In aceste 12 povestiri, Cehov se dovedeste, cu inefabilul sau amestec de luciditate trista si umor lipsit de sarcasm, un maestru al nuantelor si subtilitatilor dulci-amare ale sufletului, fara a scrie propriu-zis proza psihologica sau de idei.
Pentru Cehov, dragostea adevarata e departe de a fi ideala si lipsita de contradictii, desi inevitabil idealizeaza. In mod esential, ea se intemeiaza pe o comuniune - fie si iluzorie, in cazul celor amagiti - de simtire si valori, pe sinceritate, constanta si devotament. Scriitorul are un ochi ager si infailibil pentru diferitele ipostaze ale iubirii - de la dragostea impartasita la cea dispretuita, la neputinta sau lipsa curajului de a iubi, la dragostea frustrata ori care nu rezista incercarilor vietii, dar si la dragostea platonica, admiratoare - si pentru diferitele surogate ale iubirii - simpla atractie fizica, senzualitatea rece, mila, condescendenta, rutina, nevoia egoista de a placea, de siguranta ori statut. Nimic din ceea ce e omenesc nu scapa observatiei sale chirurgicale, si totusi profund intelegatoare. In cele din urma, in spiritul lui umanist, dragostea intre un barbat si o femeie este legata de un caracter bun si de credinta in arta, stiinta ori in profesie - cu alte cuvinte, in latura nobila a naturii umane.
Cred că nu e cea mai fericită selecție de texte: prea multe asemănătoare în ironia mușcătoare a autorului fată de personaje, prea nicio speranță pentru bieții bărbați naivi și femeile superficiale de care se leagă. Cu excepția celor două cu adevărat desăvârșite: O poveste plictisitoare (care e chiar opusul a ce spune titlul) și celebra (și înduiosătoarea, în sfârșit Cehov e intelegător cu slăbiciunile umane) Doamna cu cățelul.
Oricum nota repetitivă nu poate strica talentul de povestitor al lui Cehov, naturalețea cu care curg frazele și acuitatea observației.
Deși am fost cam reticent în privința acestei antologii, alegerea ei pentru citirea săptămânală a unei povestiri și discutarea ei la club m-a determinat s-o cumpăr și s-o citesc. Nu citisem povestiri de Cehov, de fapt nu citisem nimic, văzusem doar câteva din piesele sale și niște filme bazate pe scrierile lui așa că am pășit într-o Terra incognita cu gândul că voi abandona cât de repede "dulcegăriile" promise din titlu. Honi soit qui mal i pense. Surpriza a fost imensă. Dragostea la Cehov este orice altceva decât presupune definiția de dicționar iar povestirile s-au adeverit a fi mici schițe și momente pline de ironie, cinism și chiar mizantropie (political correctness nu se inventase pe vremea aia). Recomand.
O frumoasă culegere de texte cu și despre dragoste,m-a făcut să iubesc scriitura lui Cehov cu o patimă și mai mare .Fin cunoscător al tipologiei și psihicului uman ,mai ales feminin, Cehov ne arată toate fațetele dragostei în toată splendoarea ei,cu bune și rele,cu trăiri și simțiri intense,cu situații întortocheate și finalități pe măsură,unele la polul opus întâmplării descrise.
Nu prea am inteles dragostea cehoviana, la fel cum mi s-a parut neclar si statutul eroinelor lui. Dragostea cehoviana e clar intre o femeie si un barbat, dar pare fie foarte tranzactionala, fie neclara, fie imposibila. Personajele sunt insa bine conturate, chiar si pentru niste povestiri, desi uneori prezinta tuse caricaturale, mai ales cele masculine, deseori la fel de confuze in ceea ce priveste dragostea, la fel ca cititorul.
„Iar după sine îi judeca și pe ceilalți, nu credea în ce vedea și presupunea întotdeauna că adevărata viață a fiecărui om, cea mai interesantă, se desfășoară sub acoperământul tainei, la fel ca sub acoperământul nopții. Orice existență personală se întemeiază pe taină, și poate, în parte, de aceea omul instruit se zbate cu atâta nervozitate pentru respectarea secretului personal”.
Anton Pavlovici Cehov a fost un scriitor și dramaturg rus, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai nuvelei moderne. Operele sale explorează viața oamenilor obișnuiți, conflictele interioare, singurătatea, iubirea neîmplinită și dezamăgirile. Cehov are un talent extraordinar de a descoperi profunzimi psihologice în situații cotidiene aparent banale, acordând o atenție deosebită dialogului, gesturilor mărunte și acelor nuanțe ale comportamentului uman care spun uneori mai mult decât cuvintele.
Volumul Dragostea de Cehov reunește 12 nuvele în care iubirea, în diferitele ei forme, devine o sursă de neliniște, suferință și dezechilibru interior.
Verochika
Vera, o tânără sensibilă, este îndrăgostită de Ivan Ognev, un intelectual venit într-o mică localitate pentru a desfășura niște cercetări statistice. Apropierea plecării acestuia o determină să-și mărturisească sentimentele, însă reacția lui este departe de așteptările ei. Pe de o parte, pare că nu îi împărtășește dragostea; pe de altă parte, avem impresia că natura sa excesiv de analitică și rațională îl împiedică să reacționeze firesc în fața unei asemenea mărturisiri.
