de discurs, la primii poeti mi se pare mai "natural", mai apropiat de proza decat lirism.
Se observa niste teme comune, ca de exemplu societatea (Un individ/adica nimic. O zecimala in cifra ta de afaceri.), iubirea, moartea, si criza existentiala, toate fiind teme des abordate in poezii. Cu toate acestea, se poate observa diferenta de perspective intre cei patru si Bacovia, de exemplu. Toate aceste teme sunt aduse in sfera cotidianului, normalizate, deidolatrizate. "nimic metafizic, doar o nevrozitate fara greseala, dar un fel de scartaire de celofan violet".
Chiar daca aceste poezii au fost scrise cu 40 de ani in urma, inca sunt actuale. Eu, cel putin, rezonez cu multe din ele. Da, probabil ca le interpretez prin prisma experientei mele de viata, ce difera monumental de perioada in care au fost scrise, dar nu cred ca este un lucru rau. Ba din potriva, mi se pare ca o poezie reusita transcede barierele temporalitatii, ramanand "relatable" indiferent de momentul in care o citesti.
November 29, 2015
When in doubt, "Aer cu diamante".
O naștere de generație sau poate doar patru inși luându-și interioarele complexe, debordante, magice și scoțându-le în exterior.
O naștere de generație sau poate doar patru inși luându-și interioarele complexe, debordante, magice și scoțându-le în exterior.
August 22, 2023
Wow, acum pot să zic și eu că mi-am format o imagine despre generația optzecistă. Dar în același timp nu pot, pentru că fiecare poet din volum are vocea sa proprie prin care se diferențiază drastic de ceilalți.
Mircea Cărtărescu și Traian T. Coșovei mi-au plăcut cel mai mult. Nu prea am reușit să intru 100% în poezia lui Florin Iaru și Ion Stratan. Volumul sigur este unul pe care trebuie sa îl recitesc în câțiva ani ca să vad cum se vor așeza textele atunci. Cred ca odată ce îți schimbi perspectiva și capeți experiență poemele se pot schimbă pentru tine.
Trăind o viață paralelă, -
trecînd prin ea ca printr-un coridor al fantasmelor -
nu aș putea înțelege fierul / decît ruginind odată cu el...
Frunza nu aș putea-o înțelege decît căzând odată cu ea, -
pe omul de zăpadă / nu l-aș putea înțelege
decît topindu-mă odată cu el.
fragment din ,,Șine de tren, vieți paralele'' de Traian T. Coșovei
Mircea Cărtărescu și Traian T. Coșovei mi-au plăcut cel mai mult. Nu prea am reușit să intru 100% în poezia lui Florin Iaru și Ion Stratan. Volumul sigur este unul pe care trebuie sa îl recitesc în câțiva ani ca să vad cum se vor așeza textele atunci. Cred ca odată ce îți schimbi perspectiva și capeți experiență poemele se pot schimbă pentru tine.
Trăind o viață paralelă, -
trecînd prin ea ca printr-un coridor al fantasmelor -
nu aș putea înțelege fierul / decît ruginind odată cu el...
Frunza nu aș putea-o înțelege decît căzând odată cu ea, -
pe omul de zăpadă / nu l-aș putea înțelege
decît topindu-mă odată cu el.
fragment din ,,Șine de tren, vieți paralele'' de Traian T. Coșovei
Displaying 1 - 7 of 7 reviews