What do you think?
Rate this book
Una mañana perdida
Toda la historia reciente de Rumania a través de los ojos de una anciana que pasea una mañana por las calles de Bucarest.
576 pages, Hardcover
First published January 1, 1983
85 people are currently reading
2479 people want to read
About the author
Gabriela Adameșteanu
22 books105 followersGabriela Adameșteanu is a Romanian novelist, short story writer, essayist, journalist, and translator. The author of the celebrated novels The Equal Way of Every Day (1975) and Wasted Morning (1983), she is also known as an activist in support of civil society and member of the Group for Social Dialogue (GDS), as well as editor of Revista 22.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 94 reviews
October 8, 2021
La pas prin societatea românească a secolului trecut
O capoperă literară, despre societatea din secolul XX și evoluția istorică (și socială) a României între războaiele mondiale și comunismul târziu.
Personajele descrise în acest excelent roman al Gabrielei Adameșteanu își schimbă viața în acord cu evenimentele politice în acești ani foarte agitați.
Instabilitatea este cuvântul cheie și ar putea fi folosit pentru a descrie diferitele povești ce leagă două familii românești, ale căror penultime supraviețuitoare (două femei din medii sociale diferite, care nici măcar nu se înțeleg foarte bine!) iau o cafea împreună într-o dimineață oarecare la începutul anilor '80 (marcați profund de ultima fază - cea mai rea - a dictaturii ceaușiste).
Pe lângă faptul că oferă o mărturie bine documentată a acestei perioade îndelungate (1916-1980), Adameșteanu este o scriitoare extrem de fină, care analizează psihologia personajelor ei, explorând și denunțând subtil distanța dintre gândurile și cuvintele exprimate, dintre normele și așteptările sociale, pe de o parte, și imaginația și motivele reale ale acțiunilor personajelor pe de alta.
Ba mai mult, este imposibil să nu observăm (și să nu apreciem) cât de firesc descrie condiția femeilor în societatea românească, sau masacrul armatei române, nepregătite și slab dotate în primul război mondial, ori traiul elitei bucureștene.
Scriitoarea schimbă continuu perspectiva, astfel încât fiecare personaj are o voce și un limbaj distincte, pe care îmi închipui că cine le-a tradus nu a avut o muncă ușoară, deoarece acoperă o gamă largă de straturi sociale: de la mahala până la academie.
Un roman excelent din toate punctele de vedere!
O capoperă literară, despre societatea din secolul XX și evoluția istorică (și socială) a României între războaiele mondiale și comunismul târziu.
Personajele descrise în acest excelent roman al Gabrielei Adameșteanu își schimbă viața în acord cu evenimentele politice în acești ani foarte agitați.
Instabilitatea este cuvântul cheie și ar putea fi folosit pentru a descrie diferitele povești ce leagă două familii românești, ale căror penultime supraviețuitoare (două femei din medii sociale diferite, care nici măcar nu se înțeleg foarte bine!) iau o cafea împreună într-o dimineață oarecare la începutul anilor '80 (marcați profund de ultima fază - cea mai rea - a dictaturii ceaușiste).
Pe lângă faptul că oferă o mărturie bine documentată a acestei perioade îndelungate (1916-1980), Adameșteanu este o scriitoare extrem de fină, care analizează psihologia personajelor ei, explorând și denunțând subtil distanța dintre gândurile și cuvintele exprimate, dintre normele și așteptările sociale, pe de o parte, și imaginația și motivele reale ale acțiunilor personajelor pe de alta.
Ba mai mult, este imposibil să nu observăm (și să nu apreciem) cât de firesc descrie condiția femeilor în societatea românească, sau masacrul armatei române, nepregătite și slab dotate în primul război mondial, ori traiul elitei bucureștene.
Scriitoarea schimbă continuu perspectiva, astfel încât fiecare personaj are o voce și un limbaj distincte, pe care îmi închipui că cine le-a tradus nu a avut o muncă ușoară, deoarece acoperă o gamă largă de straturi sociale: de la mahala până la academie.
Un roman excelent din toate punctele de vedere!
October 9, 2023
A treia lectură și încă mai numărăm – unul dintre romanele mele preferate românești post-interbelic.
January 25, 2009
Must read. Cel mai bun roman romanesc pe care l-am citit in ultimii ani.
Placut:
-combinarea tehncilor narative extrem de diverse: omniscienta autorului cu monologul interior al personajului sau ambiguitatea naratiunii la persoana a II-a, dar si file de jurnal sau epistole.
- pe parcursul intregului roman ai senzatia unei permanente dualitati: pe de o parte una istorica - prezent versus trecut, sociala - lumea simpla a Vicai versus burghezia doamnei Ioaniu, Ivonne s.a., lingvistica - limbajul argotic versus cel cultivat, chiar specializat (limbaj care individualizeaza foarte bine personajele) si chiar comportamentala, daca luam in calcul ca in majoritatea cazurilor personajele gindesc un lucru si spun cu totul altceva.
- feminitatea (si feminismul, intr-o mica masura), data nu numai de pregnanta personajelor feminine si "activitatile" specifice - cleveteli, soapte, observatii - ci si de asocierile pe care le-am facut cu H.P. Bengescu (Bucuresti, increngaturile familiale) si Virginia Woolf (monoloagele interioare).
- conturarea si individualzarea excelenta a personajelor, nu putine. Paul Cernat o aseaza pe Vica alaturi de Moromete, considerindu-i cele mai memorabile personaje ale ultimelor decenii.
Recomand.
Placut:
-combinarea tehncilor narative extrem de diverse: omniscienta autorului cu monologul interior al personajului sau ambiguitatea naratiunii la persoana a II-a, dar si file de jurnal sau epistole.
- pe parcursul intregului roman ai senzatia unei permanente dualitati: pe de o parte una istorica - prezent versus trecut, sociala - lumea simpla a Vicai versus burghezia doamnei Ioaniu, Ivonne s.a., lingvistica - limbajul argotic versus cel cultivat, chiar specializat (limbaj care individualizeaza foarte bine personajele) si chiar comportamentala, daca luam in calcul ca in majoritatea cazurilor personajele gindesc un lucru si spun cu totul altceva.
- feminitatea (si feminismul, intr-o mica masura), data nu numai de pregnanta personajelor feminine si "activitatile" specifice - cleveteli, soapte, observatii - ci si de asocierile pe care le-am facut cu H.P. Bengescu (Bucuresti, increngaturile familiale) si Virginia Woolf (monoloagele interioare).
- conturarea si individualzarea excelenta a personajelor, nu putine. Paul Cernat o aseaza pe Vica alaturi de Moromete, considerindu-i cele mai memorabile personaje ale ultimelor decenii.
Recomand.
November 23, 2023
Tare mult mi-a placut 😊
Schimbarile de perspectiva, evidentiate suplimentar si de modificarea stilului de naratiune, au adaugat mult dinamism povestirii. In acest fel, personajele au capatat viata cu adevarat si fara sa fie obositoare, descrierile au reusit sa ma transporte in timp si spatiu.
"[...] Si iarasi te intrebi: cat adevar exista in imaginile prin care ceilalti ne descriu - unii, altora - cu o tandra sau cu o batjocoritoare ironie?"
Schimbarile de perspectiva, evidentiate suplimentar si de modificarea stilului de naratiune, au adaugat mult dinamism povestirii. In acest fel, personajele au capatat viata cu adevarat si fara sa fie obositoare, descrierile au reusit sa ma transporte in timp si spatiu.
"[...] Si iarasi te intrebi: cat adevar exista in imaginile prin care ceilalti ne descriu - unii, altora - cu o tandra sau cu o batjocoritoare ironie?"
August 17, 2019
W O W!
***
Cam asta am de zis de bine despre carte. :) Trei sferturi mi-au plăcut foarte, foarte tare, o parte m-a călcat cam tare pe bombeu, dar sînt foarte, foarte mulțumită că nu am abandonat lectura! olé!
Era să leșin de încîntare la trecerea de la partea întîi la partea a doua, așa de n-am cuvinte să vă spun în ce stare de admirație față de autoare mă transpusesem, ayayay! Este acolo o mizanabimă (cum îi zice, fraților, la această figurină :P de stil în limba ”dulce și frumoasă”? (”punere în abis”, zice gugle. să știți că ”punere în abis” îmi inspiră ciuciu, ca să zic ca o duamnă. ”mizanabimă” binențeles că-mi inspiră mai multe, că doar nu mai pot de francofilă și ce mai vreți voi. a, da, uneori și fobă.)) de mare valoare și finețe și chapeau forever, #amzis.
