Faptul că îmi place această carte este, fără îndoială, dovadă ca sunt puţin cam masochistă. Pot să deschid cartea la orice pagină şi când văd un citat, mă enervez, dar tot eu râd şi zâmbesc la gândul că o femeie i-a lăsat semne atât de adânci mitocanului respectiv.
Nu cred că nimeni nu ar lua cartea asta în serios, dar e teribil de hazlie si câteodată mă pune pe gânduri. Majoritatea acestor citate au apărut în vremea când noi încă nu aveam independenţă ca femei şi era periculos pentru reputaţia noastră să fim acuzate în modul acesta.
Mă bucur că azi pot să râd de ceea ce au zis marii domni ai vremii, mai ales că azi sunt recunoscuţi drept ceea ce sunt: băieţaşi părăsiţi de iubi’.