What do you think?
Rate this book
Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare. Codrii Cosminului 1497
Victoria moldovenilor de la Codrii Cosminului stă la loc de cinste în paginile manualelor de școală. Azi știm cu toții cum țăranii din oastea lui Ștefan cel Mare au tăiat copacii și i-au doborât asupra armatei de cavaleri în armuri grele a regelui Ioan Albert. Cum apoi locul a fost arat cu trufașii nobili poloni prinși în jug. Încă o victorie a marelui voievod asupra unui vecin mai mare și mai puternic!
În urmă cu câțiva ani, medievistul Liviu Cîmpeanu descoperea în Arhiva Secretă de Stat a Moştenirii Culturale Prusace manuscrisele lui Liborius Nacker, secretarul general al Ordinului Teuton, cuprinzând Jurnalul de campanie al cavalerilor teutoni care l-au însoţit pe regele polon. Acest document esențial rămăsese necunoscut istoricilor noștri. El este o piatră de hotar în cercetarea epocii lui Ștefan cel Mare pentru istoricii de azi și de mâine; urmează să fie publicat, în ediție critică și analitică, la Humanitas.
Volumul de față povestește și explică, pentru un public mai larg, nu doar campania din 1497 și bătălia decisivă, ci și întregul șir de evenimente, pornind chiar dinainte de domnia lui Ștefan, care a condus la această luptă, într-un amplu tablou dramatic al Evului Mediu târziu din această parte a Europei. Pe lângă Jurnalul lui Liborius Nacker, analiza se bazează pe izvoare moldovenești, muntene, polone, otomane, ungare, occidentale, din care reiese urzeala de relații politice și militare din Europa răsăriteană a secolului al xv-lea. Până la sfârșit, cititorul va fi uimit să afle că la Codrii Cosminului, alături de armata profesionistă a lui Ștefan cel Mare, au luptat trupe otomane și tătare, într-o alianță care cuprindea și Muntenia, Rusia și Ungaria, iar inamicii săi au fost Polonia, Lituania și Ordinul Teuton. Aceste alianțe se vor menține în anii următori; războiul a continuat până la moartea voievodului Moldovei.
În urmă cu câțiva ani, medievistul Liviu Cîmpeanu descoperea în Arhiva Secretă de Stat a Moştenirii Culturale Prusace manuscrisele lui Liborius Nacker, secretarul general al Ordinului Teuton, cuprinzând Jurnalul de campanie al cavalerilor teutoni care l-au însoţit pe regele polon. Acest document esențial rămăsese necunoscut istoricilor noștri. El este o piatră de hotar în cercetarea epocii lui Ștefan cel Mare pentru istoricii de azi și de mâine; urmează să fie publicat, în ediție critică și analitică, la Humanitas.
Volumul de față povestește și explică, pentru un public mai larg, nu doar campania din 1497 și bătălia decisivă, ci și întregul șir de evenimente, pornind chiar dinainte de domnia lui Ștefan, care a condus la această luptă, într-un amplu tablou dramatic al Evului Mediu târziu din această parte a Europei. Pe lângă Jurnalul lui Liborius Nacker, analiza se bazează pe izvoare moldovenești, muntene, polone, otomane, ungare, occidentale, din care reiese urzeala de relații politice și militare din Europa răsăriteană a secolului al xv-lea. Până la sfârșit, cititorul va fi uimit să afle că la Codrii Cosminului, alături de armata profesionistă a lui Ștefan cel Mare, au luptat trupe otomane și tătare, într-o alianță care cuprindea și Muntenia, Rusia și Ungaria, iar inamicii săi au fost Polonia, Lituania și Ordinul Teuton. Aceste alianțe se vor menține în anii următori; războiul a continuat până la moartea voievodului Moldovei.
336 pages, Paperback
First published January 1, 2022
8 people are currently reading
104 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 23 of 23 reviews
November 10, 2023
Povestea cărții pornește de la manuscrisele lui Liborius Nacker, secretarul general al Ordinului Teuton, care cuprind Jurnalul de campanie al cavalerilor teutoni – campania la care se referă titlul este cea a lui Jan Olbracht împotriva lui Ștefan cel Mare, din 1497. Manuscrisele au fost descoperite de autor în 2012, în Arhiva Secretă de Stat a Moștenirii Culturale Prusace. Ele am fost incluse într-un alt volum, tot de la Humanitas –
Jurnalul de campanie al cavalerilor teutoni, 1497: Moldova, Polonia şi Ordinul Teuton la sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare
(pe care l-am luat să-l răsfoiesc la Bookfest și după câteva pagini l-am pus la loc, speriat; nu e pentru cititorul de rând). Aici avem versiunea repovestită a campaniei din 1497, într-un mod accesibil publicului larg.
Autorul adoptă un stil de popularizare a științei, fără să îngreuneze textul cu detalii inutile sau băgate anapoda pe unde nu trebuie, adică fără citări prea multe și fără note de subsol nesfârșite (ele există, dar sunt puține). Structura e clară și logică: nu poți înțelege un eveniment petrecut în Evul Mediu fără un context mai larg. Astfel, Liviu Cîmpeanu își împarte povestea în trei. Prima parte ne prezintă toate personajele implicate, cu detalii prin care să înțelegem interacțiunile și relațiile dintre ele, coborând în timp până unde consideră autorul necesar. În a doua parte vedem relațiile dintre Polonia și Moldova – felul în care au evoluat și în care s-au deteriorat, până la momentul 1497. În ultima parte avem bătălia. Aceasta este un pic anticlimactică, pentru că știm de la orele de istorie rezultatul ei și pentru că trecem destul de repede prin ea – nu există foarte multe izvoare istorice despre felul în care s-a desfășurat.
Titlul mizează un pic pe factorul wow. „Cruciada” ar trebui pusă în ghilimele. Este vorba despre campania lui Jan Olbracht (Ioan Albert) împotriva lui Ștefan cel Mare. Regele polon și-a motivat chemarea la arme printr-o cruciadă, altfel nu ar fi putut mobiliza trupele. Un obiectiv era să ajungă să (re)cucerească Chilia și Cetatea Albă de la otomani (lucru care ar fi justificat cruciada), dar scopul principal era să-l dea jos de pe tron pe Ștefan cel Mare, care îi provoca neplăceri. Astfel, prin multe solii trimise și tratative duse, s-au mobilizat două tabere. Prima era condusă de Jan Olbracht, cu oastea sa „cruciată” sprijinită de teutoni, mazovieni (care n-au ajuns la timp și nici în număr mare) și lituanieni (care nu au mai ajuns, fiind nevoiți să se lupte cu tătarii și hotărând să se întoarcă acasă după ce i-au învins). Cea de-a doua îl avea în frunte pe Ștefan cel Mare, care a reușit să adune vreo zece mii de moldoveni (dacă rețin bine), sprijiniți de vreo 12.000 de transilvăneni/unguri, munteni (număr necunoscut), turci (vreo 2.000?) și tătari (care nu au mai ajuns pentru că 1. au fost decimați de ciumă și 2. au fost învinși de lituanienii menționați mai sus).