Partea a treia nu m-a plictisit mai deloc, cum am văzut că li s-a întîmplat altor cititori, ba chiar m-am gîndit: dom'le, ce parfum de autenticitate (!) are jurnalul ăsta, io cunoscînd, căci i-am citit Jurnalul domnului Mihail Sebastian chiar de mai multe ori, deci știu și cunosc și pe deasupra mă și pricep. #șimodestă
Mhmh, după cum mă dau în stambă pe aici pe timpul vostru, bag seama că iar îmi lipsește bloghingu, dacă mă reproduc pe aici în gura mare. Așa că mă pregătesc să închei programul, recomand cartea fierbinte, mai preciz că eu citesc cătinel așa, moldovinești (sau ardelenești??), eniueiz, am rezolvat 100 de pagini în cîteva ceasuri, deci dacă vi se pare grosuță cartea, să știți că ea merge unsă (în cazul meu, mai puțin o parte, de care am tras și am tras).
Merge și de recitit după ani și ani.
A, mai recomand, dacă vă apucați de cumpărat, să luați fix ediția cu ceva fotografie de epocă pe copertă, pentru căci (!) este ediția definitivă și poza aia nu e degeaba, ca să zic așa.
Altfel, pentru o ediție definitivă și în plus la a 70a ediție (exagerez, no), am fost în primă fază mai mult decît impresionată de lipsa de typos, mai precis prima greșeală de tipar mi-a sărit între ochi :P la pagina 195, ceea ce am și consemnat cu mare surprindere. După aia au rezultat vreo 10 per total, inclusiv vreo două virgule care da, se pun, nu îmi veniți mie cu virgulă între subiect și predicat #porfavo că mă supăr. A, da, ghinion, două grejale se strecurară chiar în Dosarul de presă, poate v-ați gîndit că cine îl citește, iaca io l-am citit.
Am zis că recomand? Am zis!! Spor și succese!
***
Cam asta am de zis de bine despre carte. :) Trei sferturi mi-au plăcut foarte, foarte tare, o parte m-a călcat cam tare pe bombeu, dar sînt foarte, foarte mulțumită că nu am abandonat lectura! olé!
Era să leșin de încîntare la trecerea de la partea întîi la partea a doua, așa de n-am cuvinte să vă spun în ce stare de admirație față de autoare mă transpusesem, ayayay! Este acolo o mizanabimă (cum îi zice, fraților, la această figurină :P de stil în limba ”dulce și frumoasă”? (”punere în abis”, zice gugle. să știți că ”punere în abis” îmi inspiră ciuciu, ca să zic ca o duamnă. ”mizanabimă” binențeles că-mi inspiră mai multe, că doar nu mai pot de francofilă și ce mai vreți voi. a, da, uneori și fobă.)) de mare valoare și finețe și chapeau forever, #amzis.
Partea a treia nu m-a plictisit mai deloc, cum am văzut că li s-a întîmplat altor cititori, ba chiar m-am gîndit: dom'le, ce parfum de autenticitate (!) are jurnalul ăsta, io cunoscînd, căci i-am citit Jurnalul domnului Mihail Sebastian chiar de mai multe ori, deci știu și cunosc și pe deasupra mă și pricep. #șimodestă
Mhmh, după cum mă dau în stambă pe aici pe timpul vostru, bag seama că iar îmi lipsește bloghingu, dacă mă reproduc pe aici în gura mare. Așa că mă pregătesc să închei programul, recomand cartea fierbinte, mai preciz că eu citesc cătinel așa, moldovinești (sau ardelenești??), eniueiz, am rezolvat 100 de pagini în cîteva ceasuri, deci dacă vi se pare grosuță cartea, să știți că ea merge unsă (în cazul meu, mai puțin o parte, de care am tras și am tras).
Merge și de recitit după ani și ani.
A, mai recomand, dacă vă apucați de cumpărat, să luați fix ediția cu ceva fotografie de epocă pe copertă, pentru căci (!) este ediția definitivă și poza aia nu e degeaba, ca să zic așa.
Altfel, pentru o ediție definitivă și în plus la a 70a ediție (exagerez, no), am fost în primă fază mai mult decît impresionată de lipsa de typos, mai precis prima greșeală de tipar mi-a sărit între ochi :P la pagina 195, ceea ce am și consemnat cu mare surprindere. După aia au rezultat vreo 10 per total, inclusiv vreo două virgule care da, se pun, nu îmi veniți mie cu virgulă între subiect și predicat #porfavo că mă supăr. A, da, ghinion, două grejale se strecurară chiar în Dosarul de presă, poate v-ați gîndit că cine îl citește, iaca io l-am citit.
Am zis că recomand? Am zis!! Spor și succese!
June 11, 2021
Una mañana perdida es una novela monumental, al modo de las de Dostoievski o Mann.
Sus 566 páginas son engañosas; si no fuera por su letra pequeña y escasos márgenes, podría tener cerca de mil.
Pero no sólo por eso; la cantidad de personajes y vínculos, en general evocados por los diálogos o relatos en primera persona, conforman un árbol difícil de seguir.
La novela puede dividirse en tres partes: la primera en los años ’70 con el paseo matinal de Vica Delca, que sale de visita, y al no encontrar a nadie, termina en la casa de Ivona Scarlat (neé Mironescu), integrante de una antigua familia aristocrática para la que Vica trabajaba como empleada doméstica; y su largo y evocador diálogo, desde las dos perspectivas.
La segunda se remonta a 1916, con el ingreso involuntario de Rumania en la guerra, en torno a vida de los padres de Ivona, el Profesor Mironescu y Sophie, la tía Margot y el asiduo visitante Ialomemiteanu.
Y en la tercera vuelve al diálogo entre Vica e Ivona. Hay un epílogo de cierre, presumiblemente cerca de un año después.
Una novela ardua, pero de gran valor para entender la historia y la cultura de esta región de los Balcanes.
Sus 566 páginas son engañosas; si no fuera por su letra pequeña y escasos márgenes, podría tener cerca de mil.
Pero no sólo por eso; la cantidad de personajes y vínculos, en general evocados por los diálogos o relatos en primera persona, conforman un árbol difícil de seguir.
La novela puede dividirse en tres partes: la primera en los años ’70 con el paseo matinal de Vica Delca, que sale de visita, y al no encontrar a nadie, termina en la casa de Ivona Scarlat (neé Mironescu), integrante de una antigua familia aristocrática para la que Vica trabajaba como empleada doméstica; y su largo y evocador diálogo, desde las dos perspectivas.
La segunda se remonta a 1916, con el ingreso involuntario de Rumania en la guerra, en torno a vida de los padres de Ivona, el Profesor Mironescu y Sophie, la tía Margot y el asiduo visitante Ialomemiteanu.
Y en la tercera vuelve al diálogo entre Vica e Ivona. Hay un epílogo de cierre, presumiblemente cerca de un año después.
Una novela ardua, pero de gran valor para entender la historia y la cultura de esta región de los Balcanes.
March 4, 2021
Ceea ce a încercat Călinescu în Scrinul negru (și nu i-a izbutit prea bine pentru că nu a putut sau nu a avut voie să fie obiectiv) reușește de minune Gabriela Adameșteanu în savuroasa ei Dimineață pierdută: să recreeze o epocă fascinantă pentru mulți români din perioada comunistă, care tînjeau după epoca interbelică, idealizîndu-i prosperitatea și efervescența intelectuală.
Romanul reînvie, prin vocea pitorescului personaj Vica, 70 de ani de istorie românească, in imagini burlești, șarjate de antipatiile și simpatiile personajului, printr-o tehnică narativă care combină flash-back-ul și memoria involuntară, defilînd aparent haotic amintiri declanșate în memoria eroinei de un eveniment, o stradă, o casă, un personaj, într-o dezordine cronologică amplificată de combinarea stilului indirect liber cu monologul interior.
Pauperizarea micii și a marii burghezii după război este evocată fără ranchiună și fără autocompătimire de către aceeași Vica, pe un ton prozaic, oral, plin de umor.
Romanul reînvie, prin vocea pitorescului personaj Vica, 70 de ani de istorie românească, in imagini burlești, șarjate de antipatiile și simpatiile personajului, printr-o tehnică narativă care combină flash-back-ul și memoria involuntară, defilînd aparent haotic amintiri declanșate în memoria eroinei de un eveniment, o stradă, o casă, un personaj, într-o dezordine cronologică amplificată de combinarea stilului indirect liber cu monologul interior.
