What do you think?
Rate this book
エクスタシー
Analyse : Roman érotique.
258 pages, Tankobon Hardcover
First published January 1, 1993
25 people are currently reading
1084 people want to read
About the author
Ryū Murakami
255 books3,678 followersRyū Murakami (村上 龍) is a Japanese novelist and filmmaker. He is not related to Haruki Murakami or Takashi Murakami.
Murakami's first work, the short novel Almost Transparent Blue, written while he was still a student, deals with promiscuity and drug use among disaffected Japanese youth. Critically acclaimed as a new style of literature, it won the newcomer's literature prize in 1976 despite some observers decrying it as decadent. Later the same year, Blue won the Akutagawa Prize, going on to become a best seller. In 1980, Murakami published the much longer novel Coin Locker Babies, again to critical acclaim.
Takashi Miike's feature film Audition (1999) was based on one of his novels. Murakami reportedly liked it so much he gave Miike his blessing to adapt Coin Locker Babies. The screen play was worked on by director Jordan Galland. However, Miike could not raise funding for the project. An adaptation directed by Michele Civetta is currently in production.
Murakami has played drums for a rock group called Coelacanth and hosted a TV talk show.
Murakami's first work, the short novel Almost Transparent Blue, written while he was still a student, deals with promiscuity and drug use among disaffected Japanese youth. Critically acclaimed as a new style of literature, it won the newcomer's literature prize in 1976 despite some observers decrying it as decadent. Later the same year, Blue won the Akutagawa Prize, going on to become a best seller. In 1980, Murakami published the much longer novel Coin Locker Babies, again to critical acclaim.
Takashi Miike's feature film Audition (1999) was based on one of his novels. Murakami reportedly liked it so much he gave Miike his blessing to adapt Coin Locker Babies. The screen play was worked on by director Jordan Galland. However, Miike could not raise funding for the project. An adaptation directed by Michele Civetta is currently in production.
Murakami has played drums for a rock group called Coelacanth and hosted a TV talk show.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 37 reviews
July 27, 2023
this shit has beaten me up harder than my dad
December 5, 2023
La o primă vedere am depistat câteva asemănări între stilul lui Ryu și Haruki Murakami, dar m-am înșelat, bizariile lui Ryu depășesc orice nivel.
Haruki Murakami îmi e familiar de mai mult de un deceniu, pe Ryu Murakami l-am citit pentru prima oară acum.
Eram oarecum confuză, romanul începe promițător, îți lasă impresia că s-ar vorbi despre o expoziție de artă, despre Van Gogh cărui încă îi atârnă urechea mutilata și te întrebi de ce trece prin asemenea chinuri marele geniu...
E ca și cum te-ar invada cu nuanțe de galben și albastru ca mai apoi să ți le șteargă din minte într-un mod brutal, prin electroșocuri.
Mi-am imaginat că eroii într-adevăr ascund traume adânci și refuză cu vehemență cămașa de forță.
De parcă personajele din Ecstasy sunt niște strănepoți ai Marchizului de Sade, deși nimeni nu te obligă direct să asiști la scene asemănătoare cu cele din Cele 120 de zile... involuntar ești acolo martorul damnat, ținutit pe un loc, legat de scaun...
Romanul nu e nici pe departe o relatare despre efectele adverse ale drogului ecstacy, ci, din contra, reprezintă un elogiu adus și altor substanțe interzise.
Starea asta de demență pare să nu se mai termine, limbajul nu este vulgar decât cu precădere în unele scene sado-masochiste ce par să rețină
participanții doar la nivel imaginar.
Cartea nu îți provoacă nicidecum un extaz, aluzie ce percede titlul, mai degrabă simți cum pătrunde în substraturile memoriei și îți șterge orice picătură de vigoare sau inspirație care ți-au mai rămas , ca și cum ai rămâne o legumă sau o stana de piatră după încheierea lecturii.
Personajele sunt atât de slabe și de prost conturate, ca niște mecanisme eșuate de făcut sex și de înghițit droguri. Le-aș fi dat niște bilete gratuite într-o excursie în Siberia lui Dostoievski, în Amintirile din casa morților, sau măcar la o scurtă raită cu Raskolnikov, să înțeleagă agonia într-o realitate deplină, să suporte cea mai teribila experiența, ce a lucidității.