Long story short: forțele poloneze ajung la Suceava, asediază câteva săptămâni cetatea de scaun, timp în care sunt hărțuite de trupe ale lui Ștefan cel Mare, după care pornesc înapoi, convinse de insistențele lui Vladislav II, regele Ungariei și fratele lui Jan Olbracht. Nu a fost prea greu să fie convinse, moralul fiind și așa extrem de scăzut, mai ales după ce nobilii și-au dat seama că nu au pornit deloc într-o cruciadă. La întoarcere, forțele poloneze au luat-o pe același traseu pe care au venit, la insistențele lui Ștefan cel Mare, prin Codrii Cosminului. Acolo, Ștefan organizează o ambuscadă în care se măcelăresc reciproc moldovenii și forțele poloneze. Rezultatul a fost incert. Nu a fost vorba de vreo înfrângere sau victorie categorică. Moldovenii erau prea puțini (transilvănenii fuseseră concediați după retragerea polonezilor de la Suceava) pentru a putea învinge definitiv, iar polonezii erau prea mulți. Toată povestea asta ne spune că Ștefan cel Mare nu era deloc ușă de biserică. Să ataci o armată în retragere, după semnarea unui armistițiu, nu e deloc o chestie onorabilă, iar în Evul Mediu exista un drept internațional și un respect pentru tratate, înțelegeri și reguli, contrar opiniei populare.
Pe lângă ceea ce aflăm despre ambuscada din Codrii Cosminului, mult mai prețios mi se pare întreg contextul pe care îl „desenează” abil Liviu Cîmpeanu. Nu mi s-a părut vreo clipă că mă încarcă cu informații obositoare. Pentru că aceste informații sunt multe și cititorul riscă să le uite înainte de a ajunge în momentul în care să le pună în relație cu altele, autorul le menționează din nou, foarte subtil, de câte ori simte nevoia. Unde nu există izvoare, autorul umple goluri cu informații apropiate ca perioadă pentru a oferi detalii cele mai plauzibile și posibile, menționând, de fiecare dată, când face deduceri logice (aș zice educated guesses, dar nu știu traducerea).
Ștefan cel Mare a fost altfel decât ni l-au arătat filmele comuniste sau istoriografia naționalistă. A avut o domnie lungă, a câștigat multe bătălii (cred că mulți istorici includ la victorii și luptele care au avut rezultat incert), a pierdut vreo câteva, dar nu era nicidecum un sfânt sau un apărător al creștinătății. Era un om politic abil (a se citi: șiret, fățarnic, viclean), știa cum să trateze cu vecinii și știa cum să-și transforme dușmanii în aliați și invers, conform nevoilor. În război cu turcii a fost vreo 13 ani, dar restul domniei sale lungi a fost prieten cu ei. A tratat cu respect, a plătit haraciul și s-a comportat cu sultanul așa cum se cuvenea. Ștefan era respectat, dar nu era un egal. Și era moldovean, nu era român. Nu exista niciun fel de unitate românească pretinsă de unii. Mereu merită repetat acest lucru. Ștefan cel Mare a fost aproape în permanență în relații reci sau de război cu muntenii. În numeroase rânduri a pornit la luptă împotriva lor și a încercat să-și impună vreun favorit pe tron. Când a beneficiat de sprijinul lui Radu cel Mare în 1497, a făcut-o cel mai probabil prin Înalta Poartă. Lucrurile astea posibil să zguduie niște percepții, dar nici nu cred că oamenii cu asemenea percepții ajung să citească astfel de cărți. Ar fi un șoc prea mare.
Citind mi-am dat seama că Evul Mediu a fost o perioadă foarte tulbure. Chiar dacă oamenii simpli nu luptau mereu (țăranii sigur nu o făceau, mobilizările printre ei fiind foarte rare), războaie se dădeau cu regularitate și existau mereu incursiuni, jafuri, pământ pârjolit, schimbări de granițe și proprietate. Stresant rău.
4,3/5
LE: Am uitat să menționez inițial, dar câteva hărți cu granițele din acea perioadă și câteva cu mișcările de trupe în capitolele relevante ar fi fost extrem de utile. Știu că sunt costisitoare și greu de realizat, dar ar fi completat toată povestea.
Autorul adoptă un stil de popularizare a științei, fără să îngreuneze textul cu detalii inutile sau băgate anapoda pe unde nu trebuie, adică fără citări prea multe și fără note de subsol nesfârșite (ele există, dar sunt puține). Structura e clară și logică: nu poți înțelege un eveniment petrecut în Evul Mediu fără un context mai larg. Astfel, Liviu Cîmpeanu își împarte povestea în trei. Prima parte ne prezintă toate personajele implicate, cu detalii prin care să înțelegem interacțiunile și relațiile dintre ele, coborând în timp până unde consideră autorul necesar. În a doua parte vedem relațiile dintre Polonia și Moldova – felul în care au evoluat și în care s-au deteriorat, până la momentul 1497. În ultima parte avem bătălia. Aceasta este un pic anticlimactică, pentru că știm de la orele de istorie rezultatul ei și pentru că trecem destul de repede prin ea – nu există foarte multe izvoare istorice despre felul în care s-a desfășurat.
Titlul mizează un pic pe factorul wow. „Cruciada” ar trebui pusă în ghilimele. Este vorba despre campania lui Jan Olbracht (Ioan Albert) împotriva lui Ștefan cel Mare. Regele polon și-a motivat chemarea la arme printr-o cruciadă, altfel nu ar fi putut mobiliza trupele. Un obiectiv era să ajungă să (re)cucerească Chilia și Cetatea Albă de la otomani (lucru care ar fi justificat cruciada), dar scopul principal era să-l dea jos de pe tron pe Ștefan cel Mare, care îi provoca neplăceri. Astfel, prin multe solii trimise și tratative duse, s-au mobilizat două tabere. Prima era condusă de Jan Olbracht, cu oastea sa „cruciată” sprijinită de teutoni, mazovieni (care n-au ajuns la timp și nici în număr mare) și lituanieni (care nu au mai ajuns, fiind nevoiți să se lupte cu tătarii și hotărând să se întoarcă acasă după ce i-au învins). Cea de-a doua îl avea în frunte pe Ștefan cel Mare, care a reușit să adune vreo zece mii de moldoveni (dacă rețin bine), sprijiniți de vreo 12.000 de transilvăneni/unguri, munteni (număr necunoscut), turci (vreo 2.000?) și tătari (care nu au mai ajuns pentru că 1. au fost decimați de ciumă și 2. au fost învinși de lituanienii menționați mai sus).