Pauperizarea micii și a marii burghezii după război este evocată fără ranchiună și fără autocompătimire de către aceeași Vica, pe un ton prozaic, oral, plin de umor.
January 11, 2023
Kayıp Sabah, bir ailenin çöküş hikayesi ekseninde yirminci yüzyıl Romanya tarihini ele alıyor. Özellikle Birinci Dünya Savaşı ve Çavuşesku dönemine odaklanan, siyasi ve tarihi arka planıyla olduğu kadar karakterlerin bireysel hikayelerinin ele alınışı ve yazarın farklı anlatım tekniklerini dönem romanlarında çok sık görmediğimiz bir şekilde bir araya getirişiyle farklı ve çok güzel bir dönem romanı.
Annesiyle babasını genç yaşta kaybedince küçük kardeşlerini terzilik yaparak büyüten, ardından kendisine kalan küçük bir mirasla bir şarküteri dükkanı açıp işleten ama komünizm döneminde dükkanına el konunca bu kez evlere terziliğe giden bir kadının, Vica’nın öyküsüyle açılıyor roman ve bu kadının tanıdığı büyük ailelerden birinin hikayesi anlatılıyor çoğunlukla. Çavuşesku döneminin son zamanlarında, Vica’nın eskiden tanıdığı bu ailenin hayatta kalan tek ferdi olan kızlarını rutin ziyaretini anlatan ilk bölğmün ardından, ailenin geçmişine dönüyoruz ilerleyen bölümlerde. Son bölümde ise, romanın girişine dönüyor yazar ve çemberi tamamlayarak noktalıyor romanı. Kitap boyunca hem farklı karakterlerin zihninde dolanıyor yazar hem de aynı dönem içinde dahi zaman sıçralamarıyla zihninde gezdiği karakterin geçmişine götürüyor okuru arada. Bunun yanı sıra, birinci, ikinci ve üçüncü tekil şahıs anlatımı -özellikle ikinci bölümde- bir arada kullanıyor. Bu anlatım tarzı, karakterleri boyutlandırıp bireysel hikayeleri oldukça detaylandırarak romanı zenginleştirmekle beraber, okuyucudan dikkat istiyor. Romanla ilgili tek olumsuz fikrim de bu bölümle ilgili: Burada tamamen klasik anlatıma da dönmeden ama daha farklı anlatsaydı keşke, diye düşündüm çünkü karakterlerin zihninde dolanırken siyasi duruş ya da fikirlerini, tartışmalarının siyasi izleğini takip etmeye çalışmak biraz yorucuydu açıkçası.
Siyasi kültürü bizimkine de benzeyen Romanya’nın siyasi ve toplumsal analizini çok başarılı yapmış Adameşteanu. Farklı sosyal sınıfların birbirine bakışı ve birbiri hakkındaki fikirleri çok dürüst ve keskin bir gözlem gücünün ürünü belli ki. Özellikle Birinci Dünya Savaşı sırasında ama genel olarak neredeyse tüm yüzyıla da hakim olan siyasi atmosferi yine çok güçlü yansıtmış metne: önce muhafazakarlar ve liberaller, savaş yanlıları ve karşıtları, Almanya yanlılarıyla Rusya yanlıları, her devrin adamı bürokratlar ve aydın kesimin savaş dönemindeki durumu ve ardından komünist rejimdeki dinamikleri kurguya çok güzel yedirmiş.
Özetle, biraz dikkatinizi isteyen ama bunun karşılığını da veren, yirminci yüzyıl Romanya’sını okura buram buram solutan, çok güzel bir dönem romanı. İlgilisine mutlaka tavsiye ederim.
Annesiyle babasını genç yaşta kaybedince küçük kardeşlerini terzilik yaparak büyüten, ardından kendisine kalan küçük bir mirasla bir şarküteri dükkanı açıp işleten ama komünizm döneminde dükkanına el konunca bu kez evlere terziliğe giden bir kadının, Vica’nın öyküsüyle açılıyor roman ve bu kadının tanıdığı büyük ailelerden birinin hikayesi anlatılıyor çoğunlukla. Çavuşesku döneminin son zamanlarında, Vica’nın eskiden tanıdığı bu ailenin hayatta kalan tek ferdi olan kızlarını rutin ziyaretini anlatan ilk bölğmün ardından, ailenin geçmişine dönüyoruz ilerleyen bölümlerde. Son bölümde ise, romanın girişine dönüyor yazar ve çemberi tamamlayarak noktalıyor romanı. Kitap boyunca hem farklı karakterlerin zihninde dolanıyor yazar hem de aynı dönem içinde dahi zaman sıçralamarıyla zihninde gezdiği karakterin geçmişine götürüyor okuru arada. Bunun yanı sıra, birinci, ikinci ve üçüncü tekil şahıs anlatımı -özellikle ikinci bölümde- bir arada kullanıyor. Bu anlatım tarzı, karakterleri boyutlandırıp bireysel hikayeleri oldukça detaylandırarak romanı zenginleştirmekle beraber, okuyucudan dikkat istiyor. Romanla ilgili tek olumsuz fikrim de bu bölümle ilgili: Burada tamamen klasik anlatıma da dönmeden ama daha farklı anlatsaydı keşke, diye düşündüm çünkü karakterlerin zihninde dolanırken siyasi duruş ya da fikirlerini, tartışmalarının siyasi izleğini takip etmeye çalışmak biraz yorucuydu açıkçası.
Siyasi kültürü bizimkine de benzeyen Romanya’nın siyasi ve toplumsal analizini çok başarılı yapmış Adameşteanu. Farklı sosyal sınıfların birbirine bakışı ve birbiri hakkındaki fikirleri çok dürüst ve keskin bir gözlem gücünün ürünü belli ki. Özellikle Birinci Dünya Savaşı sırasında ama genel olarak neredeyse tüm yüzyıla da hakim olan siyasi atmosferi yine çok güçlü yansıtmış metne: önce muhafazakarlar ve liberaller, savaş yanlıları ve karşıtları, Almanya yanlılarıyla Rusya yanlıları, her devrin adamı bürokratlar ve aydın kesimin savaş dönemindeki durumu ve ardından komünist rejimdeki dinamikleri kurguya çok güzel yedirmiş.
Özetle, biraz dikkatinizi isteyen ama bunun karşılığını da veren, yirminci yüzyıl Romanya’sını okura buram buram solutan, çok güzel bir dönem romanı. İlgilisine mutlaka tavsiye ederim.
January 4, 2021
Am citit în sfârșit cartea Gabrielei Adameșteanu, după ce a fost inclusă pe lista de recomandări naționale pentru lecturile promovate pe pagina Consilului UE, la inițiativa Președinției Germaniei.
Este o carte care condensează foarte bine istoria veacului de modernitate românească, absolut delicios pusă în experiențe personale bârfite mai ales. Desigur, se îmbină multe stiluri literare (dialogul, monologul interior, jurnalul, narațiunea introspectivă), dar ce rămâne este vocea autentică a personajelor, pe care le recunoști de la primele cuvinte. Au fost unele pasaje mai greoaie, mai ample si mai puțin revelatoare (dialogurile/monologurile din salonul prof. Mironescu), însă ce m-a frapat pe mine este ciclicitatea. De fapt, timpurile de care vorbește coana Vica cu Ivona sau chiar timpurile pe care le trăiesc cele două sunt timpurile de azi. Cuvintele cheie sunt schimbarea și incertitudinea politică, generația de sacrificiu, lipsa de solidaritate a poporului român și eficiența în criticarea celuilalt. Cartea se referă la vreo 60 de ani de istorie marcați de prezent (sfârșitul anilor 70-începutul anilor 80 cu precădere, dar în general tot comunismul), trecutul îndepărtat/copilăria/vârsta inocenței (pre-război, prin 1916) și trecutul mai apropiat/tinerețea (perioada de feerie scurtă interbelică). E o lectură obligatorie, mai ales în prezent, pentru că în realitate oamenii nu s-au schimbat atât de mult: e plină România de coane Vici, de Ivone, madame Ioaniu și Cristidoaie nu mai vorbim.
Este o carte care condensează foarte bine istoria veacului de modernitate românească, absolut delicios pusă în experiențe personale bârfite mai ales. Desigur, se îmbină multe stiluri literare (dialogul, monologul interior, jurnalul, narațiunea introspectivă), dar ce rămâne este vocea autentică a personajelor, pe care le recunoști de la primele cuvinte. Au fost unele pasaje mai greoaie, mai ample si mai puțin revelatoare (dialogurile/monologurile din salonul prof. Mironescu), însă ce m-a frapat pe mine este ciclicitatea. De fapt, timpurile de care vorbește coana Vica cu Ivona sau chiar timpurile pe care le trăiesc cele două sunt timpurile de azi. Cuvintele cheie sunt schimbarea și incertitudinea politică, generația de sacrificiu, lipsa de solidaritate a poporului român și eficiența în criticarea celuilalt. Cartea se referă la vreo 60 de ani de istorie marcați de prezent (sfârșitul anilor 70-începutul anilor 80 cu precădere, dar în general tot comunismul), trecutul îndepărtat/copilăria/vârsta inocenței (pre-război, prin 1916) și trecutul mai apropiat/tinerețea (perioada de feerie scurtă interbelică). E o lectură obligatorie, mai ales în prezent, pentru că în realitate oamenii nu s-au schimbat atât de mult: e plină România de coane Vici, de Ivone, madame Ioaniu și Cristidoaie nu mai vorbim.
April 8, 2024
Un roman de referință din literatura română, cu un personaj de neuitat - Vica Delcă; de citit si recitit.
November 14, 2018
Un roman foarte original ca stil și structură, interesant ca subiect. L-am citit cu plăcere și interes, dar și cu amărăciune pentru felul în care a fost dizolvată lumea interbelică de acidul comunismului.
Iată o cronică a cărții descoperită pe bookblog.ro
http://www.bookblog.ro/x-woodisor/dim...
Vica Delcă îmi este unul dintre cele mai antipatice și respingătoare personaje din literatura română prin duplicitate și meschinărie. Nu-mi place ce spune, cum vorbește și mai ales gândurile nerostite, dar este cu siguranță un personaj bine scris și bine desprins din lumea comunistă și post-comunistă, o tipologie umană care ne-a otrăvit viețile și continuă să o facă.
Iată o cronică a cărții descoperită pe bookblog.ro
http://www.bookblog.ro/x-woodisor/dim...
Vica Delcă îmi este unul dintre cele mai antipatice și respingătoare personaje din literatura română prin duplicitate și meschinărie. Nu-mi place ce spune, cum vorbește și mai ales gândurile nerostite, dar este cu siguranță un personaj bine scris și bine desprins din lumea comunistă și post-comunistă, o tipologie umană care ne-a otrăvit viețile și continuă să o facă.
July 23, 2014
FBC Rv:
INTRODUCTION: 2011 has had some very successful nostalgia books like The Art of Fielding by Chad Harbach which is a top 10 Amazon pick for example or Ready Player One by Ernest Cline which was a NYT bestseller and second pick in the 2011 Goodreads Choice Awards.
As I grew up in a completely different culture, both the above books left me utterly cold, but I will present you my nostalgia pick 0f 2011, "Wasted Morning" by Gabriela Adamesteanu which has just been published this year in English with a superb translation by Patrick Camiller.
"Upon its original publication in 1983, Wasted Morning catapulted Gabriela Adamesteanu to the first rank of Romanian novelists. She has since been translated into many languages, and now her most famous novel is available in English for the first time. At the center of Wasted Morning is Vica Delca, a simple, poor woman in her seventies who has endured the endless series of trials and tribulations that was Romanian history from WWI to the end of the twentieth century. She's a born storyteller, chatting and gossiping tirelessly. But she also listens, so it is through her that Adamesteanu is able to show us a panoramic portrait of Romanian society as the fortunes of its various strata shift violently. Rich or poor, honest (more or less) or deceitful, all of the characters in this polyphonic novel are brought vividly to life. From Bucharest's aspirations to be the Paris of Eastern Europe to the darkest days of dictatorship, the novel presents a sweeping vision of the personal and collective costs of a turbulent century."
OVERVIEW/ANALYSIS: "Wasted Morning" is a novel originally released in 1983-4 in communist Romania, so by necessity it was censored/self-censored, but as it quickly became one of the most important works of contemporary Romanian literature, it was reedited several times and while I am not entirely sure, I think the 2011 English translation is based on the definitive 4th edition included in the reissued author's complete works as volume 1, so with all the censored stuff reintroduced, etc.
Even censored and I was a bit surprised the novel was published in 1984 as it fails to do even the smallest bow to the regime, though I assume the harsher criticism was that "censored part". The novel fully deserves its status as is an excellent combination of psychological study and historical sweep. The book is divided into several parts: the first and last are taking place in an eventful day in the mid 70's when Vica Delca, the simple poor woman in her seventies from the blurb, decides to brave the cold and ice of Bucharest to go visit first her relatives and then Yvonne a sixty-ish "good family lady", where Vica used to work for her formerly wealthy family and from whom she now receives a little monthly allotment, to maybe just get that a week in advance.
The middle part takes place in 1916 on the eve of the mid-August entrance of Romania in the Great War on the Entente part and later during the first euphoric and then soon catastrophic days of the war that lead to the two year occupation of Bucharest by German troops in the fall of 1916 and features prominently Yvonne's family and many of the characters that the two women talk/think about in their meeting.
If you have not grown up in Romania and want to understand it, this book offers a great primer, highlighting both the good and the bad - as one of the characters in the historical thread puts it, when Romanians want to say "hasty/poor/thoughtless work" they say "Romanian work" for example - so the utter corruption under the old - landed aristocracy and then bourgeois- and the new communist regime is presented unsparingly, but also we see the welcoming and generous character of the people and their sharp tongues but good private deeds. If you have grown in Romania but do not live there anymore, this will be a great nostalgic novel while also assuring one why it was a great idea to leave and settle somewhere else.
From a literary point of view, the book is a tour-de-force, alternating internal monologue that is quite uninhibited and sharp with the 'real conversation" that is guarded and polite, while the historical part with its mosaic of characters and later first person narration offers a great contrast, showing how adept the author is at handling multiple and quite different viewpoints.
Overall, "Wasted Morning" (top 10 2011 book) is a superb and highly recommended novel and a literary masterpiece that deserves as wide an audience as possible.
INTRODUCTION: 2011 has had some very successful nostalgia books like The Art of Fielding by Chad Harbach which is a top 10 Amazon pick for example or Ready Player One by Ernest Cline which was a NYT bestseller and second pick in the 2011 Goodreads Choice Awards.
As I grew up in a completely different culture, both the above books left me utterly cold, but I will present you my nostalgia pick 0f 2011, "Wasted Morning" by Gabriela Adamesteanu which has just been published this year in English with a superb translation by Patrick Camiller.
"Upon its original publication in 1983, Wasted Morning catapulted Gabriela Adamesteanu to the first rank of Romanian novelists. She has since been translated into many languages, and now her most famous novel is available in English for the first time. At the center of Wasted Morning is Vica Delca, a simple, poor woman in her seventies who has endured the endless series of trials and tribulations that was Romanian history from WWI to the end of the twentieth century. She's a born storyteller, chatting and gossiping tirelessly. But she also listens, so it is through her that Adamesteanu is able to show us a panoramic portrait of Romanian society as the fortunes of its various strata shift violently. Rich or poor, honest (more or less) or deceitful, all of the characters in this polyphonic novel are brought vividly to life. From Bucharest's aspirations to be the Paris of Eastern Europe to the darkest days of dictatorship, the novel presents a sweeping vision of the personal and collective costs of a turbulent century."
OVERVIEW/ANALYSIS: "Wasted Morning" is a novel originally released in 1983-4 in communist Romania, so by necessity it was censored/self-censored, but as it quickly became one of the most important works of contemporary Romanian literature, it was reedited several times and while I am not entirely sure, I think the 2011 English translation is based on the definitive 4th edition included in the reissued author's complete works as volume 1, so with all the censored stuff reintroduced, etc.
Even censored and I was a bit surprised the novel was published in 1984 as it fails to do even the smallest bow to the regime, though I assume the harsher criticism was that "censored part". The novel fully deserves its status as is an excellent combination of psychological study and historical sweep. The book is divided into several parts: the first and last are taking place in an eventful day in the mid 70's when Vica Delca, the simple poor woman in her seventies from the blurb, decides to brave the cold and ice of Bucharest to go visit first her relatives and then Yvonne a sixty-ish "good family lady", where Vica used to work for her formerly wealthy family and from whom she now receives a little monthly allotment, to maybe just get that a week in advance.
The middle part takes place in 1916 on the eve of the mid-August entrance of Romania in the Great War on the Entente part and later during the first euphoric and then soon catastrophic days of the war that lead to the two year occupation of Bucharest by German troops in the fall of 1916 and features prominently Yvonne's family and many of the characters that the two women talk/think about in their meeting.
