E la fel de greu să fii complet fidel pe cât e să fii complet infidel
Rămâne ca fiecare să-şi elaboreze singur aranjamentele, ştiind că nu poţi ridica la rang de soluţie ceea ce ţine de un arbitraj între dorinţa de siguranţă şi dorinţa de aventură. Pascal Bruckner
Să poţi alege persoana pe care o iubeşti! Să poţi iubi pe cine vrei! Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întreagă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în secolul al XVIII-lea. Pe de altă parte, nişte drepturi – câştigate greu – care au un preţ atât de mare! Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreună – cu libertatea, care tinde să îi separe?
E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni. Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.
Pascal Bruckner este bine-cunoscutul autor al mai multor romane, dintre care bestsellerul Luni de fiere, precum şi a numeroase cărţi de eseu: Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei sau Noua dezordine amoroasă, scrisă împreună cu Alain Finkielkraut. Toate aceste cărţi au apărut la Editura Trei.
Pascal Bruckner est un romancier et essayiste français, d'origine suisse protestante, né à Paris le 15 décembre 1948. Après des études au Lycée Henri IV à Paris, à l'université de Paris I et de Paris VII, et à l'Ecole pratique des hautes études, Pascal Bruckner devient professeur invité à l'Université d'Etat de San Diego en Californie et à la New York University de 1986 à 1995. Maître de conférences à l'Institut d'études politiques de Paris de 1990 à 1994, il collabore également au Monde et au Nouvel Observateur. Romancier prolifique, on lui doit Lunes de fiel - adapté à l'écran par Roman Polanski - Les Voleurs de beauté - prix Renaudot en 1997 - et plus récemment L'Amour du prochain (2005).
Pascal Bruckner is a French writer, one of the "New Philosophers" who came to prominence in the 1970s and 1980s. Much of his work has been devoted to critiques of French society and culture. He is the author of many books including The Tyranny of Guilt, Perpetual Euphoria and The Paradox of Love. He writes regularly for Le Nouvel Observateur.
jako teški i kompleksni, filozofski eseji koji se bave temom ljubavi, požude, brakova, seksa, vjernosti..
brojne su reference na vjeru i književnost prošlih stoljeća. neke stvari su jako kontroverzne i, premda sam se sva preznojila (psihički) čitajući ovo, naučila sam dosta toga. autor ne pametuje nego iznosi stvari o kojima treba razmišljati svojom glavom i promišljati o temama koje su aktualne danas.
osjeti se glas autora, no naglasak je na referenaca drugih književnika, pjesama i događaja koji su se zbivali u određenim epohama. autor je više tu kako bi postavljao pitanja, analizirao i pozvao čitatelja da misli svojom glavom.
ne znam bi li preporučila ovo široj populaciji, ali definitivno je za one otvorenog uma koje zanimaju ove (teške) teme i društvo općenito.
" There are two kinds of love: exclusive, which is more common and unites two persons, and the multiple, which is rarer and brings together in a single impulse a large group of individuals."
The way Bruchner gravitates to the absolute and the generality is infuriating- just two kinds of love? Once you decide not to take those tendencies seriously, however , ‘The Paradox of Love’ has a lot to offer. I found myself deep in thoughts about the contradictions in love, sex, and friendship, and if any book can provoke such reflections then it is worth recommending.
