What do you think?
Rate this book
São Francisco de Assis
São Francisco seria o santo mais moderno da Igreja? Ecologista na sua fascinação pela natureza, anticonsumista na radical opção pela simplicidade, defensor da liberdade de espírito, da alegria, da vida comunitária, foi um feminista de primeira hora na relação com Santa Clara e a ordem das clarissas. Francesco di Pietro di Bernardone, filho de comerciantes italianos da cidade de Assis, mudou não só o conceito de santidade e devoção, mas a atitude da Igreja e dos leigos diante do sagrado na virada do século XII para o século XIII.
A fraternidade franciscana, a con sagração à pobreza e uma liderança dinâmica alternando a solidão e a in serção social a partir da pregação nas cidades da Umbria o fixaram como uma das mais cultuadas figuras reli giosas do Ocidente. Ao resgatar a história do "Pobre de Assis", através de quatro ensaios, Jacques Le Goff nos mostra que se São Francisco foi mo derno é porque seu tempo foi "produ to de um lugar e de um momento, a Itália comunal em seu apogeu. Nesse contexto, três fenômenos são decisivos para a orientação de Francisco: a luta de classes, a ascensão dos leigos e o progresso da economia monetária".
"Sempre fui fascinado por São Francisco, um dos mais impressionantes personagens do seu tempo e da História Medieval (...) Francisco foi, muito cedo, aquele que, mais que qualquer outro, me inspirou o desejo de fazer dele um objeto da história total, exemplar para o passado e para o presente", escreve Le Goff ao justificar esta investigação sobre um dos mais comoventes exemplos de humildade e solidariedade, criador de um sentimento pela natureza que se exprimiu na religião, na literatura e na arte medieval.
Le Goff não ignora os aspectos controvertidos de São Francisco, que rejeitou o saber e os livros no momento de nascimento das universidades, e condenava o dinheiro em plena transição da economia feudal. O magistral resgate do historiador nos leva a perceber como o autor do Cântico do Sol, que pregava aos pássaros, condenava não o conhecimento ou o enriquecimento, mas as estruturas de poder. As lições do franciscanismo nasceram modernas na Idade Média e reafirmam sua atualidade inequívoca no século XXI.
A fraternidade franciscana, a con sagração à pobreza e uma liderança dinâmica alternando a solidão e a in serção social a partir da pregação nas cidades da Umbria o fixaram como uma das mais cultuadas figuras reli giosas do Ocidente. Ao resgatar a história do "Pobre de Assis", através de quatro ensaios, Jacques Le Goff nos mostra que se São Francisco foi mo derno é porque seu tempo foi "produ to de um lugar e de um momento, a Itália comunal em seu apogeu. Nesse contexto, três fenômenos são decisivos para a orientação de Francisco: a luta de classes, a ascensão dos leigos e o progresso da economia monetária".
"Sempre fui fascinado por São Francisco, um dos mais impressionantes personagens do seu tempo e da História Medieval (...) Francisco foi, muito cedo, aquele que, mais que qualquer outro, me inspirou o desejo de fazer dele um objeto da história total, exemplar para o passado e para o presente", escreve Le Goff ao justificar esta investigação sobre um dos mais comoventes exemplos de humildade e solidariedade, criador de um sentimento pela natureza que se exprimiu na religião, na literatura e na arte medieval.
Le Goff não ignora os aspectos controvertidos de São Francisco, que rejeitou o saber e os livros no momento de nascimento das universidades, e condenava o dinheiro em plena transição da economia feudal. O magistral resgate do historiador nos leva a perceber como o autor do Cântico do Sol, que pregava aos pássaros, condenava não o conhecimento ou o enriquecimento, mas as estruturas de poder. As lições do franciscanismo nasceram modernas na Idade Média e reafirmam sua atualidade inequívoca no século XXI.
256 pages, Paperback
First published January 1, 1997
8 people are currently reading
141 people want to read
About the author
Jacques Le Goff
175 books286 followersA prolific medievalist of international renown, Le Goff is sometimes considered the principal heir and continuator of the movement known as Annales School (École des Annales), founded by his intellectual mentor Marc Bloch. Le Goff succeeded Fernand Braudel in 1972 at the head of the École des hautes études en sciences sociales (EHESS) and was succeeded by François Furet in 1977. Along with Pierre Nora, he was one of the leading figure of New History (Nouvelle histoire) in the 1970s.
Since then, he has dedicated himself to studies on the historical anthropology of Western Europe during medieval times. He is well-known for contesting the very name of "Middle Ages" and its chronology, highlighting achievements of this period and variations inside it, in particular by attracting attention to the Renaissance of the 12th century.