If you have not grown up in Romania and want to understand it, this book offers a great primer, highlighting both the good and the bad - as one of the characters in the historical thread puts it, when Romanians want to say "hasty/poor/thoughtless work" they say "Romanian work" for example - so the utter corruption under the old - landed aristocracy and then bourgeois- and the new communist regime is presented unsparingly, but also we see the welcoming and generous character of the people and their sharp tongues but good private deeds. If you have grown in Romania but do not live there anymore, this will be a great nostalgic novel while also assuring one why it was a great idea to leave and settle somewhere else.
From a literary point of view, the book is a tour-de-force, alternating internal monologue that is quite uninhibited and sharp with the 'real conversation" that is guarded and polite, while the historical part with its mosaic of characters and later first person narration offers a great contrast, showing how adept the author is at handling multiple and quite different viewpoints.
Overall, "Wasted Morning" (top 10 2011 book) is a superb and highly recommended novel and a literary masterpiece that deserves as wide an audience as possible.
September 7, 2017
This was more or less a torture. It starts really good, a colourful street language, and the author made a great job by writing the spoken language creating authenticity. And the character Madam Dalca. What also received a star is the journal - part 3 of the book, where you awake / or the author awakes afer sleeping for 100 pages. so there are my two stars.
The book wants to be a an introspective book, some concept about the differences between 1914 when King Carol I was in charge and 1960 or something with the communists. You have to know some history to understand some stuff in this book. but even if you don't it is not too bad. You haven't surpassed the main plot, because there is no main plot.
100 pages of describing a moment - introspection, etc etc, really not my stuff. And in the end - no plot, cold characters, unorganised history and destiny of characters - yeah, some might argue that this is the idea - to learn about what happened to them in a gradually fashion. but still, this novel let me only with the feeling - "great, the book is over, now I am going to read something good."
And the descriptions, the long descriptions of interiors, gardens. The only thing that was actually good was the description of the aftermath after a bomb falls onto Bucharest.
The book wants to be a an introspective book, some concept about the differences between 1914 when King Carol I was in charge and 1960 or something with the communists. You have to know some history to understand some stuff in this book. but even if you don't it is not too bad. You haven't surpassed the main plot, because there is no main plot.
100 pages of describing a moment - introspection, etc etc, really not my stuff. And in the end - no plot, cold characters, unorganised history and destiny of characters - yeah, some might argue that this is the idea - to learn about what happened to them in a gradually fashion. but still, this novel let me only with the feeling - "great, the book is over, now I am going to read something good."
And the descriptions, the long descriptions of interiors, gardens. The only thing that was actually good was the description of the aftermath after a bomb falls onto Bucharest.
July 2, 2023
O recomand cu toată încrederea. Cartea necesită totuși răbdare, nu e o lectură ușoară, de vacanță (cum mi-o imaginasem eu, lăsând-o pe vară), însă merită efortul.
Nu se întâmplă prea multe în ceea ce privește acțiunea. Putem spune că suntem martorii a două dimineți pierdute și o emoționantă scenă de final.
Tot citind nu puteam să nu mă întreb cum de s-a publicat în '84 romanul, căci nu lipsește critica față de măsurile comuniste. Gabriela Adameșteanu a susținut că dacă romanul ar fi fost propus de către un debutant nu ar fi avut șansa să fie publicat, însă, în privința ei, criticii aveau încredere. Am înțeles că adaptarea dramatică a acestuia a fost mai greu acceptată, suferind oarecare modificări. Încă nu am vizionat (urmează), dar cred că pot recomanda de dinainte vizionarea unei înregistrări a piesei cu Tamara Buciuceanu în rolul lui madam Delcă, care a reușit - după spusele autoarei - să o scoată pe Vica din roman.
Nu se întâmplă prea multe în ceea ce privește acțiunea. Putem spune că suntem martorii a două dimineți pierdute și o emoționantă scenă de final.
Tot citind nu puteam să nu mă întreb cum de s-a publicat în '84 romanul, căci nu lipsește critica față de măsurile comuniste. Gabriela Adameșteanu a susținut că dacă romanul ar fi fost propus de către un debutant nu ar fi avut șansa să fie publicat, însă, în privința ei, criticii aveau încredere. Am înțeles că adaptarea dramatică a acestuia a fost mai greu acceptată, suferind oarecare modificări. Încă nu am vizionat (urmează), dar cred că pot recomanda de dinainte vizionarea unei înregistrări a piesei cu Tamara Buciuceanu în rolul lui madam Delcă, care a reușit - după spusele autoarei - să o scoată pe Vica din roman.
July 11, 2020
Vica Delcă mi se pare cel mai bine conturat personaj din întreaga literatură română. Moromete, Ion și toți eroii camil petrescieni la un loc nu au reușit să fie la fel de convingători ca această femeie simplă, bârfitoare, tupeistă și amuzantă a Gabrielei Adameșteanu. Există mai multe perspective narative și Vica nu e mereu în prim plan, iar unele pasaje politice sunt cam plictisitoare, dar, în ansamblu, e o carte reușită pe care am citit-o cu foarte multă plăcere.
July 15, 2023
Replica perfectă a scrierilor lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, precum și a lui Balzac. ❤
October 6, 2025
am romanul ăsta în tbr din 2011 și mult timp mi-a părut rău, dar nici că se găsea în trecut un moment mai potrivit
ceva superb și complex din toate punctele de vedere, o scriitură amplă și muncită, aur curat pentru literatura română, vă pup, doamna!
ceva superb și complex din toate punctele de vedere, o scriitură amplă și muncită, aur curat pentru literatura română, vă pup, doamna!
October 19, 2023
Am terminat una dintre cele mai bune cărți românești scrise vreodată.
"Dimineață pierdută" de Gabriela Adameșteanu
O carte pe care am savurat-o pe îndelete,de dragul scriiturii.Pe parcursul întregii cărți autoarea te trece prin timpuri prezente,dar mai ales apuse, prin gura personajelor afli istoria întregii familii și mai presus de toate viața Bucureștiului antebelic, interbelic și postbelic.
Personajul fascinant e Vica, madam Delcă prototipul mahalagioaicei care știe și toacă tot,dar are grijă să îi fie bine.
Prin glasul ei aflăm toate dedesubturile unei familii scăpătate, destinul lor implacabil,iubirile și amorurile fiecăruia în parte,dar și viața familiei Delcă,de la soț la nepoți și frați.
O femeie morală în felul ei,dar curioasă și dornică de a ști toate bârfele.
Acțiunea se petrece practic într-o singură zi, în care madam Delcă ne poartă prin București,prin istoria lui,prin istoria tumultoasă a familiei ei și a Ivonei Scarlat.Povestea curge cursiv,iar limbajul folosit de autoare pentru a reda caracterul mai puțin educat și vulgar al Vicăi este fascinant. Este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în această poveste evocatoare.
Și prin acest limbaj, Gabriela Adameșteanu reușește să redea admirabil măreția unei lumi și apoi decăderea ei,problemele unei epoci trăite și toate hibele ei.
E o carte care a curs frumos,de multe ori mi-am dorit să o citesc cu creionul în mână, deși nu îmi place sublinierea cărții.
" Uită-te la ea ce țâfnoasă și ce mutroasă e! Și ce stâmbă din nas ,ei,nu,pân-aici! Pân-aici , că doară nu m-am luat din drum! Să nu se uite la mine ca la o servitoare! Ei,lua-te-ar dracu,cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea! Ei,nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă,apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de azi am înghițit și -am răbdat destule! "
"Dimineață pierdută" de Gabriela Adameșteanu
O carte pe care am savurat-o pe îndelete,de dragul scriiturii.Pe parcursul întregii cărți autoarea te trece prin timpuri prezente,dar mai ales apuse, prin gura personajelor afli istoria întregii familii și mai presus de toate viața Bucureștiului antebelic, interbelic și postbelic.
Personajul fascinant e Vica, madam Delcă prototipul mahalagioaicei care știe și toacă tot,dar are grijă să îi fie bine.
Prin glasul ei aflăm toate dedesubturile unei familii scăpătate, destinul lor implacabil,iubirile și amorurile fiecăruia în parte,dar și viața familiei Delcă,de la soț la nepoți și frați.
O femeie morală în felul ei,dar curioasă și dornică de a ști toate bârfele.
Acțiunea se petrece practic într-o singură zi, în care madam Delcă ne poartă prin București,prin istoria lui,prin istoria tumultoasă a familiei ei și a Ivonei Scarlat.Povestea curge cursiv,iar limbajul folosit de autoare pentru a reda caracterul mai puțin educat și vulgar al Vicăi este fascinant. Este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în această poveste evocatoare.
