Gud räknar kvinnors tårar

by Pia Degermark

Genres: Nonfiction, Biography

199 pages, Hardcover

First published January 1, 2006

Reviews

[Madalina · Rating 5 out of 5]

For those who idolize everything related to Scandinavian civilization (most of the Romanians do), I recommend the autobiography of Pia Degermark. You will find an unscrupulous Social Protection system, with officials who have to reach some quotas, even separating the mother from the infant and not giving her any chance to recover even though there is openness on her side. After 13 years, the same body realizes that he was mistaken, solves the mistake with a "sorry" and immense money compensation. Can, this gesture, wipe out the mental implications of the mother, but especially of the child?

[Luisa Neag · Rating 5 out of 5]

Suedeza Pia Degermark a câștigat premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de la Cannes, în 1967. Avea doar 18 ani - cu un an mai mult decât mama mea. Mă fascinează să compar această poveste de viață a unei femei din Scandinavia cu cea a mamei mele - și a multor femei care au trecut prin comunism, ca și ea. Pia D. este înzestrată cu o forță de care nu-și dă seama, care o aduce mereu la liman, în pofida vicisitudinilor care nu lipsesc, chiar dacă se află într-in sistem de la care te-ai aștepta la mai mult. Este o carte despre care e ușor să dai spoilere, însă dacă ar fi să nu divulg nimic, aș spune că m-a întristst și m-a bucurat în același timp, că mi-a umplut inima de o încredere caldă, chiar dacă lipsesc efuziunile. Suedeza își consemnează greutățile ca și cum ar fi ale altcuiva, pentru că oricum trebuie să fie trecute, iar neclintirea ei până la urmă duce la ceva luminos și bun. Dumnezeu chiar numără lacrimile femeilor, și le răsplătește exact așa cum trebuie în final. Care de fapt, așa cum știm, este un nou început.

[Iulia Vucmanovici · Rating 1 out of 5]

Interesul filmologic m-a apropiat de cartea reeditată în 2025 - altfel, titlul ei telenovelistic m-ar fi ținut în continuare departe. Nu e recomandabilă nici măcar pentru puținele referințe filmografice, din cuprinsul ei. Pe scurt, o poveste "rich to rags", de citit în diagonală, în lipsa unei reviste glossy (cu un registru măcar optimist), cu o prefață a directorului editurii, care începe așa : "La sfârșitul anilor '50, idealul de frumusețe feminină, cel puțin pentru noi, băieții de la Liceul Gheorghe Lazăr din București, era întrupat de femeia suedeză. Blondă și vaporoasă (dar nu spălăcită), cu ochi verzi sau albaștri, cu trupul zvelt și atletic, ea hrănea în mod optim fantasma erotică a adolescentului care avea nevoie simultan de o reverie exotică și de o viguroasă strângere în brațe". Citești și înlemnești, parcă dintr-un manual de predare a purității rasiale. Peste ani, idealul de frumusețe al altui băiat, de la același liceu, avea să fie "femeia" dacă, tradițională.

[Anders Rosen · Rating 4 out of 5]

Lite blandat intryck. Läsvärda och mindre intressanta delar i en blandad kompott. Fascinerande att läsa om när filmhistoria skrevs då hon spelade in Elvira Madigan. Vi förstår nog inte idag hur stor den filmen blev. Den såldes till stora delar av världen. Samtidigt gjorde det en ung tonåring till världskändis vilket knappast var nyttigt för henne på grund av hennes psykiska problem. Hennes traumatiska uppväxt bidrog starkt till att hon aldrig riktigt förrän långt upp i livet kunde börja hitta sin egen identitet. Och som medberoende drar man också till sig toxiska människor vilket hon råkade ut för vid många tillfällen.