Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme

by Gabriel Chifu

Stalinismul romanesc privit din „lumea de dincolo”, prin ochii inocenti ai unui copil – asa ar putea suna o prezentare arida si strict „la obiect” a cartii lui Gabriel Chifu. Alunecarea in fantastic, in lumea invizibila muritorilor de rind, este „artificiul” narativ prin care autorul ne dezvaluie anii cei mai negri ai comunismului. Povestea este o relatare „din vazduh” a acelor vremuri, o relatare oarecum neutra, dar cu atit mai apasatoare, in care apar ingeri si condori vorbitori, in care copilului-narator, mort „cu noroc” inainte de a incepe urgia, urca la ceruri pentru a visa destinul familiei sale, ramasa pe pamint spre a infrunta viata.

„Marea tema (si deopotriva obsesie) a romanelor lui Gabriel Chifu ar putea fi gasita in problematica identitatii, pusa in cauza de inventivitate, fabulatie si fantezie. Personajele lor nu stiu cu adevarat cine sint si din ce motive actioneaza asa cum o fac. Aidoma unor pioni pe o tabla de sah, ele sint la cheremul unor forte manipulative, al unor strategii ascunse, dar si al formelor de compozitie pur combinatorii.“ (Dan Cristea)

Genres: Romanian Literature

232 pages, Paperback

First published January 1, 2004

About the author

Comentând, acum câțiva ani, cărțile de până atunci ale lui Gabriel Chifu, de poezie, de proză, de eseuri, observam că fă- ceau vizibilă „ o tensiune caracteristică spre totalitate”. Și acum se poate vorbi de ea la acest scriitor. [http://romlit.ro/romanul_total]

Reviews

[Mihail Romanescu · Rating 2 out of 5]

Subintitulat „un fel de basm”, romanul este o falsă feerie sau poveste, relatată de un copil care a murit în urma unui accident și, înainte de a fi transformat cu totul în înger, aflat într-un gen de purgatoriu, unde a condus de îngerul Lazarus și condorul vorbitor Truman, Veniamin vede ce se întâmplă pe pământ, în continuare, după moartea lui terestră, cu familia lui, satul în care a locuit și locuitorii acestuia.
Romanul propune o imagine doar parțial „îndulcită” de viziunea copilului, pentru că este expusă tot imaginea unei Românii în plin comunism, asaltată de oportuniști și corupți, de inculți și ticăloși ajunși în funcții înalte, de intelectuali de mucava și nomenclaturiști cruzi.
Din familia lui Veniamin, cel mai mic dintre copii, tatăl e deportat undeva desparte de satul numit Serenite, într-o regiune uitată de lume, dar unde o cunoaște pe doctorița Irina, de care se îndrăgostește și alături de care vrea să își refacă viața, mama va muri ucisă în beciurile Securității, îndârjindu-se să nu își trădeze familia, fratele cel mare, Vlad, ajunge colaborator al regimului și își vinde chiar propria familie, dar reușește să ajungă un renumit scriitor, până ce moare într-u stupid accident de mașină, fratele mijlociu, Victor e împușcat ca partizan care luptă în munți. Peste toți plutește umbra tovarășului Cameniță, un individ sadic și deosebit de incult, care nu ține cont de nimic, decât cel mult de propriile-i ambiții și plăceri.
Romanul se sfârșește cu reluarea primelor pagini ale celui dintâi capitol, textul astfel reiterat fiind prezentat ca lectura unei cărți sfinte, pe care i-o dă îngerul Lazarus, după ce băiatul și-a îndeplinit sarcinile în perioada de viețuire în purgatoriu, iar copilul o poate deschide – încercase și anterior, când nu i s-a permis și nu a reușit, iar acum, deși i s-a permis să o citească, inițial, descoperă doar pagini albe. Multe capitole, după ce băiatul ajunge aspirând la titlul de înger, sunt prezentate ca vise ale lui, din care îl trezește, de fiecare dată, condorul vorbitor Truman.
Deși ar putea părea un basm sau istorie simplă, relatată de un copil, cu naivitățile și candorile de rigoare, textul este înțesat de imagini sumbre, care i-au marcat existența adultului, multe fiindu-i sugerate de un volum dedicat deportaților din Mehedinți, respectiv un reportaj TV despre strămutarea comunei Eșelnița.
Autorul nu insistă (sau nu poate insista) asupra psihicului personajelor, narațiunea bazându-se în principal de comportamente, detalii exterioare, fapte, gesturi, dialoguri și prea puțin pe ceea ce simt sau gândesc protagoniștii. Nu se face propriu-zis analiză psihologică sau introspecție, ci apar doar niște considerații frugale ale eroilor, respectiv copilului Veniamin. Dar suspansul e bine întreținut și acțiunea e antrenantă.