What do you think?
Rate this book
Pe cine iubești mai mult?
O geografie interioară a alegerilor
La intersecția dintre generații și perspective, dintre anii ’90 și prezentul actual, dintre primejdie și adăpost, blocuri și ulițe, frici și îndrăzneli, săli de clasă și terase, singurătate și comunitate, masculinitate și feminitate, Prinselea și agenda încărcată a unei zile, blândețe și cruzime, virtual și real, lumea așezată între coperte de Mihaela Buruiană se trăiește pur și simplu.
„Un volum de proză scurtă sub semnul unei întrebări care planează deasupra fiecărui personaj, într-o formă (chiar și directă) sau alta, întrebare care, pe cât de uzuală ori puerilă poate părea, pe atât de spinoasă e. Pe cine iubești mai mult?, așadar, e o carte a alegerilor, a ezitărilor, a insinuărilor, a luptelor mocnite, a interiorităților, a fisurilor și a nuanțelor, a adevărurilor care mustesc dincolo de spațiile albe. O carte a granițelor, dacă vreți, numai că nu (doar) cele geografice, ci (mai ales) cele emoționale și mentale. O mișcare de revoluție nu a pământului, ci a poveștilor și a oamenilor, care se plimbă de colo-colo, prin propriile vieți și prin viețile altora. Un debut care, prin construcție, forță și stil, anunță o voce proaspătă și memorabilă în literatura română contemporană.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
La intersecția dintre generații și perspective, dintre anii ’90 și prezentul actual, dintre primejdie și adăpost, blocuri și ulițe, frici și îndrăzneli, săli de clasă și terase, singurătate și comunitate, masculinitate și feminitate, Prinselea și agenda încărcată a unei zile, blândețe și cruzime, virtual și real, lumea așezată între coperte de Mihaela Buruiană se trăiește pur și simplu.
„Un volum de proză scurtă sub semnul unei întrebări care planează deasupra fiecărui personaj, într-o formă (chiar și directă) sau alta, întrebare care, pe cât de uzuală ori puerilă poate părea, pe atât de spinoasă e. Pe cine iubești mai mult?, așadar, e o carte a alegerilor, a ezitărilor, a insinuărilor, a luptelor mocnite, a interiorităților, a fisurilor și a nuanțelor, a adevărurilor care mustesc dincolo de spațiile albe. O carte a granițelor, dacă vreți, numai că nu (doar) cele geografice, ci (mai ales) cele emoționale și mentale. O mișcare de revoluție nu a pământului, ci a poveștilor și a oamenilor, care se plimbă de colo-colo, prin propriile vieți și prin viețile altora. Un debut care, prin construcție, forță și stil, anunță o voce proaspătă și memorabilă în literatura română contemporană.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
230 pages, Paperback
Published March 24, 2023
19 people are currently reading
774 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 110 reviews
April 29, 2023
Recunosc ca sufar de un scepticism usor exagerat cand e vorba de scriitori romani dar nu am gasit nici macar o povestire in cartea asta care sa nu imi placa. Induiosatoare, amuzante, naive, emotionante, m-au tinut cu sufletul la gura toate.
Recomand din toata inima.
Recomand din toata inima.
April 5, 2023
Am luat cartea Mihaelei de pe raft când încă ieșeau aburi din ea, cam atât era de proaspătă (și încă e, că n-a trecut nicio săptămână de la lansare). Am ajuns acasă și mi-am propus să o răsfoiesc și n-am putut s-o mai las din mână: am adormit cu ea pe față și m-am trezit dimineața cu un singur gând, să mai citesc la cafea. M-a super prins. Mi-au plăcut mult povestirile. Unele sunt întrebări, altele sunt răspunsuri. Uneori îți ții respirația, pentru că ai nimerit între două personaje care stau la masă și vorbesc, iar tu ești scrumiera în care se sting, pagină cu pagină, tot felul de mici revelații. Mișto, foarte mișto.
💛💛💛
💛💛💛
June 27, 2023
O carte de debut foarte reușită, Mihaela nu e doar o traducătoare și cititoare expertă, acum putem spune despre ea că e un scriitor care nu duce lipsă de talent.
O carte de 5* pentru că nu m-am ridicat ușor din fața ei, pentru că m-a ținut acolo cu sufletul în piuneze pînă la final.
Am recunoscut multe din traditiile/obiceiurile specifice Moldovei și m-am simțit oarecum nostalgică după viața satului. Mi s-a părut admirabil modul în care Mihaela a împletit destinele personajelor din cartea asta, cum poveștile unora se întrepătrund cu ale celorlalți.
Mărturisesc că s-a terminat prea repede.
O carte de 5* pentru că nu m-am ridicat ușor din fața ei, pentru că m-a ținut acolo cu sufletul în piuneze pînă la final.
Am recunoscut multe din traditiile/obiceiurile specifice Moldovei și m-am simțit oarecum nostalgică după viața satului. Mi s-a părut admirabil modul în care Mihaela a împletit destinele personajelor din cartea asta, cum poveștile unora se întrepătrund cu ale celorlalți.
Mărturisesc că s-a terminat prea repede.
April 17, 2023
Se poate ca la final să-ți dorești să fi fost mai lungă cartea? Pentru că te-ai atașat de unele personaje și ai vrea să știi ce fac mai departe? Sau poate de-asta e perfectă cartea așa cum e, pentru ca te lasă să-ți închipui singură ce și cum.
5 steluțe pentru amintiri frumoase și/sau dureroase din copilărie, pentru candoare și inocență.
Felicitări pentru debut - la cât mai multe, Mihaela!
5 steluțe pentru amintiri frumoase și/sau dureroase din copilărie, pentru candoare și inocență.
Felicitări pentru debut - la cât mai multe, Mihaela!
July 7, 2023
Este un buchet unitar de emoții și trăiri autentice, în care te regăsești, pe unele le compătimești, la altele te înfurii și la multe simți nostalgia copilăriei, frustrările maturității și neajunsurile bătrâneții. Deci, de toate, așa cum e în viață. Am scris mai multe despre carte într-un articol publicat pe blog, cert e că e un volum de citit, digerat și recomandat mai departe.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...
„Prea târziu am înțeles că nu e de ajuns să te iubească, în sfârșit, cineva. Trebuie să te iubești și tu.„
https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...
„Prea târziu am înțeles că nu e de ajuns să te iubească, în sfârșit, cineva. Trebuie să te iubești și tu.„
June 23, 2024
3,6 stelute 😊
Mi-au placut interconexiunile dintre personaje si varietatea de subiecte abordate. Preferata mea a fost ultima povestire - Generatii.
Mi-au placut interconexiunile dintre personaje si varietatea de subiecte abordate. Preferata mea a fost ultima povestire - Generatii.
October 13, 2023
Ce debut frumos! Mi se întâmplă destul de rar să mă atașez emoțional de proza scurtă, dar Mihaela Buruiană a reușit, cumva, să mă facă să stau lipită de cartea ei și să o trăiesc cu adevărat. Poate și pentru că, deși vorbim de povestiri, personajele din acestea se repetă, sunt urmărite de-a lungul anilor, din copilărie până la maturitate, în episoade definitorii care se întrețes, formând un univers mai larg.
Autoarea își urmărește personajele începând cu sfârșitul anilor '80 și până în ziua de astăzi, o frescă temporală a unei Românii în tranziție, care nu se concentrează pe politic, ci doar pe percepția personajelor asupra modului în care se desfășoară viața lor în diferitele perioade de timp. În plus, Mihaela Buruiană își poziționează prozele atât într-un rural ușor idealizat, dar și la oraș, două lumi pe care uneori le pune în antiteză.
Prima parte a cărții, cea care are în vedere copilăria și adolescența personajelor, a avut un impact mai are asupra mea. Mi-am adus aminte de ce am detestat perioada gimnazială și de ce nu am niciun fel de nostalgii cu privire la anii de școală („Caietul”), de primele dezamăgiri sentimentale („Covorul”), de mama și bunica. Aceste prime povestiri au avut o rezonanță extraordinară în mine și mi-au trezit emoții diverse, de la tristețe, la duioșie, la furie.
Majoritatea povestirilor au în centru personaje feminine (cu excepția a două dintre ele), acesta fiind poate unul din motivele principale pentru care m-am atașat atât de mult de carte. Cum, pentru mine, personajele unei relatări sunt mai importante decât acțiunea, aceste mici fragmente de viață, care se concentrează pe trăiri și evoluții, mi-au vorbit la un nivel senzorial. Totuși, voi menționa că „Duminică”, una dintre povestirile care vorbesc despre un personaj masculin, a fost printre preferate, pentru modul în care abordează introspecția.
Un debut cu o scriitură nepretențioasă, proaspătă, care curge frumos, cu personaje la care m-am conectat cu ușurință și care mi-au trezit emoții. Nu există nici măcar o singură povestire din această culegere care să nu-mi fi plăcut sau care să nu-mi fi spus ceva. Mi-ar plăcea să o cunosc pe Mihaela Buruiană, să stăm la o cafea și vorbim despre orice, ăsta e sentimentul cu care am rămas la final.
Autoarea își urmărește personajele începând cu sfârșitul anilor '80 și până în ziua de astăzi, o frescă temporală a unei Românii în tranziție, care nu se concentrează pe politic, ci doar pe percepția personajelor asupra modului în care se desfășoară viața lor în diferitele perioade de timp. În plus, Mihaela Buruiană își poziționează prozele atât într-un rural ușor idealizat, dar și la oraș, două lumi pe care uneori le pune în antiteză.
Prima parte a cărții, cea care are în vedere copilăria și adolescența personajelor, a avut un impact mai are asupra mea. Mi-am adus aminte de ce am detestat perioada gimnazială și de ce nu am niciun fel de nostalgii cu privire la anii de școală („Caietul”), de primele dezamăgiri sentimentale („Covorul”), de mama și bunica. Aceste prime povestiri au avut o rezonanță extraordinară în mine și mi-au trezit emoții diverse, de la tristețe, la duioșie, la furie.
Majoritatea povestirilor au în centru personaje feminine (cu excepția a două dintre ele), acesta fiind poate unul din motivele principale pentru care m-am atașat atât de mult de carte. Cum, pentru mine, personajele unei relatări sunt mai importante decât acțiunea, aceste mici fragmente de viață, care se concentrează pe trăiri și evoluții, mi-au vorbit la un nivel senzorial. Totuși, voi menționa că „Duminică”, una dintre povestirile care vorbesc despre un personaj masculin, a fost printre preferate, pentru modul în care abordează introspecția.
Un debut cu o scriitură nepretențioasă, proaspătă, care curge frumos, cu personaje la care m-am conectat cu ușurință și care mi-au trezit emoții. Nu există nici măcar o singură povestire din această culegere care să nu-mi fi plăcut sau care să nu-mi fi spus ceva. Mi-ar plăcea să o cunosc pe Mihaela Buruiană, să stăm la o cafea și vorbim despre orice, ăsta e sentimentul cu care am rămas la final.
April 2, 2023
Povestirile acestea m-au făcut nu numai sa citesc cartea pe nerăsuflate de parcă ar fi un roman, ci și sa ma întorc, să rasfoiesc in urmă, sa caut detalii, sa descifrez legături, sa descopăr personaje, să recitesc înainte și înapoi. Unele mi-au facut inima sa tresară, altele m-au răscolit prin dramatismul simplu al cotidianului pe care il povestesc.
E greu sa scrii povestiri. Si e greu sa scrii un volum de povestiri care sa se lege atât de bine și in același timp destul de subtil incât să nu pară un roman nefinisat.
Si totuși Mihaelei ii ies foarte bine aceste lucruri scriitoricești foarte grele. Și ținând cont că este "numai" debutul ei literar, nu pot decât să ma bucur pentru ce va urma.
E greu sa scrii povestiri. Si e greu sa scrii un volum de povestiri care sa se lege atât de bine și in același timp destul de subtil incât să nu pară un roman nefinisat.
Si totuși Mihaelei ii ies foarte bine aceste lucruri scriitoricești foarte grele. Și ținând cont că este "numai" debutul ei literar, nu pot decât să ma bucur pentru ce va urma.
March 18, 2025
De multă vreme n-am mai citit un volum care să aibă atât de multă forță și măiestrie în teme și în construcție. Povestirile sunt legate printr-un fir roșu pe care îl sesizezi pe măsură ce avansezi aproape în goană, pentru că e genul de carte care se citește dintr-o suflare. Chiar dacă te întâlnești cu un anumit personaj doar într-un interval de câteva pagini, el revine de-a lungul altor povești sau chiar în propria poveste de peste ani. E o lume în care comunicarea e fracturată, unde aproape că citești golurile dintre tăceri. Personajele sunt foarte vii, cu o viață interioară puternică. În universul lor încap alegeri, drame, deziluzii sau maturizări. Toate detaliile sunt atent alese și puse laolaltă cu o precizie minuțioasă, aducând fiecare text la forma sa cea mai bună. Așadar, nicio poveste nu ajunge să fie de umplutură.
Pentru toți cei care ne-am trăit copilăria în anii 90, debutul Mihaelei Buruiană e ca o călătorie în timp, de parcă ne-am vedea din exterior propria creștere și dezvrăjirea care a venit la pachet cu ea.
Nu pot decât să vă recomand să vă bucurați de această minunăție de volum și să aștept cu nerăbdare următoarea carte a autoarei.
Pentru toți cei care ne-am trăit copilăria în anii 90, debutul Mihaelei Buruiană e ca o călătorie în timp, de parcă ne-am vedea din exterior propria creștere și dezvrăjirea care a venit la pachet cu ea.
Nu pot decât să vă recomand să vă bucurați de această minunăție de volum și să aștept cu nerăbdare următoarea carte a autoarei.
July 21, 2023
Singura data cand mi-am dat ochii peste cap a fost atunci cand unul dintre personajele feminine pune o intrebare nepotrivita: "Si, cum e sa fii preoteasa?". A fost singura secunda neplacuta pe tot parcursul lecturii.
Mi-a placut inocenta fetelor, faptul ca pleaca dintr-un trecut cunoscut si parcurge toate etapele din copilarie pana la batranete, ca se opreste atat in viata satului cat si a orasului, ca in oras ii vede si pe corporatisti si pe cei de la marginea societatii. E ca un fel de potpourri in care, asa cum bine scrie pe coperta, fiecare trebuie sa aleaga ceva in viata sau sa se multumeasca cu ce a ales la un moment dat. La minus nu am nimic de scris, insa as mai adauga la plus faptul ca unele personaje apar in mai multe povestiri, in diverse momente ale vietii, din altele aflam tangential si in cateva cuvinte ce li s-a intamplat altora. Mi-am adus un pic aminte de Olive Kitteridge ca si povestirile lui Elizabeth Strout unele personaje sunt fie in lumina reflectoarelor, fie figuranti in alte decoruri cu alti actori principali.
Astept cu interes ce va mai scrie Mihaela.
Mi-a placut inocenta fetelor, faptul ca pleaca dintr-un trecut cunoscut si parcurge toate etapele din copilarie pana la batranete, ca se opreste atat in viata satului cat si a orasului, ca in oras ii vede si pe corporatisti si pe cei de la marginea societatii. E ca un fel de potpourri in care, asa cum bine scrie pe coperta, fiecare trebuie sa aleaga ceva in viata sau sa se multumeasca cu ce a ales la un moment dat. La minus nu am nimic de scris, insa as mai adauga la plus faptul ca unele personaje apar in mai multe povestiri, in diverse momente ale vietii, din altele aflam tangential si in cateva cuvinte ce li s-a intamplat altora. Mi-am adus un pic aminte de Olive Kitteridge ca si povestirile lui Elizabeth Strout unele personaje sunt fie in lumina reflectoarelor, fie figuranti in alte decoruri cu alti actori principali.
Astept cu interes ce va mai scrie Mihaela.
December 29, 2023
Mi-a luat cateva ore sa o citesc, asa fascinat de ea am fost.
O carte despre copilarie, traume, familii disfunctionale, senzatia de a nu apartine vreunui grup, anxietate, parinti plecati in strainatate.
Niste personaje creionate pana in cel mai detaliu, prezentate din copilarie pana la maturitate, cu problemele care au aparut din neajunsurile prezentate mai sus.
Tot in perioada asta citeam si Copiii adulti ai parintilor imaturi emotional si mi s-a parut amazing sa pot identifica in carte toate tipologiile prezentate de Lindsay Gibson. Lucrul asta m-a facut sa ma simt ca un demiurg atotstiutor de cum o sa arate personajele respective la maturitate, si asta mi s-a parut amazing.
Au exista si capitole din cartea Mihaelei care m-au lasat privind in gol minute intregi, unele care m-au rascolit, iar altele care m-au facut sa ma resemnez la incercarea de a crea vreo legatura mai profunda cu surorile mele, ajungand la concluzia ca nu e vina mea
O carte despre copilarie, traume, familii disfunctionale, senzatia de a nu apartine vreunui grup, anxietate, parinti plecati in strainatate.
Niste personaje creionate pana in cel mai detaliu, prezentate din copilarie pana la maturitate, cu problemele care au aparut din neajunsurile prezentate mai sus.
Tot in perioada asta citeam si Copiii adulti ai parintilor imaturi emotional si mi s-a parut amazing sa pot identifica in carte toate tipologiile prezentate de Lindsay Gibson. Lucrul asta m-a facut sa ma simt ca un demiurg atotstiutor de cum o sa arate personajele respective la maturitate, si asta mi s-a parut amazing.
Au exista si capitole din cartea Mihaelei care m-au lasat privind in gol minute intregi, unele care m-au rascolit, iar altele care m-au facut sa ma resemnez la incercarea de a crea vreo legatura mai profunda cu surorile mele, ajungand la concluzia ca nu e vina mea
January 27, 2025
Pe cine iubesc mai mult?
Pe Eli Bădică care are această super putere de a găsi autori români contemporani care chiar au ceva de spus prin cărțile lor și care reușesc mereu să-mi ajungă la suflet.
Și pe Mihaela Buruiană care înainte de orice, știe să privească în jurul ei și să remarce anumite tipologii de oameni. Sunt convinsă că autoarea a scris aceste povestiri inspirată din viața sa și totuși, parcă a scris despre oameni pe care atât eu cât și voi am putea să-i cunoaștem. O iubesc și fiindcă citește frumos și a fost o plăcere să o ascult pe Audiotribe.
Și cred că mă iubesc și pe mine la final de zi fiindcă reușesc să întind mâna spre cărți și povești care mă fac să realizez că nu am fost niciodată singură indiferent de cât de dificilă a fost o situație prin care am trecut. Mi-ar plăcea tare mult o lume în care, noi oamenii, am face schimb de povești atât bune cât și rele, și, am învăța cu toții din ele.
Pe Eli Bădică care are această super putere de a găsi autori români contemporani care chiar au ceva de spus prin cărțile lor și care reușesc mereu să-mi ajungă la suflet.
Și pe Mihaela Buruiană care înainte de orice, știe să privească în jurul ei și să remarce anumite tipologii de oameni. Sunt convinsă că autoarea a scris aceste povestiri inspirată din viața sa și totuși, parcă a scris despre oameni pe care atât eu cât și voi am putea să-i cunoaștem. O iubesc și fiindcă citește frumos și a fost o plăcere să o ascult pe Audiotribe.
Și cred că mă iubesc și pe mine la final de zi fiindcă reușesc să întind mâna spre cărți și povești care mă fac să realizez că nu am fost niciodată singură indiferent de cât de dificilă a fost o situație prin care am trecut. Mi-ar plăcea tare mult o lume în care, noi oamenii, am face schimb de povești atât bune cât și rele, și, am învăța cu toții din ele.
March 20, 2025
Pe cine iubești mai mult? este un volum ce mi-a trezit multe emoții și am trecut prin foarte multe stări, citind frânturi din poveștile unor personaje atât de variate, dar pe care le leagă o dorință comună: de a iubi și de a fi iubite.
Recenzia, aici.
Recenzia, aici.
July 7, 2023
Iată o carte pe care am citit-o cu multă plăcere. Pe care o urmăresc încă de când a apărut și constat cu bucurie că este o carte despre care se scrie, o carte care se citește.
Un lucru important pentru un volum de debut și din care rezultă o doză de încredere atât de importantă la un început de drum. O confirmare a faptului că este o carte bine scrisă, cu multă atenție. Scriam într-un comentariu că paginile sunt completate cu cuvinte precum munca unui filatelist care așează cu pasiune și delicatețe timbrele într-un clasor.
Un stil curat, o frazare suplă. Permanent simți dorința autoarei de a oferi cititorului un text aerisit. Bună proporția între ceea ce arată textul și ceea ce lasă cititorului să completeze. Pe lângă asta, nouă celor din generația 40+, ne dă șansa să ne aducem în "volum" propriile noastre amintiri.
Toată cartea mi-a lăsat senzația unei case cu ferestrele larg deschise, tocmai prin care să poți să privești... spre un univers interior al personajelor. Un şir de fragmente de viaţă, pornite de prin anii 90 şi până în zilele noastre, atât în spațiul urban cât și rural... fragmente precum niște camere ale acelei "case".
Cartea pare o rană ce se vindecă, doua coperți care sudează acea rană ce nu mai este dureroasă, dar care trebui închisă.
Un alt lucru cu plus al volumului este acela că structura nu urmărește atât o reacție de uimire a cititorului, despre cum au fost împletite poveștile, sau cum au fost structurate și clădite personajele, ci mizează foarte mult pe elementul de emoție, totul se construiește în jurul acestui scop.
Fiecare avem o carte a noastră care se scrie independent de noi pe măsură ce devenim. Dacă am avea puterea sau curajul să o deschidem și să citim am găsit momente care ne definesc, momente care pun cărămizi în ceea ce suntem, sau scot cărămizi din ceea ce am dorit să fim, cam despre asta este și cartea Mihaelei Buruiană, bucățele din noi.
Un lucru important pentru un volum de debut și din care rezultă o doză de încredere atât de importantă la un început de drum. O confirmare a faptului că este o carte bine scrisă, cu multă atenție. Scriam într-un comentariu că paginile sunt completate cu cuvinte precum munca unui filatelist care așează cu pasiune și delicatețe timbrele într-un clasor.
Un stil curat, o frazare suplă. Permanent simți dorința autoarei de a oferi cititorului un text aerisit. Bună proporția între ceea ce arată textul și ceea ce lasă cititorului să completeze. Pe lângă asta, nouă celor din generația 40+, ne dă șansa să ne aducem în "volum" propriile noastre amintiri.
Toată cartea mi-a lăsat senzația unei case cu ferestrele larg deschise, tocmai prin care să poți să privești... spre un univers interior al personajelor. Un şir de fragmente de viaţă, pornite de prin anii 90 şi până în zilele noastre, atât în spațiul urban cât și rural... fragmente precum niște camere ale acelei "case".
Cartea pare o rană ce se vindecă, doua coperți care sudează acea rană ce nu mai este dureroasă, dar care trebui închisă.
Un alt lucru cu plus al volumului este acela că structura nu urmărește atât o reacție de uimire a cititorului, despre cum au fost împletite poveștile, sau cum au fost structurate și clădite personajele, ci mizează foarte mult pe elementul de emoție, totul se construiește în jurul acestui scop.
Fiecare avem o carte a noastră care se scrie independent de noi pe măsură ce devenim. Dacă am avea puterea sau curajul să o deschidem și să citim am găsit momente care ne definesc, momente care pun cărămizi în ceea ce suntem, sau scot cărămizi din ceea ce am dorit să fim, cam despre asta este și cartea Mihaelei Buruiană, bucățele din noi.
May 16, 2023
Proza scurtă îmi stârnește rar interesul, mă tem că textele de dimensiuni reduse îmi vor răpi din bucuria de a petrece mai mult timp cu personajele. Dar, lucrurile au stat un pic diferit în cazul acestui volum, unde naratoarea trasează un fir de legătură între personaje și navighează cu ușurință printre întâmplări din copilăria și maturitatea acestora. Textele incipiente sunt marcate de tandrețe și duioșie, pe când poveștile despre adultețe sunt un amalgam de emoții confuze, relații ratate sau singurătate. Inevitabil, ca cititor din aceeași generație cu Mihaela, m-am regăsit sau am recunoscut multe din situațiile surprinse, familiaritatea acestora facându-mă să zâmbesc de multe ori. Dar, dincolo de senzația de cunoscut, scriitura Mihaelei este echilibrată și invită la introspecții.
March 1, 2025
Mi-a plăcut foarte mult, atât scriitura, cât și modul în care Mihaela te ia de mână și te poartă prin amintiri, prin familii, prin durere, chin, sacrificiu – în definitiv, prin condiția umană a copiilor, adulților și părinților anilor ’90. M-am înduioșat în multe locuri și m-am gândit cu tristețe la iubire, nu doar la ‘Pe cine iubești mai mult?’, ci și la ‘Ce iubești mai mult?’ și ‘Cine te iubește pe tine mai mult?’. Pentru mine a fost o călătorie nostalgică să descopăr ce se află în spatele fiecărui personaj, dar și să întrezăresc legăturile dintre personaje și jocurile lor de culise. Îmi place vocea Mihaelei – simt duioșia, dar și respectul pe care îl are față de personajele ei, căci, în definitiv, această carte este povestea noastră, a tuturor…
June 26, 2024
"Pe cine iubești mai mult?" sau despre un caleidoscop existențial centrat pe o pleiadă de personaje, fiecare având un nucleu ce emite cititorului o gamă diversificată de trăiri interioare.
Am citit aceste povestiri relativ ușor. Zic relativ deoarece pe la jumătatea cărții mi-a cam murit entuziasmul...și asta pentru că unele atitudini, acțiuni și reacții ale câtorva personaje mi-au cam tulburat zenul literar 🤭.
Însă ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că poveștile nu au o linearitate, ai posibilitatea să "sari" de la o vârstă la alta a protagoniștilor, fără să te încurci în elemente de legătură și "umplutură" de prisos, adolescența se poate brusc termina într-un divorț dureros, o moarte așteptată lasă loc unei maternități secrete. Scriitoarea abordează cu mult talent variate teme precum fricile și traumele copilăriei, adolescența teribilă, fuga de noi înșine, inevitabila îmbătrânire.
Voi purta cu mine pentru multă vreme de acum încolo "Bășicuțe"...
Am citit aceste povestiri relativ ușor. Zic relativ deoarece pe la jumătatea cărții mi-a cam murit entuziasmul...și asta pentru că unele atitudini, acțiuni și reacții ale câtorva personaje mi-au cam tulburat zenul literar 🤭.
Însă ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că poveștile nu au o linearitate, ai posibilitatea să "sari" de la o vârstă la alta a protagoniștilor, fără să te încurci în elemente de legătură și "umplutură" de prisos, adolescența se poate brusc termina într-un divorț dureros, o moarte așteptată lasă loc unei maternități secrete. Scriitoarea abordează cu mult talent variate teme precum fricile și traumele copilăriei, adolescența teribilă, fuga de noi înșine, inevitabila îmbătrânire.
Voi purta cu mine pentru multă vreme de acum încolo "Bășicuțe"...
June 18, 2023
Inspiratoare
May 20, 2023
O carte foarte proaspătă şi savuroasă, ca o felie de tort răcoros cu fructe si vanilie. Practic e o încrengătură de instantanee de viață de la mic la mare, unele foarte frumos întrepătrunse, care te ține cu sufletul la gură lăsându-te uneori cu pofta de a citi mai mult despre Dana sau Lenuş de exemplu, dar atunci când ajungi la un alt strat în povestea Ştefanei nu apuci să mai duci niciun dor că înfuleci în continuu cu ochii cât cepele. Am empatizat cu uşurință cu multe din personajele atât de naturale şi fireşti de parcă le-aş fi cunoscut cândva la şcoală sau prin cartier.
Au fost și lacrimi mai ales la final.
Şi am citit şi " Mulțumirile", în pofida tipologiei mele de cititor care mai sare peste ele, dar de data asta s-a meritat să n-o fac şi m-am bucurat.
Aștept cu nerăbdare următoarele cărți ale Mihaelei Buruiană.
Au fost și lacrimi mai ales la final.
Şi am citit şi " Mulțumirile", în pofida tipologiei mele de cititor care mai sare peste ele, dar de data asta s-a meritat să n-o fac şi m-am bucurat.
Aștept cu nerăbdare următoarele cărți ale Mihaelei Buruiană.
July 7, 2024
Absolut superbaaa! 💜
Incredibil cat m-am atasat de personaje, de povestile si lumea lor - si asta in short strory-uri de cateva pagini. Ma trezeam random la birou, pe strada, gandindu-ma la ei, la Paul de exemplu, a carui dilema pe cine iubeste mai mult o sa ma bantuie toata viata 🥺
Autoarea are un stil gen Ferante x Braniste, de iti intra fix la inima intr-un mod concis, aproape cinic. Rar am mai fost asa emotionat de o carte, poate doar de Cat De Aproape Sunt Ploile Reci.
Nimic nu e extra aici, si descoperi asta cu cat avansezi si vezi de exemplu ca Dana adolescenta populara de acum 30 de pgini e acum adulta care isi pune in balanta alegerile trecutului.
Una din cartile care m-au emotionat cel mai mult si de asta e si una din cele mai frumose carti pe care le-am citit vreodata.
PS: am luat notite la fiecare povestire si astea sunt emoji-urile folosite overall 🥺🥹💜😱😤😭😥
Incredibil cat m-am atasat de personaje, de povestile si lumea lor - si asta in short strory-uri de cateva pagini. Ma trezeam random la birou, pe strada, gandindu-ma la ei, la Paul de exemplu, a carui dilema pe cine iubeste mai mult o sa ma bantuie toata viata 🥺
Autoarea are un stil gen Ferante x Braniste, de iti intra fix la inima intr-un mod concis, aproape cinic. Rar am mai fost asa emotionat de o carte, poate doar de Cat De Aproape Sunt Ploile Reci.
Nimic nu e extra aici, si descoperi asta cu cat avansezi si vezi de exemplu ca Dana adolescenta populara de acum 30 de pgini e acum adulta care isi pune in balanta alegerile trecutului.
Una din cartile care m-au emotionat cel mai mult si de asta e si una din cele mai frumose carti pe care le-am citit vreodata.
PS: am luat notite la fiecare povestire si astea sunt emoji-urile folosite overall 🥺🥹💜😱😤😭😥
October 9, 2023
Foarte promițător debut, autoarea are o mînă sigură, ipostazele iubirii (tema principală a volumului) în toate formele ei sînt creionate convingător în cele mai multe dintre povestiri.
Aștept cu interes următoarea carte!
Aștept cu interes următoarea carte!
April 29, 2023
4.5 * O foarte frumoasa carte de debut!
Read
March 21, 2025Cel mai fain e cand îți dai seama ca ești între aceiași oameni și te simți aruncat cu blândețe în timp. Locuiești într-un personaj timp de o poveste si te reîntâlnești cu el, surprinzator, în alta întâmplare, în altă decadă. Iar așa, gustând de pe aceeași limba și din același om copilăria și maturitatea lui, proza capătă o reverberație și trăiește cu mai mult înțeles.
Rurarul este un spațiu străin de mine. Ca cititoare ma simt destul de amorțită prin ogrăzile rememorate de cei din aceeași generație cu mine sau mai tineri ca mine. Norocul meu a fost ca autoarea a căutat mai degraba sufletul din om decât un spațiu anume. Cadrul are, desigur, relevanta lui, dar în capul meu au trăit mai mult senzațiile și emoțiile care au fost explorate.
În literatura de azi este aproape un act de bravadă sa mizezi cu atâta degajare pe o proză în care firescul este starea preponderentă. Economia de acțiune, agitație și vorbărie a făcut sa se vada mai bine tocmai ceea ce, în general, nu se vede în oameni. Autoarea ne-a găsit locul cel mai bun din care sa privim micile fragmente de viață, pentru ca ea a gasit fisura mica prin care putem vedea zona moale, vulnerabilă. Și asta a fost o treabă bună.
Textele nu fac nicio sforțare lingvistică, sunt neutre, refuză orice condimentare. Nu vor nici sa te șocheze, nici sa te năucească prin tumbe și salturi mortale. Îți impun o liniște ce aparține locurilor unde nimeni nu e spectator pentru că nu este niciun spectacol. Și, uite-așa, viața se vede mai bine și omul mai adevărat
Rurarul este un spațiu străin de mine. Ca cititoare ma simt destul de amorțită prin ogrăzile rememorate de cei din aceeași generație cu mine sau mai tineri ca mine. Norocul meu a fost ca autoarea a căutat mai degraba sufletul din om decât un spațiu anume. Cadrul are, desigur, relevanta lui, dar în capul meu au trăit mai mult senzațiile și emoțiile care au fost explorate.
În literatura de azi este aproape un act de bravadă sa mizezi cu atâta degajare pe o proză în care firescul este starea preponderentă. Economia de acțiune, agitație și vorbărie a făcut sa se vada mai bine tocmai ceea ce, în general, nu se vede în oameni. Autoarea ne-a găsit locul cel mai bun din care sa privim micile fragmente de viață, pentru ca ea a gasit fisura mica prin care putem vedea zona moale, vulnerabilă. Și asta a fost o treabă bună.
Textele nu fac nicio sforțare lingvistică, sunt neutre, refuză orice condimentare. Nu vor nici sa te șocheze, nici sa te năucească prin tumbe și salturi mortale. Îți impun o liniște ce aparține locurilor unde nimeni nu e spectator pentru că nu este niciun spectacol. Și, uite-așa, viața se vede mai bine și omul mai adevărat
June 27, 2024
Frumusețea stilului, lejeritatea expresiei, o dezinvoltură copilărească în care distingi prezența iubirii față de viață și nostalgia caldă ale autoarei. Pe cine iubești mai mult? de câte ori nu am fost întrebați asta, cât de pueril și clișeic sună, dar știți oare câte valențe poate avea întrebarea asta? câte răspunsuri?
Mulțumesc Mihaela Buruiană pentru această candidă și seducătoare carte.
Mulțumesc Mihaela Buruiană pentru această candidă și seducătoare carte.
April 22, 2023
Am văzut Pe cine iubești mai mult? pe un raft la Bookfest. Hmmmm! Mi-am zis. Mmmmm! E drăguță coperta...interesant titlul...prietena mea îmi spune că sunt povestiri, dar că a auzit de Mihaela Buruiană și e faină. Neah...mă gândesc...povestiri, proză scurtă...not for me. Și deschid ultima pagină, văd poza scriitoarei și zic Da! O iau! Plus că mai văd și Focșani. ("moldoveancă de-a ta" îmi spune iar prietena). Așa că am plecat (și) cu ea! Nu am putut "decât să sper că a meritat" 😉 (am citit și mulțumirile 😜). Da, a meritat! M-am văzut acolo, era și mama, era și tata, eram și eu adolescentă, erau și colegi și vecini și satul și orașul nostru...toți ne regăsim, mai mult sau mai puțin... 🙃
April 22, 2023
Povestiri despre obiceiuri, alegeri, așteptări, neamuri, ‘familia e familie’. Unele sunt despre singurătate și nemulțumiri, îndoieli din acelea care se adâncesc în om și devin o rană. E o carte minunată, câteva personaje se repetă în povestiri diferite. M-a făcut să îi pomenesc pe bunicii materni cu voce tare, cu un ochi care râde și altul care plânge. Sunt recunoscătoare că sunt copilul părinților mei, că am primit și primesc atâtea de la ei, mai ales imateriale, deci iubire infinită. 🧡
Felicitări Mihaela, pentru debut!
Felicitări Mihaela, pentru debut!
May 24, 2023
Cu siguranță voi citi și alte cărți de acest autor, ce m-a captivat cu povestirile sale
June 27, 2024
niciun cuvânt nu e în plus sau în minus în această proza
Displaying 1 - 30 of 110 reviews