Și prin acest limbaj, Gabriela Adameșteanu reușește să redea admirabil măreția unei lumi și apoi decăderea ei,problemele unei epoci trăite și toate hibele ei.
E o carte care a curs frumos,de multe ori mi-am dorit să o citesc cu creionul în mână, deși nu îmi place sublinierea cărții.
" Uită-te la ea ce țâfnoasă și ce mutroasă e! Și ce stâmbă din nas ,ei,nu,pân-aici! Pân-aici , că doară nu m-am luat din drum! Să nu se uite la mine ca la o servitoare! Ei,lua-te-ar dracu,cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea! Ei,nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă,apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de azi am înghițit și -am răbdat destule! "
March 1, 2021
Ai zice ca o carte care include Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial si comunismul romanesc m-ar tine in priza. Dar abia m-am tarait prin ea si am sperat ca sfarsitul va merita efortul. Dar efectul a fost invers.
Cartea asta ar fi fost perfecta daca era o nuvela. Madam Delca (foarte bine construit personajul, stiu oameni fix asa) isi vrea cei cinzeci de lei si ii urmarim aventura de acasa si pana ajunge la Ivona. Si in timp ce asteapta pe scari isi aminteste de madam Ioaniu si tineretea ei contrastand vremurile de atunci cu depresia comunista. Gata.
Dar stam prea putin cu Vica, asa carcotasa si rautacioasa cum e ea. Restul cartii e despre... nimic. E scrisa excelent nu zic ba, chiar simt ca vorbeste alt personaj, ca e vorba de alta cultura. Dar nu se intampla nimic. Bogatasii stau in casa, se "cotaie" intre ei dupa cum ar zice Vica si-si dau ochii peste cap in timp ce discuta politica. Iar cand chiar vine sfarsitul, nu imi pasa deloc. De nimeni. Mai ales ca sfarsitul vine de nicaieri sa incheie un mare nimic.
Din nou, scriitura excelenta, constructie de personaje impresionanta. Dar 0 poveste. Acum si pare ca sunt in minoritate, cine stie, poate am ratat ceva, dar nu stiu ce.
Cartea asta ar fi fost perfecta daca era o nuvela. Madam Delca (foarte bine construit personajul, stiu oameni fix asa) isi vrea cei cinzeci de lei si ii urmarim aventura de acasa si pana ajunge la Ivona. Si in timp ce asteapta pe scari isi aminteste de madam Ioaniu si tineretea ei contrastand vremurile de atunci cu depresia comunista. Gata.
Dar stam prea putin cu Vica, asa carcotasa si rautacioasa cum e ea. Restul cartii e despre... nimic. E scrisa excelent nu zic ba, chiar simt ca vorbeste alt personaj, ca e vorba de alta cultura. Dar nu se intampla nimic. Bogatasii stau in casa, se "cotaie" intre ei dupa cum ar zice Vica si-si dau ochii peste cap in timp ce discuta politica. Iar cand chiar vine sfarsitul, nu imi pasa deloc. De nimeni. Mai ales ca sfarsitul vine de nicaieri sa incheie un mare nimic.
Din nou, scriitura excelenta, constructie de personaje impresionanta. Dar 0 poveste. Acum si pare ca sunt in minoritate, cine stie, poate am ratat ceva, dar nu stiu ce.
January 25, 2024
Bel romanzo, talvolta prolisso ma davvero bello.
Vica è un'anziana signora romena che passeggiando per le strade romane ricorda e incontra diversi personaggi traportando il lettore nella memoria della storia romena all'approssimarsi della prima guerra mondiale. Il romanzo consta di più parti che focalizzano l'attenzione su: Vica e la sua passeggiata (quello di Vica è un personaggio riuscitissimo), la famiglia Mironescu, il diario del prof. Mironescu (capitoli digressivi sul passato), per tornare a Vica fino all'epilogo. è la descrizione di un'epoca a cavallo delle prima guerra, tra idillio e crollo famigliare e statale, di un conflitto mondiale e delle sue conseguenze (in Romania sì, ma che si possono estendere oltre i suoi confini), e della diffusione del comunismo e delle sue implicazioni politiche. Alla Storia si intrecciano le ipocrite dinamiche di una famiglia in decadenza. Monologhi interiori di personaggi riuscitissimi in uno stile -direi- vorticoso e impetuoso. Romanzo talvolta ridondante sì, ma prezioso.
Vica è un'anziana signora romena che passeggiando per le strade romane ricorda e incontra diversi personaggi traportando il lettore nella memoria della storia romena all'approssimarsi della prima guerra mondiale. Il romanzo consta di più parti che focalizzano l'attenzione su: Vica e la sua passeggiata (quello di Vica è un personaggio riuscitissimo), la famiglia Mironescu, il diario del prof. Mironescu (capitoli digressivi sul passato), per tornare a Vica fino all'epilogo. è la descrizione di un'epoca a cavallo delle prima guerra, tra idillio e crollo famigliare e statale, di un conflitto mondiale e delle sue conseguenze (in Romania sì, ma che si possono estendere oltre i suoi confini), e della diffusione del comunismo e delle sue implicazioni politiche. Alla Storia si intrecciano le ipocrite dinamiche di una famiglia in decadenza. Monologhi interiori di personaggi riuscitissimi in uno stile -direi- vorticoso e impetuoso. Romanzo talvolta ridondante sì, ma prezioso.
September 27, 2017
As long as I avoided writing a review for this work it had to be done because Gabriela Adameșteanu's Wasted Morning deserves the closer look if you have the patience for it.
Employing a dizzying array of writing techniques and of historically meaningful events from Romania's perspective, the "Wasted Morning" is, to paraphrase the elusive Great American Novel, the Great Romanian Novel. Although daringly covering almost a century of Romanian history it lacks the epic quality of "War and Peace" replacing it with the brevity of recounting through a journal, introspection and remembrance.
Aside from taking the reader through the tumultuous times that shaped Romania, Adamesteanu introduces a memorable cast of characters that try to cover the perspective of history from all the echelons of society. How well she does it is opened to debate but I think she managed to at least run through the checkpoints.
The novel consists of four parts, the first and the last of them having as a protagonist what I believe is one of the most well written character in Romanian literature and maybe in world's literature, "Madam Delca". An old, poorly educated woman, overflowing with little perks and memories, constantly placing inconsistent judgement on other people and who carries us around a tireless barrage of sequences both in the present and the past. For those of you who are familiar with the great painter of romanians shortfalls, Caragiale, think of Madam Delca as one of his characters but shown with empathy instead of irony.
The second part makes us witness a failed tryst from the point of view of four characters, the younger sister, the wife, the "would be" lover and the husband and while all the signs of a great writer are there, I think Adamesteanu exaggerates in showing off, by alternating introspection, observation and remembrance too quickly (at times within the same phrase) within the POV of the four characters thus making the text uselessly cluttered and terribly tiresome to read. Sometimes within a recollection, both the young character and the old character muse upon their life, certain events or their younger self. Just because you can do that as an author, doesn't mean you should especially since you don't have a cast of characters that are flavored enough to be interesting while doing that (beside Vica Delca, obviously).
The third part manages to balance the excessive micromanagement done in the second part and, making use of the journal technique, shows a bigger picture of Bucharest during the bombardments at the beginning of the invasion of Muntenia during WW1 by the Central Powers.
The fourth and last part part takes us back to 1970's to continue to witness, through the same amazing blend of dialogue and memory as in the first part, the demise of both the high and low class of Romania's old society.
The finale especially is a heartbreaking tableau whose detached and melancholic tone in presenting how pit-bottom looks like without placing blame or becoming melodramatic, remind me of John Steinbeck's Grapes of Wrath.
Employing a dizzying array of writing techniques and of historically meaningful events from Romania's perspective, the "Wasted Morning" is, to paraphrase the elusive Great American Novel, the Great Romanian Novel. Although daringly covering almost a century of Romanian history it lacks the epic quality of "War and Peace" replacing it with the brevity of recounting through a journal, introspection and remembrance.
Aside from taking the reader through the tumultuous times that shaped Romania, Adamesteanu introduces a memorable cast of characters that try to cover the perspective of history from all the echelons of society. How well she does it is opened to debate but I think she managed to at least run through the checkpoints.