Since then, he has dedicated himself to studies on the historical anthropology of Western Europe during medieval times. He is well-known for contesting the very name of "Middle Ages" and its chronology, highlighting achievements of this period and variations inside it, in particular by attracting attention to the Renaissance of the 12th century.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
January 13, 2025
Very fascinating look at the psychological and imaginative realities of Francis and the mediaeval world he was a product of. The highlight of the book in my opinion was the analysis of how Franciscan theology was moulded by the gradual rise of capitalism and subsequent cultural revolution in Perugia during the thirteenth century.
December 19, 2024
Leí este estudio biográfico sobre San Francisco de Asís por el gran medievalista francés Jacques Le Goff (Toulon, 1924 - Paris, 2014), donde se recopilan cuatro ensayos previamente publicados en otros medios. Contrario a lo que podría pensarse, únicamente uno de los ensayos se dedica al relato sobre la vida del santo, y se da de una manera que no abunda en detalles, contrario a lo encontrado las más "tradicionales" hagiografías.
La mayor parte del trabajo se enfoca en analizar textos de la época, tanto los del propio Francisco como los de sus biógrafos más cercanos (Tomás de Celano y San Bonaventura, entre otros). Una parte importante del análisis se da en los campos de la semántica y la simbología, por expresarlo de una forma, especialmente en lo que concierne al vocabulario utilizado para describir o designar categorías sociales, jerarquías, y conceptos clave tales como: pobreza, pecado, humildad, etc. Todo ello en conjunto presenta un panorama amplio e ilustrativo de la sociedad centro itálica de los siglos XII y XIII, así como una aproximación a sus mentalidades. Resulta muy interesante, por ejemplo, el hecho de que Le Goff considere al santo sí como un innovador, pero no uno extraordinario ni revolucionario a pesar de su época, sino casi lo contrario: sugiere que el contexto geo-socio-político-económico-religioso hizo posible el surgimiento de una personalidad que ideara las propuestas hechas en última instancia por Francisco.
La obra también presenta de manera clara las influencias del franciscanismo en la vida social, especialmente al considerar que el movimiento no fue estático, sino que cambió incluso en su estructura ideológica durante la vida de Francisco (por intromisión papal, principalmente) y posterior a su muerte. Un detalle significativo, por ejemplo, es el del desprecio del santo por el conocimiento y su oposición a la posesión de libros, que años después se dejará de lado al punto de encontrarse franciscanos en la esfera intelectual europea. Le Goff concluye, entre otras cosas, que la lección del franciscanismo, a pesar de sus fallas, sigue siendo vigente.
A pesar de mi predilección por este personaje, y por la maestría inigualable de Le Goff, debo admitir que encontré la lectura un poco tediosa por momentos, e incluso debí regresar unas cuantas veces, pues ya había perdido el hilo. Habiendo tenido la expectativa de leer la obra durante varios años, es probable que parte de mi problema con ella haya sido justamente que esperaba una biografía un poco más convencional, pues no estaba preparado para los detalles sobre los análisis discursivos en que abunda. Con todo, no puedo dejar de recomendar la obra a sabiendas de su estructura y contenido.
La mayor parte del trabajo se enfoca en analizar textos de la época, tanto los del propio Francisco como los de sus biógrafos más cercanos (Tomás de Celano y San Bonaventura, entre otros). Una parte importante del análisis se da en los campos de la semántica y la simbología, por expresarlo de una forma, especialmente en lo que concierne al vocabulario utilizado para describir o designar categorías sociales, jerarquías, y conceptos clave tales como: pobreza, pecado, humildad, etc. Todo ello en conjunto presenta un panorama amplio e ilustrativo de la sociedad centro itálica de los siglos XII y XIII, así como una aproximación a sus mentalidades. Resulta muy interesante, por ejemplo, el hecho de que Le Goff considere al santo sí como un innovador, pero no uno extraordinario ni revolucionario a pesar de su época, sino casi lo contrario: sugiere que el contexto geo-socio-político-económico-religioso hizo posible el surgimiento de una personalidad que ideara las propuestas hechas en última instancia por Francisco.
La obra también presenta de manera clara las influencias del franciscanismo en la vida social, especialmente al considerar que el movimiento no fue estático, sino que cambió incluso en su estructura ideológica durante la vida de Francisco (por intromisión papal, principalmente) y posterior a su muerte. Un detalle significativo, por ejemplo, es el del desprecio del santo por el conocimiento y su oposición a la posesión de libros, que años después se dejará de lado al punto de encontrarse franciscanos en la esfera intelectual europea. Le Goff concluye, entre otras cosas, que la lección del franciscanismo, a pesar de sus fallas, sigue siendo vigente.