Long story short: forțele poloneze ajung la Suceava, asediază câteva săptămâni cetatea de scaun, timp în care sunt hărțuite de trupe ale lui Ștefan cel Mare, după care pornesc înapoi, convinse de insistențele lui Vladislav II, regele Ungariei și fratele lui Jan Olbracht. Nu a fost prea greu să fie convinse, moralul fiind și așa extrem de scăzut, mai ales după ce nobilii și-au dat seama că nu au pornit deloc într-o cruciadă. La întoarcere, forțele poloneze au luat-o pe același traseu pe care au venit, la insistențele lui Ștefan cel Mare, prin Codrii Cosminului. Acolo, Ștefan organizează o ambuscadă în care se măcelăresc reciproc moldovenii și forțele poloneze. Rezultatul a fost incert. Nu a fost vorba de vreo înfrângere sau victorie categorică. Moldovenii erau prea puțini (transilvănenii fuseseră concediați după retragerea polonezilor de la Suceava) pentru a putea învinge definitiv, iar polonezii erau prea mulți. Toată povestea asta ne spune că Ștefan cel Mare nu era deloc ușă de biserică. Să ataci o armată în retragere, după semnarea unui armistițiu, nu e deloc o chestie onorabilă, iar în Evul Mediu exista un drept internațional și un respect pentru tratate, înțelegeri și reguli, contrar opiniei populare.
Pe lângă ceea ce aflăm despre ambuscada din Codrii Cosminului, mult mai prețios mi se pare întreg contextul pe care îl „desenează” abil Liviu Cîmpeanu. Nu mi s-a părut vreo clipă că mă încarcă cu informații obositoare. Pentru că aceste informații sunt multe și cititorul riscă să le uite înainte de a ajunge în momentul în care să le pună în relație cu altele, autorul le menționează din nou, foarte subtil, de câte ori simte nevoia. Unde nu există izvoare, autorul umple goluri cu informații apropiate ca perioadă pentru a oferi detalii cele mai plauzibile și posibile, menționând, de fiecare dată, când face deduceri logice (aș zice educated guesses, dar nu știu traducerea).
Ștefan cel Mare a fost altfel decât ni l-au arătat filmele comuniste sau istoriografia naționalistă. A avut o domnie lungă, a câștigat multe bătălii (cred că mulți istorici includ la victorii și luptele care au avut rezultat incert), a pierdut vreo câteva, dar nu era nicidecum un sfânt sau un apărător al creștinătății. Era un om politic abil (a se citi: șiret, fățarnic, viclean), știa cum să trateze cu vecinii și știa cum să-și transforme dușmanii în aliați și invers, conform nevoilor. În război cu turcii a fost vreo 13 ani, dar restul domniei sale lungi a fost prieten cu ei. A tratat cu respect, a plătit haraciul și s-a comportat cu sultanul așa cum se cuvenea. Ștefan era respectat, dar nu era un egal. Și era moldovean, nu era român. Nu exista niciun fel de unitate românească pretinsă de unii. Mereu merită repetat acest lucru. Ștefan cel Mare a fost aproape în permanență în relații reci sau de război cu muntenii. În numeroase rânduri a pornit la luptă împotriva lor și a încercat să-și impună vreun favorit pe tron. Când a beneficiat de sprijinul lui Radu cel Mare în 1497, a făcut-o cel mai probabil prin Înalta Poartă. Lucrurile astea posibil să zguduie niște percepții, dar nici nu cred că oamenii cu asemenea percepții ajung să citească astfel de cărți. Ar fi un șoc prea mare.
Citind mi-am dat seama că Evul Mediu a fost o perioadă foarte tulbure. Chiar dacă oamenii simpli nu luptau mereu (țăranii sigur nu o făceau, mobilizările printre ei fiind foarte rare), războaie se dădeau cu regularitate și existau mereu incursiuni, jafuri, pământ pârjolit, schimbări de granițe și proprietate. Stresant rău.
4,3/5
LE: Am uitat să menționez inițial, dar câteva hărți cu granițele din acea perioadă și câteva cu mișcările de trupe în capitolele relevante ar fi fost extrem de utile. Știu că sunt costisitoare și greu de realizat, dar ar fi completat toată povestea.
February 27, 2023
Asa da! Cruciada împotriva lui Ștefan cel Mare este una din cele mai bune cărți de istorie scrisă de un român pe care am citit-o în ultimii ani. Este scrisă în stilul cărților de istorie din vest, se citește ca o frumoasă poveste și nu ca un manual de istorie plictisitor și greoi.
Autorul trece în revistă istoria fiecărei armate și facțiuni care au participat la conflictul din 1497. O coaliție formată din teutoni, polonezi și lituanieni s-a confruntat cu o alta formată din turci, tătari, unguri, muntenii și moldoveni toți joacă un rol. Bătălia este plasata în contextul international și geopolitic al vremii. Ștefan cel Mare nu mai este dușmanul turcilor în acel moment ci aliatul lor.
Istoricii români au ce să învețe de la această carte minunată.
Autorul trece în revistă istoria fiecărei armate și facțiuni care au participat la conflictul din 1497. O coaliție formată din teutoni, polonezi și lituanieni s-a confruntat cu o alta formată din turci, tătari, unguri, muntenii și moldoveni toți joacă un rol. Bătălia este plasata în contextul international și geopolitic al vremii. Ștefan cel Mare nu mai este dușmanul turcilor în acel moment ci aliatul lor.
Istoricii români au ce să învețe de la această carte minunată.
April 29, 2023
Pe baza unor documente noi, inedite, descoperite în arhivele lumii, unele chiar de către autor, Liviu Cîmpeanu reconstituie celebra bătălie de la Codrii Cosminului din 1497, condițiile istorice în care s-a organizat (pseudo-)Cruciada din acel an împotriva lui Ștefan cel Mare, dar și întreaga domnie a acestuia cu tot contextul istoric. Cum iese domnitorul moldovean din această carte? Destul de bine, dar cumva altfel de cum am fost învățați în școală. Câteva exemple: lupta sa anti-otomană a reprezentat doar o scurtă perioadă din anii săi de domnie, în rest fiind vasal turcilor, plătind haraciul și luptând alături de aceștia; a fost pragmatic, și-a urmărit mereu interesul de a păstra domnia, încheind foarte multe alianțe cu toți vecinii, pe rând sau nu, inclusiv cu marile puteri ale vremii; era un aristocrat foarte viclean și uneori chiar violent, expresia „degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat” nefiind deloc o metaforă; a construit biserici și mănăstiri, dar în care poporul de rând nu putea intra, pentru că acestea erau destinate doar lui, curtenilor, boierilor etc.
Una dintre cele mai bune cărți despre Ștefan cel Mare pe care am citit-o vreodată și, probabil, una dintre cele mai bune cărți de istorie despre acea perioadă scrisă vreodată!
