Zen. Jurnal 2004-2010

Jurnal #3

by Mircea Cărtărescu

Ce imensă diferenţă între vechile mele jurnale (cele dinainte să fac, să zicem, 40 de ani) şi cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar şi-n deznădejde, celelalte – disperate chiar şi când viaţa pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minţii mele, atât de îndepărtată că am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experienţă, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindcă fiecare grăunte de cunoaştere se anulează cu toate celelalte: ca să faci ceva trebuie să ştii puţin. (...)
De altfel, dintre toate speciile literare – hai să zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurdă. Mâna ta stângă dă bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuţi ştii de fapt mult mai bine decât cel care notează, căci durerea e autentică, pe când „mă doare“ e o convenţie

Genres: Romanian Literature, Nonfiction

632 pages

First published January 1, 2011

About the author

Romanian poet, novelist, essayist and a professor at the University of Bucharest.

Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.

Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.

Reviews

[Cristina Frîncu · Rating 3 out of 5]

I-am luat Întâiei la o aniversare Zen-ul lui Cărtărescu, și-am așteptat răbdătoare s-o citească, apoi, conform tradiției, s-o citesc și eu. Bineînțeles că Întâia nici nu s-a atins de carte dar nici nu o propunea vreodată la trocurile noastre de sfârșit de lună, când rămânem fără bani și fără nimic de citit. Așa că acu două săptămâni m-am încurajat singură și-am cerut, bătând dintr-o singură palmă, Zen cu nesimțire. Mi se părea că jurnalul lui Cărtărescu tre să fie o delicatesă, ceva care trebuie degustat și plimbat printre măsele, snifuit și pipăit, în nici un caz hăpăit și gâlgâit. Aruncat viu în oală că altfel devine toxic. Cam așa a fost. La început MC voia spațiu și timp de scris și de citit, se scărpina până la sânge pe unde-l mâncau articolele aducătoare de bani în casă, își rezolva dantura și se lupta cu cofeina, se paraliza singur de nefericire, se îmbătrânea singur cu încrâncenarea cu care îți rupi cojile de pe bubele pline de sânge, își izbea de cap ziduri pentru că-i era infinit mai ușor să facă asta decât să izbească tidva de pereți sau pixul pe hârtie. La început MC spunea că e singur și că nu mai visează. Apoi a început să viseze dar nu visa cum trebuia și să scrie dar nu ca înainte și singur tot era. Tot travaliul ăsta care se împrăștia cu zgomot pe toate zilele, murdărindu-le cu sânge, spermă și lipsă de timp îmi stârnea furnicături în spinare, parcă voiam să fug departe în pădure să nu mai văd cum se chinuie, dar parcă voiam să și stau să pândesc așa cum pândești un animal prins în capcană care-și roade lăbuța. Nu știu dacă am mai zis dar îmi place cum scrie MC chiar și jurnalele astea în care mărturisește că nu poate scrie. Îl suspectez de posesie de geamăn care șade în el și prea controlul în zilele cu soț. Pentru că azi e fericit de nu se poate, mâine e cumplit de nefericit. E înconjurat de familie dar e teribil de singur, mai singur ca nimeni altcineva, dureros de singur. O iubește nespus pe Ioana dar visează dudui lascive care-l conving și dacă nu ar ridica polițistul conștiincios bastonul ca să-l tragă pe dreapta și să-i amintească starea civilă ar înșela-o prin toate somnurile. MC recitește cărți. Asta e ceva. Mi-amintesc cum reciteam în adolescența timpurie câteva cărți și cum mă simțeam din ce în ce mai confortabil cu fiecare parcurgere, până când mă vedeam desenată din litere pe pereții poveștilor. Reciteam cărți pentru că aveam mult timp înainte și puține cărți în bibliotecă. Acum am prea multe cărți și prea puțin timp. Și după ce-am citit Zen am căpătat fobia vârstei de 50 de ani. Vreau să mor la 49, 50 pare ceva mai rău decât death itself. Pe scurt, în Zen este vorba despre șapte ani din viața unui scriitor care nu mai poate scrie și se simte singur, nefericit, bătrân și bolnav. Sau, în Zen este vorba despre cum se scrie și se visează și se iubește. Sau, în Zen este vorba despre cât de greu îi albește părul lui MC și câtă dezordine este pe biroul lui. Sau, în Zen este vorba despre cum trece timpul și cum poți umple turnuri înalte de caiete înmuiate de pasta pixului. Sau, în Zen nu este vorba despre nimic. E nimicul muls din șapte vaci slabe.

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

Ani de triumf literar, odată cu terminarea și publicarea trilogiei Orbitor, dar și de adâncă depresie din cauza incapacității de a mai scrie și a refuzului de a accepta trecerea vieții și a tinereții, precum și de molcomă relaxare în viața de familie.

[Bookaholic]

Dacă eşti mare consumator de jurnale, nu vei putea să laşi Zenul din mână. Între 2004 şi 2010, Mircea Cărtărescu şi-a relatat, în timp real, suferinţele de scriitor celebru, tradus şi premiat, chinul de om care câştigă din scris, care are o familie iubitoare şi care călătoreşte mult.

Sună ironic? Poate. Dar n-ar trebui. De ce oare presupunem că aşa-zişii oameni „împliniţi”, cei care au parte de celebritate, bani sau dragoste, sau de toate în acelaşi timp, trebuie musai să fie şi fericiţi? Cred, dimpotrivă, că atunci când ai toate aceste lucruri, când te-ai zbătut să le ai şi ai reuşit, nu-ţi mai rămâne decât să trăieşti sub presiunea pe care o implică păstrarea lor. (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/zen-jurnal-2004-...)

[Gabriel Fugazi · Rating 5 out of 5]

povara teribilă de a fi MC