The novel consists of four parts, the first and the last of them having as a protagonist what I believe is one of the most well written character in Romanian literature and maybe in world's literature, "Madam Delca". An old, poorly educated woman, overflowing with little perks and memories, constantly placing inconsistent judgement on other people and who carries us around a tireless barrage of sequences both in the present and the past. For those of you who are familiar with the great painter of romanians shortfalls, Caragiale, think of Madam Delca as one of his characters but shown with empathy instead of irony.
The second part makes us witness a failed tryst from the point of view of four characters, the younger sister, the wife, the "would be" lover and the husband and while all the signs of a great writer are there, I think Adamesteanu exaggerates in showing off, by alternating introspection, observation and remembrance too quickly (at times within the same phrase) within the POV of the four characters thus making the text uselessly cluttered and terribly tiresome to read. Sometimes within a recollection, both the young character and the old character muse upon their life, certain events or their younger self. Just because you can do that as an author, doesn't mean you should especially since you don't have a cast of characters that are flavored enough to be interesting while doing that (beside Vica Delca, obviously).
The third part manages to balance the excessive micromanagement done in the second part and, making use of the journal technique, shows a bigger picture of Bucharest during the bombardments at the beginning of the invasion of Muntenia during WW1 by the Central Powers.
The fourth and last part part takes us back to 1970's to continue to witness, through the same amazing blend of dialogue and memory as in the first part, the demise of both the high and low class of Romania's old society.
The finale especially is a heartbreaking tableau whose detached and melancholic tone in presenting how pit-bottom looks like without placing blame or becoming melodramatic, remind me of John Steinbeck's Grapes of Wrath.
September 4, 2025
aci detailii: https://ramonaboldizsar.substack.com/...
Nu știu la ce mă așteptam atunci când am început Dimineață pierdută. Era o carte pe care îmi doream s-o citesc de multă vreme, stătea în rafturile de necitite și își aștepta rândul în acest colțișor nemilos. Nemilos pentru că întâlnirea cu o carte din rafturile astea fatidice s-ar putea să nici nu se întâmple vreodată. Poate că fără această inițiativă alături de voi, nici nu aș fi citit-o prea curând. Pierderea ar fi fost, desigur, a mea. Deci, așteptările mele nu se îndreptau spre un stil anume, ci mai degrabă spre convingerea că trebuie să-mi placă, dar fiind că mi-a fost recomandată de multe persoane cu gusturi similare și pentru că scriitoarea Oana David a menționat-o ca fiind una din cărțile ei preferate. Îndrăznesc să zic că ceva din atmosfera dimineții pierdute s-a transferat și în romanul său, Între două fronturi și, cu siguranță, Vica Delcă constituie un model de personaj și pentru Stela din romanul omonim al Simonei Goșu.
Nu știu la ce mă așteptam atunci când am început Dimineață pierdută. Era o carte pe care îmi doream s-o citesc de multă vreme, stătea în rafturile de necitite și își aștepta rândul în acest colțișor nemilos. Nemilos pentru că întâlnirea cu o carte din rafturile astea fatidice s-ar putea să nici nu se întâmple vreodată. Poate că fără această inițiativă alături de voi, nici nu aș fi citit-o prea curând. Pierderea ar fi fost, desigur, a mea. Deci, așteptările mele nu se îndreptau spre un stil anume, ci mai degrabă spre convingerea că trebuie să-mi placă, dar fiind că mi-a fost recomandată de multe persoane cu gusturi similare și pentru că scriitoarea Oana David a menționat-o ca fiind una din cărțile ei preferate. Îndrăznesc să zic că ceva din atmosfera dimineții pierdute s-a transferat și în romanul său, Între două fronturi și, cu siguranță, Vica Delcă constituie un model de personaj și pentru Stela din romanul omonim al Simonei Goșu.
September 18, 2017
Romanul se intinde pe un secol turbulent din istoria Romaniei si surprinde viata unor persoane din aceeasi familie (generatii diferite). Mi s-a parut bun si autoarea a reusit sa creeze personaje foarte credibile, reale, specific fiecarei perioade, a surprins trairi si emotii si a descris foarte bine dramele personale desfasurate simultan cu dramele nationale.
Ce nu mi-a placut si, din aceasta cauza, mi-a luat atat de mult timp sa o termin (am si lasat-o de cateva ori) a fost descrierea excesiva a unor detalii insignifiante si modul in care, din punctul meu de vedere, autoarea nu a reusit sa "lege" cum trebuie intre ele povestile personajelor principale. Mi s-a parut ca a sarit prea des de la unul la altul fara a-I conecta intre ei pentru a crea o atmosfera captivanta.
Si nu am reusit sa ma apropii de nici unul dintre personaje. Pur si simplu erau mult prea infatuate, egoiste sau reci. Defectele le-au fost evidentiate mai mult decat calitatile. Poate s-a urmarit a-I face mai umani, pentru ca toti gresim in raport cu oamenii din jurul nostru, insa nu mi-a placut caracterul nici unuia dintre cei prezentati.
Oricum contine si descrieri interesante din cele 2 razboaie si un insight in viata oamenilor dinainte de acestea. Foarte interesant de urmarit diferenta dintre calitatea oamenilor pre si post comunism. Aici autoarea reuseste foarte bine sa evidentieze modul in care se comportau oamenii si cum s-au schimbat de-a lungul timpului.
Ce nu mi-a placut si, din aceasta cauza, mi-a luat atat de mult timp sa o termin (am si lasat-o de cateva ori) a fost descrierea excesiva a unor detalii insignifiante si modul in care, din punctul meu de vedere, autoarea nu a reusit sa "lege" cum trebuie intre ele povestile personajelor principale. Mi s-a parut ca a sarit prea des de la unul la altul fara a-I conecta intre ei pentru a crea o atmosfera captivanta.
Si nu am reusit sa ma apropii de nici unul dintre personaje. Pur si simplu erau mult prea infatuate, egoiste sau reci. Defectele le-au fost evidentiate mai mult decat calitatile. Poate s-a urmarit a-I face mai umani, pentru ca toti gresim in raport cu oamenii din jurul nostru, insa nu mi-a placut caracterul nici unuia dintre cei prezentati.
Oricum contine si descrieri interesante din cele 2 razboaie si un insight in viata oamenilor dinainte de acestea. Foarte interesant de urmarit diferenta dintre calitatea oamenilor pre si post comunism. Aici autoarea reuseste foarte bine sa evidentieze modul in care se comportau oamenii si cum s-au schimbat de-a lungul timpului.
December 31, 2022
This was a strangely structured book with the first and last parts focusing on post second world war Romanian life amongst a small group of men and women who were living a fairly miserable existence as a result of decisions made by their grandparents' generation prior to the belated entry of Romania into the First World War.
The second (middle) part of the book deals with the heated discussions and intrigues of the grandparents and associates of the subjects of the first and last parts around whether Romania should fight for the Triple Alliance of Germany, Austria-Hungary and the Ottoman Empire, or the Entente of Britain,France and Czarist Russia.
The Romanian politicians of the time were hopelessly split given the pro German sympathies of King Carol I and the pro French sympathies of most Romanians.
The book is well written and in many ways argues that many late 20th century Romanians were doomed by decisions made 50 years before they were born.
The second (middle) part of the book deals with the heated discussions and intrigues of the grandparents and associates of the subjects of the first and last parts around whether Romania should fight for the Triple Alliance of Germany, Austria-Hungary and the Ottoman Empire, or the Entente of Britain,France and Czarist Russia.
The Romanian politicians of the time were hopelessly split given the pro German sympathies of King Carol I and the pro French sympathies of most Romanians.
The book is well written and in many ways argues that many late 20th century Romanians were doomed by decisions made 50 years before they were born.
January 14, 2016
Într-un paragraf, pe scurt, voi spune doar atât: mi-a plăcut ENORM multitudinea de perspective narative, felul cum autoarea a dăruit fiecărui personaj propria sa personalitate, cât de real a părut totul, de la limbaj la gesturi şi acţiuni, şi modul în care romanul prezintă viaţa aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, fără a-i da un pospai de vopsea roz. Mă bucur că am avut şansa să citesc o ediţie revizuită, adăugită, care conţine şi pasajele ce au fost cenzurate în perioada comunistă. Astfel, tabloul chiar a fost complet şi simt că nu există margini care să fi rămas nefinisate, în pericol de a se deşira. MAI MULTE AICI --> http://literaryjungle.wordpress.com/2...
November 3, 2012
O bijuterie de roman!
October 12, 2025
Dimineata Pierduta by Gabriela Adamesteanu
“Not thrilling, but nice”
This was a very popular work, in its day.