"Δε λιώνουν όλες οι ενώσεις όπως το χιόνι στον ήλιο,μερικές διαρκούν χωρίς να θεωρούν τη διάρκειά τους κάτι εξαιρετικό.Στη σύγκρουση ανάμεσα στην ορμή και τη και φθορά,οι εραστές επιλέγουν τη μονιμότητα.Καμιά φορά φαίνεται ότι δεν θα τα καταφέρουν-περνούν σκοτεινές περιόδους,βαριούνται,εγκαταλείπουν ο ένας τον άλλον,τελικά,όμως,οι πληγές επουλώνονται.Στην ευαίσθητη σύζευξη του πάθους και της διάρκειας,διαλέγουν τη διάρκεια,που φθείρει το πάθος αλλά ενισχύει την εμπιστοσύνη.Διαλέγουν τον σκελετό μιας μακράς χρονολογίας από τη σύντομη ανάφλεξη της επιθυμίας.Παρ' όλα αυτά,στέκονται με θαυμασμό μπροστά στα υπολείμματα του πάθους κι ευγνωμονούν ο ένας τον άλλον που έμεινα μαζί.Αυτή η ευγενική επιμονή των παλιών ζευγαριών αξίζει την προσοχή μας ακόμα και όταν δεν τη συμμεριζόμαστε.Πώς να επιβραδύνουμε την αναπόφευκτη διάβρωση του γάμου από έρωτα;Επαναπροσδιορίζοντάς τον με βάση την εκτίμηση,τη συνενοχή,τη φιλία,τα παιδιά,την αναζήτηση κάποιας αθανασίας μέσω της αναπαραγωγής.Πρέπει να φροντίσουμε να επικρατήσει το εύκρατο κλίμα του συναισθήματος,αντί για το τρελό πάθος η γλυκιά αγάπη που χτίζει τον κόσμο,γαληνεύει τις μέρες και βλέπει το χρόνο σα φίλο,όχι σαν εχθρό.Η ευτυχία,έλεγε η κυρία Ντε Σεβινιέ,είναι το να υπάρχεις δίπλα σε αυτούς που αγαπάς.Η πιο ευχάριστη εξέλιξη ενός γάμου ή μιας παρόμοιας ένωσης είναι η φιλία ανάμεσα στα μέλη της οικογένειας που προκύπτει.Η φιλία είναι το επιβραδυνόμενο πάθος,αυτό που μένει από τη συμβίωση και που αντιστέκεται στον χωρισμό,που παραδέχεται την ποικιλία των σχέσεων.Η ευτυχία είναι η αποδοχή άλλων μορφών συμβίωσης από εκείνη που διέπεται από το πάθος και την ένταση.Αυτές οι μορφές δεν απαγορεύουν την αναζωπύρωση του πάθους και την αφύπνιση της σάρκας...Πρέπει να μάθουμε να βαριόμαστε μαζί,να βιώνουμε την πλήξη σαν μιαν απόδειξη γνώσης και πολιτισμού." "Ένας κόσμους που ενώνεται αποκλειστικά στη βάση της λογικής της αγάπης αποτελεί ουτοπία που ακούγεται ευχάριστη,αλλά ελλοχεύει κινδύνους στην περίπτωση που θέλουμε να την εφαρμόσουμε-να γνοήσουμε δηλαδή τις εντάσεις και τις ανισότητες.Το στοίχημά μας πρέπει να είναι μια "οικουμενική συμπάθεια" (Φουριέ) ξέροντας,ωστόσο,ότι παραμένει ένας μακρινός ορίζοντας."Η κοινωνία τρελάθηκε επειδή της λείπει η αγάπη",γράφει η Σιμόν Βέιλ."Δεν υπάρχει αρκετή αγάπη στη γη",σημειώνει ο χριστιανός φιλόσοφος Μαξ Σέλερ,λες και το ζήτημα είναι ποσοτικό-θα χρειαζόταν μια γερή ένεση συναισθημάτων στη φτωχική μας ανθρώποτητα σαν να είναι τράπεζα που χρειάζεται ρευστό.Ωστόσο θα υπάρχει πάντα αρκετή αγάπη ώστε οι άνθρωποι να αλληλοσπαράζονται στο όνομά της...Το αντίθετο αυτής της διαχυτικότητας είναι η σεμνότητα,η διακριτικότητα,η δυνατότητα να παίρνουμε αποστάσεις απ' αυτόν τον κόσμο,να διαχωρίζουμε τη θέση μας,να μη συμμορφωνόμαστε με το ρεύμα της υπερβολής,που έχει μάλιστα εφήμερο χαρακτήρα.Ας το επαναλάβουμε: καλύτερα να είναι χωρισμένοι οι άνθρωποι παρά ενωμένοι δια της βίας..." "Η αληθινή ομορφιά δεν είναι η συμμόρφωση στους κανόνες,αλλά η ιλιγγιώδης ποικιλία των φυσιογνωμιών.Στον έρωτα δεν βλάπτει η αφθονία των αγαθών..."