Una dintre cele mai bune cărți despre Ștefan cel Mare pe care am citit-o vreodată și, probabil, una dintre cele mai bune cărți de istorie despre acea perioadă scrisă vreodată!
March 25, 2024
Pornind de la manuscrisele secretarului general al Ordinului Teuton, descoperite de autor in Arhiva Secreta de Stat a Mostenirii Culturale Prusace si care consemneaza evenimentele ce tin de campania regelui polonez Ioan Albert din 1497 impotriva Moldovei lui Stefan cel Mare, Liviu Cimpeanu ne prezinta, in esenta, o scurta istorie a Moldovei din sec. al XV-lea, axandu-se, bineinteles, pe anii de domnie ai lui Stefan!
Este o carte excelenta, din punctul de vedere al informatiei regasite in ea, de popularizare a istoriei si care demitizeaza portretul voievodului moldovean, fara ca asta, dupa mine, sa diminueze importanta pe care a avut-o in evolutia statala a Moldovei.
Parte din demitizarea de care vorbesc porneste chiar de la distinctia foarte clara a faptului ca Stefan cel Mare a fost moldovean si atat, fara niciun fel de constiinta a vreunei apropieri etnice fata de valahii din Tara Romaneasca, cu care s-a razboit adesea, purtand mai multe expeditii de jefuire sau de inlocuire a domnitorului Valahiei din acel moment, cu unul favorabil intereselor sale si ale Moldovei.
Important de retinut este ca voievodul Moldovei a fost prea putin sfant, in schimb a fost un om perfect adaptat vremurilor sale: crud, cinic, agresiv, "calitati" fara de care nu ar fi putut sa aiba o domnie atat de lunga. De asemenea, a stiut sa jongleze cu aliante si tradari in functie de interesele sale, fiind aliat atat cu Regatul Ungariei, Uniunea Polono-Lituaniana cat si cu Imperiul Otoman, pentru ca apoi sa poarte razboaie impotriva acestora.
Desi este vazut ca un mare luptator anti-otoman, totusi, din cei 47 de ani de domnie, a luptat doar 13 ani impotriva turcilor, in rest fiind aliat al acestora, platind inclusiv haraciul necesar pentru a fi pastrat in domnie. Asa cum am spus, asta nu ar trebui sa ia din meritele lui Stefan si sa faca din el o personalitate mai putin importanta sau mai "mica", in conditiile in care/ avand in vedere resursele limitate ale voievodatului, dar si lipsa ajutorului din partea aliatilor sai, acesta nu-si putea permite sa continue o lupta ce ar fi dus, cu siguranta, la integrarea totala a Moldovei in Imperiul Otoman.
Si astfel ajung la un alt lucru foarte bine realizat in prezentul volum, contextualizarea! Moldova nu ne este prezentata ca o entitate de sine statoare al carei destin depinde doar de conducatorii sai si de locuitorii sai. Vecinii Moldovei nu sunt doar niste agresori, ci, in functie de contextul istoric, au fost si aliati de nadejde.
Interesant de remarcat ca, desi pe coperta patru a cartii (ca si in toate manualele scolare) se vorbeste de "Victoria moldovenilor de la Codrii Cosminului...", in carte se arata ca in realitate a fost o batalie indecisa, numarul mult mai mic al moldovenilor si echipamentul mai slab al acestora nepermitandu-le sa obtina o victorie, insa, chiar si asa, aceasta batalie indecisa a fost suficienta pentru a preveni o alta invazie poloneza pe teritoriul Moldovei.
Pe langa aceasta, sa-i spunem, mica neatentie, ce lipseste foarte mult acestui volum sunt hartile si
ilustratiile, care ar face mult mai usoara orientarea spatiala pentru cei ca mine, nefamiliarizati cu denumirile si granitele diferitelor provincii medievale.
O ultima chestiune, pe care as trece-o la minusuri, ar fi ca nu exista aproape deloc mentiuni despre omul de rand, despre traiul lui, cu exceptia faptului ca nu participau la lupte, oastea domnului fiind formata mai ales din mercenari.
Sper sa mai apara, pe viitor, astfel de carti despre diverse perioade, evenimente sau personalitati din perioada medievala a formatiunilor statale romanesti, pentru a permite publicului mai larg sa inteleaga mai bine istoria acestui teritoriu.
Este o carte excelenta, din punctul de vedere al informatiei regasite in ea, de popularizare a istoriei si care demitizeaza portretul voievodului moldovean, fara ca asta, dupa mine, sa diminueze importanta pe care a avut-o in evolutia statala a Moldovei.
Parte din demitizarea de care vorbesc porneste chiar de la distinctia foarte clara a faptului ca Stefan cel Mare a fost moldovean si atat, fara niciun fel de constiinta a vreunei apropieri etnice fata de valahii din Tara Romaneasca, cu care s-a razboit adesea, purtand mai multe expeditii de jefuire sau de inlocuire a domnitorului Valahiei din acel moment, cu unul favorabil intereselor sale si ale Moldovei.
Important de retinut este ca voievodul Moldovei a fost prea putin sfant, in schimb a fost un om perfect adaptat vremurilor sale: crud, cinic, agresiv, "calitati" fara de care nu ar fi putut sa aiba o domnie atat de lunga. De asemenea, a stiut sa jongleze cu aliante si tradari in functie de interesele sale, fiind aliat atat cu Regatul Ungariei, Uniunea Polono-Lituaniana cat si cu Imperiul Otoman, pentru ca apoi sa poarte razboaie impotriva acestora.
Desi este vazut ca un mare luptator anti-otoman, totusi, din cei 47 de ani de domnie, a luptat doar 13 ani impotriva turcilor, in rest fiind aliat al acestora, platind inclusiv haraciul necesar pentru a fi pastrat in domnie. Asa cum am spus, asta nu ar trebui sa ia din meritele lui Stefan si sa faca din el o personalitate mai putin importanta sau mai "mica", in conditiile in care/ avand in vedere resursele limitate ale voievodatului, dar si lipsa ajutorului din partea aliatilor sai, acesta nu-si putea permite sa continue o lupta ce ar fi dus, cu siguranta, la integrarea totala a Moldovei in Imperiul Otoman.
Si astfel ajung la un alt lucru foarte bine realizat in prezentul volum, contextualizarea! Moldova nu ne este prezentata ca o entitate de sine statoare al carei destin depinde doar de conducatorii sai si de locuitorii sai. Vecinii Moldovei nu sunt doar niste agresori, ci, in functie de contextul istoric, au fost si aliati de nadejde.
Interesant de remarcat ca, desi pe coperta patru a cartii (ca si in toate manualele scolare) se vorbeste de "Victoria moldovenilor de la Codrii Cosminului...", in carte se arata ca in realitate a fost o batalie indecisa, numarul mult mai mic al moldovenilor si echipamentul mai slab al acestora nepermitandu-le sa obtina o victorie, insa, chiar si asa, aceasta batalie indecisa a fost suficienta pentru a preveni o alta invazie poloneza pe teritoriul Moldovei.
