"Wo Licht ist, ist auch Schatten", heißt es. Ebenso verhält es sich mit der menschlichen Persö Wir stellen bestimmte Seiten von uns ins Licht, während andere Persönlichkeitsaspekte ins Unbewusste verdrängt werden. Der Schatten ist das, was ein Mensch nicht sein will, aber gleichwohl ist, und er wird oft auf andere projiziert – z.B. auf Fremde oder Asylantinnen und Asylanten – und dort bekämpft. Der Schatten kann aber auch positiv sein und verborgene Fähigkeiten und Potenziale enthalten.In diesem Standardwerk zum Schattenkonzept C. G. Jungs zeigt die renommierte Jung'sche Analytikerin und Psychotherapeutin Verena Wenn wir bereit sind, für unsere dunklen Seiten die Verantwortung zu übernehmen, wird der Schatten zu einer Kraft, die uns menschlicher und lebendiger macht.
În psihologia analitică conceptul de „umbră” desemnează partea din noi pe care o refulăm prin intermediul Ego-ului și, pe care, îl critică sever Superego-ul. Umbra se manifestă atât în afara noastră, pe care o proiectăm asupra celuilalt, cât și vice-versa, iar de multe ori nu realizăm acest aspect decât în timpul visului. Id-ul este condus ori de plăcere (Eros), ori de moarte (Thanatos), și de cele mai multe ori aceste dorințe provoacă stări extatice și/sau anxioase pe care Ego-ul încearcă să le țină sub control.
Îmi place foarte mult Verena Kast fiindcă reușește sa sintetizeze ideile lui Jung într-un limbaj simplu și ușor de înțeles. De data aceasta Kast a abordat subiectul umbrei (partea întunecată, ascunsă a personalității noastre), atât umbra personala cât și umbra colectiva. Pentru a trăi o viață cu adevărat împlinită trebuie sa ne recunoaștem și să integrăm umbra.
My knowledge of Jungian / neo-Jungian psychology is waaay too limited for me to follow every bit of this book. But the bits I did understand resonated with me, and made me see some of the past and present events in my life in a different, and perhaps kinder-to-myself light. And that's always good.
(Did not fit into the PopSugar Reading Challenge 2020)
Metafora luminii și umbrei se regăsește, cum aminteam mai sus, în cele două concepte definite de către C.G. Jung: persona și umbra. Termenul persona își are originea în teatrul Greciei antice. Un actor își așeza pe chip o mască — o persona — a ființei mitice pe care o întruchipa și astfel ajungea să se identifice cu aceasta. Noi însă, atunci când ne așezăm pe chip „măștile noastre sufletești”⁴, nu ne identi- ficăm de regulă cu o ființă mitică, ci cu o imagine pe care o avem despre modul cel mai favorabil în care ne putem prezenta într-o situație dată. Această imagine a noastră, pe care o înfățișăm lumii, poate concorda cu identitatea noastră, la fel de bine ne poate însă face să ne simțim inautentici, să avem senzația că jucăm un rol care nu ni se potrivește, că ne-am deghizat. Persona corespunde pe de-o parte idealului Eului nostru, pe de altă parte, se referă la felul în care ne imaginăm noi că doresc să ne vadă ceilalți oameni. Pentru a fi cât mai prezentabili, refulăm acele aspecte care nu se potrivesc cu imaginea „frumoasă” pe care o avem despre noi, iar acestea ajung să ne alcătuiască umbra. Umbra se referă așadar la acele aspecte pe care nu le putem accepta la noi, pe care nu ni le putem asuma. Or, ele continuă să facă parte din personalitatea noastră și, ca tot ceea ce refulăm, ies tot mereu la iveală împotriva voinței noastre. O întrebare care ține de persona, de atitudinea față de aceasta și de expresia ei, este de pildă cea referitoare la îmbrăcămintea care „se” poartă cu o anumită oca- zie, la modul cum trebuie să te aranjezi. O altă întrebare vizează controlul de sine: în ce măsură „se” controlează de exemplu emoțiile într-un anumit mediu, care sentimente „se” afișează? Care aspecte ale personalității „se” dau în vileag? Vestimentația, coafura, machiajul, vălurile, fațadele, măștile, dar spre exemplu și automobilele etc., sunt reprezentări simbolice ale personei. Modul în care ne învăluim dezvăluie în egală măsură unele aspecte ale noastre, le arată lumii. Iar deseori nu arătăm doar ceea ce intenționăm să arătăm, ci și ceea ce dorim de fapt să ascundem, cu alte cuvinte umbra noastră. Persona este prin urmare ceea ce arătăm lumii din personalitatea noastră într-o anumită situație relațională, ceea ce reprezentăm, modul în care ne expri- măm personalitatea într-o anumită situație socială. Putem privi noțiunea de „per- sona” dintr-o perspectivă statică, așa cum se obișnuia mai demult, și înțelege prin aceasta identificarea cu un rol social, dar putem să o definim, așa cum se obișnu- iește astăzi, și dintr-o perspectivă dinamică.
În principiu nu e o carte rea, dar e doar o reinterpretare și explicare a teoriilor jungiene cu privire la ,,umbră”, partea ascunsă a psihicului nostru, ceea ce nu putem accepta la noi înșine.
De multe ori umbra există doar la nivel de subconștient. Pentru că nu corespunde cu sinele nostru ideal, avem tendința să o respingem și să refuzăm să o acceptăm, ceea ce duce la un conflict interior. Umbra poate fi o frică, un impuls sexual de care ne este rușine, impulsuri pe care le considerăm imorale sau tabu.
S-ar putea să fie mai logic să citești prima oară Jung și apoi această carte.
Sau, invers, dacă Jung ți se pare prea complex, s-ar putea ca această carte să te ajute să te familiarizezi cu teoria lui cu privire la ,,umbră”.
O perspectiva foarte interesanta de a surprinde partea din noi de care fie nu suntem mandri si nu vrem sa o recunoastem, fie nici nu suntem constienti ca o avem, dar ne deranjeaza enorm cand o vedem in altii.
60% din carte sunt insa referinte si analize ale textelor lui Jung sau mituri in care autoarea vede o reprezentare a umbrei, prea multe trimiteri la referinte externe pentru gustul meu
Gut verständliche Einführung in das Schattenkonzept.
„Der Schatten umfasst nicht nur unseren persönlichen Schatten, und damit ist er nicht nur unsere persönliche Angelegenheit. Schatten gibt es in allen Beziehungen, in denen wir leben, in den individuellen und in den kollektiven. Wir sind aber dort verantwortlich dafür, wo er unser Leben berührt, auf unsere Beziehungen ein-wirkt. Wir werden uns auch nicht ständig mit all diesen Schatten beschäftigen, sondern nur dann, wenn der Schatten konstelliert ist, wenn er stört, wenn er fehlt oder wenn wir so unumstößliche Projektionen machen und dadurch so sehr leiden, dass die Welt schrecklich geworden ist. Dann ist Schattenakzeptanz gefragt.“ S. 133
Very interesting dive into the wants and needs of the subconscious, i found myself fascinated by the real life exemples and also the analysis of the shadow in fairy tales and mythological stories.
As the first ever psychology book I’ve ever read Im very impressed by how invested I felt while reading it.