Paradoxul iubirii este un eseu-analiză, situat la granița dintre psihologie, sociologie și istoria ideilor, despre condiția actuală a uneia dintre cele mai contrariate creații ale minții umane – iubirea. De la idealizările romanticilor la eliberarea sexuală a anilor ’60, de la condamnarea pasiunii în epoca clasică la revoluția intimității și la utopia “mîntuirii prin orgasm” (Wilhelm Reich), la reactualizarea ideilor marchizului de Sade, iubirea a fost în continuu inventată și reinventată.
Written in the French tradition of philosophy-cum-short essays and thought experiments. The influence of Montaigne, Pascal and La Rouchefoucault is strongly visible. The chapters are assembled like thematic variations on the central notion that the experience of love is inherently contradictory. Though by the end Bruckner seems to endorse a mostly cynical view, that romantic love inevitably turns into bored companionship; monogamy becomes self-flagellation; only a more meaningful sexual revolution will cure the ideological diseases of the West.
In terms of the philosophical contribution of this text, Bruckner is about 15-20 years behind the American philosopher Alan Soble. I'm not sure he says anything new for the philosophy of love and sex. Bruckner's book is more successful in creating a literary work whose iterative structure mirrors the dialectic of love.
Interesantes reflexiones sobre el amor y el sexo en los tiempos actuales postsesentayochistas y en pleno apogeo de las relaciones sociales. En algunos puntos son coincidentes con las de Houellebecq, lo cual me agrada. Destacaría también el capítulo dedicado al cristianismo y el comunismo y su relación con el amor. Lo peor es la escritura en sí, llena de metáforas y frases célebres, que exige un rendimiento cerebral que a veces no estás dispuesto a dar en horas de relax y lectura. De hecho, me hacía desconectar y pensar en cosas más banales cómo que tengo que comprar un recambio de las cuchillas de afeitar o tengo que ir al Leroy Merlín a comprar colgantes adhesivos
"Θα έπρεπε να δημιουργήσουμε μοναδικές λέξεις που να αξίζουν τη στιγμή που τις προφέρουμε και που να διαλύονται αμέσως μετά."
"Κανένα έθιμο δεν μας κάνει, μοιάζουν να λένε αυτοί οι αρραβωνιασμένοι νέου τύπου, αν και πάλι δηλώνουν την άρνησή τους για επίσημες δεσμεύσεις σε ένα πρόσωπο που έχουν οι ίδιοι επιλέξει. Θέλουν το σύμβολο αλλά όχι και την υποχρέωση: παίζουν με τον θεσμό τον οποίο επικαλούνται ώστε να τον απορρίψουν. Βγήκαμε από τον γάμο ως κανόνα, δεν βγήκαμε όμως από τον γάμο ως φαντασιακό."
"Οι λέξεις χάνουν το αισθησιακό τους φορτίο όταν εκφέρονται χονδροειδώς - το ανακτούν μόνον όταν είναι απαραίτητες σ'ένα συγκείμενο έκστασης."
Ένα βιβλίο που μιλάει για τον έρωτα από την πρώτη του κιόλας εμφάνιση και την ερμηνεία που του αποδίδεται με φόντο τη διαφορετική κάθε φορά εποχή. Βρήκα εξαίρετα κάποια σημεία του.
A good collection of essays that describe very well the paradox of love in the modern society. While this book makes a good radiography of modern relationships, sex, love and how they are intertwined with religion and the rules of society, it doesn't do much in terms of providing new ideas, new approaches that could help us get past our problems. This book is somewhat ironic in this regard: it shares all our problems but it doesn't share any solutions, just because nobody knows them, including the author. :)
All-in-all, this a very good and often insightful read.