Pe langa aceasta, sa-i spunem, mica neatentie, ce lipseste foarte mult acestui volum sunt hartile si
ilustratiile, care ar face mult mai usoara orientarea spatiala pentru cei ca mine, nefamiliarizati cu denumirile si granitele diferitelor provincii medievale.
O ultima chestiune, pe care as trece-o la minusuri, ar fi ca nu exista aproape deloc mentiuni despre omul de rand, despre traiul lui, cu exceptia faptului ca nu participau la lupte, oastea domnului fiind formata mai ales din mercenari.
Sper sa mai apara, pe viitor, astfel de carti despre diverse perioade, evenimente sau personalitati din perioada medievala a formatiunilor statale romanesti, pentru a permite publicului mai larg sa inteleaga mai bine istoria acestui teritoriu.
May 19, 2023
Volumul de fata este fara doar si poate o resursa impresionanta ce acopera situatia geopolitica a Europei rasaritene a secolului XV.
Cred cu tarie ca titlul cartii este gresit ca induce in eroare cititorul si mai mult decat atat creeaza asteptari cu privire la subiectul principal si anume, Batalia de la Codrii Cosminului (1497) dintre Moldoveni si Poloni.
M-am delectat citind despre actorii europeni rasariteni ai vremii precum Ungaria , Boemia, Polonia , Hanatul Crimeii, Tarile Romane si bineinteles Imperiul Otoman. Imi sunt prezentate relatiile dintre acestia , organizarea interna a regiunilor, diplomatie , arme , tactica militara, si multe altele, si totul jucand rol de initiere de intelegere a situatiei pentru Marea Batalie ce avea sa aiba loc la Codrii Cosminului din 1497.
Inteleg ca nu au ramas multe izvoare istorice , dar sa citesc o intreaga carte ca sa ajung la punctul culminant, Batalia de la Codrii Cosminului si sa aflu ca este tratata sumar in 2 pagini e un pic dezamagitor.
Cu toate acestea lectura a fost placuta desi pe alocuri s-a vorbit mult prea.mult despre chestiuni non esentiale (particularitati ale unor personaje secundare ale vremii).
Batalia in sine e un macel , o ambuscada, si ilustreaza inca o data caracterul romanesc. Romanasii nostri in frunte cu Fane Babanul fac o tipica "romaneasca", atacand trupele poloneze in padure, asta DUPA ce tocmai semnasera tratat de pace si libera trecere (retragere) pentru oastea polona.(polonezi ce nu venisera ce-i drept cu ganduri pasnice pe meleagurile noastre).
Am gasit deosebit de interesant faptul ca Fane Babanul isi bagase coada de foarte multe ori in Tara Romaneasca impunand domnii lui pana in momentul in care boierii Valahi i-au zis sa plimbe ursul intr-o epistola deosebit de colorata ca limbaj.
Stefan al nostru a fost un diplomat de cariera, a stiut cand sa lupte contra turcilor, a si platit tribut (primul din Moldova) cand a fost cazul si poate cel mai interesant , a si folosit trupe otomane pentru a ataca Sudul Regatului Lituano-Polonez precum si in Batalia din Codrii Cosminului.
Tara Romaneasca si Moldova s-au luptat deosebit de des la jumatatea secolului XV datorita unor dispute de granita, defapt Stefan al nostru din cei 47 ani de domnie , doar 13 i-a petrecut luptand cu otomanii , 11 luptand impotriva Tarii Romanesti.
Armata formata din tarani liberi este doar un vis de adormit copii...
Oastea lui Stefan era una profesionista alcatuita din boieri care aveau sarcina sa pregateasca si sa echipeze contingente armate proportionale cu avutia lor.
Am apreciat bogatia de informatie si varietatea surselor interne si mai ales externe de care s-a folosit autorul pentru a elabora cartea de fata.
Cu toate acestea punctul culminant al cartii este unul mediocru in timp ce tot ceea ce vine inaintea sa este deosebit de interesant.
Cred cu tarie ca titlul cartii este gresit ca induce in eroare cititorul si mai mult decat atat creeaza asteptari cu privire la subiectul principal si anume, Batalia de la Codrii Cosminului (1497) dintre Moldoveni si Poloni.
M-am delectat citind despre actorii europeni rasariteni ai vremii precum Ungaria , Boemia, Polonia , Hanatul Crimeii, Tarile Romane si bineinteles Imperiul Otoman. Imi sunt prezentate relatiile dintre acestia , organizarea interna a regiunilor, diplomatie , arme , tactica militara, si multe altele, si totul jucand rol de initiere de intelegere a situatiei pentru Marea Batalie ce avea sa aiba loc la Codrii Cosminului din 1497.
Inteleg ca nu au ramas multe izvoare istorice , dar sa citesc o intreaga carte ca sa ajung la punctul culminant, Batalia de la Codrii Cosminului si sa aflu ca este tratata sumar in 2 pagini e un pic dezamagitor.
Cu toate acestea lectura a fost placuta desi pe alocuri s-a vorbit mult prea.mult despre chestiuni non esentiale (particularitati ale unor personaje secundare ale vremii).
Batalia in sine e un macel , o ambuscada, si ilustreaza inca o data caracterul romanesc. Romanasii nostri in frunte cu Fane Babanul fac o tipica "romaneasca", atacand trupele poloneze in padure, asta DUPA ce tocmai semnasera tratat de pace si libera trecere (retragere) pentru oastea polona.(polonezi ce nu venisera ce-i drept cu ganduri pasnice pe meleagurile noastre).
Am gasit deosebit de interesant faptul ca Fane Babanul isi bagase coada de foarte multe ori in Tara Romaneasca impunand domnii lui pana in momentul in care boierii Valahi i-au zis sa plimbe ursul intr-o epistola deosebit de colorata ca limbaj.
Stefan al nostru a fost un diplomat de cariera, a stiut cand sa lupte contra turcilor, a si platit tribut (primul din Moldova) cand a fost cazul si poate cel mai interesant , a si folosit trupe otomane pentru a ataca Sudul Regatului Lituano-Polonez precum si in Batalia din Codrii Cosminului.
Tara Romaneasca si Moldova s-au luptat deosebit de des la jumatatea secolului XV datorita unor dispute de granita, defapt Stefan al nostru din cei 47 ani de domnie , doar 13 i-a petrecut luptand cu otomanii , 11 luptand impotriva Tarii Romanesti.
Armata formata din tarani liberi este doar un vis de adormit copii...
Oastea lui Stefan era una profesionista alcatuita din boieri care aveau sarcina sa pregateasca si sa echipeze contingente armate proportionale cu avutia lor.
Am apreciat bogatia de informatie si varietatea surselor interne si mai ales externe de care s-a folosit autorul pentru a elabora cartea de fata.