I do not know about now, but considering the reduced appetite for reading, its number of readers is certainly decreasing. But maybe I am wrong.
If I were mean, I would say that readers would do better to read something else.
But who am I to judge.
And the book was certainly valuable, in the context of the time.
I went to the adaptation for the stage.
For some reason, I was unimpressed.
It had such a reputation, it caused such a furor that I guess I had expected a reborn Shakespeare to have written a new hamlet.
The fact that the language is not just simple, but incorrect may be seen in two ways
1. It can be considered a true depiction of the way simple people talk. And in fact, it is not just the uneducated, but sometimes it feels like a majority. This is what they do in Hollywood movies- “ain’t it”- outlaws talk “shit and fuck and crap”…they do not quote Byron.
2. It can be perceived as simplistic, annoying.
I took the second route.
Since I tend to hear people talk dirty and making simple mistakes, I do not read or listen to plays to hear the same “shit” again and again.
I want to lift my spirits and hear a different, elevated language.
But this is my shortcoming and simplistic approach to works that are worthy, acclaimed but difficult to enjoy for this reader with his personal issues.
The other obstacle in enjoying The Lost Morning is the atmosphere.
Although the main personage can be likeable, sometimes brimming with energy- to me she comes across as a sad woman. Americans would call that “a loser”
Life had been hard on her and now she has to clean up for women who are better off.
She makes me uneasy and depressed.
There are some failures in my life and The Lost Morning with its main character bring those to the fore.
I do not like remembering that I failed this, the money is sometimes not enough for the huge family we have and the many needs that keep growing.
I sometimes play the part of the people who employ the old woman and at times I identify with her and her plight.
I could definitely see that this is a worthy work, the second time I listened to it- this morning, but it is also an issue of the type of story I want to listen to and the need that I have to be more positive and not fall into depression, longing for things lost, affection, etc.
In other words, you may very well enjoy Dimineata Pierduta, especially if you are in high spirits and can keep it that way throughout the book or the adapted play.
I have once seen the play and the second time listen to the audio production.
“Not thrilling, but nice”
This was a very popular work, in its day.
I do not know about now, but considering the reduced appetite for reading, its number of readers is certainly decreasing. But maybe I am wrong.
If I were mean, I would say that readers would do better to read something else.
But who am I to judge.
And the book was certainly valuable, in the context of the time.
I went to the adaptation for the stage.
For some reason, I was unimpressed.
It had such a reputation, it caused such a furor that I guess I had expected a reborn Shakespeare to have written a new hamlet.
The fact that the language is not just simple, but incorrect may be seen in two ways
1. It can be considered a true depiction of the way simple people talk. And in fact, it is not just the uneducated, but sometimes it feels like a majority. This is what they do in Hollywood movies- “ain’t it”- outlaws talk “shit and fuck and crap”…they do not quote Byron.
2. It can be perceived as simplistic, annoying.
I took the second route.
Since I tend to hear people talk dirty and making simple mistakes, I do not read or listen to plays to hear the same “shit” again and again.
I want to lift my spirits and hear a different, elevated language.
But this is my shortcoming and simplistic approach to works that are worthy, acclaimed but difficult to enjoy for this reader with his personal issues.
The other obstacle in enjoying The Lost Morning is the atmosphere.
Although the main personage can be likeable, sometimes brimming with energy- to me she comes across as a sad woman. Americans would call that “a loser”
Life had been hard on her and now she has to clean up for women who are better off.
She makes me uneasy and depressed.
There are some failures in my life and The Lost Morning with its main character bring those to the fore.
I do not like remembering that I failed this, the money is sometimes not enough for the huge family we have and the many needs that keep growing.
I sometimes play the part of the people who employ the old woman and at times I identify with her and her plight.
I could definitely see that this is a worthy work, the second time I listened to it- this morning, but it is also an issue of the type of story I want to listen to and the need that I have to be more positive and not fall into depression, longing for things lost, affection, etc.
In other words, you may very well enjoy Dimineata Pierduta, especially if you are in high spirits and can keep it that way throughout the book or the adapted play.
I have once seen the play and the second time listen to the audio production.
May 14, 2024
Un roman cuprinzător pendulând între diferite planuri temporale acoperind cu îndrăzneală șapte decenii de istorie românească.
Pe lângă faptul că a condus cititorul prin vremurile tumultoase care au modelat România, autoarea prezintă o distribuție memorabilă de personaje care încearcă să acopere perspectiva istoriei din diferite clase sociale.
O scriere încântătoare autoarea explorează cu măiestrie patrimoniul literar folosind o gamă amețitoare de tehnici de scriere și de redare a evenimentelor cu semnificație istorică din perspectiva românească.
Mi-a plăcut prima parte prin prezentarea personajului captivant și amuzant Vica Delcă foarte bine conturat, stufos, plin de culoare și ironie cu discursuri interminabile. Și ultima parte continuăm să asistăm, prin același amestec uimitor de dialog și memorie ca în prima parte.
La fel mi-a plăcut Jurnalul profesorului serios Mironescu al cărui punct de vedere rațional și moderat redă povestea anilor de război, totodată este mereu în căutarea armoniei binelui familiei cu cel personal.
Secțiunea mare din mijloc are loc în anul 1916 și un alt dans verbal și manierat de alt fel are loc în salonul aceleiași familii de elită. Aici manierele, politica, mediul academic și pasiunea se combină sub umbra războiului și a bolii. Cu toate acestea ne face să asistăm la o întâlnire eșuată din punctul de vedere a patru personaje făcând astfel textul aglomerat inutil și obositor de citit, deci această parte m-a plictisit.
“Oricât ai avea tăria să înduri, de multe ori, nu mai ai ocazia să te bucuri de ce-ai așteptat.”
Pe lângă faptul că a condus cititorul prin vremurile tumultoase care au modelat România, autoarea prezintă o distribuție memorabilă de personaje care încearcă să acopere perspectiva istoriei din diferite clase sociale.
O scriere încântătoare autoarea explorează cu măiestrie patrimoniul literar folosind o gamă amețitoare de tehnici de scriere și de redare a evenimentelor cu semnificație istorică din perspectiva românească.
Mi-a plăcut prima parte prin prezentarea personajului captivant și amuzant Vica Delcă foarte bine conturat, stufos, plin de culoare și ironie cu discursuri interminabile. Și ultima parte continuăm să asistăm, prin același amestec uimitor de dialog și memorie ca în prima parte.
La fel mi-a plăcut Jurnalul profesorului serios Mironescu al cărui punct de vedere rațional și moderat redă povestea anilor de război, totodată este mereu în căutarea armoniei binelui familiei cu cel personal.
Secțiunea mare din mijloc are loc în anul 1916 și un alt dans verbal și manierat de alt fel are loc în salonul aceleiași familii de elită. Aici manierele, politica, mediul academic și pasiunea se combină sub umbra războiului și a bolii. Cu toate acestea ne face să asistăm la o întâlnire eșuată din punctul de vedere a patru personaje făcând astfel textul aglomerat inutil și obositor de citit, deci această parte m-a plictisit.
“Oricât ai avea tăria să înduri, de multe ori, nu mai ai ocazia să te bucuri de ce-ai așteptat.”
April 28, 2023
Interesante novela para conocer el día a día de dos clases sociales diferentes en la Rumania de los años 70 y 80, bajo la dictadura de Ceaucescu.
Poca acción y mucho monólogo interior y algunos diálogos que nos van guiando a lo largo de esa "mañana perdida", en la que las dos protagonistas de la historia, aparte de sus dificultades diarias, van comentando la historia de sus familias. Estas historias familiares van íntimamente ligadas a la convulsa historia de Rumania a lo largo de todo el siglo XX.
Recomendable para conocer la historia reciente de este país.
Poca acción y mucho monólogo interior y algunos diálogos que nos van guiando a lo largo de esa "mañana perdida", en la que las dos protagonistas de la historia, aparte de sus dificultades diarias, van comentando la historia de sus familias. Estas historias familiares van íntimamente ligadas a la convulsa historia de Rumania a lo largo de todo el siglo XX.
Recomendable para conocer la historia reciente de este país.
September 13, 2011
Not so much for my taste... Why? Too much political topics, too big of a distance between the social classes and the way they talked which for me it was far- fetched. I guess GA wanted to emphasize this by the words they used in their discussions- the bourgeoisie - an abundance of French words or derived from French and the lower class - archaic word and insults. To me it was a bit of a waste of time, except for the first and the last part who were a bit animated and colorful.
Displaying 1 - 30 of 94 reviews