Nu știu în câți amperi poate fi măsurată nebunia, dar aici e vorba despre niște metastaze care s-au întins oceanic peste tot cuprinsul cărții.
Totul e calculat prost aici, încât îți dorești o injecție letală, sau măcar pe cineva care să intre în salonul în care agonizezi să îți dea o cană cu apă.
Nu am citit de ani buni o asemenea carte, aș putea să o compar doar cu Pianista lui Elfriede Jelinek, deși pare, oarecum, prea departe de sensibilitatea pianistei sado-masochiste de acolo, pentru că aici, în Ecstasy, drogurile înroșesc conținutul, îl macilaresc, îl îngroapă prea mult în întunecimea pierderii de sine. O carte plină de defecte, vanitate și repulsie.
O să mă întorc și o să rămân numai la Haruki Murakami.
Haruki Murakami îmi e familiar de mai mult de un deceniu, pe Ryu Murakami l-am citit pentru prima oară acum.
Eram oarecum confuză, romanul începe promițător, îți lasă impresia că s-ar vorbi despre o expoziție de artă, despre Van Gogh cărui încă îi atârnă urechea mutilata și te întrebi de ce trece prin asemenea chinuri marele geniu...
E ca și cum te-ar invada cu nuanțe de galben și albastru ca mai apoi să ți le șteargă din minte într-un mod brutal, prin electroșocuri.
Mi-am imaginat că eroii într-adevăr ascund traume adânci și refuză cu vehemență cămașa de forță.
De parcă personajele din Ecstasy sunt niște strănepoți ai Marchizului de Sade, deși nimeni nu te obligă direct să asiști la scene asemănătoare cu cele din Cele 120 de zile... involuntar ești acolo martorul damnat, ținutit pe un loc, legat de scaun...
Romanul nu e nici pe departe o relatare despre efectele adverse ale drogului ecstacy, ci, din contra, reprezintă un elogiu adus și altor substanțe interzise.
Starea asta de demență pare să nu se mai termine, limbajul nu este vulgar decât cu precădere în unele scene sado-masochiste ce par să rețină
participanții doar la nivel imaginar.
Cartea nu îți provoacă nicidecum un extaz, aluzie ce percede titlul, mai degrabă simți cum pătrunde în substraturile memoriei și îți șterge orice picătură de vigoare sau inspirație care ți-au mai rămas , ca și cum ai rămâne o legumă sau o stana de piatră după încheierea lecturii.
Personajele sunt atât de slabe și de prost conturate, ca niște mecanisme eșuate de făcut sex și de înghițit droguri. Le-aș fi dat niște bilete gratuite într-o excursie în Siberia lui Dostoievski, în Amintirile din casa morților, sau măcar la o scurtă raită cu Raskolnikov, să înțeleagă agonia într-o realitate deplină, să suporte cea mai teribila experiența, ce a lucidității.
Nu știu în câți amperi poate fi măsurată nebunia, dar aici e vorba despre niște metastaze care s-au întins oceanic peste tot cuprinsul cărții.
Totul e calculat prost aici, încât îți dorești o injecție letală, sau măcar pe cineva care să intre în salonul în care agonizezi să îți dea o cană cu apă.
Nu am citit de ani buni o asemenea carte, aș putea să o compar doar cu Pianista lui Elfriede Jelinek, deși pare, oarecum, prea departe de sensibilitatea pianistei sado-masochiste de acolo, pentru că aici, în Ecstasy, drogurile înroșesc conținutul, îl macilaresc, îl îngroapă prea mult în întunecimea pierderii de sine. O carte plină de defecte, vanitate și repulsie.
O să mă întorc și o să rămân numai la Haruki Murakami.
May 7, 2024
What the actual fuck did I just read? This book slammed me across the room and punched me hard right in the face after, only to be in left in utter shook. Complete trauma (in the weirdest way possible)
September 26, 2022
O carte plictisitoare, care vorbeste doar despre consumul de substante si perversiuni sexuale, fara alt substrat, devenind redundanta. Nu m-am asteptat la acest final, insa nu este suficient incat sa am per total o parere buna despre Ecstasy.
