What do you think?
Rate this book
Femei
Femei este unul dintre romanele cele mai cunoscute ale lui Bukowski, ecranizat cu succes in urma cu citiva ani. E vorba de un volum autobiografic, protagonistul, Henry Chinaski (un alter ego al autorului, care mai apare ca personaj si in alte romane ale sale), fiind un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Ele defileaza in aceasta carte, veritabile creatii felliniene, exotice si usor dezaxate, prilejuindu-i naratorului o serie nesfirsita de experiente erotice mai mult sau mai putin fericite. Scenele de amor care se inghesuie pe fiecare pagina a romanului sint mai degraba comice decit erotice, totul fiind descris cu lux de amanunte, insa cu aceeasi detasare cu care autorul relateaza deschiderea unei cutii de bere. Dincolo de desfriul in care traieste, preocupat doar de sex, bautura si pariuri la curse, se ghiceste de fapt disperarea cu care naratorul isi striga singuratatea, nevoia imperioasa de tandrete si compasiune.
366 pages, Mass Market Paperback
Published January 1, 2009
9 people are currently reading
91 people want to read
About the author
Charles Bukowski
848 books30k followersHenry Charles Bukowski (born as Heinrich Karl Bukowski) was a German-born American poet, novelist and short story writer. His writing was influenced by the social, cultural and economic ambience of his home city of Los Angeles.It is marked by an emphasis on the ordinary lives of poor Americans, the act of writing, alcohol, relationships with women and the drudgery of work. Bukowski wrote thousands of poems, hundreds of short stories and six novels, eventually publishing over sixty books
Charles Bukowski was the only child of an American soldier and a German mother. At the age of three, he came with his family to the United States and grew up in Los Angeles. He attended Los Angeles City College from 1939 to 1941, then left school and moved to New York City to become a writer. His lack of publishing success at this time caused him to give up writing in 1946 and spurred a ten-year stint of heavy drinking. After he developed a bleeding ulcer, he decided to take up writing again. He worked a wide range of jobs to support his writing, including dishwasher, truck driver and loader, mail carrier, guard, gas station attendant, stock boy, warehouse worker, shipping clerk, post office clerk, parking lot attendant, Red Cross orderly, and elevator operator. He also worked in a dog biscuit factory, a slaughterhouse, a cake and cookie factory, and he hung posters in New York City subways.
Bukowski published his first story when he was twenty-four and began writing poetry at the age of thirty-five. His first book of poetry was published in 1959; he went on to publish more than forty-five books of poetry and prose, including Pulp (1994), Screams from the Balcony (1993), and The Last Night of the Earth Poems (1992).
He died of leukemia in San Pedro on March 9, 1994.
Charles Bukowski was the only child of an American soldier and a German mother. At the age of three, he came with his family to the United States and grew up in Los Angeles. He attended Los Angeles City College from 1939 to 1941, then left school and moved to New York City to become a writer. His lack of publishing success at this time caused him to give up writing in 1946 and spurred a ten-year stint of heavy drinking. After he developed a bleeding ulcer, he decided to take up writing again. He worked a wide range of jobs to support his writing, including dishwasher, truck driver and loader, mail carrier, guard, gas station attendant, stock boy, warehouse worker, shipping clerk, post office clerk, parking lot attendant, Red Cross orderly, and elevator operator. He also worked in a dog biscuit factory, a slaughterhouse, a cake and cookie factory, and he hung posters in New York City subways.
Bukowski published his first story when he was twenty-four and began writing poetry at the age of thirty-five. His first book of poetry was published in 1959; he went on to publish more than forty-five books of poetry and prose, including Pulp (1994), Screams from the Balcony (1993), and The Last Night of the Earth Poems (1992).
He died of leukemia in San Pedro on March 9, 1994.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
August 26, 2017
Cum spuneam, cu ceva timp în urmă, prima carte pe care a citit-o din opera lui Bukowski (Factotum) mi s-a părut ceva aproape de zero barat - nici nu mai știu câte stele i-am dat; cred că vreo două. În fine. Spuneam atunci că poate n-ar trebui să pun piciorul în prag și să zic pas definitiv celorlalte creații marca C.B.. Ei bine, cartea de față nu e o capodoperă - în opinia mea - dar e mai bună decât prima și găsești în ea un fel de a scrie, care deși abundă de vulgarități, te face să vrei să o citești până la capăt. Cartea e bunicică, doar că finalul e cam în plop - în Factotum e cam la fel. Ce pot să spun, e numai bună s-o citești când ai un anumit fel de criză existențială. Totodată, dacă treaba e pe bune, bazată pe fapte reale - sau, mă rog!, măcar o bună parte din ea - atunci Bukowski ar trebui să fie un fel de player al scriitorilor. Ceea ce nu-i rău deloc. Ne dă nouă, ăstora mai tineri, speranțe că totul va fi bine.
Patru stele și cred c-o să mai încerc, în viitorul apropiat, să mai caut ceva de marele Charles Bukowski. Între timp poate am să arunc un ochi și pe o biografie. Chiar sunt curios cam ce fel de viață a dus individul de a ajuns un clasic al genului. :) Nu poți să știi niciodată de unde sare iepurele. Și nici unde așteaptă lupul, ce-i drept.
Patru stele și cred c-o să mai încerc, în viitorul apropiat, să mai caut ceva de marele Charles Bukowski. Între timp poate am să arunc un ochi și pe o biografie. Chiar sunt curios cam ce fel de viață a dus individul de a ajuns un clasic al genului. :) Nu poți să știi niciodată de unde sare iepurele. Și nici unde așteaptă lupul, ce-i drept.
June 22, 2018
E minunat omul ăsta.
August 31, 2019
Zâmbesc sarcastic la gândul că sunt femei care au pus mâna pe acest roman aşteptându-se la ceva în genul De ce iubim femeile de Cărtărescu.
"N-am avut parte de iubire sau afecţiune. Şi când aveam 20-30 de ani, mi-a lipsit. Vreau să recuperez…" mărturiseşte naratorul în paginile finale ale romanului. Femei nu este despre "femeie" şi nici nu pretinde să aducă vreun pic de lumină asupra sexului opus, ci aşa cum sugerează şi numele, este o trecere în revistă a femeilor de care Henry Chinaski (alter ego-ul autorului) a avut parte într-o perioadă a vieţii sale. Ajuns la vârsta de 50 ani, poate bântuit de o criză a vârstei mijlocii, acesta încearcă să recupereze din poziţia favorabilă de autor cunoscut tot ceea ce în tinereţe i-a fost refuzat.
Romanul este suprasaturat cu sex, alcool şi diverse ciocniri intime. Din când în când naratorul îşi cercetează motivaţiile, însă fără deznodământ:
"De ce mereu alte femei? Ce încercam să fac? Noile legături erau stimulatoare, dar însemnau şi multă muncă. Primul sărut, primul futut conţineau oarecare doză de tensiune. Oamenii păreau interesaţi la început. Apoi mai târziu, încet, dar sigur, urmau să se arate toate hibele şi nebunia. Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, de fapt, mai ales după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nici o pretenţie, Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant."
Acest maraton sexual este interesant la început, dar devine repetitiv, iar de la un anumit punct devine plictisitor. Romanul în sine nu este unul prost, însă este dezechilibrat, în sensul că pică într-o extremă: nu oferă sens clar, dar nici concluzie acţiunilor personajului. Acest tip de "realism murdar" care funcţionează foarte bine în restul scrierilor sale nu este tocmai potrivit cu acţiunea din Femei (sexul vinde, dar se pare că prea mult sex plictiseşte).
Pot spune ca mi-a recăpătat atenţia spre final, când naratorul trece printr-o criză existenţială:
"Jonglam cu vieţi şi suflete de parcă ar fi fost jucăriile mele. Cum mă puteam numi bărbat? Cum de puteam scrie poezii? Din ce eram făcut? Eram un marchiz de Sade de mâna a doua, fără mintea lui. Un criminal era mai direct şi mai cinstit decât mine. Sau un violator."
Această criză trece repede şi este înlocuită de aceeaşi "acţiune brută".
Femei poate fi util de citit pentru cine este interesat de viaţa lui Bukowski, dar privit strict ca produs artistic nu consider că oferă ceva remarcabil.