A pesar de mi predilección por este personaje, y por la maestría inigualable de Le Goff, debo admitir que encontré la lectura un poco tediosa por momentos, e incluso debí regresar unas cuantas veces, pues ya había perdido el hilo. Habiendo tenido la expectativa de leer la obra durante varios años, es probable que parte de mi problema con ella haya sido justamente que esperaba una biografía un poco más convencional, pues no estaba preparado para los detalles sobre los análisis discursivos en que abunda. Con todo, no puedo dejar de recomendar la obra a sabiendas de su estructura y contenido.
October 3, 2023
Ensemble de quatre textes de l'historien Jacques Le Goff, réunis dans un livre qui nous aident à comprendre la personnalité de saint François, la révolution amorcée dans l'Église et dans sa relation avec les laïcs.
Plus qu'un livre religieux, c'est un livre d'historien, qui nous aide à situer le saint, son œuvre et l'Ordre franciscain au XIIIe siècle et son importance dans la nouvelle façon de voir le monde et d'être avec les autres.
Ces textes soulignent la grande qualité de l'œuvre de Jacques Le Goff
Plus qu'un livre religieux, c'est un livre d'historien, qui nous aide à situer le saint, son œuvre et l'Ordre franciscain au XIIIe siècle et son importance dans la nouvelle façon de voir le monde et d'être avec les autres.
Ces textes soulignent la grande qualité de l'œuvre de Jacques Le Goff
December 29, 2022
Petit détour par l'histoire, pure et dure, et arrêt sur un personnage en réalité peu connu, au-delà de la prédication aux oiseaux. La description de Jacques Le Goff est assez trapue mais vaut d'être lue.
La description de la frénésie des fidèles pour s'assurer la possession d'une relique de réputés saints, pas tout à fait morts, est saisissante...
La description de la frénésie des fidèles pour s'assurer la possession d'une relique de réputés saints, pas tout à fait morts, est saisissante...
February 12, 2023
Finalmente un saggio storico sulla figura del Poverello d'Assisi. Molte spanne più in alto di tanti testi stupidamente agiografici che non portano a nulla. Grazie Le Goff.
October 31, 2025
În secolul al XIII-lea, sfîntul Francisc din Assisi propune un nou model de sfințenie. Minoriții (cei mici, cei umili) nu mai stau închiși în mănăstiri și încep să rătăcească prin micile state ale Italiei și să viziteze orașele. Predicile se cuvine să fie simple, fără exaltări retorice, fără subtilități dogmatice, pe înțelesul tuturor. E bine să se bazeze pe exempla, să pornească, așadar, de la o pildă, de la un amănunt revelator. Cuvîntul de ordine al sfîntului Francisc a fost: „paupertas cum laetitia” (p.157), sărăcia însoțită de bucurie. I-a îndemnat pe sărăcuți să prețuiască natura cu toate ale ei: de la fratele pește și surioarele păsări la fratele Soare. Imnul său, Il Cantico delle creature, este o capodoperă de iubire și bucurie:
„Lăudat fii Doamne, cu toate creațiile tale
și mai ales cu domnul frate Soare
prin care tu ne dai ziua și lumina.
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Lună și pentru Stele,
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele Vînt, pentru aer și pentru nori,
pentru azurul liniștit...
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Apă,
prețioasă și castă.
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc,
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastră Pămîntul...
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora noastră, Moartea” (pp.77-78).
Din păcate, viața sfîntului Francisc din Assisi rămîne imperfect cunoscută. Sigur, după moartea lui în 3 octombrie 1226, hagiografia a înflorit. Dar Consiliul canonic general din 1260 a cerut sfîntului Bonaventura să-i redacteze o biografie „oficială” (Legenda maior). În 1266, același Consiliu franciscan „ordonă fraților și credincioșilor să distrugă” biografiile alternative devenite apocrife. Ceea ce s-a și întîmplat. Căutarea unor manuscrise care să nu fi avut soarta focului s-a dovedit zadarnică. Cel mai blînd lucru care poate fi spus despre lucrarea lui Bonaventura este că în mare parte e fantezistă (pp.35-36).
S-a păstrat, totuși, biografia redactată de Tommaso da Celano (1244) în două versiuni, mult mai credibilă decît Legenda maior. Tommaso oferă (și) un portret fizic al sfîntului: Francisc era mic de statură, avea ochii „negri și naivi”, părul „foarte închis la culoare, dinții regulați și albi”, degete subțiri etc. (p.70).