January 12, 2023
Versiunea japoneză a Marchizului de Sade, cu diferența că în acest roman nu este vorba doar despre sex, ci și despre droguri. În plus, scriitura este unul dintre atuurile autorului japonez, Ecstasy reușind performanța de a-i induce cititorului atât o profundă repulsie, cât și o senzație de aparentă fascinație.
Din păcate, însă, mie mi s-a părut a fi o carte foarte plictisitoare și nu datorită unei pudicități excesive și prost orientate, ci pentru că nu transmite nicio emoție, că nu reușește decât să șocheze cititorul, fără să-i transmită și altceva mai profund. Altfel spus, nu conține nimic cu adevărat memorabil.
În ciuda faptului că este un roman lipsit de strălucire, deși tema practicilor sado-masochismului este posibil să fie atractivă pentru unii cititori, totuși începutul este promițător și întrebarea privitoare la motivul pentru care și-a tăiat Van Gogh urechea este incitantă. Însă, ușor, ușor, conținutul interesant se diluează și descrierea practicilor sexuale de către aparent misterioasa Akemi Yokota devine tot mai puțin atrăgătoare. Altfel spus, deși se vorbește aici inclusiv despre o nouă modalitate de cunoaștere a lumii și de raportare la aceasta ("Ecstasy nu era un drog care să te facă să-ţi plângi de milă, ci mai degrabă să te accepţi pe tine şi pe cei din jur aşa cum sunt"), totuși tema principală este aceea a găsirii unor modalități mai puțin obișnuite de obținere a plăcerii. Lectură plăcută!
Din păcate, însă, mie mi s-a părut a fi o carte foarte plictisitoare și nu datorită unei pudicități excesive și prost orientate, ci pentru că nu transmite nicio emoție, că nu reușește decât să șocheze cititorul, fără să-i transmită și altceva mai profund. Altfel spus, nu conține nimic cu adevărat memorabil.
În ciuda faptului că este un roman lipsit de strălucire, deși tema practicilor sado-masochismului este posibil să fie atractivă pentru unii cititori, totuși începutul este promițător și întrebarea privitoare la motivul pentru care și-a tăiat Van Gogh urechea este incitantă. Însă, ușor, ușor, conținutul interesant se diluează și descrierea practicilor sexuale de către aparent misterioasa Akemi Yokota devine tot mai puțin atrăgătoare. Altfel spus, deși se vorbește aici inclusiv despre o nouă modalitate de cunoaștere a lumii și de raportare la aceasta ("Ecstasy nu era un drog care să te facă să-ţi plângi de milă, ci mai degrabă să te accepţi pe tine şi pe cei din jur aşa cum sunt"), totuși tema principală este aceea a găsirii unor modalități mai puțin obișnuite de obținere a plăcerii. Lectură plăcută!
January 31, 2017
4.5 stars.
Hhhhh soyons clair sur un point : "l'autre Murakami" n'est vraiment (mais vraiment) pas fait pour tout le monde. C'est cru, violent,.. gross, most of the time. (ok, ok, all the time.) J'ai cette fascination morbide pour Murakami depuis que j'ai lu "Dans la Soupe miso", et bien que je n'ai pas adoré tous ses autres livres jusqu'à présent, ils ne manquent pas de m'étonner à chaque fois et me mettre dans un état lamentable.
Pour "Ecstasy" donc.. Meilleur que le reste à mon avis, j'ai accroché direct. Comme d'hab', un livre entier (enfin presque) en monologue, peu de personnages actifs (quatre, cinq si on compte Gan, le reste est sans importance) et une fin cruelle, bien entendue, déprimante et tout ce qui va avec.
Quand un personnage se retrouve en plein trip, les descriptions de ce qu'il se passe, dans le corps et dans l'esprit, j'ai cette impression d'être la personne en plein trip.. Dur, dur. (Oui, je délire sûrement.)
Franchement bluffée. Je crois que ça va gentiment devenir une règle, de ne pas lire plus de 2 livres de Murakami par an, car chaque fois, je rentre dans un état de déprime, une perte de motivation, une période de (re)questionnement philosophique qui ne me va pas du tout ... #2Deep4You. Hhh
Hhhhh soyons clair sur un point : "l'autre Murakami" n'est vraiment (mais vraiment) pas fait pour tout le monde. C'est cru, violent,.. gross, most of the time. (ok, ok, all the time.) J'ai cette fascination morbide pour Murakami depuis que j'ai lu "Dans la Soupe miso", et bien que je n'ai pas adoré tous ses autres livres jusqu'à présent, ils ne manquent pas de m'étonner à chaque fois et me mettre dans un état lamentable.
Pour "Ecstasy" donc.. Meilleur que le reste à mon avis, j'ai accroché direct. Comme d'hab', un livre entier (enfin presque) en monologue, peu de personnages actifs (quatre, cinq si on compte Gan, le reste est sans importance) et une fin cruelle, bien entendue, déprimante et tout ce qui va avec.
Quand un personnage se retrouve en plein trip, les descriptions de ce qu'il se passe, dans le corps et dans l'esprit, j'ai cette impression d'être la personne en plein trip.. Dur, dur. (Oui, je délire sûrement.)
Franchement bluffée. Je crois que ça va gentiment devenir une règle, de ne pas lire plus de 2 livres de Murakami par an, car chaque fois, je rentre dans un état de déprime, une perte de motivation, une période de (re)questionnement philosophique qui ne me va pas du tout ... #2Deep4You. Hhh
July 12, 2016
This book made me fall in love with Japanese literature.
December 10, 2023
Incepe foarte promitator si intrigant, dar din pacate m-a pierdut pe la mijloc. Eram foarte curios, dar se pare ca am ramas dezamagit. Nu s-a dus in directia in care m-am asteptat (si de obicei imi place sa fiu surprins, dar surpriza asta mi-a omorat orice fel de dorinta de a continua de citit). Ma simt trist ca asteptarile nu mi-au fost atinse, dar din nou, poate trebuia sa ma interesez mai mult inainte.
March 10, 2024
This book made me feel uncomfortable and the end kinda confused me ngl
But I like the way it s wrote ,I like the style of the writing.
Also technically the book has an end but at least for me it s an open ending.I can still see a continuation of the story.
But I like the way it s wrote ,I like the style of the writing.
Also technically the book has an end but at least for me it s an open ending.I can still see a continuation of the story.
June 25, 2025
Sunt tematici despre care nu vorbim cu adevărat prea des – ce stă la baza unui comportament atât de sexual/sadomaso? Ryu Murakami îl leagă chiar de ideea războiului; există câteva insighturi prețioase despre rușine & cum ne poate forma încă din copilărie. Poate că multe dintre lucrurile descrise ne pot părea grotești, o decadență rar întâlnită, dar mi se pare fascinant să analizăm substratul. Prin urmare, chiar cu neajunsurile pe care le-am menționat mai sus, ce a făcut autorul din această poveste îl face să își păstreze rangul de geniu în ochii mei.
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/06/25...
Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/06/25...
May 3, 2025
Mi-a plăcut foarte tare cum a început cartea, foarte promițător şi captivant. Pentru primele 100 de pagini am fost mai mult decât dedicată acțiunii şi eram foarte curioasă în ce direcție se va duce. Cam dupa pagina 100 am înțeles că aştept în zadar să se întâmple ceva. Consider că prin descrierile sale, romanul reușește să şocheze şi să introducă cititorul într-o stare de sufocare din care este greu de evadat. Dar cam atât face bine, în rest, personajele sunt creionate foarte slab, neinteresante, lipsite de personalitate, dialogul este clişeic, ușor plictisitor. Nu cred că merită atenție şi timp lectura.
October 29, 2021
C'était un bon livre!
Érotique et dérangé à la fois.
Oh là là. Un livre tellement sexy !
Cela m'a vraiment rappelé le Bleu presque transparent, mais sur plus de drogue - et pas si inspiré. C'était comme une version édulcorée de celui-ci.
C'était plutôt bon, mais pas incroyable.
Assez artistique aussi !
3.4/5
Érotique et dérangé à la fois.
Oh là là. Un livre tellement sexy !
Cela m'a vraiment rappelé le Bleu presque transparent, mais sur plus de drogue - et pas si inspiré. C'était comme une version édulcorée de celui-ci.
C'était plutôt bon, mais pas incroyable.
Assez artistique aussi !
3.4/5
September 30, 2024
Okay so this is the rating not for the book written in its original language, nor english- i read it in my language and it was a WILD ride.
It does have some translation problems and the action does not make a lot of sense to me. I feel like everything is confusing- the task, the characters, the setting, the downfall etc. as it doesn't really lead anywhere. We are still left in the dark. A MORBID dark.
The ending left me shocked, honestly, but I can't say I was surprised- although I think I didn't fully understand the last paragraph but yea. This was my experience with this book. I really think that if I had read it in japanese/english it would've been a better experience.
It does have some translation problems and the action does not make a lot of sense to me. I feel like everything is confusing- the task, the characters, the setting, the downfall etc. as it doesn't really lead anywhere. We are still left in the dark. A MORBID dark.
The ending left me shocked, honestly, but I can't say I was surprised- although I think I didn't fully understand the last paragraph but yea. This was my experience with this book. I really think that if I had read it in japanese/english it would've been a better experience.
December 23, 2023
Imi vreau cei 30 de lei si cele 5 ore din viata inapoi. Cine a dat ratings bune pe Goodreads ori este o feminista dependenta de Snapchat si #bookstagram, ori hentai coomer🫡🤡
September 5, 2025
plictisitoare + scarboasa (era de asteptat dar s-a dus cam departe) + autorul asta are o problema cu picioarele
November 16, 2009
Je suis enfin venue à bout de ce 1er volume de la trilogie "Monologues sur le plaisir, la lassitude et la mort", c'est fou comme Ryù résume parfaitement son œuvre avec cet intitulé (sourire)!
En effet ce livre n'est qu'une succession de dialogues qui ressemblent davantage à de longs monologues ennuyants et composés de récits Sadomaso hyper-redondants. L'histoire est assez pauvre, il ne se passe pas grand chose, et au final vous vous demandez où vont vous mener ces dialogues: et bien nulle part!
On peut éventuellement espérer que les autres opus de cette trilogie se révèleront beaucoup plus vivants et instructifs mais personnellement j'ai décidé de m'arrêter ici.
Bref, vous l'aurez compris je ne conseille à personne ce livre, même si vous êtes comme moi amateurs de littérature trash.
En effet ce livre n'est qu'une succession de dialogues qui ressemblent davantage à de longs monologues ennuyants et composés de récits Sadomaso hyper-redondants. L'histoire est assez pauvre, il ne se passe pas grand chose, et au final vous vous demandez où vont vous mener ces dialogues: et bien nulle part!
On peut éventuellement espérer que les autres opus de cette trilogie se révèleront beaucoup plus vivants et instructifs mais personnellement j'ai décidé de m'arrêter ici.
Bref, vous l'aurez compris je ne conseille à personne ce livre, même si vous êtes comme moi amateurs de littérature trash.
September 13, 2013
This book is the first of the Murakami's trilogy called "Monologues about pleasure, lassitude and death". This one is my favourite, the one which gave me the strongest feelings! Through the narrator, we discover a strange trio, focused on SM relations. Because of the narrator's weakness -or humanity? who knows-, we dive, at our expense, into a 'foreign universe', dangerous, but which refuses to give our freedom back.
I don't advise 'Ecstasy' -neither the two other books of the trilogy- to people easily bored by dialogs, as its construction and interest are all about that; different people telling their story, creating this suffocating atmosphere only by their own words. If you want to try something different, maybe you will like it too!
I don't advise 'Ecstasy' -neither the two other books of the trilogy- to people easily bored by dialogs, as its construction and interest are all about that; different people telling their story, creating this suffocating atmosphere only by their own words. If you want to try something different, maybe you will like it too!
October 13, 2008
hmm .very progressive,the story perfectlly fits in our times
January 22, 2025
*POSIBILE SPOILERE*
Primele 100 de pagini te captureaza, dupa care gandurile intruzive ale lui Ryu Murakami preiau controlul narativ si creeaza o harababura. Un roman structurat bizar, cu excesiv de multa atentie acordata unui fir narativ secundar, povestit de catre un personaj, dupa care urmeaza o actiune grabita care iroseste suspansul initial.
Personajele sunt unidimensionale si nu starnesc niciun fel de sentiment, poate doar pe alocuri o usoara scarba. Sunt mai degraba niste reprezentari arhetipale decat niste personaje complexe.