The analysis given by the author reveals some of the most common love concerns nowadays. It is a must for those interested in expanding the comprehension of successful human interaction.
The format is not strict; it seems to be a bunch of ideas put together with little sense of coherence. But such coherence is not necessary; it is like one of those great coffee chats about love issues that, once concluded, bring peace to the participants.
Il libro mi è piaciuto tantissimo. Analizzare questo sentimento da qualsiasi angolo alla luce di scritti e riflessioni di tantissimi autori mi ha letteralmente catturato. Critica in maniera sferzante i modi di vedere l'amore da parte della società usando a volte un linguaggio forte. L'amore nella sua imperfezione resta..."perfetto". Consigliato, anche se a volte può risultare difficile da seguire!!
Questo bellissimo libro affronta un argomento sul quale si parla da millenni e in merito al quale ancora non si è arrivati a dire una parola conclusiva (e probabilmente non la si dirà mai): l’amore, nella sua accezione più ampia. Le tematiche affrontate sono molte, ben organizzate attorno a un articolato filo logico. Bruckner è ben informato; i richiami e le citazioni sono tutti sempre molto opportuni, che si tratti di filosofi, di autori letterari, di mistici o quant’altro. Non posso cercare qui di riassumere un contenuto articolatissimo senza rischiare di essere parziale. Mi limito a dire che Bruckner vede nell’amore una forza spontanea, ingovernabile, un impulso istintuale - anche se lui non usa questa parola, evidentemente troppo “scientifica” - e in quelle che apparentemente un moralista vedrebbe come degenerazioni moderne, la molteplicità di partner, la scarsa persistenza del sentimento, la mancanza di coerenza a lungo periodo, le varie forme di omosessualità e di perversione, null’altro che segni di questa forza incontrollabile e ingovernabile. Belle anche le pagine dedicate all’”amore universale” della religioni e delle ideologie comuniste, dove l’esito paradossale del “troppo amore” (per Dio, per l’umanità oppressa) finisce per essere proprio il contrario, l’oppressione del singolo, del diverso, del miscredente. Interessanti anche le parti in cui si parla dell’amore libero, così come era stato teorizzato nell’universo hippy, e in qualche modo persiste anche oggi come ideale utopico che si scontra contro una realtà poco egualitaria. In sostanza, se l’amore fosse veramente “universale” la violenza sessuale non sarebbe un reato, o meglio proprio non esisterebbe come concetto; né esisterebbero persone che in qualche modo vengono messe da parte nella sua fruizione per motivi di età o di scarsa attraenza. Anche questo fa parte del “paradosso”. Autori di formazione più scientifica, come Pinker o Dawkins, sciolgono il paradosso con risposte concrete, ma questo è un libro di ispirazione filosofica e in qualche modo preferisce “contemplare” il mistero e accettare l’amore come forza fondativa con tutti i suoi nonsensi e le sue assurdità, liberandolo non tanto come cosa in sé, ma dai tentativi di codificarlo e di addomesticarlo in strutture sociali ed etiche predefinite.
Tenía muchas espectativas en este libro y me decepcionó. Arranca muy bien, intercalando reflexión lírica con observaciones personales, en un momento se pone conservador, lo que puede ser entendible por ser un viejo francés, pero no contento con eso se pone rancio para volver a encauzarse al final cuando ya perdió todo mi respeto. Ningún libro es una perdida de tiempo, ni siquiera este que pone a prueba esa máxima.
Buen libro (ensayo) sobre el drama del amor contemporáneo en las sociedades occidentales, desde su revolución de los años 60, hasta un poco entrado el S.XXI.
La experiencia del autor es interesante, realmente alimenta el el libro y es bastante honesta... No considero que sea una reflexión "profundísima" sobre el amor, más bien una serie de observaciones muy perspicaces al respecto.
Good book on direct of love. Intellectually challenging. Would definitely recommend. When I started reading it, I didn't expect it to be challenging but it turned out to be.