După secole de dispute teologice sterile, franciscanismul a însemnat o întoarcere la evanghelie. Important e să urmezi faptele și spusele lui Iisus. Speculațiile pot fi neglijate. Sfîntul Francisc (care știa limba franceză, dar nu și latina, probabil) detesta știința. O considera o posesiune, iar ordinul era împotriva oricărui fel de avuție. Inclusiv a cărților (p.132). Nu e inutil să menționez că franciscanismul s-a dezvoltat într-o lume a universităților, în care se distinsese un Abelard și un Bernard de Clairvaux. Minoriții trebuiau să observe o sărăcie strictă. Își cerșeau hrana. În pofida acestor rigori, nu disprețuiau cîtuși de puțin buna dispoziție.
Jacques Le Goff analizează vocabularul folosit de sfîntul Francisc în puținele lui scrieri și deduce din el o viziune despre lume. Sfîntul preferă lexicul evanghelic. Rareori folosește cuvinte din Vechiul Testament (p.88). Femeia e în primul rînd mamă. Trebuie să ne ferim de femeia-ispită. E mai bine să știi foarte puțin și să rămîi idiota, neșcolit (p.115). Prin sfînta Clara, Francisc a influențat decisiv ordinul clariselor (pp.142-144)
„Lăudat fii Doamne, cu toate creațiile tale
și mai ales cu domnul frate Soare
prin care tu ne dai ziua și lumina.
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Lună și pentru Stele,
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele Vînt, pentru aer și pentru nori,
pentru azurul liniștit...
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Apă,
prețioasă și castă.
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc,
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastră Pămîntul...
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora noastră, Moartea” (pp.77-78).
Din păcate, viața sfîntului Francisc din Assisi rămîne imperfect cunoscută. Sigur, după moartea lui în 3 octombrie 1226, hagiografia a înflorit. Dar Consiliul canonic general din 1260 a cerut sfîntului Bonaventura să-i redacteze o biografie „oficială” (Legenda maior). În 1266, același Consiliu franciscan „ordonă fraților și credincioșilor să distrugă” biografiile alternative devenite apocrife. Ceea ce s-a și întîmplat. Căutarea unor manuscrise care să nu fi avut soarta focului s-a dovedit zadarnică. Cel mai blînd lucru care poate fi spus despre lucrarea lui Bonaventura este că în mare parte e fantezistă (pp.35-36).
S-a păstrat, totuși, biografia redactată de Tommaso da Celano (1244) în două versiuni, mult mai credibilă decît Legenda maior. Tommaso oferă (și) un portret fizic al sfîntului: Francisc era mic de statură, avea ochii „negri și naivi”, părul „foarte închis la culoare, dinții regulați și albi”, degete subțiri etc. (p.70).
După secole de dispute teologice sterile, franciscanismul a însemnat o întoarcere la evanghelie. Important e să urmezi faptele și spusele lui Iisus. Speculațiile pot fi neglijate. Sfîntul Francisc (care știa limba franceză, dar nu și latina, probabil) detesta știința. O considera o posesiune, iar ordinul era împotriva oricărui fel de avuție. Inclusiv a cărților (p.132). Nu e inutil să menționez că franciscanismul s-a dezvoltat într-o lume a universităților, în care se distinsese un Abelard și un Bernard de Clairvaux. Minoriții trebuiau să observe o sărăcie strictă. Își cerșeau hrana. În pofida acestor rigori, nu disprețuiau cîtuși de puțin buna dispoziție.
Jacques Le Goff analizează vocabularul folosit de sfîntul Francisc în puținele lui scrieri și deduce din el o viziune despre lume. Sfîntul preferă lexicul evanghelic. Rareori folosește cuvinte din Vechiul Testament (p.88). Femeia e în primul rînd mamă. Trebuie să ne ferim de femeia-ispită. E mai bine să știi foarte puțin și să rămîi idiota, neșcolit (p.115). Prin sfînta Clara, Francisc a influențat decisiv ordinul clariselor (pp.142-144)
February 28, 2015
I don't think i will enjoy this book since it is for a school assignment :S
...
I didn't enjoy this book. It's meh.
...
I didn't enjoy this book. It's meh.
May 16, 2015
Ce n'est pas vraiment un livre mais plutôt une collection d'articles. Peut-être intéressant pour un historien professionnel.
March 8, 2023
The author is a notable medieval historian and approaches St. Francis and Franciscanism foremost as a historian. Yet, his interest in spirituality is never far removed.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews