M-a impresionat și acest roman a lui Douglas Kennedy, deși am și ceva negativ de spus la adresa lui. Dar să le luam pe rând. Povestea de dragoste dintre Thomas și Petra e una pe cât de frumoasă, pe atât de tristă. Ajuns la bătrânețe și trecând printr-un divorț, Thomas e într-un moment de cumpănă, un pachet forțându-l să-și amintească de cea mai frumoasă și dureroasă perioada din viața lui, perioada poveștii sale de iubire cu Petra, în Berlinul împărțit de Zid, măcinat de Războiul Rece. Petra e o femeie misterioasă, pe care ajungi să o cunoști cu adevărat doar la final, prin prisma jurnalului său. Până atunci, poți doar să o judeci. Lucru pe care îl face și Thomas. Aș vrea să spun că orgoliul bărbătesc e de vină, că lipsa de încredere și de comunicare a lui Thomas au fost decisive în povestea lor, dar mă întreb cine ar fi procedat diferit în locul lui? Nu vreau să spun mai multe, pentru că povestea în sine e profundă și complexă și sunt convinsă că fiecare cititor va judeca în mod diferit alegerile personajelor. Romanul acesta îți dă niște lecții dureroase, iar faptul că finalul e realist îi aduce un mare plus. Cu toții prețuim clipa abia după ce trece. Cu toții facem alegeri pripite, ne lăsăm influențați de aparențe și nu ne ascultăm instinctul. Pe unii îi costă scump, pentru că sunt condamnați să trăiască toată viața cu alegerile greșite, alții reușesc cumva să îndrepte totul. Mi-aș fi dorit ca și Petra și Thomas să facă parte din a doua categorie. Povestea lor mi-a lăsat un gol în stomac și cu asta cred că pot concluziona totul.
Ce nu mi-a plăcut a fost abundența detaliilor. Romanul acesta are un mesaj atât de puternic, nu avea nevoie de pagini de descrieri și detalii politice. Povestea aceasta spusă simplu, în 200 de pagini, ar fi fost perfectă. Probabil autorul le-a adăugat pentru a-și ajuta cititorul să înțeleagă foarte bine situația politică a Germaniei de după război. Însă eu cred că drama Petrei putea fi înțeleasă și fără, la fel și alegerile lui Thomas.
Am ales citatele care mi-au plăcut cel mai mult și care m-au pus pe gânduri și le-am redat mai jos:
"Nu-ți cunoști niciodată adevăratele sentimente pentru cineva până când acel cineva nu mai e în viața ta."
"Ce repede Nu acum devine Niciodată."
"Dacă nu ești împăcat cu tine însuți, cum poți fi vreodată împăcat cu alții?"
"Toată lumea are o durere veche sau două. Sunt dureri cu care poți să trăiești, iar altele care par să nu dispară niciodată."