Cehov surprinde cu o măiestrie extraordinară conflictul interior al lui Ivan, ezitările, raționamentele și incapacitatea lui de a transforma o emoție într-un gest concret. Este impresionantă atenția autorului la cele mai fine detalii psihologice. O poveste despre fragilitatea sentimentelor, despre ocaziile ratate și despre distanța uneori insurmontabilă dintre ceea ce simțim și ceea ce reușim să exprimăm.
O poveste plictisitoare
Nikolai Stepanovici este un profesor universitar celebru, care, în ciuda succesului profesional și a prestigiului de care se bucură, se simte profund nefericit și singur. Apropierea morții îl determină să-și analizeze existența, relațiile familiale și propriile neîmpliniri.
Mi s-a părut deosebit de interesantă relația cu soția sa, transformată, de-a lungul anilor, dintr-o poveste de dragoste duioasă și poetică într-o lungă contabilitate a reproșurilor, nemulțumirilor, cheltuielilor și neajunsurilor cotidiene. O radiografie amară a felului în care timpul și rutina pot eroda o relație.
Un loc aparte în viața profesorului îl ocupă Katia, fiica unor prieteni pe care acesta a crescut-o după ce a rămas orfană. Tânăra traversează o perioadă dramatică: o poveste de dragoste eșuată, pierderea unui copil și ratarea unei cariere. Deși îi este profund devotat, Nikolai Stepanovici nu reușește nici să o ajute cu adevărat, nici să-și găsească propriul echilibru sufletesc.
Este, poate, cea mai profundă și mai melancolică dintre cele trei nuvele, o meditație despre bătrânețe, singurătate, neputință și incapacitatea oamenilor de a-și găsi un sens atunci când reperele vieții încep să se destrame.
Ariadna
Ivan Șamohin povestește despre relația sa cu Ariadna, o femeie frumoasă, dar rece, calculată și preocupată de lux, statut social și avantaje personale.
Ceea ce mi s-a părut extrem de interesant în construirea conflictului este faptul că Ivan observă încă de la început defectele de caracter ale Ariadnei. Îi înțelege comportamentul, îi recunoaște abilitățile de manipulare și îi intuiește interesele, dar, cu toate acestea, nu reușește să i se împotrivească.
Povestirea urmărește dezintegrarea treptată a lui Ivan. El devine martorul cochetăriilor și aventurilor ei, își consumă resursele și libertatea, până când ajunge prins într-o relație din care nu mai știe cum să iasă, inclusiv printr-o căsătorie impusă de împrejurări și convenții sociale.
Cehov surprinde excepțional mecanismele unei relații distructive și felul în care cineva poate deveni prizonierul unei iubiri despre care știe, încă de la început, că îi face rău.
Concluzie
Trei povești diferite, trei destine și trei ipostaze ale iubirii, unite de aceeași incapacitate a personajelor de a găsi un echilibru între sentimente și rațiune.
Ceea ce admir cel mai mult la Cehov este finețea cu care construiește psihologia personajelor. Nu are nevoie de gesturi dramatice sau de răsturnări spectaculoase de situație. Îi sunt suficiente o privire, o ezitare, un dialog sau un gând aparent banal pentru a dezvălui un întreg univers interior. Personajele sale sunt contradictorii, vulnerabile, uneori incapabile să înțeleagă propriile sentimente și, mai ales, incapabile să acționeze în acord cu ceea ce știu și simt.
Un volum foarte frumos, melancolic și profund uman, care confirmă extraordinara capacitate a lui Cehov de a surprinde complexitatea sufletului omenesc.
Offering a captivating exploration of love in its various forms – unrequited, passionate, unconditional, Chekhov invites us, the reader, to reflect on the universal experience that comes with love.
Since the late 19th century, not much has changed in terms of how people feel. The Lady with the Dog, offers a poignant portrait of an extramarital affair that defies society’s norms, but at the same time provides an interesting exploration of the profound impact an unhappy marriage can have. Ariadne lingers upon the fragility of love and the disillusionment that often accompanies unrequited love.
Anna on the Neck and A Living Chattel offers a glimpse into the lives of women trapped in unhappy marriages, highlighting the oppressive nature of a patriarchal society and the limitations placed on women. A Dreary Story offers yet another different perspective on love, leaning more towards mortality, the search for meaning in life, and the fleeting nature of all other things. Overall, it’s an interesting collection and a good way to explore some of Chekhov’s short stories. **** stars.
Cehov îmi place, dar nu neapărat în povestirile din volumul ăsta. Câteva sunt cum suntem obişnuiți de la Cehov, altele sunt oarecum şchiopătânde, ca şi cum ar fi fost scrise la repezeală, pentru o rubrică de ziar pe care te-ai angajat să o întreții. În ciuda titlului, volumul acesta nu e o pledoarie pentru dragoste, ci mai degrabă o privire cinică asupra ei şi a relațiilor amoroase. Autorul lor nu pare să fi iubit oamenii prea mult, dar mă tem că îi cunoştea binişor. "Doamna cu cățelul" a fost aleasă fericit să încheie volumul, e Cehov la înălțime şi, uite, măcar este despre un el şi-o ea care se iubesc. Cum, e o relație adulteră şi asta? Amănunte!
Povestiri cam plate, nu sunt deloc despre dragoste, mai mult despre ca de plate sunt femeile. Inteleg ca au fost scrise intr-o anumita perioada, dar complexitatea personajelor e vizibila doar la (anumiti) barbati.
Psihanaliză pură în aceste povestiri de Cehov, într-adevăr selecția a fost în așa fel încât se repetă și numele personajelor și tipologiile, însă este o lectură plăcută, totodată care dă de gândit.