Cu toate acestea punctul culminant al cartii este unul mediocru in timp ce tot ceea ce vine inaintea sa este deosebit de interesant.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 31, 2024
Este plăcut să citești o istorie a Evului Mediu Românesc în conformitate cu noutățile arheologiei și istoriografiei moderne. Lipsită de clișeele naționaliste făurite in perioada comunistă și după aceea ,Liviu Cîmpeanu, reușește să ne aducă o narațiune istorică in stil modern .
Materialul de inspirație a fost Jurnalul de campanie a Ordinului Teuton , găsit de autor in arhiva de la Berlin.
Cartea este o poveste care respectă întocmai regulile de construire a unei narațiuni. In prima fază este prezentat contextul istoric , fiind rezervat o mică descriere a fiecărui participant și legăturile dintre ei care duce spre pornirea conflictului și crearea de alianțe și trădări. Este descris procesul prin care se ajunge la punctul culminat , asedierea Sucevei urmată de ambuscada moldovenească de la Codrii Cosminului.
In final este rezervat un epilog.
Ștefan cel Mare este prezentat ca un un strateg veritabil, fluctuând între marile puteri regionale pentru a deservi cel mai bine intereselor sale. Este pus la îndoială idee ca voievodul ar fi fost un zid al creștinătății, titlul de "cruciadă" este de ajuns spre a spulbera mitul naționalist.
Ștefan a jucat cărțile spre avantajul său, nicidecum spre unul religios. Fiind mințit de regii poloni cu promisiunea unei recuceriri a cetăților de la mare , a fost nevoit să se retragă spre zona otomană ca să nu sfârșească .
Pot spune fără nici un dubiu ca textul este o operă dramatică întocmai , care respectă obiectivitatea istorică dar rămâne accesibilă publicului larg.
Materialul de inspirație a fost Jurnalul de campanie a Ordinului Teuton , găsit de autor in arhiva de la Berlin.
Cartea este o poveste care respectă întocmai regulile de construire a unei narațiuni. In prima fază este prezentat contextul istoric , fiind rezervat o mică descriere a fiecărui participant și legăturile dintre ei care duce spre pornirea conflictului și crearea de alianțe și trădări. Este descris procesul prin care se ajunge la punctul culminat , asedierea Sucevei urmată de ambuscada moldovenească de la Codrii Cosminului.
In final este rezervat un epilog.
Ștefan cel Mare este prezentat ca un un strateg veritabil, fluctuând între marile puteri regionale pentru a deservi cel mai bine intereselor sale. Este pus la îndoială idee ca voievodul ar fi fost un zid al creștinătății, titlul de "cruciadă" este de ajuns spre a spulbera mitul naționalist.
Ștefan a jucat cărțile spre avantajul său, nicidecum spre unul religios. Fiind mințit de regii poloni cu promisiunea unei recuceriri a cetăților de la mare , a fost nevoit să se retragă spre zona otomană ca să nu sfârșească .
Pot spune fără nici un dubiu ca textul este o operă dramatică întocmai , care respectă obiectivitatea istorică dar rămâne accesibilă publicului larg.
June 11, 2023
O carte de istorie cum poate multe ar fi bine și de folos să fie. Frescă obiectivă și bazată pe izvoarele din epocă, o imagine de ansamblu a situației internaționale din preajma evenimentului din 1497, aspecte militare, economice și diplomatice, echilibru de forțe și putere.
Un Ștefan, domnitor al unui ținut aflat între mari puteri militare ale vremii sale, un Ștefan diplomat și conducător de oști, confruntat cu fricile și ambițiile sale, respectat și invidiat deopotrivă de creștini si/sau musulmani. Un Ștefan abil în politica secolului său, care a luptat împotriva turcilor dar și alături de ei când situația a impus alianța, alături sau împotriva armatelor creștire, alături sau împotriva domnitorilor Țării Românești.
Un Game of Thrones al Europei de Est și Sud-Est din secolul XV, dar cu personaje și momente a căror istorie e una reală și documentată.
Un Ștefan, domnitor al unui ținut aflat între mari puteri militare ale vremii sale, un Ștefan diplomat și conducător de oști, confruntat cu fricile și ambițiile sale, respectat și invidiat deopotrivă de creștini si/sau musulmani. Un Ștefan abil în politica secolului său, care a luptat împotriva turcilor dar și alături de ei când situația a impus alianța, alături sau împotriva armatelor creștire, alături sau împotriva domnitorilor Țării Românești.
Un Game of Thrones al Europei de Est și Sud-Est din secolul XV, dar cu personaje și momente a căror istorie e una reală și documentată.
April 4, 2023
“Eu sunt înconjurat de duşmani din toate părţile”, spunea Ștefan cel Mare aproape de finalul vieții medicului venețean, Matteo Muriano. Manualele de istorie nu cuprind toate detaliile politicii conduse de domnitorul moldovean, care sunt adesea regăsite doar în lucrările științifice specializate. Din acest motiv, ceea ce știm despre domnia lui Ștefan cel Mare reprezintă fie un amalgam de fapte istorice și legende, fie o reinterpretare din perioada comunistă. Stilul narativ abordat de autor permite publicului larg să descopere detalii documentate despre Moldova medievală, direct din sursele arhivistice ale teutonilor. Aceasta reprezintă un câștig major pentru istoria României și pentru cititorii interesați.
Read
December 15, 2024mi-a ținut companie cât am fost bolnavă (încă sunt) & mi-a adus aminte de facultate:)🤪
December 7, 2025
Una dintre cele mai bune cărți scrise despre evenimentele petrecute în Evul Mediu, din perioada domniei lui Ștefan cel Mare. Contextualizare extensivă, bună selecție a surselor, stil accesibil și concis, claritate narativă, obiectivitate și inserții fine de umor. 5/5
October 2, 2023
Cartea se doreşte o lucrarea de popularizare a științei și reușește, până la un punct. Este destul de greu de urmărit pentru un cititor nu prea versat în lecturi istorice. Multe capitole încep cu prezentarea unui moment istoric si se trece abrupt la nararea circumstanțelor care au dus la el, fără o delimitare clară a lui "acum" de "atunci", ceea ce poate crea confuzie. De asemenea, marele absent al lucrării este o hartă a acestei părți a Europei în vremea lui Ștefan cel Mare. Popularizarea științei implică capacitatea de a se "coborî" la nivelul unui cititor mai puțin avizat, care poate nu ştie ce este Pocuția și cam pe unde se află ea...
January 9, 2025
Admirabil volum, bazat pe izvoare istorice puțin cercetate pina acum.
Istoricul Liviu Cîmpeanu a studiat surse teutone, polone, ungare si otomane si prezinta in detalii pe care nu le-am cunoscut confruntarea dintre uniunea Polono-Lituaniana si Stefan cl Mare care incheiat cu batalia de la Codrii Cosminului, in contextul sistemului de vasalitate si de aliante din care Moldova facea parte la vremea respectiva.