Proza autorului nu este de slaba calitate, dar povestea (si implicit, constructia ei), pur si simplu, e slaba.
Un alt aspect bizar, dar mai putin relevant, mi s-a parut felul neconcordant cu realitatea in care sunt descrise unele experiente cu anumite droguri, lucru care m-a facut sa ma intreb daca d-l Murakami a incercat vreodata ce descrie.
Daca va deranjeaza obscenitatea foarte explicita, mai bine cititi altceva. Daca nu va deranjeaza, s-ar putea sa va deschida un nou univers literar pe care sa-l explorati. Daca nu va deranjeaza obscenitatea si ati citit deja carti similare, exista carti mult mai bune, deci puteti sari peste aceasta.
Primele 100 de pagini te captureaza, dupa care gandurile intruzive ale lui Ryu Murakami preiau controlul narativ si creeaza o harababura. Un roman structurat bizar, cu excesiv de multa atentie acordata unui fir narativ secundar, povestit de catre un personaj, dupa care urmeaza o actiune grabita care iroseste suspansul initial.
Personajele sunt unidimensionale si nu starnesc niciun fel de sentiment, poate doar pe alocuri o usoara scarba. Sunt mai degraba niste reprezentari arhetipale decat niste personaje complexe.
Proza autorului nu este de slaba calitate, dar povestea (si implicit, constructia ei), pur si simplu, e slaba.
Un alt aspect bizar, dar mai putin relevant, mi s-a parut felul neconcordant cu realitatea in care sunt descrise unele experiente cu anumite droguri, lucru care m-a facut sa ma intreb daca d-l Murakami a incercat vreodata ce descrie.
Daca va deranjeaza obscenitatea foarte explicita, mai bine cititi altceva. Daca nu va deranjeaza, s-ar putea sa va deschida un nou univers literar pe care sa-l explorati. Daca nu va deranjeaza obscenitatea si ati citit deja carti similare, exista carti mult mai bune, deci puteti sari peste aceasta.
July 2, 2020
Murakami nous emporte dans une histoire sombre, crue, violente... dans laquelle la fin ne peut être devinée. Un homme se laisse embarquer dans une quête qui n’est pas la sienne et se fait piéger par trois personnes mystiquement hypnotisantes. Sous fond de drogues, de jeux malsains, le lecteur tout comme le protagoniste cherche à comprendre la vérité qui semble être recherchée, mais se fait tout autant piéger. Comme d’habitude, Murakami est un pur génie. C’est ma deuxième lecture et pourtant je suis toujours aussi surprise de la justesse des mots, et je me fais encore avoir, tout comme le personnage principal. Allez, on lit la suite de la trilogie !
March 11, 2024
Nu e o lectură ușoară, în special pentru persoanele pudice. Stilul foarte descriptiv al situațiilor de cruzime ce îl caracterizează pe Ryu Murakami este precum o pastila de ecstasy - greu de digerat, însă te lovește subit și pe neașteptate. Nu știu exact cu ce am rămas după această lectură: poate cu o deschidere asupra subiectului? Ecstasy îmi aduce foarte mult aminte de Story of the Eye a lui Bataille.
July 4, 2017
”Cred că uneori cuvintele sunt insuficiente. De exemplu ”iubire”. Toată lumea folosește cuvântul acesta, chiar și cei care toată viața nu fac altceva decât să privească focul pentru arderea cărbunilor, să aibă grijă de uscarea scrumbiilor chiar și ei folosesc aceste cuvinte: ”Te iubesc”. Ne-am spus și noi de-atâtea ori ”te iubesc”, pentru că nu aveam la îndemână alte cuvinte.”
January 27, 2021
It was OK, though I've been used to better from the author. The second book in the trilogy starts better, thankfully.
July 12, 2021
Eclatax
October 23, 2021
2 starzzz (1.7 irl)
July 24, 2023
the storyline itself is interesting, however some descriptions were simply too weird with a heavy sexual connotation
September 9, 2024
Nul dnf, nn à un moment faut aller se faire soigner les japonais
October 11, 2016
Un livre perturbant comme je les aime.
Displaying 1 - 30 of 37 reviews