Umiarkowanie w jedzeniu i nauczenie się czerpania z tego przyjemności to klucze do lepszego życia. Wystarczy zmienić nawyki żywieniowe, by odzyskać zdrowie i dobre samopoczucie, a także by chronić środowisko naturalne i... swój portfel.
Autorka książki „Sztuka prostoty” – Francuzka od ponad dwudziestu pięciu lat mieszkająca w Japonii, opisuje styl życia w nowym kraju. Japończycy kierują się we wszystkich sferach życia prostą zasadą: „mniej znaczy więcej”. Loreau stawia diagnozę, że mieszkańcy Zachodu stali się, w ciągu zaledwie pół wieku, maszynami do spożywania, namawia do refleksji nad naszym stosunkiem do jedzenia, będącym źródłem wielu współczesnych bolączek cywilizacyjnych i prowadzącym do hiperkonsumpcji.
Dominique Loreau est une essayiste française qui vit depuis la fin des années 1970 au Japon, où elle propose des séminaires destinés à ceux qui veulent simplifier leur vie. Elle s'est fait connaître grâce à son ouvrage L'Art de la simplicité, paru en 2005.
« Je ne suis pas du tout écrivain », déclare-t-elle. Lorsqu'elle a commencé à rédiger son livre à partir de ses notes personnelles, certains passages s'adressaient spécifiquement aux femmes, d'autres aux hommes, puis elle s'est dit: « Flûte ! Le monde est toujours au masculin, moi je le mets au féminin. C'est une petite plaisanterie ».
L'idée de son livre est née en voyant les citadins japonais « vivre dans tant d'encombrement et de choses, et d'être toujours stressés et fatigués, à chercher leurs affaires, à vivre dans des intérieurs qui sont vraiment pleins à craquer. On ne sait pas où s'asseoir. Et je me dis: "A quoi ça sert tout ça?". »
Din prima carte de bucate, scrisă la 1330 de un medic de la curtea mongolă:
"Cel care vrea să-şi îngrijească sănătatea trebuie să fie moderat în gusturi, să alunge neliniştile, să-şi tempereze dorințele, să-și înfrâneze emoțiile, să aibă grijă de forța sa vitală, să-și măsoare cuvintele, să privească relaxat și succesul, și insuccesul, să ignore tristețea și greutățile vieții, să-și îndepărteze ambițiile nemăsurate, să evite să iubească prea mult sau să urască prea tare, să-şi liniştească ochii şi urechile și să fie credincios regimului său interior. Cum poate fi bolnav cel care nu-şi obosește mintea și nu-și tulbură sufletul? "
"Toată lumea știe că majoritatea problemelor noastre provin adesea dintr-o lipsă de repere personale în ceea ce privește lucrurile cu care alegem să ne „hrănim" creierul, inima și stomacul. Noi, care proclamăm cu atâta vehemență întoarcerea la natură, uităm că natura este, în primul rând, în noi și că ea nu ne-a creat astfel încât să fim grași, stresați sau nefericiți.
In ceea ce priveşte alimentația, mai mult decât în alte privințe, nu e foarte complicat să regăsești regulile bunului-simț: să mănânci mai puțin, să nu consumi decât produse de calitate, să gătești tu însuți, să mănânci în tihnă și cu plăcere și, mai ales, să nu acorzi acestor activități mai multă importanță decât au în realitate. Să nu uităm nicio clipă că gestul de a ne hrăni are drept scop menținerea în stare de perfectă funcționare a corpului și a psihicului, care, la rândul lor, ne vor ajuta să atingem culmi mai înalte ale conștiinței."
The reason I'm giving it two stars and not one is because, at its core, the message of the book is very good: live consciously in the present moment, actively engage all your senses in the current activity and you will need less of everything. BUT the packaging of that message!! The narrator comes of as very arrogant, snobbish and mostly condescending. When explaining concepts, she focuses on how the way most people in the west do things is bad and how better Japan is at doing them, instead of gently encouraging the viewer to see the advantages of living a frugal life. This does a great disservice to the japanese approach presented, since it does indeed have the potential to enrich one's life. There are a lot of "we must do things this way because this way is better", which does not make for a pleasant read. Also the advice on being frugal with money and food doesn't even apply for a lot of people that can't afford to buy quality fresh food. And assuming you have money, the recipies suggested take a LOT of time to prepare, time which a working person with a family, friends and hobbies, does not have. It's a great book for those who do have large amounts of spare time.
Gran bel libro, utile e interessante per chi voglia intraprendere un percorso verso il minimalismo. Un libro controcorrente, in un'epoca come quella attuale, dove si possiede e si mangia di tutto e di più, ma soprattutto dove impera il troppo di tutto. Una riscoperta della frugalità, del massimo piacere con poco, una ricerca di ingredienti e utensili base, un ritorno alla cucina semplice ma non per questo meno appagante. Incentrato su cibo e alimentazione con piccole escursioni al passato, un invito ad utilizzare i cinque sensi, spesso dimenticati nella frenesia odierna. Consigliato.
Indeed a book to read and then go back to it to make sure you keep up with the so simple principles of balance. In everything - because food is only one aspect of one’s life, but it says so much about a person and her personality, her excesses and challenges and difficulties and vulnerabilities. I recommend fully - short, concentrated, essential. For vacation was the perfect read - a light still profound book of essentials.
Bardzo przyjemna książka dająca dużo do myślenia. Może nie wszystkie elementy żywieniowe można zastosować w realiach środkowej Europy ale znaczna częśc to dużo mądrych pomysłów.
Bardzo dobra książka, chociaż tylko o jedzeniu :P Podoba mi się minimalizm w tej kwestii, napisana w dodatku bardzo inspirująco - zainspirowała mnie do jedzenia mniej, może nawet do postów itp. :)