Am cumpărat cartea asta orbește, neștiind cine e autoarea sau ce e cu toate controversele din jurul cărților ei. Îmi plac poveștile de dragoste, iar acum sunt în căutarea acelei povești perfecte, care să rămână cu mine mult timp. După vreo 3 luni în care am citit numai cărți triste în care subiectul relații era mai mult un adaos decât tema principală, mi-am zis să încerc și ceva mai vesel, puțin siropos, dar asumat. După părerea mea, orice lectură e un câștig.
Subiectul nu este rău, și are și povestea asta doza ei de tristețe. Se abordează teme foarte relevante, mai ales pentru ziua de azi: tema furtului de identitate și cea a scrisului ca medodă de eliberare și reconstruire de sine. Mi-au plăcut, de asemenea, finalul fericit, coperta și semnul de carte primit ca bonus. Șiii... cam atât. Oricât de mult voiam să intru în fantezia asta a unei lumi pline de lecții și vindecare, nu m-am putut transpune acolo, nu că ar fi ceva în neregulă cu puțină pozitivitate, ci pentru că nu aș putea numi "literatură" ceea ce am citit.
Pare că am citit o ciornă, un plan de pornire, scenariul unei telenovele, în niciun caz o poveste atent construită.
Nu există nicio fărâmă de mister sau introspecție în jurul personajelor. Autoarea le face radiografia completă din primele pagini, fără să te lase pe tine ca cititor să le cunoști sau să îți faci propria părere, ceea ce face povestea foarte simplistă. Un fel de abuz de "tell, don't show". Bineînțeles că sunt nelipsite citatele de suflet Facebook-iste turnate cu găleata, că doar așa vorbesc ființele umane una cu cealaltă la o cafea.
Nu știu cum se raportează romanul ăsta la restul operei autoarei. Cine știe? Poate cartea asta e cea mai bună scriitură a ei la momentul curent, dar în mod clar pot să spun că nu m-a făcut prea curioasă să investighez.
Pot să văd faptul că unii oameni au nevoie de genul ăsta de cărți. Îi inspiră, îi ajută, chiar dacă un cititor cu mai multă experiență sau standarde ridicate nu îi vede rostul. Pe undeva văzusem un comentariu în care persoana a recunoscut că fix datorită romanului "Fluturi" s-a apucat de citit, chit că acum are alte standarde. E și asta ceva.
Măcar oamenii citesc ceva. Decât să nu citești nimic, merge și genul ăsta de carte. Ideal e să nu rămâi acolo.