"N-am avut parte de iubire sau afecţiune. Şi când aveam 20-30 de ani, mi-a lipsit. Vreau să recuperez…" mărturiseşte naratorul în paginile finale ale romanului. Femei nu este despre "femeie" şi nici nu pretinde să aducă vreun pic de lumină asupra sexului opus, ci aşa cum sugerează şi numele, este o trecere în revistă a femeilor de care Henry Chinaski (alter ego-ul autorului) a avut parte într-o perioadă a vieţii sale. Ajuns la vârsta de 50 ani, poate bântuit de o criză a vârstei mijlocii, acesta încearcă să recupereze din poziţia favorabilă de autor cunoscut tot ceea ce în tinereţe i-a fost refuzat.
Romanul este suprasaturat cu sex, alcool şi diverse ciocniri intime. Din când în când naratorul îşi cercetează motivaţiile, însă fără deznodământ:
"De ce mereu alte femei? Ce încercam să fac? Noile legături erau stimulatoare, dar însemnau şi multă muncă. Primul sărut, primul futut conţineau oarecare doză de tensiune. Oamenii păreau interesaţi la început. Apoi mai târziu, încet, dar sigur, urmau să se arate toate hibele şi nebunia. Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, de fapt, mai ales după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nici o pretenţie, Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant."
Acest maraton sexual este interesant la început, dar devine repetitiv, iar de la un anumit punct devine plictisitor. Romanul în sine nu este unul prost, însă este dezechilibrat, în sensul că pică într-o extremă: nu oferă sens clar, dar nici concluzie acţiunilor personajului. Acest tip de "realism murdar" care funcţionează foarte bine în restul scrierilor sale nu este tocmai potrivit cu acţiunea din Femei (sexul vinde, dar se pare că prea mult sex plictiseşte).
Pot spune ca mi-a recăpătat atenţia spre final, când naratorul trece printr-o criză existenţială:
"Jonglam cu vieţi şi suflete de parcă ar fi fost jucăriile mele. Cum mă puteam numi bărbat? Cum de puteam scrie poezii? Din ce eram făcut? Eram un marchiz de Sade de mâna a doua, fără mintea lui. Un criminal era mai direct şi mai cinstit decât mine. Sau un violator."
Această criză trece repede şi este înlocuită de aceeaşi "acţiune brută".
Femei poate fi util de citit pentru cine este interesat de viaţa lui Bukowski, dar privit strict ca produs artistic nu consider că oferă ceva remarcabil.
October 26, 2021
“Femei: imi placeau culorile hainelor lor, felul in care mergeau, cruzimea de pe unele chipuri; din cand in cand frumusetea aproape pura a unui alt chip, total si incantator feminina. Erau mai cu mot decat noi: planuiau mult mai bine si erau organizate mai bine. In vreme ce barbatii se uitau la football sau beau bere sau jucau popice, ele, femeile, se gandeau la noi, concentrându-se, studiind, decizând daca sa ne accepte, sa ne dea papucii, sa ne schimbe, sa ne ucida sau, pur si simplu, sa ne paraseasca. In cele din urma, nici nu prea conta. Indiferent ce faceau, noi sfarseam singuri si nebuni.”
November 27, 2015
Recenzia aici: http://intoarcepagina.ro/recenzii-car...
Ca si concluzie, o sa spun ca aceasta carte nu este pentru oricine. Daca ti-as recomanda-o mi-ar creste sansa sa fiu injurat in stilul limbajului Bukowski, dar daca totusi te hotarasti s-o cumperi si sa o citesti pana la final, bineinteles cu intentia de a vedea dincolo de obscenitati, poti descoperi in spatele autorului satul de societate si cu sentimentele bine mascate, un om in care de fapt urla singuratatea, ca intr-un sfarsit sa fie domolit de tacere prin urme de speranta si resemnare.
Ca si concluzie, o sa spun ca aceasta carte nu este pentru oricine. Daca ti-as recomanda-o mi-ar creste sansa sa fiu injurat in stilul limbajului Bukowski, dar daca totusi te hotarasti s-o cumperi si sa o citesti pana la final, bineinteles cu intentia de a vedea dincolo de obscenitati, poti descoperi in spatele autorului satul de societate si cu sentimentele bine mascate, un om in care de fapt urla singuratatea, ca intr-un sfarsit sa fie domolit de tacere prin urme de speranta si resemnare.
June 8, 2019
Exploziv. Un roman cu un ritm antrenant. Brut, obscen dar extraordinar de captivant.
June 24, 2019
No literary value whatsoever.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews