În mijlocul unei istorii tragice, imobile

by Cosmin Perța

In cartea sa de debut, Zorovavel (2002), Cosmin Perta putea sa lase impresia unui manierist cu vocatia travestiurilor si a mastilor estetizante. Ulterior, a experimentat mai multe formule poetice. In Santinela de lut (2006), poemele sale implicau deopotriva vizionarismul tenebros, in registru apocaliptic, si intuitia mecanismelor "inumane" ale productiei textuale, doar ca autorul lui Zorovavel se dovedea atras mai mult de realul semnelor, al sistemelor informationale si al excesului de imagini, care spun mult despre lumea actuala. Era o formula care il individualiza in momentul acela in raport cu ceilalti vizionari si fantasti ai grupului 2000. Ulterior, va experimenta in cateva directii distincte, detasandu-se de formula poemului asianic, inlocuit progresiv (ca in volumul Fara titlu, 2011), printr-o lirica lipsita de artificii stilistice. Cea mai recenta dintre cartile sale, Cantec de leagan pentru generatia mea (2018), marcheaza deschiderea poetului spre contemporaneitatea sociala si politica, iar Cosmin Perta se metamorfozeaza aici intr-un diagnostician care intocmeste fisa clinica a lumii actuale, dar nu cu detasarea observatorului impartial, ci cu implicarea afectiva a "tapului ispasitor" confruntat cu teroarea istoriei". - Octavian Soviany

256 pages, Hardcover

First published January 1, 2022

Reviews

[RAI · Rating 5 out of 5]

O antologie în adevăratul sens al cuvântului: extracte esențiale din cei 20 de ani de poezie ai poetului Cosmin Perța :)

[Adrian Stamate · Rating 4 out of 5]

"... dar mâna ta e prea blândă
Pentru furia mea...."

"... E tot ce a mai rămas din inima asta a mea.
Și-o calc în picioare și-o bat. Și bate și ea. Pentru că se uită la tine
Și tu te uiți încă la ea."
(Mintea mea este o capcană, pg. 213)

[Raliki · Rating 4 out of 5]

Nu am mai terminat o carte de 6 luni și volumul ăsta de poezie a venit ca să îmi descrie tristețea pe care o am pentru că mă adaptez la o viață care pare că mă ocolește. E o antologie și bineînțeles că nu mi-au plăcut toate "etapele" artistice ale lui Perța, dar scrie despre dragoste, dor, distanțare de sine si de alții într-un fel sublim, de care aveam nevoie.
Am fost martoră la viața lui din ultimii 20 de ani prin volumul ăsta si s-a simțit ca un scurtmetraj cu cadre derulate prea rapid când eu voiam să zăbovesc asupra fiecărui final.

[mări roșca · Rating 5 out of 5]

Dragostea noastră de la distanta e o mica lume
unde oamenii se ucid si nu mor,
unde noptile trec, dar nu se pierde lumina.
Am putea să trăim asa, spunem
desi stim că nu putem rezista nicio clipă,
am putea, spunem,
desi stim că seara de seara ceva se indoaie
in pieptul nostru, ca un metal incins,
aproape topit, si gata de a fi umflat de suflul puternic al unui gigant, intr-un clopot.
Nu sunt departe, dragostea mea,
dar mã roade departarea asta ca un sobolan gratiile.

Trupurile noastre sunt facute
sã fie despartite de două picturi de transpiratie,
de o pelicula fina de salivă,
de doi microni de aer strivit intre coapse.




Frumusetea ta despre care nu am mai vorbit
In ultimul timp este fix spaima mea.
Nu se rezolvă, rămâne intacta
Si peste 5.000 de ani se vor intreba
Cât de frumoasã a fost ea
Si cât de speriat el.

[Nicoleta Giurgi · Rating 4 out of 5]

După bac, admitere și un semestru de facultate (adică 5000 de ani) am reușit să continui lectura acestui volum. S-a așezat fix unde trebuie!