Moldova era săraca, puțin populata si înconjurata de formațiuni statale mult mai dezvoltate economic si militar – Ungaria, Uniunea Polono-Lituaniana (pe care la scoală o numeam Polonia) si expansionistul Imperiu Otoman cu aliații lui Tătari.
In pofida acestei situații nefavorabile, Stefan a reușit pentru o perioada de aproape 50 de ani sa mențină tara independenta si relativ intreaga (a pierdut Chilia si Cetatea Albă).
Sistemului feudal l-a obligat pe Stefan sa isi aleagă un suzeran si, după ce mult timp a oscilat intre a presta juramint de vasalitate intre regelui Ungariei sau celul al uniunii Polono-Lituaniene. In cele din urma a decis sa se se inchine Imperiului Otoman care era cea mai puternica forta in zona la vremea respectiva.
Pentru cei care il cunosc doar din Apus si Soare si din Cintarea Romaniei/Gheoghe Cozorici va fi o surpiza – Stefan era probabil constient ca moldovenii sint inruditi cu muntenii, dar asta nu l-a impiedicat sa se alieze cu turcii impotriva lui Vlad, nu s-a gindit sa alipeasca Muntenia Moldovei, a inrobit taranii, desi Nastase/iliescu/Teoctist au decis ca era sfint, s-a aliat cu turcii impotriva polonilor cind a simtit ca in acest fel va fi mai puternic, etc.
El a fost „Mare” si a avut o abilitate diplomatica si succese militare nemai repetate in istoria romana.
E poate cel mai important domnitor Roman, dar, dupa cum arata si aceasta carte, a fost un om al timpurilor lui, nu o legenda. Trebuie sa il admiram si sa il intelegem in contextul epcii.
Am fost mai mult decit placut surpris de descrierea complexelor legaturi, desfasurari si detalii istorice pe care nu le-am cunoscut pina acum despre Moldova lui Stefan, despre interactiile lui cu puterile inconjuratoare, despre desfășurările de trupe, campanii, batalii, negocieri, organizarea sociala, politica si militara a Moldovei.
Liviu Cîmpeanu este un istoric exceptional, care pe baza unei documentari extrem de serioase a scris o istorie fascinanta si revelatoare pe care am citit-o cu interes si uimire - nasc şi în Romania istorici!
Istoricul Liviu Cîmpeanu a studiat surse teutone, polone, ungare si otomane si prezinta in detalii pe care nu le-am cunoscut confruntarea dintre uniunea Polono-Lituaniana si Stefan cl Mare care incheiat cu batalia de la Codrii Cosminului, in contextul sistemului de vasalitate si de aliante din care Moldova facea parte la vremea respectiva.
Moldova era săraca, puțin populata si înconjurata de formațiuni statale mult mai dezvoltate economic si militar – Ungaria, Uniunea Polono-Lituaniana (pe care la scoală o numeam Polonia) si expansionistul Imperiu Otoman cu aliații lui Tătari.
In pofida acestei situații nefavorabile, Stefan a reușit pentru o perioada de aproape 50 de ani sa mențină tara independenta si relativ intreaga (a pierdut Chilia si Cetatea Albă).
Sistemului feudal l-a obligat pe Stefan sa isi aleagă un suzeran si, după ce mult timp a oscilat intre a presta juramint de vasalitate intre regelui Ungariei sau celul al uniunii Polono-Lituaniene. In cele din urma a decis sa se se inchine Imperiului Otoman care era cea mai puternica forta in zona la vremea respectiva.
Pentru cei care il cunosc doar din Apus si Soare si din Cintarea Romaniei/Gheoghe Cozorici va fi o surpiza – Stefan era probabil constient ca moldovenii sint inruditi cu muntenii, dar asta nu l-a impiedicat sa se alieze cu turcii impotriva lui Vlad, nu s-a gindit sa alipeasca Muntenia Moldovei, a inrobit taranii, desi Nastase/iliescu/Teoctist au decis ca era sfint, s-a aliat cu turcii impotriva polonilor cind a simtit ca in acest fel va fi mai puternic, etc.
El a fost „Mare” si a avut o abilitate diplomatica si succese militare nemai repetate in istoria romana.
E poate cel mai important domnitor Roman, dar, dupa cum arata si aceasta carte, a fost un om al timpurilor lui, nu o legenda. Trebuie sa il admiram si sa il intelegem in contextul epcii.
Am fost mai mult decit placut surpris de descrierea complexelor legaturi, desfasurari si detalii istorice pe care nu le-am cunoscut pina acum despre Moldova lui Stefan, despre interactiile lui cu puterile inconjuratoare, despre desfășurările de trupe, campanii, batalii, negocieri, organizarea sociala, politica si militara a Moldovei.
Liviu Cîmpeanu este un istoric exceptional, care pe baza unei documentari extrem de serioase a scris o istorie fascinanta si revelatoare pe care am citit-o cu interes si uimire - nasc şi în Romania istorici!
March 14, 2023
Excellent book about the geopolitical situation of Eastern Europe during (and before and a little after) the long reign of Steven The Great of Moldavia (1457-1504), who during his 47 years on the throne fought and mostly defeated armies of the Hungarian Kingdom, of the ottoman Empire and finally of the Polish Kingdom, while occasionally being defeated too and losing the southern part of Bessarabia and the Danube fortresses to the Ottomans - adroitly moving between the fluid camps of the great powers, Steven tried to maintain the autonomy and territorial integrity of Moldavia, so after losing Southern Bessarabia in 1486 and making peace with the Ottomans, he still tried to regain it and accepted Polish suzerainty; but the Polish king didn't really help so Steven went back to his Ottoman/Hungarian connection accepting the loss, so the Poles tried to unseat him bringing a powerful army against Moldavia in 1497; with Hungarian and Ottoman help, Steven repulsed them forcing a retreat and that's where he prepared his trap in which his army (which he led in person to some extent though old and troubled by his wounded leg) massacred a large part of the Polish army and transformed the retreat into a rout that was remembered for ages after.
Excellent and gripping book
Excellent and gripping book
April 24, 2025
"Dacă nu-mi vei veni în ajutor la timp, mântuind credința de aliat, pe care, cât va fi în mine, negreșit toată ți-o voi jertfi, să știi că nu mă vei mai avea pe mine vecin, ci pe poloni, cu a căror putere eu nu mă pot măsura. Pentru că oamenii mei, care sunt supușii tăi, voiesc mai bine să cîștige pacea de la poloni prin bună învoială decât să fie subjugați și stăpâniți după ce au fost învinși în război. Căci să știi că Albert nu a năvălit în țara mea cu gândul că, luându-ne turmele, să se întoarcă acasă și să ne dea pace. Un dușman din afară poate face o astfel de nelegiuire fără să ne răpească prin aceasta libertatea. Dar noi am aflat că Albert vrea să pună stăpânire statornică pe moșia noastră..."
(din scrisoarea lui Ștefan cel Mare către Baiazid II)
***
Toate-s vechi și nouă toate...
--------
"... țăranii erau chemați la arme doar în cazul în care țara era amenințată de un pericol major. Totuși, spre deosebire de statul modern, suveranul medieval nu avea puterea și nici mijloacele de a-i obliga pe supușii săi nobili și nenobili să participe la război. "Statalitatea" medievală era foarte fragilă și depindea întru totul de puterea suveranului de a cîștiga bunăvoința supușilor săi, inclusiv atunci cînd îi chema la arme, prin charisma personală sau prin diferite concesii și promisiuni."
(din scrisoarea lui Ștefan cel Mare către Baiazid II)
***
Toate-s vechi și nouă toate...
--------
"... țăranii erau chemați la arme doar în cazul în care țara era amenințată de un pericol major. Totuși, spre deosebire de statul modern, suveranul medieval nu avea puterea și nici mijloacele de a-i obliga pe supușii săi nobili și nenobili să participe la război. "Statalitatea" medievală era foarte fragilă și depindea întru totul de puterea suveranului de a cîștiga bunăvoința supușilor săi, inclusiv atunci cînd îi chema la arme, prin charisma personală sau prin diferite concesii și promisiuni."
June 19, 2023
Această lucrare reprezintă o abordare destul de interesantă și captivantă a sfârștiului perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare. Este de apreciat că autorul explică într-un context lărgit istoria Moldovei, raportând-o la situațiile din regiune. Lucrarea bogată în surse istorice, cu o narațiune intrigantă promite cititorilor dezvăluiri bazate pe fapte și date concrete, cu dezvăluiri inedite despre perioada lui Ștefan cel Mare. Pentru pasionații de istorie se citește ușor și plăcut. Totodată, autorul dezbate mai multe mituri despre persoana, considerată cel mai mare român al tuturor timpurilor.
September 6, 2023
Foarte buna cartea!
Domnul Cimpeanu reușește să ne introducă în complicata lume medievală a lui Ștefan cel Mare fara sa fie plictisitor nicio clipă.
Lumea legendarului domn moldovean prinde culoare, nuanțe și realism. O călătorie minunata in trecut care ne învață multe atât despre liderii vremii dar și despre relatiile dintre ei, sistemele lor sociale sau modul în care erau organizate armatele.
Domnul Cimpeanu reușește să ne introducă în complicata lume medievală a lui Ștefan cel Mare fara sa fie plictisitor nicio clipă.
Lumea legendarului domn moldovean prinde culoare, nuanțe și realism. O călătorie minunata in trecut care ne învață multe atât despre liderii vremii dar și despre relatiile dintre ei, sistemele lor sociale sau modul în care erau organizate armatele.
April 6, 2025
An excelent history book about the geopolitical situation in 15th century in Middle and Eastern Europe. A lot of information about treaties, important fights, kings and kingdoms, armies and so on. The only minus I see is the complete lack of maps that would have made this reading even more pleasant. Excelent book though!
April 7, 2023
Excelentă lucrare! Relatarea conferită de autor aduce un aport semnificativ în cunoașterea evenimentelor și descrierea relațiilor dintre statele medievale din proximitatea Moldovei.
Îmi place atenția autorului asupra aspectului politic și diplomatic a lui Ștefan cel Mare. Genial!
Îmi place atenția autorului asupra aspectului politic și diplomatic a lui Ștefan cel Mare. Genial!
October 17, 2024
Foarte bine scrisa, foarte foarte bine documentata si usor accesibila publicului nespecialist. Detaliile sunt impresionante si imaginea, pornind de la ansamblu pana la detaliu sunt foarte bine evidentiate.
March 14, 2023
O lectura obligatorie pentru orice pasionat de istorie medievala, chiar dacă autorul ar fi avut nevoie de puțin ajutor pentru partea de "naratiune" care scârțâie stilistic.
June 26, 2023
Excelentă carte! O nouă lumină asupra domniei lui Ștefan cel Mare.
December 20, 2025
Trei pentru intentie si pentru ocazionalele pagini de buna calitate... Merita 2 pentru redundante si pentru 80 la suta din continut si poate doar 1 pentru scriitura.
September 17, 2023
TLDR : cuvinte noi dar abia dupa 30 de ani de stupiditate nationalista, nu mai pomenesc mocirla protocronista- ceausista ... Oare va reuși eroul nostru să învingă?
Observ ca nu atat istoricii ci cititorii au descoperit ... soc si groaza...storytellingul.
Ce inseamna sa renunti la Netflix si sa citesti carti...
Povestea simpla a istoricilor ceausisti, nationalisti ( stupizii si obtuzii nationalisti) in care eroul invinge prea usor si face povestea searbada si fara emotii, fara momente breath-taking a capatat valente noi de cand in Poveste apar Obstacole iar calatoria este palpitanta ca in filmele de aventuri.
Noi formate pentru acelasi continut.
Care e noutatea cartii ? Afli ca in istoria medievala existau cuvinte sau realitati precum :
credit, amanetare, aliante, negocieri, politica ( protectie politica ) etc.
" Ludwig von Erlichshausen, marele maestru, a amanetat o proprietate a Ordinului în schimbul
sumei de 40.000 de ducați-aur, cu care a angajat o oaste de
mercenari boemi formată din 9.000 de călăreți și 6.000 de pedestrași."
"Astfel, în februarie-martie anul următor,
Liga Prusiei a negociat cu regele Cazimir IV supunerea, în schimbul protecției politice."
Anyway, poate cu putin noroc se vor citi si cartile noi aparute .
Observ ca nu atat istoricii ci cititorii au descoperit ... soc si groaza...storytellingul.
Ce inseamna sa renunti la Netflix si sa citesti carti...
Povestea simpla a istoricilor ceausisti, nationalisti ( stupizii si obtuzii nationalisti) in care eroul invinge prea usor si face povestea searbada si fara emotii, fara momente breath-taking a capatat valente noi de cand in Poveste apar Obstacole iar calatoria este palpitanta ca in filmele de aventuri.
Noi formate pentru acelasi continut.
Care e noutatea cartii ? Afli ca in istoria medievala existau cuvinte sau realitati precum :
credit, amanetare, aliante, negocieri, politica ( protectie politica ) etc.
" Ludwig von Erlichshausen, marele maestru, a amanetat o proprietate a Ordinului în schimbul
sumei de 40.000 de ducați-aur, cu care a angajat o oaste de
mercenari boemi formată din 9.000 de călăreți și 6.000 de pedestrași."
"Astfel, în februarie-martie anul următor,
Liga Prusiei a negociat cu regele Cazimir IV supunerea, în schimbul protecției politice."
Anyway, poate cu putin noroc se vor citi si cartile noi aparute .
Displaying 1 - 23 of 23 reviews