Il y a à boire et à manger dans ce livre, enfin je veux dire, on peut être d'accord avec l'auteur, se découvrir soi-même... puis être pris subitement d'une envie de rouler des yeux et se dire intérieurement "pfff, n'importe quoi". Difficile de faire la balance.
Une réflexion très intéressante sur les idées reçues à propos de l'amour. Bonnes mises en contexte historiques et philosophiques. Je n'étais pas d'accord avec la façon d'aborder certains enjeux, notamment l'hypersexualisation des femmes ou les identités homosexuelles. Certaines idées ont peut-être moins bien vieilli. Mais dans l'ensemble, le livre aide à se décomplexer et à relativiser nos attentes!
A collection of essays relating the long debated concept of love and its implications.
Pascal Bruckner tries to put together everything that the word love can make you think about, from marriage to polygamy, from a paternal society to an equality of sexes throughout the human history, religion, intimacy, homosexuals, affairs and so on.
Of course this is just Pascal's own view on love so he tried to be impartial and not to jump straight to any conclusion rather make you decide for your own.
At times I felt a bit confused to the order of the various subjects presented, the essays are not very well integrated and it feels like jumping from one idea to another. Also the overly quoted french authors points out the subjectivity of this material, of course this is the author's own knowledge.
El comienzo del libro me encantó, me atrapó y me impulsó a reflexionar sobre el papel del amor en diferentes ámbitos y esferas, social, económica, religiosa, sin embargo para la última parte del libro el ritmo bajó, por lo que me atrasó un poco (más no se puede este año) con su lectura.
Un libro diferente, sumamente inteligente y recomendable, aunque si no estás acostumbrado a este tipo de lectura se puede hacer sumamente tedioso.
Aşkın o yüzyıllar önceki bilinen mantığına bir paradoks oturtuluyor. İnsanların değişen algısı paradoksu. Aşkı karmaşıklaştıran, sanallaştıran, görünmez ve bulunmaz hatta değersiz kılanın ta kendisi insan ve insan ilişkilerine değinen, güncel bir aşk çıkarımı denilebilir. En azından seneler evvel Shopenhauer'dan okuduğum Aşkın Metafiziği gibi suçu kadına atfedip, kadın düşmanlığı yapmadı diyebilirim! İhanete Uğrayan Sevgi ve Sahte Tanrılar / Arno Gruen kitabını anımsatmadı değil...
I found it really interesting how Bruckner explores the balance between freedom and commitment, showing how love can be both fulfilling and challenging. Although some parts were a bit abstract, overall, I appreciated how he questions the complexities of love in a way that’s both thought-provoking and relatable
A very good read, especially the chapter on Love, Christianity and Communism. was - for a more or less non-believing protestant - very enlightening, but the footnotes really lifted the book another level. They are the must-reads of the book.
O radiografie exceptionala a iubirii de-a lungul veacurilor. De la forme candva considerate tabu, la forme care astazi sunt norma. Dinaintea familiei traditionale pana dincolo de ea. Iubirea este un fenomen unic fiecarui individ, fiecarei perioade si fiecarei culturi, incadrarea in orice tipar fiind doar o iluzie care sa ne aline constiinta. Ultima propozitie caracterizeaza perfect ideea centrala a cartii: "Iubim atat cat pot iubi oamenii, adica imperfect!"
"Să poți alege persoana pe care o iubești! Să poți iubi pe cine vrei! Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întreagă revoluție a sentimentului, a percepției de sine, a relațiilor dintre părinți și copii pentru a ajunge aici. O revoluție începută în secolul al XVIII - lea. Pe de altă parte, niște drepturi - câștigate greu - care au un preț atât de mare! Cum se poate împăca iubirea - a cărei menire este să țină oamenii împreună - cu libertatea, care tinde să îi separe?"
A humanist approach to the phenomenon of love in (post)modern societies and all the implications that they carry. Given the difficulty of the subject matter, these essays did not disappoint. However, they did not astonish either. Everything seems well covered and this is a decent read, but for the pickier and more demanding reader, it might not be the best choice as it rarely adds anything new to the table.